Posts Tagged ‘victor roncea’

“Hannibal Lecter, MD” aduce acuze extrem de grave la adresa lui Tismaneanu, Patapievici si Pacepa. Tismaneanu a fraudat Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati. Cazul falsului doctorat al lui Patapievici a fost dovedit cu documente de Fundatia Mellon. Pacepa s-a lasat rapit de CIA?

“Cum imi scria cel care semneaza “Hannibal Lecter, MD” intr-o postare recenta pe “Contributors”, in era internetului nimic nu dispare, totul se pastreaza.” – V.I. Tismaneanu, blog personal

“Un cititor cu care s-a intamplat sa fiu uneori in dezacord, dar ale carui cunostinte istorice si tehnice (in special pe tema noilor tehnologii comunicationale) sunt remarcabile, deci cel care semneaza “Hannibal Lecter, MD”, imi scria mai demult: “In era internetului, formula clasica ‘Nimic nu se pierde, totul se transforma’” devine ‘Nimic nu se pierde, totul se stocheaza’” Reiau mai jos, cu cuvenitele multumiri, scrisoarea postata de domnia sa…”. – V.I. Tismaneanu, blog Con-tributors

Pomenirea apreciativa, in repetate randuri, de catre dl Tismaneanu, a acestui comentator al sau de pe platformele unde presteaza – si unde, trebuie sa recunoastem, de cele mai multe ori cititorii sunt mult mai inteligenti decat “contributlersii” – m-a facut sa caut ce lucruri deosebite scrie pseudonimul “Hannibal Lecter, MD” din moment ce ditamai “profesorul” de marxism-leninism este atat de galant cu el. Oare ii este frica de el? Si ce am gasit m-a cutremurat cu adevarat: “Hannibal Lecter, MD” chiar are o groaza de cunostinte, din moment ce il lasa fara replica pe Tismaneanu dupa ce ii prezinta niste informatii-bomba despre persoana sa, Patapievici si Pacepa. Dar, mai exploziv decat acest Coktail-Molotov de date este o acuza extrem de grava pe care i-o aduce direct lui Tismaneanu, si anume ca “condamnatorul” comunismului a fraudat Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati, mintind ordinar asupra statutului sau de “refugiat politic”. Faptul a fost descoperit de organismul ONU, ceea ce a dus in final la respingerea acestei pretentii desi pana la descoperirea falsului Tismaneanu incasase stipendii lunare! Schimbul de comentarii si informatii este de-a dreptul socant, asa ca il redau fara alte interventii – desi nu sunt de acord cu toate asertiunile lui HL MD -, cu rugamintea catre “Hannibal Lecter, MD” de a-si duce pana la capat afirmatiile. Oriunde, in lumea civilizata, ascunderea unor ilegalitati crase se considera a fi tainuire si chiar complicitate la infractiune. Ca sa nu mai vorbim ca este de-a dreptul imoral. Ceea ce este valabil si pentru Tismaneanu care, dupa cum veti citi mai jos, detine de la “Hannibal Lecter, MD”,  in cazul “doctorului” Patapievici, dovezile indubitabile ale falsului facut de acesta fata de Fundatia Mellon, unde a pretins ca are doctorat desi nu il avea, pentru a putea incasa o bursa post-doctorala de mii de euro. Nu in ultimul rand – si aici ma adresez doar lui “Hannibal Lecter, MD”, pentru ca cazul siecuristului Tismaneanu e incurabil – misiunea oricarui om pe pamant ar trebui sa fie slujirea Adevarului. Cu incredere, redau mai jos acuzele documentate ale lui “Hannibal Lecter, MD”  la adresa lui Tismaneanu, Patapievici si Pacepa (alaturarea nu pare a fi deloc intamplatoare):

“Hannibal Lecter, MD spune:

Daca imi permiteti, as mai da cateva exemple de “sinecura ” :

1) sinecura este atunci cind n-ai alt talent decit ca esti “tarentata” si ti se aranjeaza un loc caldut in Parlameentul European

2) sinecura este atunci cind nu ai doctorat ,dar pretinzi ca il ai,minti Fundatia Mellon si obtii prin fals in documente , mii de euro in timp ce tu esti la Buc. ,parte din comisia Tismaneanu.

3) sinecurist este acela care, in anii ’80, aflandu-se in occident, pretinde a fi in pericol daca se intoarce in RO, stiind bine ca nu e adevarat si ca a stat pe roze. Cere a fi considerat political refugee si traieste luni de zile pe banii United Nations High Comissioner for Refugees. Apoi e respins ,but who cares, banii au fost papati si sejurul gratis a fost realizat.

4) sinecurist e acela care primeste o functie babana la IICMER ,nu face nimic dar se lauda cu masina cu sofer la scara si sederi in hoteluri 5 stars.–ast ape banul public.

Ei, si ar mai fi exemple–, daca se doreste si platforma permite (!) mai pot da vreo cateva sute !

Hannibal Lecter , MD spune:

Da’ de ce ma rog frumos, imi cenzurati comentariul ? Ce, nu e adevarat ce-am scris ? Este acolo vreun neadevar ? Nu este pe linia comentariului dvs. la care doar am raspuns ?
Va rog insistent sa-mi explicati cenzurarea comentariului. Multumesc.

Nimeni nu va cenzureaza. Da, sunt acolo neadevaruri, probabil nascute din informatii lacunare ori chiar din dezinformarile diseminate pe unele bloguri pe care prefer sa nu le mentionez. N-am acum timp sa le demontez. Cum sunteti un virtuoz al cyberspace-ului, stiti Dvs cum sa le verificati :) Plecam, evident, de la premisa bunei credinte.

Aveti parerile Dvs, foarte bine. Sa revenim la subiectul articolului.

Hannibal Lecter , MD spune:

1) comentariul a disparut, pentru o perioada, din stadiul de “in asteptare ” –apoi a reaparut. De asta l-am scris pe cel de-al doilea.

2) revenim la tema articolului, sigur, dar dvs. ati trecut la “sinecuri” si nu am facut decit sa va raspund, completind cu alte exemple.

3) scrieti ca sint neadevaruri pe care le-am preluat fara sa le verific de pe bloguri ? Domnule profesor, eu intotdeauna lucrez cu documente originale, nu cu zvonuri de pe blogosfera. Sa le luam pe rind si demontati cind aveti timp :

a ) fata lui Basescu a fost trimisa la Bruxelles si boyfriend la Paris numai pt. ca era ” tarentata”. Ce documente doriti ca proba ?

b) Patapievici este un infractor care a devalizat fundatia Mellon. Cu niscaiva saptamani in urma v-am dat, privat, documentele, provenind de la susursala din Germania a fundatiei. A mintit sub semnatura ca ar avea doctorat si astfel a obtinut o bursa de mii de euro, in 2006. A luat banii si nici n-a mai stat pe acolo, venind la Buc. sa lucreze la comisia Tismaneanu. Documentatia ce v-am dat-o provine de la fundatie. Asta nu e zvon pe blog, e document al fundatiei. In mod normal, intr-o tara civilizata, fundatia ar trebui sa faca plingere la FBI si numitul arestat la aeroport cind vine in USA. Dar Fundatia Mellon procedeaza precum bancile care se rusineaza cind iau teapa, si prefera sa taca, ca sa nu rada lumea de ei.

c) pentru false refugee issue, spre deosebire de altii care scriu dupa ureche , eu am avut in fata ochilor documentele. Daca trebuie, le pot obtine din nou, dar eu zic sa o lasam asa, sa nu se incalzeasca atmosfera.

d) Mihai Neamtu s-a laudat cu masina la scara si sofer si sederi la hoteluri de 5 stele –pe vremea cind era la dvs. la IICMER. Adica gura lui a spus asta —si precum stiti, gura pacatosului …….

Domnule profesor, eu nu lucrez cu zvonuri. Dvs. de multe ori lucrati cu aspecte pe care le preluati fara a le verifica. Un exemplu : Pacepa. Ati scris de nenumarate ori : Fuga lui Pacepa, THE escape , etc (special am pus capital letters). Ca si cum ar fi un fapt verificat si confirmat  Ati fost dvs. acolo, in acea noapte de pomina din 28.7 ? Nu jos, in holul hotelului, ci sus, in camera si mai ales la etaj ? a fost fuga sau rapire ? oooops , CIA nu face asa ceva , cine a mai auzit ?!?

As a gesture of good will si ca sa nu mai banuiti oamenii (macar unii) ca scriu dupa ureche, am sa va trimit, privat, acces la documente scrise de Pacepa cu propria sa mana, in primele sale ore de captivitate. Le veti avea intre propriile dvs. degete. Cititi atent, printre rinduri si in spatele cuvintelor, and then decide for yourself. Sa-mi spuneti doar la care adresa (electronica) doriti sa primiti.

PeSe —sa moara de ciuda cei de la Georgetown & LW”

Sursa: Contributlers-Inapoi la Neanderthalul securist: Pompierismul patriotard al profesorului Marga

Documentare: De la doctoratul lui Patapievici la plagiatul lui Pal Schmitt si inapoi, la impostura unui infractor cultural. Corespondenta deschisa cu Ziua de Vest si Wissenschaftskolleg zu Berlin

Dinu Zamfirescu scoate nota de plata pentru trepadusul Mihail Neamtu si pentru “Marele Ofiter” Vladimir Ilici Tismaneanu, cel care trambita: “Eu am facut un serviciu statului roman, nu statul roman mie”

“Mahalaua inepta” de “patibulari” l-a platit pe Tismaneanu cu zeci de mii de dolari pentru conferinte ICR in intreaga lume. Patapievici a semnat deconturile uriase obtinute din pensiiile si alocatiile taiate de Basescu si Boc. Traiti bine?

Integrala Documentelor din Arhiva Corneliu Zelea Codreanu – 27 de volume editate de prof univ dr Gh Buzatu si Victor Roncea pentru Civic Media – lansata la Centrul de Istorie si Civilizatie Europeana – IASI, oct 2012. In loc de Incheiere

Vineri, 19.X.2012, ora 17, la Centrul de Istorie si Civilizatie Europeana – IASI aflat sub auspiciile Academiei Romane – Filiala Iasi, a avut loc simpozionul pe tema România în jocurile serviciilor secrete ale Marilor Puteri la confluenţa secolelor XX-XXI, informeaza  CICE – Iaşi. Cu acest prilej s-au lansat unele din ultimele cărţi apărute în cadrul Colecţiei Românii în istoria universală de sub egida CICE de/despre N. Iorga, D. Ciurea, V. Neamţu, Ilie Seftiuc, V. F. Dobrinescu, I. Scurtu, Stela Cheptea, Sorin Gorovei, Corneliu Ciucanu, iar Centrul a donat Bibliotecii Filialei Iaşi a Academiei Române seria completă a celor 27 de volume reprezentând ediţia integrală a Documentelor din Arhiva C. Z. Codreanu, editori Gh. Buzatu si V. Roncea pentru Civic Media, tipărite în condiţii grafice de excepţie la Editura TipoMoldova. Au fost sustinute comunicari de Constantin Buşe, Corneliu Ciucanu, Gh. Buzatu. Asociatia Civic Media tine sa multumeasca istoricilor si cercetatorilor Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii si Colegiului CNSAS pentru sprijinul adus la dezvaluirea continutului dosarelor secrete privind Miscarea Legionara si Capitanul ei, Corneliu Zelea Codreanu, sine ira et studio. Ziaristi Online va prezinta mai jos cuvantul prof univ dr Gheorghe Buzatu la ultimul volum din integrala Documentelor din Arhiva C. Z. Codreanu:

DOCUMENTE

DIN ARHIVA

CORNELIU ZELEA CODREANU

  – XXV-XXVII –

EDITATE

  DE

VICTOR RONCEA

PENTRU

 CIVIC MEDIA

                                                                

ÎN COLABORARE CU

GH. BUZATU

 

IAŞI

TIPO MOLDOVA

2012


MIRCEA ELIADE

TEROAREA ISTORIEI SI DESTINUL ROMANIEI

 Printre neamurile fara noroc, ne numaram în frunte noi, Romanii. Ca sa supravietuim în Istorie, ne-am istovit mai mult decat s-au cheltuit alte neamuri ca sa cucereasca pamantul. Nicolae Iorga spunea ca nenorocul ni se trage de la Alexandru Machedon : în loc sa-si ridice privirile spre Miaza-noapte si sa uneasca toate neamurile thracice într-un mare imperiu, Alexandru s-a lasat atras în orbita civilizatiei mediteraneene si, ajuns în culmea puterii, s-a îndreptat spre Asia. Thracii care, dupa spusa lui Herodot, erau «cel mai numeros popor dupa Indieni» au pierdut, prin Alexandru, singura lor sansa de a intra în istoria universala ca factor autonom; ei au contribuit la facerea Istoriei, dar în numele altora: în numele Imperiului Roman sau al Bizantului, prin împaratii pe care i-au dat cu prisosinta atat Rasaritului cat si Apusului. Dar Nicolae Iorga a înteles admirabil consecintele îndepartate ale gestului lui Alexandru Machedon: uriasul rezervor de oameni, energii si mituri pe care îl constituia spatiul balcano-carpatic, nu si-a mai putut gasi de atunci prilej de a intra masiv si de-sine-statator în Istorie. Politiceste Thracii au pierit fara urmasi… O mie de ani în urma, a avut loc ceea ce putem numi pe drept cuvant o catastrofa de incalculabile consecinte pentru istoria Romanilor: Slavii au ocupat Peninsula Balcanica si s-au întins pana la Adriatica. Marea unitate etnica, lingvistica si culturala pe care, în pofida tuturor navalirilor barbare, o alcatuia romanitatea orientala (care se numea, chiar din secolul IV dupa Christos, Romania), a fost definitiv sfaramata. Neamul Romanesc se va forma pe o întindere imensa – din Balcani si pana în muntii Tatrei – dar destinul lor politic va fi limitat la Dacia. Politiceste, romanitatea sud-dunareana va fi condamnata; ca si Thracia, dupa Alexandru Machedon, Romania orientala va servi destinele altora. Posibilitatile unui organism politic unitar, zamislindu-se în spatiul întregii Romania, au fost definitiv anulate prin asezarea masiva a slavilor în Peninsula Balcanica. De ce am idolatriza, noi, Romanii, Istoria ? Descindem dintr-unul din «neamurile cele mai numeroase din lume» si praful s-a ales de el, nici macar limba nu i se mai cunoaste. Am facut parte dintr-o Romanie de trei ori mai mare decat Dacia, si «vicisitudinile istoriei» au sfaramat-o definitiv; o mana de Macedoneni trebuie sa plateasca si astazi, cu lacrimi si sange, nenorocul de a se fi nascut Romani. Toata lumea e de acord ca Dacii se aflau asezati pe pamantul nostru cu cel putin o mie de ani înainte de Christos, si cu toate acestea am fost singurul popor european caruia i s-a contestat dreptul de a stapani tara pe care au locuit-o mosii si stramosii lui. Istoria Neamului Romanesc n-a fost decat o lunga, necontenita, halucinanta hemoragie. Ne-am alcatuit într-un uragan si am crescut în vifor. Popor de frontiera, luptam si muream pentru toti. Muream, mai ales, platind miopia si neghiobia altora.

(“Cer si pamant romanesc”, 10 iunie 2011)

*

Foto: Familia lui Corneliu Zelea Codreanu la Husi,  în faţa casei părinteşti, 1917 (stanga – tatal, dreapta – fiul).


ÎN LOC DE ÎNCHEIERE

Am preferat, din motive evidente, să finalizăm colecţia Documentelor din Arhiva lui Corneliu Zelea Codreanu cu textul memorabil al inegalabilului Mircea Eliade. Acesta, în repetate rânduri, şi-a definit conceptul, dar cu deosebire în Proba labirintului, unde a precizat că „<<teroarea istoriei>> este pentru mine experienţa unui om care nu mai este religios, care nu are deci nici o speranţă să găsească o semnificaţie ultimă dramei istoriei, ci care se vede nevoit să suporte crimele istoriei fără să le înţeleagă rostul. Un evreu în cetatea Babilonului suferea enorm, dar această suferinţă pentru el avea un sens: Iahve voia să pedepsească poporul […] Chiar si pentru Hegel, orice eveniment, orice încercare era o manifestare a spiritului universal şi, prin urmare, avea un sens. Răul istoric se putea, deci, dacă nu justifica, cel puţin explica rational… Dar când evenimentele istorice sunt golite de orice semnificaţie transistorică şi dacă ele nu mai sunt ceea ce au fost pentru lumea tradiţională – încercări pentru un popor sau pentru un individ – atunci avem de-a face cu ceea ce am numit eu <<Teroarea istoriei>>”[1].

Ion Zelea Codreanu cu fiul sau, Corneliu Zelea Codreanu, elev la Liceul Militar Nicolae Filipescu de lângă Mânăstirea Dealu din Târgovişte – 1914.

         Se impune, în momentul în care volumele XXV-XXVII încheie colecţia Documentelor …, să revenim asupra asigurării date Cititorului dintru bun început în sensul că ne vom preocupa de editarea integrală a materialelor descoperite în Arhiva CNSAS. Ceea ce am realizat întocmai, iar aceasta graţie solicitudinii Editurii Tipo Moldova din Iaşi şi colegilor de la Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană de la Filiala Iaşi a Academiei Române, aceştia din urmă rămânând fideli programelor ştiinţifice asumate de mai mult timp şi concretizate în volume bine recepţionate de  cititori  şi, tocmai de aceea, editate/reeditate, aşa precum Radiografia dreptei româneşti. 1927-1941 sau Procesul” lui C. Z. Codreanu.

Bibliografia generală şi specială privind mişcările de dreapta în veacul XX la nivel mondial, european ori în diverse ţări, iar, în context, în România cu Mişcarea Legionară, este extrem de bogată şi variată[2]. Mai mult decât sigur însă că, acum şi aici, Cititorul aşteaptă de la noi o concluzie generală în temeiul documentelor valorificate despre manifestările dreptei în România; cu menţiunea că, deja pentru fiecare din cele 27 de volume am expus  consideraţiile necesare, unde şi când a fost cazul, vom preciza, fie şi cu riscul de a „dezamăgi” pe cititor, că nu avem în vedere o astfel de Încheiere generală ori vreun Studiu special despre Corneliu Zelea Codreanu şi Garda de Fier. Procedând astfel, nu dovedim nicidecum lipsă de curaj (atestat în volumele consacrate Mareşalului Ion Antonescu, lui N. Iorga şi N. Titulescu, lui N. Ceauşescu, istoriei globale a petrolului românesc, evoluţiei problemei Basarabiei în context internaţional, rolului şi locului României în epoca conflagraţiei mondiale din 1939-1945 etc.), ci, pur şi simplu, pornim de la convingerea, în urma investigării în scopul editării celor 27 volume însumând 9 871 file puse acum la dispoziţia cititorului, că studiul metodic şi temeinic al istoriei Mişcării Legionare începe ori trebuie să debuteze în baza materialelor tipărite. Într-un atare context este netăgăduit că avansarea unor concluzii înainte chiar de finalizarea cercetărilor sistematice nu corespunde de fel normelor studiilor istorice moderne. Mai cu seamă astăzi, când în baza experienţei dobândite în privinţa eşecului studierii comunismului, de pildă, prin metoda unor rapoarte finale, cu atât mai mult trebuie abordată într-o altă viziune  problematica anticomunismului în România, în care – vrem/nu vrem – Mişcarea Legionară a avut în România un rol primordial, atât înainte cât şi după 1944. Ceea ce studiile istorice vor urma să elucideze, excluzând situaţia imposibilă actuală când studiile despre „comunismul românesc”, excedând limitelor sistemului radiografiat, sfârşesc de regulă prin a repudia chiar … anticomunismul, promovat/deviat indecent  drept obiectiv al demonstraţiilor pretins ştiinţifice, mai cu seamă dacă se au în vedere Mişcarea Legionară şi liderii sau acţiunile lor!      

Volumele XXV-XXVII din colecţia Documente din Arhiva C. Z. Codreanu reunesc în ordine următoarele „dosare” din fondul original aflate sub cotele:

–          12784/110237/20 – „procesul” Căpitanului din 1938 (diverse materiale, cf. pentru stenogramele şedinţelor din 23-26 mai 1938 – Documente …, vol. XI)[3];

–          12784/110237/21 – Însemnările de la Jilava (transcriere din 18.II.1944 după Amintiri din memoriile Căpitanului, 1938, Jilava şi Doftana) [4];

–          I-234980/83490 – diverse (1935-1941).

Nu vom încheia aceste consideraţii fără a exprima sincere mulţumiri tuturor celor care au încurajat iniţiativa şi eforturile noastre, iar, în mod cu totul special, prestigioasei Case Editoriale Tipo Moldova din Iaşi, Domnului Director Aurel Ştefanachi, care s-a preocupat personal de apariţia integrală şi în condiţii excelente a ediţiei anastatice a  Documentelor din Arhiva C. Z. Codreanu.

Gândurile se îndreaptă, nu mai puţin, către Cititorul nostru, indiscutabil principalul beneficiar al materialelor puse în circuitul ştiinţific tocmai cu scopul de a descifra şi pune în evidenţă ADEVĂRUL, mai cu seamă într-una dintre problemele cele mai controversate ale epocii contemporane – istoria Mişcării Legionare, rolul şi locul ei în evoluţia/involuţia României în cursul veacului XX aflat decisiv sub TEROAREA ISTORIEI, cu distincţia  categorică între „Dreapta” şi „Stânga”, între „fascism” şi „legionarism”, între crimă şi represiune, cu abandonarea şabloanelor de tipul „legionar/legionaroid”, fără însă a se ignora că Nicolae Iorga, cel mai mare istoric al Românilor şi unul dintre cei mai de seamă ai lumii, a căzut victimă a regimului legionar-antonescian în noiembrie 1940.

Gh. Buzatu

         Iaşi, 29 august 2012


[1] Subliniem în context că Florin Ţurcanu a consacrat o masivă monografie lui Mircea Eliade – Prizonierul istoriei (2003), cu propuneri discutabile despre Garda de Fier ca mişcare fascistă sau despre marele istoric al religiilor … intelectual fascist.

[2] Cf. Armin Heinen, Die Legion “Erzengel Michael” in Rumänien. Soziale Bewegung und politische Organisation, Ein Beitrag zum Problem des internationalen Faschismus, München, R. Oldenbourg Verlag, 1986; Philip Rees, Fascism and Pre-Fascism in Europe. 1890-1945. A Bibliography of the Extreme Right, Sussex-New Jersey, The Harvester Press/Barnes and Nobles, 1984; Ernst Nolte, Războiul civil European. 1917-1945. Naţional-socialism şi bolşevism, Bucureşti, Grupul Editorial Corint, 2005; Un rezumat orientativ al literaturii legionare, în Horia Sima, Antologie legionară. Opera publicistică în şapte volume, VII, Miami Beach, 1994, pp. 482-532; Gh. Buzatu, Corneliu Ciucanu, Cristian Sandache, Radiografia dreptei româneşti. 1927-1941, Bucureşti, FFPress, 1996, pp. 12-50; Ioan Boacă, Bibliografie legionară, Miami Beach, Florida, Colecţia „Omul Nou”, 1993.

[3] Vezi Kurt W. Treptow, Gh. Buzatu, eds., “Procesul” lui C. Z. Codreanu (Mai 1938), ediţia I, Iaşi, CICE, 1994; ediţia a II-a, Iaşi, Tipo Moldova, 2010; Victor Roncea, Gh. Buzatu, eds., Documente din Arhiva C. Z. Codreanu, vol. XI, Iaşi, Tipo Moldova, 2012.

[4] Cf. Corneliu Zelea Codreanu, Însemnări de la Jilava, ediţia a V-a, editor Radu Dan Vlad, Bucureşti, Editura Majadahonda, 1995; Duiliu Sfinţescu, ed., Din luptele tineretului român. 1919-1939. C. Z. Codreanu. 1899-1938, ediţia a III-a, Bucureşti, Editura Fundaţiei Buna Vestire, 1993, pp. 139- 175. De reţinut că există mai multe „variante” ale Însemnărilor, descoperite şi puse în valoare de diverse persoane în varii condiţii în 1941 sau în 1944.

Sursa fotografiilor: Biblioteca Academiei Române via Miscarea-Legionara.Net

Detalii despre editia integrala Documente din Arhiva Corneliu Zelea Codreanu la Ziaristi Online

Ziaristi Online: Cu lupa pe cartea lui Larry Watts, de la Prof. Keith Hitchens si Amb. George Maior la Vladimir Tismaneanu si altii

Cum asteptam ca Editura RAO sa-si tina promisiunea si sa lanseze cat de curand – poate chiar de 1 Decembrie, Ziua Nationala a Romaniei -, volumul al II-lea al lucrarii profesorului Larry WattsFereste-ma, Doamne, de prieteni. Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania“, ne-am gandit sa-l stimulam pe Ovidiu Enculescu, directorul Grupului Rao, cu cateva extrase din recenziile facute primului volum, de la cei care au citit cartea, ca Prof. Keith Hitchens si Amb. George Maior, pana la cei care doar au comentat-o, ca Vladimir I Tismaneanu si Alina Pavelescu.

“Larry Watts looks beneath the surface of events in the period up to 1978 by investigating, in particular, the activities of Romanian, Soviet, and bloc secret services. He has drawn on extensive archive materials, many unused until now, to show how, beginning in the late 1950s, the Soviet Union and its allies in the Warsaw Pact treated Romania essentially as an enemy. … In examining these stratagems in detail, Watts puts his archive sources to good use. He notes how American analysts were misled by Soviet-inspired deceptions into discounting Romania’s striving for autonomy merely as a ruse on a number of occasions, a device to secure Western benefits at little cost. On the basis of abundant evidence Watts argues just the contrary. His account of Gheorghiu-Dej’s and Ceauşescu’s opposition to the economic integration of the bloc through Comecon, and military integration within the framework of the Warsaw Pact, leaves no doubt about their determination to achieve distance from the Soviet embrace. … Besides the strains in Soviet-Romanian relations, Watts adds much to our understanding of the tense situation created by Ceauşescu’s denunciation of the intervention in Czechoslovakia in 1968, Romania’s mediation between the United States, China, and Vietnam, and growing United States-Romanian military coordination in the mid-1970s. His book in many ways, then, is an invitation to historians of Communist Romania to revisit crucial issues.”
Prof. Keith Hitchens, History of Russia, East Europe and Eurasia, University of Illinois, Urbana-Champaign

Integral la Ziaristi Online
Vedeti si 1 Decembrie 2011:

Ovidiu Enculescu si Victor Roncea despre cartea lui Larry Watts de ZiaristiOnlineTV

Si a fost Ziua Germaniei. Pe cand si Ziua Romaniei Mari?

Nu voi uita niciodata ziua (dar mai ales noaptea) lui 3 octombrie 1990, cand am fost martor al reunificarii Germaniei, chiar de-a lungul Zidului Berlinului, invitat de filiala germana a unei prestigioase organizatii internationale ca reprezentant al tinerilor anticomunisti din Piata Universitatii 1990 (am ajuns la Berlin din Dresda cu autostopul, exact in spiritul evenimentului pe care aveam sa-l petrecem: am plecat cu o Dacie si am ajuns cu un Mercedes sport).  Pacat ca Republica Moldova nu a avut, nici pana azi, soarta fostei Republici Democrate a Germaniei, spre reintregirea fireasca a tarii (desigur, trebuie adaugate si teritoriile romanesti din Ucraina, respectiv Tinutul Herta, nordul Bucovinei, Maramuresul istoric, Bugeacul si, desigur, Insula Serpilor): Romania Mare!

Cu parere de rau despre DD si cacealmaua lui TB: Oltchim, “oligarhii roşii” şi torpila lui Băsescu, de Victor Roncea. Starea de azi si premierul Victor Ponta confirma afirmatiile facute in ziarul BURSA din 27.09.2012

Victor Ponta afirma azi, 1 octombrie 2012, ca Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie va sesiza organele penale asupra acţiunilor lui Dan Diaconescu în cazul Oltchim şi va prezenta fapte care să constituie probe de acuzare a acestuia pentru folosirea de documente false şi încercarea de a înşela statul, transmite Mediafax. Ponta mai facuse aceeasi afirmatie chiar spre finalul zilei in care am publicat aceeasi informatie in BURSA, pe 27 septembrie, insa fara a anunta ca va deschide o actiune penala, fapt la care facuse referire tangentiala in conferinta de la Bruxelles de vineri, 28 septembrie, in care amintea doar ca Dan Diaconescu s-ar putea face vinovat de inselaciune, fals si uz de fals. Imi pare rau ca am avut dreptate. Iata ca Ponta si SRI au fost mai tari decat imi imaginam, in fata masinatiilor lui Basescu si ai lui. Sa vedem ce va face de acum incolo “soricelul” OTV: va deveni erou sau infractor? Sau, poate, infractor-erou, un fel de haiduc ciocoit, care a schimbat calul balan cu Rollsul de aceeasi culoare? S-a mai adeverit, de asemenea, ca in spatele lui DD, pe langa umbra lui TB, nu era vorba de o firma serioasa ruseasca ci de niscai smecherasi care stiu sa profite de situatii precare din zonele cu economii in degringolada, copiind schemele lui Marc Rich, un fel de Sorin Ovidiu Vintu cu aplomb mondial. Culmea, ambele personaje sunt cunoscute bine la noi, din frageda-i ucenicie, chiar de catre iepurasul din jobenul prezidential, tinut bine de urechile-i care ARD de PDL si GDS si ale carui initiale aduc bine cu cele ale GRU. Cum mi se pare interesant ca articolul din BURSA a atins 750 de aprecieri Facebook il republic in parte aici:

Oltchim, “oligarhii roşii” şi torpila lui Băsescu

Încercarea echipei de “spin-doctori” şi a minţii versate a lui Traian Băsescu de a se folosi de jurnalistul bun la toate Dan Diaconescu ca de o torpilă asmuţită spre burdihanul cuirasatului USL, care trece cu o mândrie în curs de ştirbire printre epavele şi bărcuţele de salvare ale PDL, s-ar putea transforma într-o fâsâială, dacă “proiectilul submarin prevăzut cu motor propriu şi cu încărcătură explozivă” nu va exploda chiar la ţintă.
Dan Diaconescu a dovedit deja că, pentru a deveni erou şi a-şi creşte corespunzător valoarea contului bancar, este în stare să petreacă un timp oarecare în închisorile democraţiei capitaliste de azi.
Acesta este cazul cel mai probabil în “Scandalul Oltchim” dacă ţinem cont de informaţiile, parvenite din surse proprii, că Dan Diaconescu a introdus, din grabă sau diletantism, acte şi informaţii false în oferta sa pentru privatizarea combinatului de la Râmnicu Vâlcea. Marea dilemă şi, totodată, provocarea maximă a lui Victor Ponta şi a consilierilor săi speciali este, dacă îşi pot permite din punct de vedere politic, la distanţa actuală de alegerile parlamentare, să aprobe dispunerea arestării lui Dan Diaconescu şi transformarea lui într-un mega-erou, care va detona din interior tot angrenajul USL.
Jocul de poker, în care este prins aproape până la strivire “micul Titulescu”, îl depăşeşte cu siguranţă.
Cacealmaua jucată cu dexteritate de “bietul jurnalist”- orchestră pare să fie doar prima mutare a unei strategii de dezordine bine organizată, care ameţeşte oponentul şi creează premisele unei bubuituri finale extrem de bine elaborate.
Miza: subminarea “ciocoilor” USL şi preluarea puterii la toamnă, printr-o foarte posibilă alianţă politică PPDD-PDL/ARD-UDMR-minorităţi. Combinaţia şocantă a fost deja testată prin emisiunea fantasmagorică de la OTV, în care prolificul Dan Diaconescu s-a întreţinut elevat cu mini-politicus Mihai “Horia” Neamţu. Mai rămâne ca neo-otevistul să-l lege pe DDD de MRU cu o funie de ustoroi şi Guvernul OTV să înceapă să ardă ca o lumânare pe coliva României.
Pentru a para lovitura brusc taciturnului Băsescu, Victor Ponta şi ai lui trebuie să aibă toate datele problemei.
Acesta este (posibil) şi motivul pentru care, pe lângă ajutorul primit de la şeful SIE, ambasadorul Rusiei s-a deplasat ieri la un oficiu guvernamental, pentru a transmite personal şi direct că în spatele politicianului-acrobat Dan Diaconescu nu stă nici o mare companie rusească şi că, potrivit surselor noastre, jurnalistul-jucător nu a solicitat viza pentru Federaţia Rusă, nici pentru el, nici pentru vreun membru al familiei, după cum au telenovelizat posturile de ştiri, ieri, pe la gardurile ambasadei SUA.
O companie gigant din Rusia, cum ar fi Gazprom, de exemplu, care a înregistrat anul trecut cel mai mare profit din lume, nu are nevoie să se joace “de-a v-aţi ascunselea” prin studiourile OTV de la Bucureşti.
Şi totuşi, cine este pisica care trage de coadă şoricelul nostru năstruşnic, trimiţându-l, dintr-o lovitură de labă, ba la negocieri cu investitori misterioşi din Germania şi Austro-Ungaria ba la plajă pe Coasta de Azur? (…)
De altfel, în linii mari, întregul Modus Operandi din spatele afacerii DDD-Oltchim pare să poarte amprenta unei minţi alambicate experte în operaţiuni economice “terminatoare”, precum cea a lui Marc Rich.
Supranumit, chiar prin titlul unei cărţi ce i s-a dedicat, “Naşul Kremlinului”, pe vremea lui Boris Eltin, Rich este pus acum la index de conducerea noii Rusii, a “ruşilor bruni” ai lui Putin, fiind trecut pe-o lista neagră alături de “oligarhi roşii” indezirabili ca Boris Berezovski sau Mihail Hodorkovski.
Intervenţia directă a ambasadorului Rusiei pare să aiba exact acest substrat: delimitarea “ruşilor bruni” de pretutindenarii “roşii”.
“Şoricelul” Dan Diaconescu nici nu trebuie să ştie cine este pisica, atât timp cât îşi ameţeşte toţi conaţionalii. Şi totuşi, dacă supoziţiile se vor adeveri, rămâne întrebarea: pentru ce îşi doresc “oligarhii roşii” ca PDL să ajungă, din nou, la guvernare? Controlul asupra resurselor naturale ale României, pentru care în alte colţuri ale lumii se duc războaie clasice?
Sau şi altceva?

Integral in BURSA

“Oculta”, de Sorin Rosca Stanescu si “Intelectualii rosii manipuleaza Romania”, de Victor Roncea. “Capete de acuzare” in procesul Liicheanu si al mafiei GDS patronate de Basescu cu spunentii ei, Macovei, Tismaneanu, Patapievici, Ungureanu

Dupa cum informa ziaristul Ion Spanu, colegul meu de proces cu Gabrigel Liiceanu – patronul fostei edituri a PCR, actuala Humanitas, suspectat ca nu a platit la stat TVA in valoare de 3 milioane de euro – , Curtea de Apel a decis: Cazul “Liicheanu” continuă la Tribunalul Bucureşti. Este vorba de un proces care dureaza de cinci ani de zile, un proces in care pretinsul filosof fara opera ataca suburban libertatea presei, solicitand “daune morale” de 100.000 de euro. Jurnalistul Ion Spanu a prezentat in “Cotidianul” de ieri unul dintre articolele care stau la baza acestui atentat la libertatea de expresie, o adevarata lovitura de stat pastorita de Valerica Stoica impotriva liberei informari a opiniei publice. Este vorba de articolul publicat de exterminatul ziar ZIUA in care sunt devoalate cateva dintre plagiatele si fraudele morale ale lui Liiceanu, confirmate si de maestrul Constantin Barbu, articol intitulat memorabil LIICHEANU. Astazi, va prezint, la randul meu, celalalte articole incriminate de atentatorii din curtea GDS: editorialele Oculta, de Sorin Rosca Stanescu si Profitorul tuturor regimurilor, scris de subsemnatul, cat si materialul care i-a scos din minti pe mafiotii “societatii civile”, o demantelare a gastii sorosite pastorite de Traian Basescu si Monica Macovei, perfect valabila si astazi: Intelectualii rosii manipuleaza Romania. Articolele s-a dorit sa fie rase de pe suprafata internetului prin stergerea arhivei ZIUA de catre Sorin Ovidiu Vintu la cererea expresa a lui Tismaneanu si Patapievici, amploaiatii sai la revista de neo-comisari ai culturii romane, “Idei in dialog”. In ciuda acestei tentative de stergere a istoriei si ardere a cuvantului demna de inaintasii lor nazisti si bolsevici, aparatori ai presei libere au reusit sa le salveze oferindu-mi sansa sa le reproduc astazi, pentru iubitorii adevarului si dreptatii. Citindu-le veti intelege mai usor de ce ne urasc acesti impostori patentati si agenti antiromani de cea mai joasa speta: le-am expus Reteaua! Personal, desi sunt aparat de una dintre cele mai mari case de avocatura din Romania si chiar din Europa si de alte foruri adaptate provocarilor de toate genurile, nu m-ar deranja sa pierd acest proces pentru a-l putea inscrie apoi in analele CEDO, la capitolul LICHELE EUROPENE. Mai amintesc ca speta in cauza – deconspirarea agentilor neo-kominternisti din curtea lui Basescu – mi-a atras alte doua procese ce privesc delictul de opinie, unul cu Mihnea Berindei, pus de Vladimir Ilici Tismaneanu, si altul cu Patapievici, castigat cu brio, impreuna cu Eugen Mihaescu, membru de onoare al Academiei Romane. In acelasi timp, dupa un alt articol de opinie, intitulat “Limba lui Ungureanu“, Grupul pentru Dialog Social – printr-un apel public semnat de o liota de “intelectuali” – a cerut nici mai mult nici mai putin decat eliminarea subsemnatului si a altor ziaristi ai ZIUA din presa. O data cu instalarea lui Mihai Razvan Ungureanu la conducerea formala a Serviciului de Informatii Externe (SIE), acest lucru s-a si petrecut. Curat democratic, coane Traiane! Concluzia din articolul privind intelectualii rosii, pusa de un mare eminescolog, este extrem de actuala si azi, cand planul neo-kominternului ARDe Romania: “Aceste miscari intelectualiste au avut totdeauna scopul pe care-l au si astazi: sa atraga intelectualul catre politica. Odata scopul atins, nu mai e loc de mistificari, e ca si cand ai spune ca nea cutare e imbracat in portocaliu – cand se vede de la doua poste ca e rosu ca racul intre castraveti”. Iata “vina” noastra, cuvantul liber:

Oculta

de Sorin Rosca Stanescu

Dupa exemplul de trista notorietate oferit nu cu multa vreme in urma de 50 de persoane care s-au autointitulat reprezentanti ai intelectualitatii romane si au sarit in apararea neprihanitului Traian Basescu, iata ca acum asistam la un scenariu asemanator. Semn ca imaginatia promotorilor este destul de saraca. Oficial, mitingul pro-Macovei programat maine este pus la cale de sase organizatii nonguvernamentale. Membrii Partidului Democrat au anuntat ca vor participa in masa. Pentru mai multa confuzie, la ora programata, in Piata Universitatii este o aglomeratie maxima. Ce semnificatie are implicarea ONG-urilor in lupta politica dintre guvernanti si Opozitie, care are drept miza statutul controversatului ministru al Justitiei? Ce determina sase ONG-uri, din cateva sute existente, si personalitati publice sa abandoneze oferta unor repere morale, pentru a manca politica pe paine? Si pe bani publici?

Este de notorietate faptul ca Parlamentul, cu o covarsitoare majoritate, a aprobat o motiune simpla impotriva ministrului Justitiei. Cele sase ONG-uri isi asuma o miza extrem de riscanta: aceea de a asmuti o parte a populatiei impotriva forumului legislativ al tarii. A celui mai important garant constitutional – dintre puterile statului – al democratiei. In incercarea de a deslusi ce se ascunde in spatele acestei neobisnuite initiative, colegii mei de la Departamentul de Investigatii au descoperit o intreaga imbarligatura de interese care leaga respectivele ONG-uri si Ministerul Justitiei intr-o adevarata oculta. Unele fundatii sunt atat de noi, incat site-ul lor nu ofera nici un fel de informatii. Altele sunt mai cunoscute. De pilda, Academia de Advocacy a avut un contract de asistenta tehnica cu ministerul condus de Macovei. Contra cost. Unul din sponsorii celorlalte organizatii este Freedom House care, in 17 ianuarie 2005, a primit fara licitatie de la Ministerul Justitiei, prin Macovei, 31.568 euro pentru elaborarea unei strategii. In fine, Societatea Academica din Romania – condusa de Alina Mungiu-Pippidi si avandu-l fondator pe Andrei Plesu, fost demnitar FSN, PD si fost consilier prezidential – se face vinovata, ca organizatie, cel putin de un grosolan fals intelectual. Aceasta denumire apartinand, de drept, Academiei Romane. Si fiindca vorbim de fals intelectual, nu ne ascundem intentia de a publica o dezvaluire terifianta legata chiar de personajul pus in fruntea acestei liste de activisti politici ad-hoc. Si anume, Gabriel Liiceanu. Iar pentru a fi corect, ma simt obligat sa pun intrebarea: ce cauta, in fruntea manifestatiei politice pro-Macovei, Horia-Roman Patapievici, directorul Institutului Cultural Roman, slujba si ea oferita de Guvern? Tot pe bani publici, cum sunt cei platiti de Macovei, pentru ca sase ONG-uri sa o acopere.

Dar pana maine, rezultatul unor minime investigatii pe care le publicam azi ne arata ca personajele aflate in epicentrul miscarii pro-Macovei, identice cu sustinatorii asidui ai presedintelui Basescu, sunt extrem de strans legate si deloc dezinteresat unele de altele. Ca si ONG-urile pe care le reprezinta. Care nu sunt deloc neguvernamentale, de vreme ce sunt finantate, din bani publici, chiar de catre persoana pe care au decis sa o apere. De cine? De cetatenii acestei tari, carora Justitia lui Macovei, cu teribila debandada pe care a introdus-o, le sta in gat. Si nu in ultimul rand, o apara in fata Asociatiei Magistratilor din Romania, care o condamna pentru aservire politica. Asa cum condamn eu oculta.

Intelectualii “rosii” manipuleaza Romania

de Victor Roncea

Sase asociatii neguvernamentale organizeaza, astazi, un miting in Piata Universitatii pentru “sustinerea luptei anticoruptie si a celor care poarta efectiv aceasta lupta, in special a ministrului Justitiei Monica Macovei”, dupa cum suna anuntul acestora. Grupul pentru Dialog Social (GDS), Societatea Academica din Romania (SAR), APADOR-CH (n. red. – a carei presedinte a fost actualul ministru Macovei), Grupul “Offensive”, Academia de Advocacy si Freedom House au lansat o “Chemare la miting”, la care sunt asteptati si membri ai Partidului Democrat si ai organizatiei Miscarea de Integrare Spirituala in Absolut (MISA). Manifestarea de strada este intitulata, ridicol, “Martisor Anticoruptie”. Respectivele organizatii care devin practic pe fata din “ne-guvernamentale” in “pro-guvernamentale” au beneficiat si beneficiaza de fonduri si sprijin guvernamental, dupa cum a demonstrat ieri ziarul ZIUA. Mai grav este insa faptul ca una – Freedom House – este de origine americana iar filiala din Romania compromite prin actiunea de azi statutul organizatiei-mama, dupa cum este prezentat pe site-ul sau oficial: “Freedom House este o organizatie independenta ne-guvernamentala; o organizatie non-profit si ne-partizana”.

Cine sunt sustinatorii

Cine sunt insa intelectualii care sustin un (singur) ministru si un (singur) partid politic? Printre ei, aceiasi care au lansat celebrul de acum “Apel al intelectualilor”. Gabriel Liiceanu care dirijeaza “corul intelectualilor” a primit cea mai dotata editura a PCR, Editura Politica, – practic pe gratis – de la Ion Iliescu, cel caruia i-a cerut spasit scuze zilele trecute pentru o afirmatie facuta la TVR.
Moda listelor nu este noua in Romania post-decembrista: nu intamplator, semnatari de pe ultimul Apel pot fi regasiti, la inceputul anilor ’90, pe “lista intelectualilor” care cereau eliberarea odiosului “Gogu” Radulescu, fostul membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR din inchisoare, pe motive “umanitare”. Apoi, in anul 2000, aceiasi “intelectuali” semnau pentru “salvarea democratiei” cerand “poporului” sa voteze cu Ion Iliescu, fostul secretar de partid al PCR, acuzat atat pentru crimele din 1989 cat si pentru cele din iunie 1990. Nu putem sa nu observam, in cazul recent, cateva aspecte: din lista initiala a celor 50-60 de semnatari, cel putin sase sunt fosti nomenclaturisti comunisti (10%), altii sunt beneficiari sau fac parte din Reteaua Soros (20-30%) iar altii sunt infiltrati in Presedintia Romaniei sau viitori paraziti ai statului, ocupanti de noi functii in diplomatie si administratie, aiuritori de cap ai presedintelui.

Macovei si Basescu, sustinuti de intelectuali nomenclaturisti

Vladimir Tismaneanu, Horia Roman Patapievici, Andrei Pippidi, Armand Gosu, Ruxandra Cesereanu, pe langa faptul ca sunt apropiati sau membri ai GDS, au fost si sunt platiti de Administratia Prezidentiala pentru asa-zisul “Raport Final” plin de mistificari asupra comunismului. Apoi, Magda Carneci, Mircea Mihaies si Horia Roman Patapievici sunt in conducerea Institutului Cultural Roman, aflat sub autoritatea presedintelui Romaniei, care este si presedinte de onoare al ICR. Intr-un editorial confuz publicat in presa zilei de ieri, cu titlul “Memoria incetosata” un reprezentant de seama al “societatii civile” aprecia ca “tentativa nomenclaturistilor si informatorilor de a reveni in forta l-a ajutat pe Basescu sa se replieze”. Sa se fi referit oare la colegul sau, Horia Roman Patapievici? Iata ce scria acesta intr-un editorial din Evenimentul Zilei: “Tatal meu a fost un refugiat din Cernauti. Venirea sovieticilor l-a facut sa se refugieze: nu in ce mai ramasese din tara, despre care credea ca va fi si ea in curand invadata, ci in Polonia. Toata viata lui, tata a ramas ingrozit de rusi”. Probabil ca Patapievici chiar are “memoria incetosata”, pentru ca adevarul este cu totul altul.

Adevarul despre Patapievici

Si anume: Dionis Patapievici – nomenclaturist comunist – a fost un om cu puternice convingeri prosovietice, inca de dinainte de 1940, dupa cum singur a sustinut. Dupa 1944, a lucrat ca translator de limba rusa pentru trupele Armatei Rosii la o sectie de militie din Viena. A fost membru activ al Partidului Comunist Austriac, de unde a fost transferat in cadrul Partidului Muncitoresc Roman, in luna august 1948. “In aceasta perioada am activat in cadrul organizatiei de masa Austria-URSS, in perioada de pregatire a examenelor de licenta, la elaborarea lucrarii de diploma “Banca de Stat si Sistemul bancar in URSS” – lucrarea amintita si-a propus drept scop demascarea calomniilor antisovietice, aratandu-se superioritatea sistemului economic socialist”, dupa cum afirma acesta in autobiografia sa. In tara, dupa ce a lucrat la Institutul de Studii Economice a RPR, din 1950 a fost angajat la Directia Operatiunilor Banesti din Banca de Stat. Vladimir Tismaneanu povesteste cum se juca in copilarie cu Horia Roman Patapievici pe strazile Cartierului Rosu – Primaverii.

Turnatorul Marchis, stalp al Cancelariei Ordinelor prezidentiale

Mai mult: fostul profesor de fizica este cercetat penal pentru actiunea de reconspirare a unor turnatori ai Securitatii pe timpul cand a ocupat o functie calduta in Colegiul CNSAS. Concret, conform declaratiilor sale, in anul 2002, Patapievici a avut cunostinta de colaborarea cu Securitatea a lui Sorin Antohi, membru de baza al GDS, dar nu l-a deconspirat. De altfel, este de observat ca majoritatea celor deconspirati sau chemati la CNSAS pana acum fac parte atat din grupul sustinatorilor Monicai Macovei cat si al Grupului pentru Dialog Social, infiintat cu aportul direct al ex-comisarului ideologic sovietic Silviu Brucan: Sorin Antohi, Smaranda Enache, Dan Oprescu, Mihnea Berindei, Iustin Marchis, etc. Pacatosul parinte Marchis, dupa deconspirarea sa de catre Civic Media si ZIUA, s-a retras din GDS, “pentru a nu dauna imaginii Grupului”. Dar, (culmea!) si-a permis sa faca parte in continuare din Cancelaria Ordinelor aflata sub Administratia Prezidentiala a Romaniei. Astfel, el este membru al Consiliului de onoare care acorda cea mai inalta distinctie a tarii – Ordinului national “Steaua Romaniei”.

Alaturi de SAR-ul Alinei Mungiu, care a propus o solutie ruseasca pentru Basarabia – federalizarea dupa “modelul Cipru” care transforma Tiraspolul separatist in subiect egal cu Chisinaul – GDS-ul si Grupul Soros sunt colportorii si sustinatorii conceptului de “moldovenism” care face azi ravagii si in Moldova si in Romania. In studiul semnat de Renate Weber, Gabriel Andreescu si Valentin Stat, “Relatia Romaniei cu Republica Moldova” prezentat in 1995 in Est si Vest se impune distinctia etnica dintre “romani” si “moldoveni” , in beneficiul kominternistilor de la Chisinau. Mircea Mihaies denunta ieri, revoltat, in EvZ, “vechii activisti”, “obedienti, lacomi si lipsiti de caracter” care se pun in slujba “oligarhilor-moguli” impotriva democratiei, uitand sa se uite mai bine in jurul sau, al intelectualilor dilematici. Profesorul Nae Georgescu ii radiografieaza sintetic: “Aceste miscari intelectualiste au avut totdeauna scopul pe care-l au si astazi: sa atraga intelectualul catre politica. Odata scopul atins, nu mai e loc de mistificari, e ca si cand ai spune ca nea cutare e imbracat in portocaliu – cand se vede de la doua poste ca e rosu ca racul intre castraveti”. (ZIUA, Februarie 2007)

Profitorul tuturor regimurilor

Editorial ziarul ZIUA

de Victor Roncea

— Liiceanu nu are dreptul moral de a se pretinde in nici un fel vreo victima a mineriadei sau vreun opozant al regimului comunist si neocomunist post-decembrist. A fost intotdeauna un profitor al tuturor regimurilor.

Posesorul “frumosului nume” Liiceanu (dupa cum se auto-gratuleaza domnia sa in “Romania libera” de ieri) se simte “executat in piata publica”. Pentru ca doi confrati de ai sai din grupul celor care-l inconjurasera pe Constantin Noica – din diferite motive – ii contesta, in primul rand, dupa cum consider eu, dreptul de a se auto-personifica in moralistul (narcisist) al societatii romanesti. Vanatorii de suflete din celula adulatorilor intelectualilor rosii ii tin isonul. Pe langa un handicapat sufleteste de la “Cotidianul”, si la EvZ, organul Partidului Idolilor de Mucava, Ioana Lupea crede ca de pe frontispiciul ZIUA lipseste sloganul “moarte intelectualilor”, “pentru a fi din nou in 15 iunie 1990”. Si domnul Liiceanu se auto-victimizeaza (pentru a cata oara?) afirmand in “Comunicatul” sau ca in 1990 s-ar fi aflat “in fruntea unei liste de intelectuali care trebuiau impuscati pe stadioane”. Pentru “memoria incetosata” a acestora si din respect pentru adevar, trebuie sa-i spunem aparatoarei de serviciu a mafiotilor culturnici ca pe 15 iunie se rezolvase treaba: studentii creatori ai fenomenului anticomunist Piata Universitatii – printre care si subsemnatul – fusesera deja executati “in piata publica” sau maltratati si apoi incarcerati. In timp ce domnul Liiceanu era la Paris, bine-mersi. Inca din data de 14 iunie acesta a fost protejat – ca si membrii si sediul Grupului pentru Dialog Social din care provine – de catre autoritatile paramilitare ale Frontului Salvarii Nationale (FSN). In dimineata acelei zile, Gabriel Liiceanu, care avea bilet pentru Paris, s-a deplasat de la sediul Editurii Humanitas la aeroportul Otopeni, cu o masina guvernamentala, oferita de prietenul sau Andrei Plesu, ministru in Guvernul Mineriadei (inainte, in timpul si dupa masacrarea studentilor din Piata Universitatii).

Nu este prima oara cand Liigheanu, vorba disidentului Dan Petrescu, isi cosmetizeaza biografia. Nici pana azi, de exemplu, “Lulu”, dupa cum era alintat de Securitate, nu a dat o explicatie privind modalitatea prin care a reusit sa se strecoare in 1982 prin sanul aparatului Departamentului Securitatii Statului, pana la Heidelberg, pentru a beneficia de o bursa Humboldt sub ochii BND si STASI, servanta KGB, si cum facea si “salturi” la Paris, pentru a-i “capcana” si pe Monica Lovinescu si Virgil Ierunca, dupa Noica. Sau, cum a obtinut – daca era “persecutat”, dupa cum se pretinde – acordul aceleiasi Securitati si, recte, al cenzurii comuniste, “nomina odiosa”, pentru a publica in zeci de mii de exemplare “Jurnalul de la Paltinis”, – totodata bine remunerat.
Disidenta sa este tot atat de falsa pe cat este anticomunismul mimat de el si gruparea sa anti-romaneasca. Mai ieri, la alegerile din 2000, ii facea propaganda “batranului edecar”, Ion Iliescu, acelasi de la care a primit, cu o vorba buna de la Petre Roman – prim ministrul Mineriadei – o halca din averea statului roman: Editura Politica a PCR transformata peste noapte in privata Editura Humanitas. Folosita, printre altele, pentru a forfeca manuscrise originale – Emil Cioran, Mircea Eliade, Monica Lovinescu – sau chiar a topi carti (!) – Paul Goma, “Culoarea Curcubeului” sau, mai recent, Petru Cimpoesu, care, in “Christina Domestica si Vanatorii de suflete” il pune pe “Filosoful L.” in posturile jalnice care-i intruchipeaza adevaratul sau caracter “filosofic”. Acelasi, redat si de Mircea Zaciu, in “Jurnalul” sau: de servitor al mai marilor zilei, de la patronul KGB al intelectualimii multilateral-dezvoltate, membrul CPEx al CC al PCR Gogu Radulescu, la Ion Iliescu si la Traian Basescu, caruia nu-i putea aduce un mai mare deserviciu prin acordarea “girului” sau (dupa cum se lauda in “Rl”).
Domnul Liiceanu nu are dreptul moral de a se pretinde in nici un fel vreo victima a mineriadei sau vreun opozant al regimului comunist si neocomunist post-decembrist. A fost intotdeauna un profitor al tuturor regimurilor.

Cititi și aici editorialul Profitorul tuturor regimurilor si investigatia Pomeni pentru Liiceanu in care se demonstreaza cum si-a sters “Filosofeanu'” imensele datorii la stat pupand in fund toate regimurile politice din Romania, dupa cum a facut cu Securitatea si Partidul in timpul regimului comunist, cand a fost navetist pe ruta Paris, Berlin si retur, in Bucurestiul socialist, impreuna cu tovarasul sau de drum, Andrei Plesu zis TULCEANUL, sotul agentei DIE Catrinel Petrulian Plesu (apropo: si-a primit ultimul fluturas de la ICR?).

Cotidianul: Curtea de Apel a decis: Cazul “Liicheanu” continuă la Tribunalul Bucureşti. Ion Spanu ofera o mostra de literatură comparată SIE – Humanitas pentru Marele Carmaci, “Comandantul”: Mihai Răzvan Ungueanu şi GabriGel Liiceanu

Celebrul proces Liiceanu vs „Ziua”, în care sînt implicaţi şi ziariştii Sorin Roşca Stănescu, Victor Roncea şi Ion Spânu, se va relua la Tribunalul Bucureşti după aproape doi ani de suspendare. Aşa a decis Curtea de Apel Bucureşti, după ce procesul fusese suspendat pentru că SC Ziua SRL intrase în procedura de lichidare.

Reamintim că procesul (Dosarul nr. 14976/299/2007) a fost deschis de scriitorul Gabriel Liiceanu după ce, în februarie 2007, ziarul ZIUA l-a acuzat de plagiat din mai multe lucrări, între care şi „Sein und Zeit” de Martin Heidegger, de falsificarea unui trecut de pretinsă dizidenţă, de omiterea unor pasaje din Marx în lucrările reeditate după Revoluţie şi de trădarea lui Noica (articolul „Liicheanu”, scris de Ion Spânu), ori de fraudele de la Editura Humanitas (articolul „Intelectualii roşii” si editorialul “Profitorul tuturor regimurilor”, scrise de Victor Roncea. Sorin Roşca Stănescu a fost chemat în instanţă pentru editorialul „Oculta”.

Gabriel Liiceanu (apărat de fostul ministru al justiţiei, Valeriu Stoica) a solicitat plata unor despăgubiri în valoare de 100.000 de euro de la cei trei ziarişti pentru că i-ar fi fost afectată imaginea.

În prima instanţă, Gabriel Liiceanu obţinuse o sentinţă favorabilă, însă Tribunalul Bucureşti a dat cîştig de cauză celor trei ziarişti, şi a casat hotărîrea Judecătoriei, trimiţînd cauza spre rejudecare. Între timp, după ce ziarul ZIUA a fost preluat de Sorin Ovidiu Vântu, şi-a încetat apariţia, iar societatea care-l edita a intrat în lichidare (arhiva electronica a ziarului ZIUA fiind rasa de pe suprafata internetului la cererea lui Tismaneanu si Patapievici, angajatii lui Vintu la “Idei in Dialog”, cel din urma fiind si beneficiar al unui “Volvo” de lux de la mogulul puscarias).

Decizia din această săptămînă a Curţii de Apel Bucureşti redeschide acest proces, el urmînd să fie reluat în perioada următoare la Tribunalul municipiului Bucureşti.

Dosarul are în acest moment peste 2.000 de file, majoritatea fiind depuse în apărare de către jurnaliştii acuzaţi de Liiceanu şi reprezintă, fără îndoială, unul dintre cele mai spectaculoase procese în care sînt implicaţi nişte ziarişti.

De-a lungul timpului, Gabriel Liiceanu a dat mai multe interviuri legate de acuzaţiile aduse de ZIUA, însă nu a reuşit să se disculpe, astfel încît instanţa este chemată acum să decidă dacă articolele respective au relatat despre fapte adevărate sau Liiceanu a fost doar calomniat.

Publicăm mai jos unul dintre cele trei articolele care au stat la baza acestui proces spectaculos.

Ionela Predescu

Ion SPÂNU:

LIICHEANU

Gabriel Liiceanu nu este nici pe departe aşa de pur cum vrea să pară în repetatele sale Apeluri naţionale. El a plagiat în cărţile sale din operele altora, şi-a antedatat texte pentru a-şi justifica o dizidenţă imaginară – într-un cuvînt defineşte prin comportament exact tipul pe care îl condamnă: licheaua.

Ca filosof, cum se pretinde, Gabriel Liiceanu ar trebui să fugă ca dracul de tămîie de cuvîntul lichea şi asta pentru că, semantic, chiar numele domniei sale s-ar putea să-şi afle originea pe acolo. Etimologic, lichea vine fie din turcescul leke, care înseamnă om de nimic, netrebnic, secătură, fie din macedoromânul liche, neogrecul lekés, albanezul likje sau bulgarul leké, care înseamnă pungaş, ticălos sau şmecher (v. „Dicţionarul enciclopedic”, vol. IV, ed. Enciclopedică, 2001, p. 104 şi Alexandru Ciorănescu – „Dicţionarul etimologic al limbii române”, ed. Saeculum I.O., 2002, p. 467). Ne vom detaşa de semnificaţiile dure ale cuvîntului lichea, deşi, ca moralist al naţiei, Gabriel Liiceanu ar trebui să ţină cont de lucrurile din viaţa sa care nu-i fac cinste, dar pe care singur le-a aruncat pe piaţă (abandonarea propriului copil înainte ca acesta să se nască, etc.) într-un alt jurnal al său, „Uşa interzisă”, unde se autointulează „un impostor de anvergură” (p. 85). Grav este că impostura lui Gabriel Liiceanu se extinde şi în sfera prestaţiei sale publice ca intelectual, elitismul său fiind mai degrabă un soi de lichelism pur. Să exemplificăm.

Continuarea la Cotidianul.ro

Literatură comparată pentru sâmbătă seara: Mihai Răzvan Ungueanu şi GabriGel Liiceanu

Cei care au citit romanul autobiografic al lui Gabriel Liiceanu şi au văzut listele de cumpărături făcute de MRU prin locurile pe unde acesta a dat până acum cu sapa probabil că au observat că aceşti „cărturari” sunt fraţi de… cremă, întrucât amândoi au pasiunea de a se unge bine!

Când era şef la SIE, Mihai Răzvan Ungureanu cumpăra din banii statului „unguent rectal” şi „comprimate vaginale”, în valoare de 250.000 euro! Abia instalat ca prim-ministru, acelaşi MRU a cumpărat de vreo 300.000 euro balsam de buze, apă de urechi, „plasturi mici pentru băşici” şi alte sulemeneli.

Prefăcut, maliţios, efeminat, cu o voce erectilă, fostul supleant al CC al UTC pare, mai degrabă, o femeie încarcerată în pielea unui bărbat. Preocupările sale din perioada când deţinea funcţii importante în stat demonstrează cu prisosinţă câteva slăbiciuni ale firii, ce trădează o mare pasiune pentru un tip de snobism pe care nu-l poate înţelege în toată dimenisunea lui decât unul care simte la fel.

GabriGel Liiceanu şi voluptăţile sale cremoase

Cel care-i seamănă perfect, din acest punct de vedere, şi care l-a inspirat în aceste excese cosmeticale ce frizează ridicolul este traducătorul Gabriel Liiceanu. Acesta, în – să-i zicem – romanul său autobiografic „Scrisori către fiul meu”, scrie cu feminină sensibilitate:

„Îţi mărturisesc că, la rându-mi, petrec în fiecare dimineaţă, în baia mea, minute de adevărată voluptate şi toate în preajma răsfăţurilor pe care mi le procură mai întâi duşul matinal – cu alegerea, după felul în care voi începe ziua, a gelului de duş cel mai potrivit (şovăi zilnic între mirosurile de ghimbir, ceai verde şi lavandă de la Roger&Gallet) -, apoi, odată duşul terminat, utilizarea cremelor de faţă de la Clinique, a cremelor de corp de la Molton Brown sau a gamei de thé vert de la Bvlgari, în sfârşit, alegerea parfumului din prima parte a zilei: Carolina Herrera sau Bois d’Argent de la Dior“ („Scrisori catre fiul meu”, de Gabriel Liiceanu, Ed. Humanitas, 2008, pag. 193).

Parcă am fi în faţa destăinuirilor unei gheişe, ale unei curtezane de la curtea nu ştiu cărui rege destrăbălat sau a unei cadâne din haremul vreunui sultan!

Ungueanu, între balsamul de buze şi unguentul rectal

Neavând talent de scriitor, „cărturarul” Mihai Răzvan Ungureanu îi dă replica lui Liiceanu pe lista de cumpărărturi de la SIE şi de la Guvern:

„50 de tuburi de unguent rectal, 10 tuburi de cremă vaginală, comprimate de ginkgo biloba ori granule homeopate, viagra (la SIE) şi Plasturi mici tratament pentru băşici, Deodorant stick sans alcool Armani Code by Giorgio Armani, Lip Care with propolis organic beeswax and olive oil, Deodorant roll-on Neo by Givenchy, Eau florale Petale de rose lotion naturelle, Antiperspirant deodorant roll-on – Clinique skin supplies for men, Cremă Apivita Men’s care Antiwrinkle anti-fatigue, Givenchy pour homme blue label aftershave, Cremă de faţă Clinique skin supplies for men maximum hydrator, Cremă Bepanthene Plus, Baneocin unguent de la Sandoz, BioRepair Zahncreme, Spray Forest Essentials – Stress Reliever, Spray Forest Essentials – Sound Sleep, Apă de urechi Odol Extra Fresh, Deodorant Armani Code bz Giorgio Armani, Parfum Lolita Lempika, Deodorant – Neo – by Givency, Deodorant roll-on Neo by Givency, Voltaren Emulgel, Parfum Lalique White, Givenchy pour homme blue label, eau de toilette vaporisateur spray, Parfum Roadster by Cartier, Parfum Givenchy Play, Parfum Fahrenheit by Dior, Loţiune de corp L’Occitane Lait corporele Verveine, Gel de duş L’Occitane Gel douche Verveine, Cremă de mâini Apivita Hand Care, Cremă de mâini Clinique Stop sign Hand repair , Parfum Mont Blanc Hommo Exceptionnel eau de toilette” (pe lista de protocol a Guvernului).

Oricine poate să observe că aceste două personaje au gusturi comune în privinţa unor creme de corp sau parfumuri, astfel încât este uşor să ne imaginăm întâlnirea dintre Liiceanu şi MRU:

„- Oh, excelenţă, ce frumos îţi miroase mânuţa a cremă Clinique, şi urechiuşa a Odol fresh!

– Da, şi ţie, maestre, cum îţi pute hoitul a lavandă Roger&Gallet!

– Dar nu ai simţit aroma mea Molton Brown?

– Ei, cum să nu, dragul meu, dar era s-o confund cu parfumul meu Lalique White!

– Vai, cum ai putut să comiţi o asemena impietate, doar ştii că această cremă nu merge decât cu damful lui Bois d’Argent de la Dior!

– Scuze. Dar, ia spune-mi, de ce mergi aşa crăcănat?

– A, o nimica toată, am o micuţă fisură anală de care nu mai scap.

– Şi nu ai încercat noul unguent rectal?

– Ba da, dar am auzit că e mai bună crema vaginală din gama Armani Code.

– Bine, pa, te sărut, dragul meu!

– O nu, să nu faceţi asta, că abia ce am dat pe buze cu Lip Care with propolis organic beeswax and olive oil!”

Indicaţii de regie: dacă vreţi să lecturaţi cu voce tare acest dialog imaginar, trebuie, musai, să începeţi de la nota „si”, astfel încât persoanjele să fie recunoscute mai uşor!

Cărtărescu: „Mi-am băgat botul în sexul ei blond”

Dincolo de glumă, aceste două – pardon! – aceşti doi închipuiţi au şi modele livreşti, ca orice snob din galeria lui Molière. Înaintaşul lor este tot un maestru al limbajului piţigăiat: aspirantul la Premiul Nobel – nota „si”, vă rog! – Mircea Cărtărescu! Şi el descrie într-un volum de poezie (scris împreună cu soţia sa, poeta Ioana Nicolaie, pe vremea când aceasta era doar nevasta prietenului său) tot un fel de ungere, numai că, pe vremea aceea, crema era luată direct de la sursă. Iată-i şi pe cei doi în plină desfătare, aşa cum se descriu singuri:

Ioana Nicolaie scrie: „Coastele zdrăngăneau ca sticlele de bere/ sub ţâţele ei nehrănite/ iar ea mânca, din el mânca/ îi sorbea ochii, îi sugea creierul/ îi lingea scrotul sărat/ îi înghiţea miliardele de seminţe”.

Mircea Cărtărescu îi răspunde: „Numai când mi-am băgat botul în sexul ei blond, un tip mustăcios, cu ochi negri şi cu nasul drept s-a iţit dintre cârlionţi şi mi-a băgat limba drept în gură” „iar ea mânca, din el mânca/ îi sorbea ochii, îi sugea creierul/ îi lingea scrotul sărat/ îi înghiţea miliardele de seminţe” (din vol. „40238 TESCANI”).

În faţa unor asemenea valori, cum să nu simţim noi, muritorii de rând, ca nişte bieţi locuitori ai vreunui muşuroi de furnici?

Continuarea la Cotidianul.ro

Sursa foto: Politica ta: Chifla săptămânii : lansarea A.R.D. în absenţa “adevăratului Comandant”

Premierul Victor Ponta confirma afirmatia Roncea Ro din ziarul BURSA: Dan Diaconescu a introdus acte si informatii false in oferta sa pentru Oltchim. Plus: SRI si SIE au averizat Guvernele Boc, Ungureanu, Ponta si pe Traian Basescu prin sute de sesizari. Si, la ce a folosit?

Victor Ponta a declarat, joi seara (ieri, 27.09.2012), la România TV, că informaţia conform căreia Dan Diaconescu ar dispune de 46 milioane euro într-o bancă din Olanda este falsă, iar acesta nu a depus până în prezent vreo dovadă că are banii pentru Oltchim.

Întrebat cum comentează documentul conform căruia o firmă olandeză garantează că Dan Diaconescu dispune de 46 milioane euro într-o bancă din Olanda, premierul a afirmat că această informaţie este una falsă. “Este o informaţie falsă. Nu a depus dovada că are banii. Nu este adevărat, nu există“, a spus Ponta, preluat pe RTV.NET.

In articolul meu, Oltchim, “oligarhii roşii” şi torpila lui Băsescu, publicat de BURSA joi dimineata (27.09.2012), scriam:

“Dan Diaconescu a dovedit deja că, pentru a deveni erou şi a-şi creşte corespunzător valoarea contului bancar, este în stare să petreacă un timp oarecare în închisorile democraţiei capitaliste de azi.

Acesta este cazul cel mai probabil în “Scandalul Oltchim” dacă ţinem cont de informaţiile, parvenite din surse proprii, că Dan Diaconescu a introdus, din grabă sau diletantism, acte şi informaţii false în oferta sa pentru privatizarea combinatului de la Râmnicu Vâlcea.

Totodata, ziarul BURSA face o precizare simpatica azi:

România TV crede că BURSA este ziarul său

Televiziunea România TV prezintă, în aceste minute, conţinutul articolului din BURSA, “Privatizarea Oltchim, după planul lui Roibu (prin “Harry Potter”)“, semnat de MAKE, fără să precizeze că a preluat informaţiile din BURSA, ba chiar susţinând că are “exclusivitate” asupra lor.
Suntem foarte multumiţi că BURSA i-a impresionat într-atât pe colegii noştri, încât să creadă că este ziarul lor.
Ghiţă, Ghiţă…

BURSA (28.09.2012)

Din marea jungla a animalelor din politica damboviteana MAKE ne arata in BURSA ca se intrevede si coada lui Dan Voiculescu in Afacerea Oltchim. Asta insemna ca Voiculescu este cartitza lui Basescu?! …o ipoteza tampita sau o tampenie ipotetica?

Dupa cum spuneam ieri, “ziarul BURSA a reusit printr-o serie de articole foarte bine documentate sa prezinte Cazul Oltchim si repercusiunile lui pe piata economica, politica si de securitate nationala in toata complexitatea lui”. Azi, seful SIE confirma ca Afacerea Oltchim este o problema de securitate nationala.

Vedeti si ZOON POLITIKON: Ziarul BURSA despre cine este motanul din spatele pisicii care se joaca la Oltchim cu soricelul Dan Diaconescu. Victor Roncea: Oltchim, “oligarhii roşii” şi torpila lui Băsescu. De la Mark Rich la clona lui de Dunare si Delta

INFO:  SRI – 190 de rapoarte despre Oltchim. Si, la ce au folosit ?

Ramane valabila si intrebarea lui Gigi Becali: DNA si Parchetul General ce fac in acest caz, al unei fraude flagrante de miliarde de euro? Tot ancheteaza batranei prin biserici?

Ilustratie: https://blogulmiticului.blogspot.ro/

Basescu si Ponta, cei doi Tom si Jerry ai natiunii, baga tara in sant cu tot cu CSAT. Cine mai reprezinta Romania? Un editorial de Victor Roncea din 2007, perfect valabil astazi


Azi am redescoperit cum Romania sta in loc de cel putin cinci ani. Altfel spus, politicienii ne-au mancat anii astia din viata fara sa reuseasca sa ni-i rascumpere in vreun fel. Ne-au furat pana si timpul. Cititi editorialul de mai jos – scris in 2007! – si inlocuiti doar numele lui Calin Popescu Tariceanu cu actualul premier, Victor Ponta. Nu s-a schimbat nimic. Totul este extrem de actual, pe puncte. Si concluzia, prezenta in titlu, asemenea:

Cine mai reprezinta Romania?

Disputa dintre grupurile de interese din jurul celor doi Tom si Jerry ai natiunii a atins nivelul maxim de suportabilitate. In detrimentul imaginii Romaniei in lume si al intereselor nationale.

In timp ce presedintele Romaniei, Traian Basescu, isi canalizeaza toate energiile pentru decapitarea premierului Calin Popescu Tariceanu Victor Ponta, romanii scuipa-n san, cu scarba deja, si merg inainte. In Europa. Tot acolo planuieste si Tariceanu Ponta sa-i scurteze vizitele lui Basescu, in calitate de reprezentat al Romaniei la Consiliul European.

Trebuie sa recunoastem ca planul are o natura profesionista in contextul super-confruntarii dintre Palate si interese. La ora actuala, nici romanii nici strainii nu stiu, de fapt, cine reprezinta Romania la Uniunea Europeana: presedintele, premierul, ministrul de Externe lipsa, toti deodata, sau pe rand, sau, de fapt, nici unul, nici altul.

Disputa dintre grupurile de interese din jurul celor doi Tom si Jerry ai natiunii a atins nivelul maxim de suportabilitate. In detrimentul imaginii Romaniei in lume si al intereselor nationale. Acuzatiile curg lant, laturile s-au scurs chiar si in Parlamentul European si, mai nou, inclusiv in media occidentala. Sa-l crezi pe unul sau pe altul ar fi o dovada doar de naivitate.

Picanteriile televizate sau radiodifuzate folosesc cel mult la antagonizarea populatiei. Observatorii bine informati nu pot decat sa consemneze cu maxima ingrijorare ca jumatatile de adevar, adica minciunile prin omisiune, sunt armele cel mai des uzitate, in timp ce joaca de-a hotii si vardistii atinge deja aspecte ce tin de siguranta nationala.

Exemplul TVR este cras: presedintele pomeneste nume grele, dosare, afaceri necurate, speriind audienta. Premierul si grupul sau de mafioti par, cu siguranta, vinovati in ochii bietilor telespectatori siderati de acuzatiile extrem de grave. Noi stim insa ca, intamplator, presedintele a uitat alte file ale dosarului energetic, tovarasi de-ai sai sau de-ai partidului pe care inca il mai reprezinta. De ce?

Apoi, la BBC, Basescu da cu Tariceanu Ponta de peretii studioului, mentionand iarasi si iarasi aceleasi „grupuri clientelare de interese“. Basescu nu uita insa sa laude maretele realizari ale ministrilor PD(L) (fost FSN): „Am avut noroc de ministri precum Monica Macovei la Justitie, Vasile Blaga (la Interne) sau Sulfina Barbu, la Mediu. Aceste domenii puteau intarzia data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, iar ei au reusit sa schimbe culoarea acelor «stegulete rosii». Dar sa mentinem lucrurile asa cum sunt ar fi prea mult pentru romani“. Corect. Aici are dreptate: pentru ce sa mai mentinem lucrurile asa cum sunt?

Si ne intrebam si noi, ca niste bieti “gaozari”: de ce nici seful statului, cu toate serviciile sale aferente, nici DNA, nici Ioana d’Arc a societatii in civil, nici rottwailerul cu epoleti sau chiar mergatoarea pe inundatii nu au reusit in doi ani sa bage la apa, sa descopere, nici un mahar, oligarh, mogul imputit de pe Axa Cotroceni-Aleea Modrogan? Pentru ca nu exista? Sau retelele anti-romanesti, care au invadat si ocupat epicentrul Administratiei Prezidentiale si institutiile sale, fragilizand securitatea natiunii si devalizand fondurile statului, nu sunt tot „grupuri de interese“?

De cealalta parte, nu putem sa nu-i dam dreptate premierului: nu „oamenii presedintelui“ au bagat Romania in UE. Nici Guvernul actual, nici cel precedent. UE a bagat Romania in UE. Atunci cand s-a vrut, acolo unde se decid interesele Europei si ale lumii.

Asa ca bietii figuranti sau jucatori ai emisiunilor de hard-talk-show ar trebui sa-si vada intai de ograda proprie. Sa constate, de exemplu, cum politica externa si de securitate in zona extinsa a Marii Negre este periclitata de obtuzitatea viziunilor inguste de pe Dambovita, in timp ce Rusia castiga teren cu tenacitate si profesionalism.

Sau sa se gandeasca serios: cine mai reprezinta Romania?

Victor Roncea

ZIUA / 2007

Au aparut volumele XI, XII si XIII ale lucrarii Documente din Arhiva Corneliu Zelea Codreanu, ajunse de la CNSAS si in Biblioteca Manastirii Petru Voda si lansate la Maia – Catargiu. 113 ani de la nastere – 13 septembrie 2012: Manifestare Noua Dreapta la Iasi. Prof Gh Buzatu despre “Procesul” Capitanului

”Totul pentru Ţară, nimic pentru noi”

Ca in fiecare an in preajma sarbatorii nationale a Nasterii Maicii Domnului, Sfanta Maria, la Maia, unde se află rămășițele pământești ale primului prim-ministru al României moderne, Barbu Catargiu, s-a desfășurat, timp de doua zile, ( 7 și 8 septembrie), la Așezământul de Artă și Cultură Maia-Catargiu, o noua ediție a sesiunilor de comunicări științifice initiate de energicul istoric prof univ dr Rotaru Jipa, Comandor în retragere, fost director al Muzeului Militar Central si al Muzeului Marinei de la Constanta si actual secretar al Consiliului parohial al Bisericii din Maia, unde se afla ingropat marele roman Barbu Catargiu (foto dreapta). Cea de a VIII-a editie a manifestarii a fost organizată anul acesta de Primăria Maia, secțiunea de istorie și arheologie a Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania și Institutul de Istorie Naţională Maia Catargiu si a avut ca tema “1812-2012; 200 de ani de la răpirea Basarabiei de către Imperiul Țarist”. De asemenea s-au comemorat 205 ani de la naștere și 150 de ani de la asasinarea politicianului conservator Barbu Catargiu, autorul devizei ”Totul pentru Ţară, nimic pentru noi”. Cunoscutul comentator si analist militar Ion Petrescu noteaza ca tenacele istoric Jipa Rotaru adună, în fiecare an cel putin 40 de istorici, ziaristi, experti militari si de informatii sub mentoratul distinsului profesor Gheorghe Buzatu. Tot Ion Petrescu a facut si cronica manifestarii de anul trecut: 1941-2011 – 70 de ani de la intrarea României în războiul de reîntregire naţională. Acum, de Sfanta Maria, au fost lansate la Maia-Catargiu volumele XI, XII si XIII din lucrarea publicata de Editura Tipo Moldova cu sprijinul CNSAS si al Civic Media, Documente din Arhiva Corneliu Zelea Codreanu, editata sub coordonarea profesorului univ dr Gheorghe Buzatu, membru AOSR si fondator al Centrului de Istorie si Civilizatie Europeana – Iasi. Primele 10 volume au intrat recent si in Biblioteca Manastirii Petru Voda, gratie profesorului Gheorge Buzatu care semneaza si prefata de mai jos, a volumului XI, privind “Procesul” urmat de asasinarea Capitanului Miscarii Legionare, de la a carui nastere se implinesc anul acesta 113 ani. Asociatia Noua Dreapta anunta o dezbatere pe tema personalitatii lui Corneliu Zelea Codreanu pentru joi, 13 septembrie 2012, la Clubul CFR Iasi.

DOCUMENTE

DIN ARHIVA

CORNELIU ZELEA CODREANU

–    XI –

EDITATE

DE

VICTOR RONCEA

PENTRU

 CIVIC MEDIA

ÎN COLABORARE CU

GH. BUZATU

*

IAŞI

TIPO MOLDOVA

2012

„Procesul”

 În diverse volume anterioare am inclus probe – cele mai multe disparate – privind procesele antilegionare, inclusiv, ori mai cu seamă, „procesul” faimos al lui C. Z. Codreanu din 1938, pe care l-am încadrat, nu numaidecât noi, în seria marilor înscenări şi erori judiciare din România, aşa precum şi în cazul Mareşalului Ion Antonescu şi al colaboratorilor lui (1946), al PNŢ-ului (1947) ori al soţilor Ceauşescu (1989)[1].

Preocupaţi fiind să realizăm o ediţie anastatică integrală a Documentelor din arhiva C. Z. Codreanu, am renunţat dintru început la orice criterii de sistematizare tematică ori cronologică a materialelor. Am preferat ordinea pe care a stabilit-o organizatorul fondului[2], evitând riscul de a neglija vreun document ori operând cumva o „selecţie” care să nu fi fost a noastră, deci, subiectivă. Ceea ce nu înseamnă să fi rămas la … discreţia organizatorului fondului; dimpotrivă, am admis că acesta a avut motive să cuprindă un document în mai multe dosare, totuşi rânduite sistematic sau cronologic, după cum pe altele le-a neglijat. În context, aşa după cum s-a relevat în volumele anterioare (I-X), „procesul” lui C. Z. Codreanu din 1938 a revenit cel mai adesea în materialele editate (vezi, mai ales, vol. V). Este motivul pentru care socotim necesar să apelăm la consideraţiile expuse în tomul respectiv (pp. 3-4):

„ […] Dacă revenim asupra faptelor din 1938 este pentru a reţine unele personalităţi de excepţie care au compărut ca martori ai „Căpitanului” şi calitatea  depoziţiilor acestora[3] – profesorii Traian Brăileanu, M. Manoilescu, Nichifor Crainic, Sextil Puşcariu, dr. I. Cantacuzino, generalii C. Petrovicescu şi M. Racoviţă, dar, mai cu seamă, Iuliu Maniu[4] şi general Ion Antonescu[5].

În ceea ce-l priveşte pe Iuliu Maniu, acesta, pentru a nu rămâne la discreţia stenografului de şedinţă, a depus la Tribunalul Militar al Corpului de Armată II un text final al depoziţiei sale. Liderul PNŢ-ului a apreciat fără reticenţă Garda de Fier drept o formaţie „totalitară, în contra democraţiei, [care] este pentru un fel de dictatură”[6], ceea ce nu era cazul propriului partid; totodată, Maniu a respins deschis „ideologia şi metoda” celui acuzat, pentru martor „hotărâtoare” fiind în adoptarea marilor decizii voinţa naţiunii, el neadmiţând ca „guvernele să fie impuse ţării în contra voinţei naţionale”[7].

Pentru generalul Ion Antonescu implicaţiile prezenţei sale în calitate de martor al apărării la „procesul” lui C. Z. Codreanu au fost de asemenea ample, având în vedere statutul său de militar[8] şi poziţia tranşantă exprimată în sprijinul celui judecat şi, drept consecinţă, zvonurile care au circulat în privinţa participării sale la un … „complot” al legionarilor. Aceste elemente se desprind din documentele secrete descoperite de noi în Arhivele C.N.S.A.S.-ului şi editate de noi[9]. Astfel, dispunând de un extras din dosarul Tribunalului Militar al Corpului de Armată II, Secţia I, aflăm (vol. I, nr. 759 privitor pe CORNELIU Z. CODREANU, pag. 341), următorul extras dintr-un proces-verbal:

„ […] În şedinţa publică de azi, 24 mai 1938, martorul Ion Antonescu, general, 56 ani, de profesiune ofiţer activ, domiciliat în Bucureşti, str. Paharnicului, nr. 23, propus de apărare în procesul ce face obiectul dosarului nr. 759/1938, după ce a depus jurământul conform art. 191 din Codul Justiţiei Militare, îndeplinindu-se în privinţa lui şi formalităţile prevăzute de art. 194 din C.J.M., declară:

Din conversaţiile avute cu Dl. Codreanu am constatat că nu era preocupat de venirea la putere ci de treburile Ţării şi mi-a afirmat că nu este încă pregătit pentru guvernare. Convorbirea a avut loc în timpul alegerilor şi, cum mie îmi era frică de un război civil, am discutat cu Dl. Codreanu această problemă şi îmi aduc aminte că acuzatul mi-a declarat că se retrage din propagandă, iar D-lui Goga i-a declarat că se retrage din alegeri. Dacă eu observam ceva suspect la acuzat în felul că ar avea intenţie de o răscoală, nu stăm de vorbă. În chestia armelor am spus acuzatului să le predea autorităţilor militare. Acuzatul a avut o foarte frumoasă atitudine în legătură cu sentimentele naţionale. Nu pot aprecia nici în bine, nici în rău Partidul Totul pentru Ţară, fiind încă militar. Din elementele ce le-am avut nu pot crede că acuzatul ar putea fi capabil de trădare”[10] (Arhiva C.N.S.A.S., vol. 3, f. 96).

[…] „Procesul” din 1938 al lui C. Z. Codreanu, şi nu numai, oferă în continuare suficiente materiale noi de studiu şi atâtea motive de reflecţie cercetătorilor trecutului,  îngăduindu-le concluzii indiscutabile privind cauzele, manifestările şi consecinţele ERORILOR ÎN ISTORIE!”

Cel de al XI-lea volum din serie cuprinde exclusiv documente referitoare la „procesul” din 1938: lista martorilor şi corespondenţilor români sau străini, iar, în mod special, stenogramele dezbaterilor, mai precis:

– şedinţa din 23 mai 1938 (f. 10 şi urm.);

– şedinţa din 24 mai 1938, cu depoziţiile unor dintre martori (I. Frollo, preotul Ion Moţa, profesorii Traian Brăileanu, M. Manoilescu, Nichifor Crainic, Sextil Puşcariu, generalii C. Petrovicescu, Ion Antonescu, M. Racoviţă ş.a.) (f. 161 şi urm.);

– şedinţa din 25 mai 1938 (f. 275 şi urm.), cu depoziţiilor altor martori (dr. I. Cantacuzino, Iuliu Maniu – f. 285 şi urm.);

– şedinţa din 26 mai 1938 (f. 310 şi urm.), cuprinzând Rechizitoriul maiorului magistrat Radu Ionescu, intervenţiile apărării şi sentinţa de condamnare a lui C. Z. Codreanu la 10 ani muncă silnică, o amendă de 5 000 lei şi cheltuieli de judecată de 2 000 lei[11].

În temeiul apariţiei prezentului volum din arhiva C. Z. Codreanu o documentare completă a cititorului impune necondiţionat şi cercetarea acestei surse, confruntarea ei critică cu materialele deja valorificate, în speţă „Procesul” lui C. Z. Codreanu, editat de noi în colaborare cu  Kurt W Treptow, în temeiul textului apărut iniţial în paginile faimosului cotidian bucureştean „Universul” şi, parţial, în lucrarea clandestină publicată de legionari în august 1938: Adevărul în Procesul C. Z. Codreanu[12].

Gh. Buzatu

 

 Iaşi, 21 august 2012

Notă

 

Din motive lesne de înţeles, credem că se impune a fi puse la dispoziţia cititorului următoarele date privind situaţia fondurilor de documente C. Z. Codreanu de la Arhiva C.N.S.A.S. din Bucureşti:

 

  Cota              Dosarul      Volumul            Total file

013207            111041            1*                    770

,,                      ,,                      2*                    580

,,                      ,,                      3*                    501

,,                      ,,                      4*                    497

,,                      ,,                      5*                    311

11784              110237            l**                   532

,,                      ,,                      2***                267

,,                      ,,                      3***                242

,,                      ,,                      4****              325

,,                      ,,                      5*****            523

,,                      ,,                      6******          386

,,                      ,,                      7                      307

,,                      ,,                      8                      508

,,                      ,,                      9                      399

,,                      ,,                      10                    339

,,                      ,,                      11                    313

,,                      ,,                      12                    288

,,                      ,,                      13                    422

12784              110237            14                    509

,,                      ,,                      15                    271

 ,,                      ,,                      16                    536

,,                      ,,                      17                      71

,,                      ,,                      18                    305

,,                      ,,                      19                    231

,,                      ,,                      20                    200

,,                      ,,                      21                      91

I – 234980       83490       vol. nr. (fără)          147

* Volumele I-V din serie, publicate.

** Vol. VI din serie, publicat.

*** Vols. VII-VIII, publicate.

**** Vol. IX, publicat.

***** Vol. X, publicat.

****** Vol. XI din serie.

Este necesar să reţinem că în fondul investigat predomină documentele relativ la Procesul lui C. Z. Codreanu (vols. 1-2/11784; îndeosebi vol. 6/11784; vols. 15-17/12784), dar şi celelalte procese, diverse dosare penale şi note informative, legăturile cu persoanele proeminente ale ML sau cu aderenţii, un dosar de presă, corespondenţa cu A. C. Cuza, acte privind perioada începuturilor (1923-1924) etc. Fotografiile reproduse cuprind în genere imagini cunoscute, după cum şi unele inedite. A se vedea şi www.ziaristionline.ro/2011/09/13/corneliu-zelea-codreanu-pentru-legionari-cu-un-avertisment-de-gheorghe-buzatu-exclusiv-ziaristi-online/.

Menţionăm că, în fiece caz, coperţile dosarelor anastatice indică precis cotele şi volumele de referinţă, precum şi organizatorul şi posesorul fondului – Direcţiunea Generală a Poliţiei (Siguranţa).


[2] Despre organizarea, funcţionarea şi rolul Direcţiunii Poliţiei şi Siguranţei Generale după 1919 vezi Alin Spânu,Istoria Serviciilor de Informaţii/Contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945, Iaşi, Demiurg, 2010, passim.

[3] Vezi Kurt W. Treptow, Gh. Buzatu, eds., „Procesul” lui C. Z. Codreanu (Mai, 1938), ediţia a II-a anastatică, Iaşi, Editura Tipo Moldova, 2010, p. 83 şi urm.

[4] Ibidem, pp. 108-111, 247-251.

[5] Ibidem, pp. 98-100.

[6] Ibidem, p. 247-248.

[7] Ibidem, p. 251.

[8] În luna noiembrie 1938, I. Antonescu a deţinut comanda Corpului Armată III Chişinău şi care, la 1 decembrie 1938, i-a fost retrasă, pentru a rămâne „la dispoziţia” Ministerului Apărării Naţionale (cf. Mareşalii României, Bucureşti, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 1999, p. 169).

[9] Apud Gh. Buzatu, Hitler, Stalin, Antonescu, I, Ploieşti, Mileniul III, 2005, pp. 385-389 (doc. nos. 9-17) (PDF) Descarcă.

[10] Relativ la depoziţia generalului Ion Antonescu în cursul „procesului” lui Corneliu Zelea  Codreanu, la şedinţa din 24 mai 1938, vezi şi textul editat – Kurt W. Treptow, Gh. Buzatu, eds., „Procesul” lui C. Z. Codreanu …, pp. 98-100. Opinia generalului exprimată în finalul depoziţiei sale: „Din elementele pe care le-am avut şi le am, pot spune că nu poate fi acuzat [C. Z. Codreanu] de trădare. Generalul Antonescu nu stă de vorbă cu trădătorii” (ibidem, p. 100). Mai jos, sursele materialelor din „Archives” – https://vouloir.hautetfort.com/archive/2010/05/19/codreanu.html, iar de pe Internet – https://ro.wikipedia.org/wiki/Corneliu_Zelea_Codreanu.

[11] Ulterior, prin Decizia din 30 noiembrie 1940 a Înaltei Curţi de Casaţie,  C. Z. Codreanu a fost reabilitat iar sentinţa anulată (cf. vol. IV, f. 36 şi urm.; www.codreanu.ro/procesul.htm – 46k).

[12] Reeditată ulterior – Miami Beach, Colecţia „Omul Nou”, 1980, 250 p. Vezi, de asemenea, Duiliu Sfinţescu, ed., Din luptele tineretului român. 1919-1939, ediţia a III-a, Bucureşti, Editura Fundaţiei Buna Vestire, 1993, pp. 273-409; Radu-Dan Vlad, ed., Procesele lui C. Z. Codreanu, II, Bucureşti, Editura Majadahonda, 1999.

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova