Am aflat zilele acestea că domnul Traian Băsescu este supărat pe domnul Mihai Răzvan Ungureanu, fostul său ministru de Externe, demis din funcţie, fostul său şef demisionar al SIE, fostul său prim- ministru, demis de Parlament după o evoluţie precoce de 72 de zile, şi, de-acum, şi fostul său prezidenţiabil. Spre deosebire de Tudor Postelnicu, care şi-a recunoscut erorile în public într-un mod original, Traian Băsescu alege să-şi exprime nemulţumirile de alcov prezidenţial prin prepuşii săi, ultimii care i-au mai rămas. După o aruncare cu buzduganul “feisbucistă” cam nereuşită a domnului Sebastian Lăzăroiu – consilier la case mari: “Spiru Haret”, Realitatea TV şi Cotroceni (conform declaraţiei sale de avere) – aflăm ce-l doare pe domnul Traian Băsescu chiar de la doamna Elena Udrea şi tot prin mijloace electronice: o “intervenţie” TV. Chiar dacă este deja intens ventilat, merită reprodus citatul, pentru o eventuală istorie a presei: “Dacă te dezici de un om care te-a numit în funcţii, în toate funcţiile în care ai fost şi care te-a desemnat aşa dintr-o dată, din senin, pe tine ca fiind cel care trebuie să salvezi PDL, să fii cel care îl conduce de acum încolo, şi candidat la preşedinţie şi viitorul şi tot şi, la un moment dat, când ţi se pare că planurile nu mai sunt aceleaşi, îl dezici pe cel care a făcut toate lucrurile astea pentru tine, atunci Lăzăroiu a avut dreptate că asta arată lipsă de caracter”.
Un blogger subtil, Traian Mitrică, observă pe portalul său, “Politica ta“, că în această frază sunt câteva cuvinte care nasc întrebări, destul de adânci, respectiv: “Te-a desemnat aşa dintr-o dată, din senin, pe tine”. Chiar aşa, cum a ajuns Mihai Răzvan Ungureanu, acum deja fostă stea a MAE, SIE, PFC, PDL şi ARD, “în toate funcţiile în care a fost”? “Din senin”?
(…)
Mărirea lui Ungureanu şi a “civililor” strâns uniţi în jurul său a fost pecetea care i-a adus decăderea lui Băsescu, până la stadiul de formolizare în care se află azi. Din păcate, nici ultima asistentă de gardă din serviciul mobil de urgenţă şi reanimare prezidenţială nu cred că mai poate face ceva, în ciuda aptitudinilor sale evidente. Soarta lui Băsescu este pecetluită. Tudor Postelnicu a fost mai cinstit.
Din ce mai saracul Seby Lazaroiu, consilier al dlor Bondrea, Gusa si Basescu – in cazul lui “neonorific”, spre deosebire de tanácsadója-ul lui Ponta, Gyury Frunda – s-a gandit ca e cazul sa mai arunce cate o petarda feisbucista in ochii “gaozarilor” sefului sau, recte a ziaricilor. Surprize-surprize, insa! Andreea Marin i-a luat fata, tot pe feisbuc: divorteaza! Ghinion in tabara feisbucistilor prezidentiali. Dar spre amuzamentul general merita amintite si diatribele Lazariciului de la Cotroceni: Cica ratatouille-ul boc-cist Adriean Papahagi si arici-retribuiciul “falca de aradean” Mihai Razvan Ungureanu (de ce l-o fi uitat pe “codita de tismanean” Mihaita “Horia” Neamtu?) ar fi “doua virgule” in politica ungureasca, pardon, romaneasca. Citez din putul consilierului bondrean, gusean si basean:
“ DOUA VIRGULE IN POLITICA ROMANEASCA
MRU promovat Ministru de Externe, sef SIE, premier. De Traian Basescu.
Papahagi urcat pe scena de acelasi Traian Basescu in campania pentru referendumul de demitere din vara.
Observ cu amaraciune cum amandoi se fac ca nu il cunosc pe Traian Basescu, omul care i a promovat. Pentru unul e un model ce nu trebuie urmat, pentru celalalt e un fel de paria. Totusi ma incapatanez sa cred ca lipsa caracterului nu e o conditie sa ajungi mare in politica. Poate doar vreo virgula pe acolo…“
In intunecimea mintii lui – probabil boala se transmite de mai sus, de unde se impute pestele, nu? – si-a zis ca “le-o trage” celor doua virgule. Dar bai Seby, cum se numeste unul care promoveaza “doua virgule”, dintre care pe una o visa “virgula prezidentiabila”? Bai, Seby, bai, scuza-ma ca te intreb asa direct (profit ca ne cunoastem): te-ai tampit de tot?
Pai nu era Mihai Razvanel Ungureanu cel mai mare pitic din lume al “Albei ca Zapada”, careia Pazvante Chioru’ ii maturase deja drumul spre Palatul de Clestar de la Cotroceni? Acum, ca poporul roman l-a redistribuit profund, de-a trebuit PDL-ul sa-l dea din mana in mana pana in fund la Parlament, s-a transformat intr-o virgula?
Reactia Lazaroiului pare sa fi survenit dupa ce Papahagiul a constat o realitate frusta dar negandita la timp de marele strateg Basescu cand (fara doua virgule) a sustinut cartiereste ARD-ul. Si anume ca la prezidentialele din 2014 nu poate merge vreunul dintre cei sprijiniti de Basescu din motivele care s-au vazut destul de clar la 9 decembrie: sunt compromisi de asocierea cu Basescu. Sincer, ma bucuram zilnic cand il vedeam pe “El Capitano” in campanie la televizor, in postura de “fata de la Vreme”, dandu-si cu tesla in cele doua virgule existentiale ale propriului Partid. Tot asa, Comandante!
Dar daca interventia lui Lazaroiu este ca sa-i avanseze pe cei doi de la virgule la doua puncte “disidente” ale basismului, in vederea detasarii si repropulsarii lor pe firmamentul prezidentialelor, atunci chiar ca e de comedie!
Revin: Daca Basescu a tras de doua virgule in sus, dintre care de una, dupa cum “il da in gat” Lazaroiu, pana la nivele astea – MAE, SIE, Presedintie! – desi i s-a spus ca greseste, in repetate randuri, ce poate fi el, altceva, decat o paranteza a istoriei demente a Romaniei, de care ne va fi foarte greu si sa ne amintim?
Macar Berceanu a fost mai clar: MRU e “Forta Zero”. Deschid o paranteza cu mai multe virgule: (“Ce e Mihai Razvan Ungureanu ca sa ne referim in primul rand la el? Pana una-alta, mie nu mi se pare ca e mai nimic, din pacate… Ideea ca iti faci nu stiu ce partidulet este o idee care, in 2012, este complet nelucrativa… Si uite ca a facut Forta nu-stiu-care, care… Zero!”).
Si-atunci ne intoarcem la problema. Cum e cel care promoveaza o “Forta Zero”? Forta Minus!?
Si un PS de la Politica ta cu Elena Udrea: ”Ea: “Cum să te gândeşti la candidatul la prezidenţiale când tu nu ai partidul cu care să-l susţii. Să nu punem carul înaintea boilor’. Madam, dar inaintea vitei de Kobe, se poate ?…”
Concluziile lucrarii lui Testis Dacicus (*) sunt valabile si azi:
“Câteva concluzii generale pot fi trase privind acţiunea Rusiei după terminarea celui de al Doilea Război Mondial. Ele pot fi exprimate în felul următor:
Ruşii nu admit şi nu par dispuşi să admită în viitor nici un amestec străin în zona de influenţă cedată lor la Est de linia Lübeck-Triest, după prăbuşirea Germaniei. Ei consideră această zonă ca aparţinându-le definitiv şi lucrează cu toate mijloacele ce le au la dispoziţie pentru a consolida această dominaţie. Pentru a asigura dominaţia în partea de sud a acestei zone, adică bazinul dunărean şi Balcanii, ruşii trebuie în mod necesar să domine în România.
Pe întregul front la sud de zona lor de influenţă, ruşii sunt în plină ofensivă diplomatică. Aceasta din urmă este îndreptată împotriva Italiei, Greciei, Turciei şi Iranului şi este sprijinită de puternice armate ruseşti staţionate în Bulgaria, Iugoslavia, România, Ungaria şi Austria.
Pentru a asigura liniile lor de comunicaţii şi aprovizionarea acestor armate, Rusia trebuie în mod necesar să domnească în România.
Metodele de persuasiune şi onestitate întrebuinţate până acum de Puterile Occidentale pentru a opri tendinţele expansioniste ruseşti au dat toate greş, şi vor da probabil greş şi în viitor. Într-adevăr, în mentalitatea asiatică şi încă primitivă a ruşilor, întrebuinţarea unor asemenea metode ar putea numai să dovedească slăbiciunea Puterilor Occidentale.
Obligaţiile morale ca şi importante interese economice şi politice obligă USA şi Marea Britanie să dorească cu orice preţ expansiunea Rusiei şi s-o determine să reintre în frontierele ei. Această acţiune pare realizabilă fără dificultăţi serioase în viitorul apropiat, dar ar deveni cu siguranţă problematică într-un viitor îndepărtat.
Metodele de întrebuinţat pentru a obţine retragerea Rusiei nu sunt acelea de natură conciliatorie. Ele ar sugera mai degrabă dârzenia pe teren economic şi politic şi chiar întrebuinţarea forţei.
Focarul unde aceste metode vor putea să conducă la rezultatele cele mai rapide şi radicale – cel puţin în Europa şi Orientul Mijlociu – este România.”
În spatele Cortinei de Fier – România sub ocupaţie rusească. Editura Mica Valahie, Bucuresti, 2011
(*) Testis Dacicus, pseudonimul lui Gheorghe Manu: “Doctor în fizică, profesor universitar. S-a născut la București în anul 1903. Tatăl, Ioan G. Manu, consilier la Curtea de Casație; bunicul, general Gheorghe Manu, luptător în războiul de independență și ministru în mai multe rânduri; mama, Elisabeta Cantacuzino, descendentă din Șerban Cantacuzino, domnul Țării Românești.
Studiază la Facultatea de Fizică din București. Doctor în fizică nucleară la Paris, unde Marie Curie îi oferă conducere unei secții importante din institut și o catedră la Sorbona cu condiția renunțării la cetățenia română. Refuză și se întoarce la București, unde, între 1935-1944, funcționează ca profesor la catedra de fizică nucleară a Facultății de Științe din București. Este considerat, alături de profesorul Horia Hulubei, unul dintre cei mai mari fizicieni atomiști ai țării.
Cunoștințe temeinice în domeniile: filosofie, teologie, drept, istorie și literatură, de care au beneficiat colegii de detenție de mai târziu. Intră în Mișcarea Legionară în anul 1937, iar în 1943 este conducător interimar al acesteia. În 1945 face parte din comitetul de conducere al Mișcării Naționale de Rezistență anticomunistă. Redactează documentul În spatele Cortinei de Fier, expediat și tipărit în occident”, informeaza Fundatia George Manu, care ii reda biografia pe larg.
În primăvara anului 1947, Gheorghe Manu a redactat amplul studiu intitulat În spatele Cortinei de Fier – România sub ocupaţie rusească (o primă versiune, scrisă în 1945-1946, purta titlul România între Rusia şi Europa), semnat cu pseudonimul Testis Dacicus. Lucrarea a fost republicata de Editura Mica Valahie (Bucuresti, 2011) cu un studiu introductiv de prof. dr. Silviu Moldovan.
Scopul lucrării este declarat succint în Prefaţă:
„Prezentul studiu are drept scop să descrie în mod obiectiv felul în care un popor mic este nimicit în mod sistematic de o mare putere.” „El intenţionează să informeze pe orice persoană imparţială şi în special pe conducătorii celor două Puteri Occidentale, Statele Unite şi Imperiul Britanic. Aceste state şi-au asumat în mod voluntar obligaţii precise prin Charta Atlanticului, care a devenit acum Charta Naţiunilor Unite. Astfel, naţiunile ameninţate de invazie străină şi subjugare au fost îndreptăţite să spere într-un viitor mai bun.” „Ar fi păcat ca aceste speranţe să fie înşelate.” Urmează o analiză detaliată a situaţiei României ocupate şi a perspectivelor ei, în context european. „Faptele vorbesc destul de clar pentru ele însele şi realitatea este prezentată dezbărată de menajări diplomatice.”
Cele unsprezece capitole:
Poziţia geografică a României şi politica externă, Controlul rusesc în Europa, Controlul rusesc în România, Dezagregarea politică a României, Dezagregarea naţională a României, Dezagregarea socială a României, Dezagregarea economică a României: mijloacele de producţie, Dezintegrarea economică a României: transporturile, comerţul, finanţele, Dezintegrarea statului, Criza deschisă, Consecinţele dezintegrării României.
Dactilografiată în mai multe exemplare, în limbile română şi engleză, lucrarea – impresionantă prin vastitatea şi precizia informaţiei – a fost transmisă, prin intermediul misiunilor civile şi militare americane şi britanice în România, puterilor occidentale. Prin agenţii KGB infiltraţi în serviciul secret britanic, ea a ajuns cunoscută şi conducerii sovietice, aminteste si proiectul 100 Ro. Identitatea autorului s-a aflat numai în cursul anchetării lui Manu.
Sensul nobil al cuvantului
Acesta a fost profesorul George Manu care a fãcut onoare intelectualitãtii române din penitenciare. Nu a fost numai un autentic om de stiintã, dar a fost, în aceeasi mãsurã, un mare si luminat patriot, a fost un umanist în sensul nobil al cuvântului. El a creat o scoalã în penitenciar, prin instructia zilnicã pe care a desfãsurat-o ani si ani la rând, lipsindu-se de odihna minimã la care avea dreptul, dând hranã mintii si sufletului de care aveau atâta nevoie tinerii smulsi de pe bãncile scolilor sau universitãtilor. El a pregãtit oameni pentru viatã si le-a inspirat idealuri. Neabdicând niciodatã dela linia onoarei, prin atitudinea rectilinie care l-a caracterizat si prin care s’a impus, de o înaltã tinutã eticã, Manu a fost o pildã elocventã a puterilor miraculoase ale valorilor spiritului, de înnobilare si de înãltare a omului prin culturã, conchide 100 Ro.
Groful Gyorgy Frunda a fost urcat de Victor Ponta in copac, la Palatul Victoria. Asta dupa ce a pierdut alegerile si dupa ce UDMR a ratat intelegerea oculta facuta cu PNL si PSD pentru a intra la guvernare, pe sub usa, cu USL. Nu este cazul, cred, sa amintesc pe larg cine este Gyorgy Frunda, agent al Ungariei in misiune perpetua pentru dezintegrarea Romaniei. Pe scurt: uraste Romania si romanii. Peste tot pe unde a activat in ultimii 23 de ani, la Bucuresti, Bruxelles sau Budapesta, a intreprins operatiuni sistematice anti-Romania. A fost atat avocatul criminalilor maghiari care au decapitat romani si apoi au batjocorit salbatic trupurile lor in piata publica, in decembrie 1989, cat si avocatul criminalului de razboi care a ucis romani si evrei in Ardealul ocupat, Wass Albert, incercand reabilitarea lui. Si tu, pielea sulii lui Adrian Nastase, il numesti consilier pe “problemele minorităţilor, juridice si internationale” si mai bagi inca doi trei UDMR-isti in posturi cheie (Adica: Kiraly Andras György, liderul UDMR Arad, pastrat secretar de stat la Ministerul Educaţiei, un alt UDMR-ist la Departamentul de Relaţii Interetnice, si un al treilea la Institutul Naţional de Statistică (INS), ca sef interimar: Gered Beatrix, susţinută de UDMR. O unguroaica numara ouale Romaniei?)! Mai mult, Viktor Orban, pardon, Victor Ponta, a declarat ca Gyorgy Frunda “a acceptat” sa-i fie consilier. S-a rugat in genunchi? Avea si sortulet?
Si-acum avem un oficial guvernamental UDMR-ist, desi aceasta organizatie etnica nu am auzit sa fii castigat, prin votul cetatenilor cel putin, Palatul Victoria. Pe banii nostri, Viktoras Ponta primeste lectii despre “drepturile minoritatilor” de la cel care declara ca “a susține că România este un stat național, pur și simplu nu este adevărat” si care isi permite sa-l atace agresiv, demonstrandu-si tampenia crasa in direct, pe singurul invatat din Parlamentul Romaniei, profesorul academician Dinu C Giurescu (vezi Emisiunea lui Radu Tudor Punctul de Intalnire din 6 ianuarie 2013). Carevasazica ai un consilier care se opune Constitutiei Romaniei si care il terfeleste pe decanul de varsta al Parlamentului si al USL. Esti tare, Victor Ponta!
La fel de tare ca coabitatorul Traian Basescu. Cand alt vidanjor al UDMR si GDS a pierdut in alegeri, antiromanul cu spume Peter Eckstein Kovacs, care basca sustinea si casatoriile intre homosexuali, coabitatorul i-a gasit un loc caldut la Cotroceni: consilier prezidential! Coabitatorul nostru caruia ii place sa faca turism in vilele lui Ceausescu dar nu s-a obosit niciodata pana acum, in sejururile sale in secuime, sa se intalneasca si cu cei mai obiditi, discriminati si hartuiti cetateni ai Romaniei, romanii de sub talpa ungurenilor din Harghita si Covasna, supusi unui adevarat etnocid, sub obladuirea “organelor de stat” guvernate de “comandantul suprem”. Acum, Eckstein, care a plecat de la Palatul Cotroceni dupa o cearta cu Basescu pe motiv ca Soros ar fi mai tare ca Mark Rich, a pierdut, din nou, la fel de lamentabil, un post de deputat. O sa il angajeze, oare, Ponta, la Palatul Cotroceni?
Concluzia: Si Basescu si Ponta sunt slugile Ungariei si ale UDMR? Pai Ungaria, dupa cum stie orice om informat, de la Washington la Cartierul General al NATO, este sluga Rusiei. Pentru cine si pe cine “slujesc” atunci cei doi Pat si Patason?
Propun: Militarea pentru demiterea de urgenta a agentului Ungariei Gyorgy Frunda din Guvernul Romaniei.
PS din acelasi registru: Politica ta ne informeaza ca consilierul prezidential – deci, se presupune, al presedintelui Romaniei Traian Basescu – este si consilierul consilierului lui Sorin Ovidiu Vintu, cunoscut puscarias si infractor international. Cum asa? Uite-asa: Sebastian Lazaroiu este consilierul lui Cozmin Gusa, ocazia cu care mai suge de la mogul, prin batista, desigur, si un purcoi de bani, conform declaratiei sale de avere. Adica la Cotroceni e voie sa sugi si de la Basescu (de la popor adica) si de la Vintu si de la Bondrea si de Andronic si Silberstein si de la cine se mai ofera? Asta-mi aduce aminte si de cand Basescu se batea singur cu pumnu-n piept in razboiul cu mogulii in timp ce Patapievici si Tismaneanu isi umpleau pungile de un leu cand de la casieria lui Voiculescu cand de la cea a lui Vintu.
Acum, la raportul slugilor, asta-l pune automat pe Basescu la nivelul lui Gusa iar pe Vintu undeva peste Basescu. Si cum ramane cu lupta consiliatului coabitator cu marii mogulii manifestata prin gatuirea micilor reporteri ca Dindirica? I.e: “In spatele tau, care il ai pe Vantu, cum plangi tu de mila oamenilor, baiatule?! Stii cate sute de mii de oameni au ramas fara bani din cauza patronului tau?” Au, au, au…
Dupa cum observati din facsimilul de mai jos, functia de “cons. prez.” la “Adm. Prez.” este strecurata la “printre altele”.
PS: Sa amintim si alti doi consilieri sorosisti ai lui Ponta: securistul DIE Daniel Daianu si dusul cu pluta Remus Cernea.
Un fost conjurat atras de Virgil Magureanu in conspiratia anti-Ceausescu tesuta in zona Academiei PCR “Stefan Gheorghiu” inca din 1981 isi reia un tir de acuze la adresa primul sef al SRI adaugand o noua informatie-bomba la mai vechile invinuri. Si anume ca “executia lui Ceausescu a fost decisa de Magureanu cu Iliescu in 1985″. Adica dupa venirea lui Grobaciov la Putere in URSS. Virgil Magureanu, primul sef al Serviciului Roman de Informatii, sustine insa ca in 1989 a ajuns la procesul lui Ceausescu de la Targoviste intamplator, doar ca martor, trimis de Iliescu, Voican si Brucan. Nici cel care arunca bomba nu este un oarecare. Pentru a-si confirma apartenenta la conspiratie ne prezinta, in exclusivitate pentru Ziaristi Online, o dedicatie pe care i-a facut-o profesorul Virgil Magureanu pe cartea sa, “Puterea Politica si Sistemul Social” (foto mai jos), pe 23 decembrie 1985, zi in care Magureanu i s-ar fi confesat ca ei doi trebuie sa-l elimine pe dictator. Peste exact patru ani, in 23 decembrie 1989, Ceausescu avea sa fie deja arestat urmand sa fie executat la 48 de ore distanta, dupa 0 mascarada de proces derulata ritualic chiar in ziua Craciunului (vedeti Actul de deces mai jos).
(…)
Oricum, nu este absolut deloc clar ce l-a facut pe experimentatul si mai varstnicul activist comunist, membrul CC al PCR Ion Iliescu, sa-si riste cariera si viata, in plina dictatura, si sa se lase “racolat”, conform propriilor marturisiri, de care un biet asistent universitar de 40 de ani, protejat oficial la vremea aceea doar de “un evreu, care – ca si altii ca el -, dupa ce a facut o intreaga cariera marxist-leninista si stalinista, fiind partas la crimele impotriva unei natiuni, devine promotorul umanitatii”.
Mărturiile despre procesul Ceauşeştilor, chiar dacă neverificate, sunt cutremurătoare. Dintre declaraţiile-bombă ale procurorului Dan Voinea, două vin să întărească ipotezele care au început să bântuie printre români, în ciuda negării vehemente a lor de către potenţialii regimului Iliescu: Ceauşeştii fuseseră condamnaţi la moarte înainte de proces.
“Mile Cărpenişan a fost un jurnalist care a făcut cinste Timişoarei. Mile este şi cetăţean de onoare al municipiului. Cred că în primul rând trebuie să ne cinstim personalităţile locale”, a declarat Sorin Grindeanu
Noi, românii, ca grup etnic, nu ne mai vedem ca având un destin comun şi că depindem unul de altul. Când ai sentimentul că eşti lăsat să te descurci pe cont propriu, este firesc să desconsideri orice partid, Prim Ministru sau Preşedinte care ţi se suie în cap cu pretenţia că te reprezintă.
Cum a început distrugerea României? Comunismul instaurat în România de trupele de ocupaţie sovietice slujite de o mână de scursuri ale tuturor naţiilor propăşite pe aici, ruşi, ucraineni, nemţi, unguri, bulgari, evrei şi români, cu totul nici o mie de nemernici (tot cu o mie de nemernici Troţki a făcut Revoluţia bolşevică din Rusia), a desfăşurat de la început şi până în faza ceauşistă terminală o aprigă propagandă antireligioasă, căci orice fiinţă ireligioasă e, potenţial, diabolică. Ateismul ştiinţific şi solidaritatea criminală au fost armele cu care a fost distrusă România timp de decenii. Politrucii au rămas fideli, dar şi în funcţii ale puterii, de unde ne dau şi azi, folosindu-se de libertate într-un mod fals şi josnic, lecţii de moralitate democratică. Unul dintre ei este Vladimir Tismăneanu.
Cine erau „criminalii“? De la Pamfil Seicaru si Nichifor Crainic la Radu Gyr
Cel mai interesant lot al persoanelor judecate pentru „dezastrul ţării“ a fost cel al jurnaliştilor, cei care nu simpatizaseră cu tătuca Stalin şi erau filogermani. În fapt erau doar jurnalişti cu un pronunţat condei naţionalist, care aveau anumite convingeri neconcordante cu ideile Moscovei, de rearanjare a noii ordini mondiale instituite după cel de-al Doilea Război Mondial. Printre ziarele care au deranjat noua putere proaspăt venită pe tancurile sovietice prin trădări şi proaste decizii politice se numărau cele mai mari ziare ale acelor vremuri, printre care „Universul“, „Curentul“, „Porunca Vremii“, „Gândirea“. Aceste ziare au primit rapid eticheta de promotoare ale naţionalismului, antisovietismului sau antidemocrate. În plan politic, acestea erau acuzate că ar fi sprijinit legionarismul, fascismul şi hitlerismul, iar ziariştii au devenit brusc „criminali de război“. Nu mai puţin de 14 jurnalişti, cei mai prestigioşi din perioada interbelică, aveau să fie citaţi în faţa unui „pluton moral de execuţie“.
In decembrie 1989, in judetele Harghita si Covasna au fost ucisi bestial mai multi ofiteri romani, cele mai cunoscute cazuri fiind cel ale sefului Securitatii din Odorheiu Secuiesc, locotenent-colonel Dumitru Coman, linsat de unguri dezlantuiti, si cel al ofiterului de Militie Aurel Agache, colonel post-mortem, ucis cu cruzime, batjocorit si mutilat in Targu Secuiesc.
Nici unul dintre zecile de ucigasi extremisti maghiari din “Tinutul Secuiesc” nu si-a primit pedeapsa pentru crimele faptuite. Aparati de UDMR-istul György Frunda unii dintre ei au fost gratiati de Ion Iliescu si Emil Constantinescu, iar altii au fugit din tara si sunt protejati sfidator de Ungaria, care se face ca nu-i gaseste.
Fiul lui Aurel Agache, Dionisie Aurel Agache, de unul singur, fara nici un ajutor din partea Ministerului de Interne sau al “statului roman” – ba chiar dimpotriva -, cauta si azi sa faca dreptate pentru moartea tatalui sau prin tribunalele de la Bucuresti, Budapesta sau Strasbourg.
De anul acesta, familia lui Dumitru Coman nu-si mai primeste nici compensatia simbolica oferita de stat. Mai mult: si familia lui Dumitru Coman si familiile eroilor-martiri ucisi cu salbaticie in Bucuresti, membrii grupului USLA condus de Gheorghe Trosca, sunt silite sa inapoieze contravaloarea tuturor pensiilor de urmas primite de-a lungul anilor de la “statul roman”.
Presedintele Romaniei, Traian Basescu, a hotarat, printr-o decizie nedreapta, ilegitima si ilegala, ca eroii ucisi pentru a satisface apetenta ritualica de sange a serviciilor ostile Romaniei, KGB/GRU, AVO/AVH, nu mai sunt eroi, pentru ca… au colaborat cu Securitatea. Poate sunt, atunci, proprii lor criminali? La “demartirizarea” eroilor, Administratia Prezidentiala a “uitat” sa verfice daca decizia aberanta a CNSAS, in baza careia s-a savarsit sacrilegiul, a fost contestata, cumva, in Instanta, de urmasii ofiterilor romani ucisi in acel decembrie negru.
Este vreo diferenta intre servilismul complicilor la crima, asa-zisi presedinti ai Romaniei care au favorizat cu buna stiinta o sleahta de ucigasi maghiari, recte Ion Iliescu si Emil Constantinescu, si actul care a dat satisfactie agentilor rusi de ieri si de azi din Romania, semnat de Traian Basescu? Nici una. Dumnezeu sa-i ierte!
La Craiova, la cea mai recenta lansare a lucrarii generalului Aurel I Rogojan, “Fereastra Serviciilor Secrete“, care trateaza pe larg si cazurile Trosca si Agache, veteranii Securitatii si ai SRI i-au omagiat, la randul lor, pe eroii post-mortem “demartirizati” anul acesta. Ziaristi Online prezinta:
January 16th, 2013 
VR 
Editorial BURSA 16.01.2013
Posted in 
Tags: 
