Omul de afaceri Marius Locic s-a prezentat, luni noapte, la Serviciul Arest al Poliţiei Capitalei, după ce a primit pedeapsa de patru ani de închisoare cu executare, printr-o decizie definitivă a instanţei supreme. citeşte tot
Azi am avut un termen in Procesul Liicheanu – numele cu care va ramane in istorie. Sunt noutati interesante, livrate via Casa de Avocatura Valeriu Stoica & Compania de spalat cadavre publice. Dar ii las exclusivitatea prezentarii lor colegului meu acuzat de Militia Gandirii Humanitas, faimosul Ion Spanu, care le va detalia maine, in Cotidianul. Pana atunci, va ofer un Remember al delictelor de opinie de care ne facem vinovati, conform marelui plagiator pus sa umble cu “Cercul” de Iliescu-KGB, GabriGel Liigheanu 🙂 :
Curajosul ziarist Ion Spanu, colegul meu de proces cu Gabriel Liiceanu in Cazul Liicheanu —–Profitorul tuturor regimurilor, Oculta si Intelectualii rosii (termen pe 20 februarie a.c.) face un pustiu de bine necunoscatorilor presei din Romania si republica un articol antologic al parintelui jurnalismului roman de atitudine, marele gazetar si ganditor national Mihai Eminescu. Este vorba chiar de ultimul sau articol din “Timpul”, scris inainte de a fi arestat si transformat in primul ziarist roman detinut politic si tratat psihiatric ca forma de eliminare a sa din viata publica.
Mihai Eminescu: Pentru libertatea presei
Victoria în alegeri, îngenunchierea naţiunii înaintea puterii uzurpatoare, deşteaptă şi apetituri tiranice, printre care pretenţiunea, mai-nainte de toate, de a fi aprobat şi aplaudat uzurpatorul în faptele sale, pe toate căile.
E logic într-adevăr ca, după un câştig să se urmărească un altul, şi în fine tot, spre deplina satisfacţiune a acaparatorului.
Regimul dobândise darea din mână şi chiar din picioare, a celor ce poartă numele de mandatari ai naţiunii; astfel dispune el la discreţiune de toată puterea în stat, făcând ori şi ce vrea fără a fi controlat şi nu se gândeşte decât la mijlocul de a se întări în această situaţie de desfătare şi răsfăţ.
Singurul lucru asupra căruia n-a putut încă triumfa a rămas numai presa, şi aceasta se consideră, credem, de către regim, cu atât mai nesuferită, cu cât el, în exerciţiul puterii discreţionare, a trebuit să devină năzuros, adică supărăcios din lucru de nimic.
Ziarul „Timpul”, din 29 iunie 1883, cu ultimul articol publicat de Eminescu despre libertatea presei.Foto: Roncea.ro
Presa, pentru omnipotentul nostru regim, cu strigătele ei, cu lamentele ei continue, îi face negreşit efectul unei hărăitoare din Braşov, care prin scârţâitul ei strident dă crispaţiuni nervoase. Neapărat dar că se simţea şi nevoia de a pune în practică mijlocul prin care să se năbuşească ţipătul contra trădării şi contra fărădelegilor regimului, spre a fi liniştit în domnia sa absolută.
Însă, ca contra a tot răul ce cată a fi combătut, aşa şi contra presei cată să se uzeze de arme îndestul de eficace de a o învinge.
Ei bine, care ar fi fost acelea ?
Dacă întru abaterea constiinţei alegătorilor, s-au dovedit cele mai eficace arme: corupţiunea, frauda, ameninţarea; dacă cu acestea s-a putut respinge opoziţiunea de la exercitarea controlului asupra puterii; de bunăseamă că ele n-au putut nimic contra presei, pe cât timp aceasta, în majoritatea ei, este în opoziţiune cu guvernul, bucurându-se de sprijinul public.
Armele ce numirăm sunt într-adevăr numai bune pentru cei cu bucate pe câmp şi pentru cei cu copii de căpătuit, ori pentru aceia care ei înşişi urmăresc un folos direct, nepătrunşi fiind de datoria de cetăţean şi de sânţenia votului ce li s-a încredinţat; dar, cât pentru persoana jurnalistului, hârşit în luptă şi îndărătnic în profesarea principiilor, sunt custure fără tăiş.
Contra presei şi jurnalistului a cătat regimul să recurgă la acte de răsbunare; şi aşa, după ce că a intentat proces de presă, prin Creditul funciar rural, unuia dintre organele de publicitate care au cutezat să formuleze acuzaţiune specială contra neregularităţilor de la zisul credit; după ce că în acest proces de presă a cătat să sustragă pe jurnalist de la judecătorii săi naturali, juraţii, şi l-au târât dinaintea tribunalelor guvernului, recomandând acestora să se declare competente şi recompensând pe magistraţii care au avut lipsă de scrupul pentru justiţie şi s-au supus trebuinţei regimului; acum a mers cu iuţeala pentru a prescrie chiar expulzarea directorului acelui jurnal, a d-lui Galli, adică fundatorul foii francese L’Independence roumaine pentru că acesta este străin neîmpământenit încă.
În cazul de faţă guvernul, care este evident că a voit să lovească în existenţa jurnalului L’Independence roumaine , s-a folosit de o lege decretată de dânsul acum doi ani, şi care priveşte petrecerea străinilor în ţară.
Dacă vom ţine socoteală de mobilul care a dictat facerea acelei legi, nu vom putea scuza dispoziţiunea de expulsare luată în privinţa d-lui Galli, pentru că într-adevăr ea nu a fost concepută decât sub impresiunea asasinatului comis asupra Împăratului Alexandru II şi în spiritul de a combate şi a depărta de ţara noastră acele parazite care îşi caută existenţa din acte de teroare, pe străinii fără căpătâi pe nihilişti mai ales, în vreme ce directorul jurnalului francez L’Independence roumaine era aici un muncitor liniştit, stabilit de mai mult timp în ţară şi exercitând în asociaţia cu români comerciul de tipograf, îndeosebi de calitatea sa de jurnalist.
Când însă ne vom aminti de împrejurarea că numitul director al foii L’Independence roumaine a fost încurajat şi susţinut ca jurnalist chiar de către guvernul actual, când vom aminti aci că dl. Galli, prin un alt jurnal fundat de dânsul, L’Orient, a debutat în ţara noastră ca sprijinitor al politicii guvernului, atunci desigur că se va vedea şi mai bine cât de necuvincioasă este dispoziţiunea de expulsare de acum.
Ce fel? Pentru ca să cânte guvernul, un străin poate fi tolerat şi încurajat, iar de a-l critica nu? Atunci se neagă fără rezon principul echităţii care nu admite dreptul ciuntit, care nu poate admite facultatea de a zice da fără a o admite pe aceea de a zice ba.
Una din două: ori străinul dintru început nu este învoit a face politică în ţară, şi atunci înţelegem raţiunea unei dispoziţiuni de expulsare când şi-a permis el a face politică locală; ori că, dacă s-a tolerat odată străinului d-a face politică guvernamentală, urmează a i sa tolera să facă şi politică de opoziţiune. Fapta de la început a acestui guvern cu dl Galli, îl obliga la toleranţa lui în urmă.
Dar credem că nu este nevoie a argumenta mult, spre a convinge despre urâta pornire a guvernului asupra presei. Trebuie să-l aşteptăm de acum la alte măsuri şi mai odioase, pentru că panta este alunecoasă şi nu are piedică până-n prăpastie.
Cât pentru presă, am putea să-l asigurăm pe regim că oricât de cumplite ar fi actele sale de răzbunare, nu va fi în stare nici el a abate unele caractere tari ce se găsesc într-însa, şi teamă ne e că, căutând victoria peste tot, va pierde şi cea deja câştigată în monstruoasa sa pornire de a-şi subjuga şi presa.
(Timpul, Buc. 8 (1883), nr. 142, iunie 29, p. 1. S)
Dupa lansarea “Raportului ticalos” Tismaneanu sub girul presedintelui Traian Basescu, Asociatia Civic Media a derulat o campanie de informare si aparare a istoriei reale a Romaniei prin denuntarea falsurilor cuprinse in asa numitul “Raport Final” al asa-zisei Comisii Tismaneanu.
Civic Media a organizat in acest sens o conferinta stiintifica la Muzeul de Istorie al Municipiului Bucuresti, la care au participat fosti detinuti politic, academicieni, scriitori, preoti si profesori universitari, istorici, jurnalisti ce s-au exprimat critic asupra Raportului. RADIO ROMANIA ACTUALITATI (29 martie 2007), informeaza: “Raportul Tismaneanu, analizat in plenul parlamentului, in prezenta presedintelui Traian Basescu, pe data de 18 decembrie a anului trecut, se constituia atunci intr-un tablou al perioadei comuniste cu detaliile sale, victimele si responsabilii de abuzuri. Astazi insa, Asociatia “Civic Media” si Societatea Academica pentru Adevar Istoric au contestat valoarea de document a acestui raport, acuzandu-l de fals, iar pe cei care l-au intocmit, de amatorism. Academicianul Dinu C. Giurescu nu pune punctul pe i, ci semnul intrebarii pe raportul Tismaneanu, intr-un interviu realizat cu reporterul nostru.”
La lansarea expozitiei “Epoca de aur – intre realitate si propaganda”, aflata la Muzeul National de Istorie a Romaniei, s-a dat citire urmatorului
Protest fata de Raportul Tismaneanu
In numele Centrului Rezistentei Anticomuniste coordonat la nivel international de scriitorul Vladimir Bukovski suntem imputerniciti sa va aducem la cunostinta urmatoarele:
Autenticii militanti anticomunisti ai Romaniei, reprezentati de Fundatia Luptatorii din Rezistenta Armata Anticomunista, prin doamna Zoea Radulescu si supravietuitori ai inchisorilor comuniste, domnul Nicolae Purcarea si dr Teofil Mija, de sustinatorul activ al actiunilor lui Paul Goma si al primului Sindicat Liber al Oamenilor Muncii din Romania fondat de dr. Ionel Cana, Vasile Paraschiv, de liderul minerilor grevisti ai anului 1977 din Valea Jiului, Constantin Dobre, de presedintele Asociatiei 15 Noiembrie 1987 a muncitorilor brasoveni anticomunisti, Florin Postolachi, cu totii aici de fata; ne insusim Protestul initiat de disidentii reali ai Romaniei Ionel Cana si Victor Frunza si sustinem criticile formulate de Biserica Ortodoxa Romana si Societatea Academica pentru Adevarul Istoric la adresa Raportului Tismaneanu, drept pentru care protestam fata de acesta si contestam public documentul aflat in acest moment pe site-ul Presedintiei Romaniei.
Desi apreciem in mod deosebit gestul presedintelui Traian Basescu de a condamna comunismul, ne exprimam nemultumirea pentru ca, pana la aceasta ora, avem de a face doar cu o condamnare teoretica, care nu are o consecinta practica si juridica pentru a se sustine in mod real dezideratele campaniei electorale a presedintelui tarii: Dreptate si Adevar.
Mai mult, asa-zisul «Raport Final», elaborat de echipa condusa de Vladimir Tismaneanu, are un evident caracter ideologic de sorginte internationalista prezentand numeroase omisiuni, interpretari eronate ale faptelor si mistificari crase ale adevarului istoric.
Avem un pacient inca grav bolnav: Romania. Diagnosticul nestiintific formulat de echipa Tismaneanu nu este satisfacator pentru tara noastra. Ca sa eliminam boala de la radacina se impune categoric o a doua opinie, specializata. Propunem si oferim: elaborarea unui Raport realizat fara “cheltuieli din banul public de 100.000 de euro” de catre o Comisie aflata sub autoritatea profesionala si morala a lui Paul Goma, din care sa faca parte istorici cu prestigiu international si profesori universitari, supervizati de Academia Romana. Raportul Goma va beneficia de colaborarea directa a victimelor regimului comunist.
Numai astfel vor fi satisfacute cerintele opiniei publice si respectate normele democratiei la care am tanjit sub teroarea comunista, ca si spiritul de Dreptate si Adevar pentru care s-a luptat si s-a murit, incepand de la invadarea Romaniei de catre trupele Armatei Rosii, in sangerosul an 1940, si pana la jertfa tinerilor anticomunisti din iarna anului 1989.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
26 ianuarie 2007
Urmeaza semnaturile
Jurnalul National: De ziua lui Ceausescu, un grup de dizidenti a condamnat raportul Tismaneanu
Nicolae Ceausescu ar fi implinit ieri 89 de ani. Intr-o zi ce pana la revolutie se impunea a fi omagiala, un grup de reprezentanti ai luptei anticomuniste din Romania a tagaduit raportul Tismaneanu aflat pe site-ul Presedintiei. Unde? Langa uniforme de pionieri, obiecte ale fostului dictator, printre poze ale Epocii de Aur si radiouri difuzand repetitiv “a-lo! a-lo!”.
“Iar, tu, Romanie mandra/Tot mereu sa dainuiesti,/Si in comunista era,/Ca o stea sa stralucesti”, sta scris pe o sculptura kitsch, langa un birou oferit ca dar dictatorului de catre Comitetul Municipal Bucuresti al Partidului Comunist Roman. Vernisajul expozitiei “Epoca de Aur: intre propaganda si realitate” s-a deschis ieri, la Muzeul National de Istorie. E-he-he, la asa vremuri, asa eveniment! Culegeri de cantece “Partidul, Ceausescu, Romania”, vaze gigantice imprimate cu portretele Ceausestilor zambind larg, o cutie de mazare din acea perioada, cuvantari expuse pe pereti, canistre cu care oamenii plecau la cozi interminabile la statiile PECO, extrase din ziare ce aduc aminte de “rationalizarea” produselor de baza, cartea de munca a Tovarasului, de profesie “economist”. Batrani nostalgici ce pledau, caror aveau rabdare sa asculte, “traiul bun de altadata”. Copii ce ascultau, ca in fata unei mari grozavii, explicatiile parintilor despre marsurile la care participau fortat, pentru a-si preaslavi “conducatorul suprem”. Un ministru al Culturii ce vorbea detasat despre un “remember al unei epoci extrem de dureroase”.
CONTESTARI. Evenimentul a strans deopotriva batrani ce inca mai jinduiesc dupa comunism si fosti dizidenti ai regimului. Zoea Radulescu (Fundatia Luptatorii din Rezistenta Armata Anticomunista), Vasile Paraschiv (Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din Romania), Nicolae Purcarea, Paul Goma, Teofil Mija si Constantin Dobre (liderul minerilor grevisti ai anului 1977) au contestat raportul Tismaneau de condamnare a comunismului. “Desi apreciem in mod deosebit gestul presedintelui Traian Basescu de a condamna comunismul, ne exprimam nemultumirea pentru ca, pana la aceasta ora, avem de a face doar cu o condamnare teoretica, care nu are o consecinta practica si juridica pentru a se sustine in mod real dezideratele campaniei electorale a presedintelui tarii: Dreptate si Adevar. Mai mult, asa-zisul «Raport Final» elaborat de echipa condusa de Vladimir Tismaneanu are un evident caracter ideologic de sorginte internationalista, prezentand numeroase omisiuni, interpretari eronate ale faptelor si mistificari crase ale adevarului istoric”, a citit Victor Roncea, presedintele Asociatiei Civic Media, din protest. Protestatarii au sustinut ca e nevoie de intocmirea unui alt raport, realizat fara cheltuieli din bani publici, de catre o comisie aflata sub “autoritatea morala si profesionala” a lui Paul Goma. (Omagiu – Anticomunismul pe mai multe voci – Sidonia Silian/JN)
Cititi si:
Detinutii politic catre Traian Basescu: Raportul Tismaneanu, un fals care trebuie oprit
Domnule Presedinte al Romaniei,
Editura “Humanitas” a lansat sub semnatura editorilor Vladimir Tismaneanu, Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, asa-numitul “Raport final” al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. In format electronic de exact 666 de pagini volumul are in varianta tiparita 880 de pagini si este vandut cu 750.000 lei.
Lucian Boia, hautor Humanitas, la “Europa libera“: “Eu cred că ei sînt totuși pe cale să-și contureze o națiune moldovenească proprie, apropiată în foarte multe privințe de România, dar care nu e obligatoriu să fuzioneze cu națiunea română și cu statul român. Așa cred… In plus, e un cocktail mai special la ei, cu toată minoritatea rusă, ucraineană; sigur, minoritate, dar o minoritate consistentă, care dă o anumită coloratură națională, culturală. Părerea mea este că e foarte bine ca raporturile să se strîngă, dar nu văd de ce am fi preocupați neapărat de o fuziune între cele două țări.”
Am pus citatul acesta ca sa intelega si naivii (daca pot, desigur) care sunt adevaratele crezuri ale membrilor Conjuratiei Imbecililor (cateva exemplare mai sus)
Eleonora Cioran a simţit nevoia să ofere un răspuns energic acţiunilor agresive pe care domnia sa consideră că Gabriel Liiceanu le-a îndreptat în mod direct asupra sa, şi ca rezultat al mercantilismului acestor acţiuni, asupra prestigiului şi operei lui Emil Cioran.
______________________________________
Răspuns domnului Gabriel Liiceanu
Fiind recomandat ca unul dintre cei mai buni discipoli ai lui Constantin Noica, naşul nostru, te-am primit în casă ca prieten. Nu înţeleg agresivitatea dezlănţuită asupra mea. Te-a supărat faptul că eu sunt legatar universal al lui Aurel Cioran şi reduc cumva beneficiile tale? Cred că niciun scriitor nu şi-a permis ceea ce ţi-ai permis dumneata.
Aceasta îmi aduce aminte de o povestioară pe care o spunea Constantin Noica. Era vorba despre un acrobat care evolua pe o sârmă, atent să-şi menţină echilibrul. În plin spectacol, el vede jos un cetăţean cu o tavă, adunând banii privitorilor. La sfârşit, ajungând jos, acrobatul a constatat că cetăţeanul care strânsese banii spectatorilor dispăruse. Cam aşa mi s-a întâmplat şi mie, singura Cioran în viaţă. Profitul după opera filosofului Emil Cioran a fost luat de Gabriel Liiceanu, Laurence Tacou şi Simone Baulez. Nicidecum de mine. Şi tot tu eşti revoltat, aruncând injurii inadmisibile, până şi în ultima carte cu cele 27 de interviuri. Cum este posibil să falsifici neîncetat adevărul, fără să te jenezi? Oare nu ţi-au ajuns beneficiile importante dobândite? Conform dorinţei lui Emil şi Aurel Cioran, din aceste beneficii trebuia să dai două burse anual unor studenţi săraci. Ai dat câteva burse sporadic, fără un bilanţ declarat al veniturilor din tipărirea operei lui Emil Cioran. În plus, ai afirmat mincinos că şi eu beneficiasem din acest profit.
Lumea a început să se lămurească cine este marele scriitor Gabriel Liiceanu, care a beneficiat de burse în străinătate, în timp ce foarte mulţi intelectuali erau închişi în temniţele comuniste. Mai mult, ai primit de la domnul Silviu Brucan Editura Politică. În ce calitate, domnule Gabriel Liiceanu? Pentru care merite?
Mai recent, revoltătoare a fost reacţia pe care ai avut-o la apariţia, în cadrul Academiei Române, a operelor scrise de Emil Cioran în România. Este cea mai frumoasă ediţie pe care eu am văzut-o cu creaţia cumnatului meu. Este o ediţie de lux, excelent elaborată. Mulţumesc Domnului Academician Eugen Simion şi cercetătorului Marin Diaconu pentru realizarea lor. În loc să te bucuri şi să apreciezi această realizare editorială de excepţie, ai trimis avocaţi, pretinzi fără jenă despăgubiri materiale descurajante, convins fiind că numai dumneata ai dreptul să publici opera lui Emil Cioran.
În realitate, afară de biografia lui Emil Cioran, nu ai pătruns în profunzimile operei lui. Nu ai participat timp de 20 de ani la analiza operei lui Emil Cioran, căci la Colocviile Cioran de la Universitatea din Sibiu, organizate de profesorul Eugene van Itterbeck, ai participa fugitiv şi întâmplător. Filmul făcut de tine cu Sorin Ilieşiu este după mulţi un “film necioplit, banal, primitiv, cu aspecte de modern, un eşec”. În mod evident, nu aţi pătruns în opera lui Emil Cioran.
Scrisoarea trimisă Monei Muscă este calomnioasă.
Aşa că, domnule Liiceanu, eşti pentru mine o decepţie totală. Nu sunt singura care gândeşte astfel, ci, din păcate, multă lume are convingeri similare, chiar şi Herta Müller. Te-am cunoscut om de cultură, nu om de afaceri. În ce calitate îţi permiţi să faci pe justiţiarul? Cine eşti dumneata?
“Cum imi scria cel care semneaza “Hannibal Lecter, MD” intr-o postare recenta pe “Contributors”, in era internetului nimic nu dispare, totul se pastreaza.” – V.I. Tismaneanu, blog personal
“Un cititor cu care s-a intamplat sa fiu uneori in dezacord, dar ale carui cunostinte istorice si tehnice (in special pe tema noilor tehnologii comunicationale) sunt remarcabile, deci cel care semneaza “Hannibal Lecter, MD”, imi scria mai demult: “In era internetului, formula clasica ‘Nimic nu se pierde, totul se transforma’” devine ‘Nimic nu se pierde, totul se stocheaza’” Reiau mai jos, cu cuvenitele multumiri, scrisoarea postata de domnia sa…”. – V.I. Tismaneanu, blog Con-tributors
Pomenirea apreciativa, in repetate randuri, de catre dl Tismaneanu, a acestui comentator al sau de pe platformele unde presteaza – si unde, trebuie sa recunoastem, de cele mai multe ori cititorii sunt mult mai inteligenti decat “contributlersii” – m-a facut sa caut ce lucruri deosebite scrie pseudonimul “Hannibal Lecter, MD” din moment ce ditamai “profesorul” de marxism-leninism este atat de galant cu el. Oare ii este frica de el? Si ce am gasit m-a cutremurat cu adevarat: “Hannibal Lecter, MD” chiar are o groaza de cunostinte, din moment ce il lasa fara replica pe Tismaneanu dupa ce ii prezinta niste informatii-bomba despre persoana sa, Patapievici si Pacepa. Dar, mai exploziv decat acest Coktail-Molotov de date este o acuza extrem de grava pe care i-o aduce direct lui Tismaneanu, si anume ca “condamnatorul” comunismului a fraudat Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati, mintind ordinar asupra statutului sau de “refugiat politic”. Faptul a fost descoperit de organismul ONU, ceea ce a dus in final la respingerea acestei pretentii desi pana la descoperirea falsului Tismaneanu incasase stipendii lunare! Schimbul de comentarii si informatii este de-a dreptul socant, asa ca il redau fara alte interventii – desi nu sunt de acord cu toate asertiunile lui HL MD -, cu rugamintea catre “Hannibal Lecter, MD” de a-si duce pana la capat afirmatiile. Oriunde, in lumea civilizata, ascunderea unor ilegalitati crase se considera a fi tainuire si chiar complicitate la infractiune. Ca sa nu mai vorbim ca este de-a dreptul imoral. Ceea ce este valabil si pentru Tismaneanu care, dupa cum veti citi mai jos, detine de la “Hannibal Lecter, MD”, in cazul “doctorului” Patapievici, dovezile indubitabile ale falsului facut de acesta fata de Fundatia Mellon, unde a pretins ca are doctorat desi nu il avea, pentru a putea incasa o bursa post-doctorala de mii de euro. Nu in ultimul rand – si aici ma adresez doar lui “Hannibal Lecter, MD”, pentru ca cazul siecuristului Tismaneanu e incurabil – misiunea oricarui om pe pamant ar trebui sa fie slujirea Adevarului. Cu incredere, redau mai jos acuzeledocumentate ale lui “Hannibal Lecter, MD” la adresa lui Tismaneanu, Patapievici si Pacepa (alaturarea nu pare a fi deloc intamplatoare):
Daca imi permiteti, as mai da cateva exemple de “sinecura ” :
1) sinecura este atunci cind n-ai alt talent decit ca esti “tarentata” si ti se aranjeaza un loc caldut in Parlameentul European
2) sinecura este atunci cind nu ai doctorat ,dar pretinzi ca il ai,minti Fundatia Mellon si obtii prin fals in documente , mii de euro in timp ce tu esti la Buc. ,parte din comisia Tismaneanu.
3) sinecurist este acela care, in anii ’80, aflandu-se in occident, pretinde a fi in pericol daca se intoarce in RO, stiind bine ca nu e adevarat si ca a stat pe roze. Cere a fi considerat political refugee si traieste luni de zile pe banii United Nations High Comissioner for Refugees. Apoi e respins ,but who cares, banii au fost papati si sejurul gratis a fost realizat.
4) sinecurist e acela care primeste o functie babana la IICMER ,nu face nimic dar se lauda cu masina cu sofer la scara si sederi in hoteluri 5 stars.–ast ape banul public.
Ei, si ar mai fi exemple–, daca se doreste si platforma permite (!) mai pot da vreo cateva sute !
Da’ de ce ma rog frumos, imi cenzurati comentariul ? Ce, nu e adevarat ce-am scris ? Este acolo vreun neadevar ? Nu este pe linia comentariului dvs. la care doar am raspuns ?
Va rog insistent sa-mi explicati cenzurarea comentariului. Multumesc.
Nimeni nu va cenzureaza. Da, sunt acolo neadevaruri, probabil nascute din informatii lacunare ori chiar din dezinformarile diseminate pe unele bloguri pe care prefer sa nu le mentionez. N-am acum timp sa le demontez. Cum sunteti un virtuoz al cyberspace-ului, stiti Dvs cum sa le verificati Plecam, evident, de la premisa bunei credinte.
Aveti parerile Dvs, foarte bine. Sa revenim la subiectul articolului.
1) comentariul a disparut, pentru o perioada, din stadiul de “in asteptare ” –apoi a reaparut. De asta l-am scris pe cel de-al doilea.
2) revenim la tema articolului, sigur, dar dvs. ati trecut la “sinecuri” si nu am facut decit sa va raspund, completind cu alte exemple.
3) scrieti ca sint neadevaruri pe care le-am preluat fara sa le verific de pe bloguri ? Domnule profesor, eu intotdeauna lucrez cu documente originale, nu cu zvonuri de pe blogosfera. Sa le luam pe rind si demontati cind aveti timp :
a ) fata lui Basescu a fost trimisa la Bruxelles si boyfriend la Paris numai pt. ca era ” tarentata”. Ce documente doriti ca proba ?
b) Patapievici este un infractor care a devalizat fundatia Mellon. Cu niscaiva saptamani in urma v-am dat, privat, documentele, provenind de la susursala din Germania a fundatiei. A mintit sub semnatura ca ar avea doctorat si astfel a obtinut o bursa de mii de euro, in 2006. A luat banii si nici n-a mai stat pe acolo, venind la Buc. sa lucreze la comisia Tismaneanu. Documentatia ce v-am dat-o provine de la fundatie. Asta nu e zvon pe blog, e document al fundatiei. In mod normal, intr-o tara civilizata, fundatia ar trebui sa faca plingere la FBI si numitul arestat la aeroport cind vine in USA. Dar Fundatia Mellon procedeaza precum bancile care se rusineaza cind iau teapa, si prefera sa taca, ca sa nu rada lumea de ei.
c) pentru false refugee issue, spre deosebire de altii care scriu dupa ureche , eu am avut in fata ochilor documentele. Daca trebuie, le pot obtine din nou, dar eu zic sa o lasam asa, sa nu se incalzeasca atmosfera.
d) Mihai Neamtu s-a laudat cu masina la scara si sofer si sederi la hoteluri de 5 stele –pe vremea cind era la dvs. la IICMER. Adica gura lui a spus asta —si precum stiti, gura pacatosului …….
Domnule profesor, eu nu lucrez cu zvonuri. Dvs. de multe ori lucrati cu aspecte pe care le preluati fara a le verifica. Un exemplu : Pacepa. Ati scris de nenumarate ori : Fuga lui Pacepa, THE escape , etc (special am pus capital letters). Ca si cum ar fi un fapt verificat si confirmat Ati fost dvs. acolo, in acea noapte de pomina din 28.7 ? Nu jos, in holul hotelului, ci sus, in camera si mai ales la etaj ? a fost fuga sau rapire ? oooops , CIA nu face asa ceva , cine a mai auzit ?!?
As a gesture of good will si ca sa nu mai banuiti oamenii (macar unii) ca scriu dupa ureche, am sa va trimit, privat, acces la documente scrise de Pacepa cu propria sa mana, in primele sale ore de captivitate. Le veti avea intre propriile dvs. degete. Cititi atent, printre rinduri si in spatele cuvintelor, and then decide for yourself. Sa-mi spuneti doar la care adresa (electronica) doriti sa primiti.
PeSe —sa moara de ciuda cei de la Georgetown & LW”
Jurnalul National publica o foarte interesanta lista a cremelor lui Ungureanu, comandate pentru buda sa personala si oficiala in perioada celor 78 de zile de mandat. Nu poate sa nu socheze suma: 10 miliarde de lei, dupa cum informeaza A3. Ce mai observam: pupilul latifundiarului Plesu se unge pe corp cu aceleasi creme ca Liigheanu, tovarasul intim al aceluiasi profitor al tuturor regimurilor. Astfel, intr-o scursoare dementa publicata sub titlul „Scrisori către fiul meu“, Liiceanu descrie cu lux de amanunte ce face de dimineata, dupa pipi si inainte de a se lasa plimbat in profunzimea intelectuanala de “Marcello” sau “Siegfried”, masinile sale botezate cu nume de barbati.
Iata un extras edificator din scrierea bolnava a sustinatorului infocat al Suspendatului, supranumit, pe merit, Liicheanu: „Îţi mărturisesc că, la rându-mi, petrec în fiecare dimineaţă, în baia mea, minute de adevărată voluptate şi toate în preajma răsfăţurilor pe care mi le procură mai întâi duşul matinal – cu alegerea, după felul în care voi începe ziua, a gelului de duş cel mai potrivit (şovăi zilnic între mirosurile de ghimbir, ceai verde şi lavandă de la Roger&Gallet) -, apoi, odată duşul terminat, utilizarea cremelor de faţă de la Clinique, a cremelor de corp de la Molton Brown sau a gamei de thé vert de la Bvlgari, în sfârşit, alegerea parfumului din prima parte a zilei: Carolina Herrera sau Bois d’Argent de la Dior“.
Consultand lista lui Ungureanu, dreptaciul Aliantei baietilor care (se) ARD, gasim acelesi preferinte cremale. Mircea Badea comenteaza despre “Premierul PUFF”: “Din bani publici, domnia sa a achiziţionat pentru uz personal tot felul de lucruri. Deocamdata sunt doar cosmeticele. Pentru ca ati vazut, dânsul e “bărbat bine” şi aceasta este explicaţia pentru care piţiponcul e arătos. Dar nu e arătos pe banii lui, ci pe banii mei”.
Iata lista prioritatilor asudatului Ungureanu inspirate de filosofeanu’ Liiceanu:
Jurnalul Naţional: Care erau grijile care îl bântuiau pe Mihai Răzvan Ungureanu, premier abia instalat în funcţie? Cum să scoată ţara din recesiune? Cum să organizeze salvarea satelor izolate de urgia căderilor istorice de zăpadă? Cum să dialogheze cu manifestanţii din Piaţa Universităţii, care protestau şi la –20 de grade ? Nici gând! Primul-ministru MRU a avut ca decizie prioritară achiziţia unui lung şir de loţiuni, parfumuri, creme, forfecuţe, pomezi, dezinfectante, odorizante care să-i asigure confortul pe banii statului. În plus, o listă de băuturi fine cât să umple rafturile unui bar frecventat de gâturile cu fiţe. Iată prima parte a inventarului pus la dispoziţia lui MRU de funcţionarii Guvernului.
_______________________________________
– Deodorant stick sans alcool – Armani Code by Giorgio Armani (75g) – 1 buc.
– Lip Care – with propolis organic beeswax and olive oil – 1 buc.
– Deodorant roll-on Neo by Givenchy (75ml) – 1 buc.
– Eau florale – Petale de rose lotion naturelle (100ml) – 1 buc.
– Antiperspirant deodorant roll-on – Clinique skin supplies for men (75ml) . 1 buc.
– Cremă Apivita – Men’s care – Antiwrinkle anti-fatigue (50ml) – 1 buc.
– Parfum – Givenchy pour homme blue label aftershave (100ml) – 1 buc.
– Aftershave – Apivita Men’s care balm moisture and soothes (100ml) – 1 buc.
– Şampon – Head&Shoulders anti dandruff for men hair endurance – 1 buc.
– Cremă de faţă – Clinique – skin supplies for men maximum hydrator – 1 buc.
– Ser fiziologic – 9mg/ml – 10 fiole de la antibiotice a+1buc.
– Plasturi – Neosheer (mici) – 3 buc.
– Medicomp de la Hartmann – comprese sterile – 1 cutie
– Netildex – picături oftalmologice, soluţie unidoză – ptr. uz oftalmologic – 20 flacoane a 0,3 ml – 1 buc.
– Seringi – 10 ml Parasel – 3 buc.
– Faşă sterilă – 1 buc.
– Şerveţele Puff – 1 cutie
– Prosoape de hârtie – o rolă
– Hârtie igienică – 2 suluri (albă)
– Cremă Bepanthene Plus – 50mg/g (50g) – 1 buc.
– Baneocin unguent de la Sandoz – 1 buc.
– Alcon Tobrex – 3 mg/g – unguent oftalmologic – 1 buc.
– BioRepair – Zahncreme (2 ml) – 1 buc.
– Pahar (2 buc.)
– Pieptene cu dinţi scurţi şi mărunţi – 1 buc.
– Prosoape faţă – 4 buc.
– Prosoape corp – 3 buc.
– Papuci de casă – mărimea 43 (albi, 1 pereche)
– Spray Forest Essentials – Stress Reliever (10 ml) – 2 buc
– Spray Forest Essentials – Sound Sleep (10ml) – 2 buc
– Coş de gunoi – 1 buc
– Periuţă de dinţi – Colgate 360, Deep clean, medium – 1 buc.
– Trusă – unghieră, pensetă, set pile unghii, forfecuţă (mică şi mare) – 2 buc.
– Plasturi mici tratament pentru băşici – Urgo – 1 buc.
– Pasta de dinţi – Colgate Total Advanced Whitening – 1 buc.
– Săpun Dove Fresh touch (verde) – 2 buc.
– Beţişoare de urechi – Septona Cotton Care – 1 cutie
– Apă de urechi Odol Extra Fresh – 150 ml – 1 buc.
– Deodorant pour homme . Armani Code bz Giorgio Armani – 1 buc.
– Parfum Lolita Lempika au masculin – 1 buc.
– Deodorant – Neo – by Givency – 1 buc.
– Deodorant roll-on – Neo – by Givency – 1 buc.
– Spumă de ras Gillette series Protecting Koruyucu – 1 buc.
– Şerveţele dezinfectante – Mikrozid Tucher (150 buc.) – 1 buc.
– Voltaren Emulgel 1% – 50g – 1 buc.
– Parfum Lalique White, eau de toilette pour homme (75ml) – 1 buc.
– Givenchy pour homme – blue label, eau de toilette vaporisateur spray (100ml) – 1 buc.
– Aparat de ras – Gillette Fusion 5 lame – 1 buc + rezerve – 4 buc.
– Parfum Roadster by Cartier – 1 buc.
– Parfum Givenchy Play – 1 buc.
– Şampon Hair & Body Hzdro Basics (60 ml) – 1 buc.
– Parfum Fahrenheit by Dior (de 50 ml şi 100 ml) – 1 buc.
– Loţiune de corp – L’Occitane – Lait corporele Verveine (250 ml) – 1 buc
– Gel de duş – L’Occitane – Gel douche Verveine (250 ml) – 1 buc.
– Spray antibacterial Touch instant sanitizer (59 ml) – 1 buc.
– Cremă de mâini – Apivita – Hand Care (50 ml)
– Cremă de mâini Clinique . Stop sign Hand repair (75 ml)
– Aftershave – Collistar – Linea Uomo – Dopobarba Pelli Sensibili (100 ml) – 1 buc.
– Parfum – Mont Blanc Hommo Exceptionnel eau de toilette (75 ml) – 1 buc.
– Hugo Boss . eau de toilette (100 ml) – 1 buc.
Sa ne mai mire ca Basescu devine din ce in ce mai renumit doar ca presedinte al tuturor lichelelor?
Gabriel Liiceanu a inventat chelnerul-bibliotecar, ne anunta blogul Politica ta. Astfel, in sfarsit, dupa modelul intelectualilor chelneri prezidentiali, personulitati de marca ca Cartarescu, Plesu, Liiceanu si Patapievici sunt servite acum cu rahat si apa rece, ca niste adevarati “boieri ai mintii”, de sclavii lor, librarii-slujnicute. Evenimentul s-a petrecut chiar zilele trecute, cand, dupa ce brigada sa de pionieri nemtalai si utecisti ungureni a castigat Referendumul prin smecherie, ayatollahul prezidential Andrei Plesu a fost sarbatorit de ziua lui ca la revelionul chelnerilor (vezi foto). Pe cand si tinichigiul-bibliotecar?, se intreaba autorul blogului Politica ta, care ne ofera si sursa mirarilor sale: un articol documentat pe acest subiect, publicat de cotidianul National, pe care il redau mai jos. De asemenea, exista deja si o Petitie publicata de un fost librar care se arata revoltat atat in aceasta calitatea cat si in cea de client al Librariilor Humanitas. Concernul “este proprietatea unui intelectual de marcă al României, formator de opinie care vorbește publicului despre dreptate, moralitate, demnitate, despre modul în care este permis și nepermis să ne tratăm semenii. Invităm compania dumisale să respecte principiile enunțate de liderul ei în raport cu subalternii”, se arata in Petitia care propune ca raspuns la mercantilitatea lui Liiceanu boicotarea Humanitas. O informatie de ultim moment se adauga din partea unui cititor Roncea Ro: “La Humanitas au fost deja taiate salariile prin taierea bonurilor de masa si reducerea orelor de munca la 7 pe zi, ceea ce la Kretzulescu e cam greu de respectat din cauza evenimentelor solicitante, a tranzitului de marfa si a demisiilor a 3 librari din 9, in ultima luna. In locul lor au venit sa faca training cativa inocenti, le-as spune, care accepta starea lucrurilor din naiv entuziasm, dar cat vor rezita e o problema de timp. Ce e trist la Humanitas e ca pe langa cele petrecute nu exista nici macar sprijin, comunicare sau respect de la sediu fata de cei din librarie…”.
De ce s-au revoltat librarii de la Humanitas Kretzulescu impotriva lui Gabriel Liiceanu
Autor: Manuela Golea
Una dintre cele mai cunoscute librarii din Bucuresti, Humanitas Kretzulescu, isi exploateaza angajatii. De ce s au revoltat librarii de la Humanitas Kretzulescu impotriva lui Gabriel Liiceanu
Cine s-ar fi gandit ca un librar poate fi si chelner?
Clientii terasei Librariei Humanitas Kretzulescu nu stiu ca aceia care le aduc ceaiul la masa sunt licentiati in literatura, ca s-au angajat in urma unui interviu riguros – era bataie pe un asemenea post – ca sunt platiti cu ridicola suma de 1.000 lei, ca lucreaza peste program si ca acestia isi consuma cele doua zile libere pe saptamana la munca.
Conducerea librariei, parte a Grupului Humanitas condus de Gabriel Liiceanu, a decis unilateral ca angajatii lor sa devina si barmani. Povestea asta circula de cateva saptamani prin oras, dar nimeni nu a ajuns suficient de indignat sa o faca publica.
Ca un apel la normalitate a fost lansata o Petitie online, sub numele “Librariile Humanitas ataca drepturile librarilor si demnitatea meseriei de librar” (cititi Petitia mai jos). Ioana Cartarescu Petrica, semnatara sesizarii, este ingrijorata de felul in care sunt tratati librarii, buni profesionisti, harnici, prietenosi, cu o cultura deosebita si cu o mare dragoste de carte. Ei trebuie sa consilieze clientul, sa spele podele, sa pazeasca libraria de hoti. Lor li se reproseaza slaba vanzare de carte in pofida “contextului economic nefavorabil” si a rezultatelor “slabe ale echipelor responsabile de marketing”, scrie petitionara.
De aici a fost doar un pas pana la amenintarea angajatilor cu demiterea sau diminuarea salariilor, desi nu li s-a marit salariul pentru job-ul suplimentar. Sunt tensionati si epuizati, dar trebuie sa fie in stare sa recomande titluri din opera lui Kafka, Cioran sau Liiceanu. Petitionara il invita pe Gabriel Liiceanu sa se preocupe de angajatii sai si “sa dovedeasca fata de acestia ca adera si in practica la valorile pe care le sustine in teorie”.
Holdingul controversat creat de Liiceanu
Gabriel Liiceanu a preluat in 1990 patrimoniul Editurii Politice a Partidului Comunist Roman, oficiosul de partid, la ordinul ministrului Culturii de atunci, Andrei Plesu, care i-a cerut direct sa puna pe picioare o insitutie de cultura, cum spune Liiceanu. Privatizarea a avut loc relativ rapid, in 1991. Treptat s-a trasformat in Grupul Humanitas, unde sunt incluse trei edituri, Librariile Humanitas si un lant de 16 librarii. Potrivit zf.ro, Gabriel Liiceanu detine 88% din actiunile grupului, urmat de Mihaela Maria Korne (cu 3%), societatea Librariile Humanitas, condusa de Nicolae Ciurea, presedintele CA, si alti actionari persoane fizice.
Iata Petitia in care se vine cu propunerea Boicotati Humanitas!:
In calitate de fost librar si actual client al Librariilor Humanitas, am elaborat aceata petitie din ingrijorare profunda vis-à-vis de felul în care sunt tratați librarii, cu precădere cei din Humanitas Kretzulescu, situația lor fiind cunoscută îndeaproape și certificată de mine personal, pe baza propriilor observații și experiențe trecute.Deși deosebit de buni profesionisti, harnici, prietenosi, loiali, cu o cultura deosebita si o nespusa dragoste pentru oameni si carti, acestor librari le sunt incalcate in mod constant drepturilece le revin prin contractul de munca, fiind obligati sapresteze un numar foarte mare de ore suplimentare neremunerate, sa renunte la sau sa amane, uneori in ultimul moment, cele doua zile libere care li se cuvin saptamanal. De asemenea, desi isi indeplinesc cu prisosinta nenumaratele sarcini, care variaza de la consilierea clientilor cu privire la cartile cele maipotrivite pentru gusturilelor, la spalat podele si pazit libraria de infractori (uneori cu pretul sigurantei personale), acestora li se reproseaza constant vanzarile scazuteinregistrate de librarire, desieste evident pentru orice cunoscator de afaceri ca acestea se datoreaza, in ceamai mare parte, contextului economic nefavorabil, dorintei conducerii de a obține un profit cat mai mare cu investitii aproape inexistente și eforturilor slabe ale echipelor responsabile de marketing, atat din cadrul Humanitas, cat si din cadrul celorlalte edituri ale caror publicatii sunt distribuite de acea librarie. Sub acest pretext al neputintei de a creste vanzarile, librarii sunt constant admonestati, amenintati cu sanctiuni de la reducerea salariului (deja foarte mic, in unele cazuri sub 1000 Ron), la demitere, lucru care mentine o stare de tensiune constanta în randul lor. Aceasta stare, coroborata cu epuizarea cronica dupaun program prelungit de munca, presupunand continua miscare, face foarte dificil sa isi mentina atitudinea deschisa si prietenoasa pe care ei o afiseaza totusi fiecarui client. Si cu toatea cestea, niciodata nu s-a atentat mai grav la demnitatea acestor librari decat atunci cand conducerea Humanitas a decis sa ii transforme in barmani, o data cu deschiderea terasei de la Kretzulescu, fara a le cere macar acordul și fara a-i remunera in plus pentru aceasta noua responsabilitate, dimpotriva, sub amenintare cu reducerea salariului, pentru a putea angaja pe cineva care sa faca asta in locul lor. Astfel, oameni cu care clientii s-ar bucura sa stea la o cafea si sa discute literatura, au ajuns obligati sa serveasca acea cafea si sa spele apoi ceasca, probabil in timp ce recomanda vreun Kafka, vreun Cioran, vreun Liiceanu…
Demnitate pentru librari!
Meseria de librar nu este aceeasi cu cea de simplu vanzator. Pentru a o indeplini in adevarata putere a cuvantului, librarul trebuiesa fie o persoana cu o cultura deosebita, cu dragoste de literatura si de oameni si cu o foarte buna capacitate de relationare, astfel incat sa poata ajuta clientul sa navigheze prin vastul domeniu al literaturii, orientandu-l spre acele lucrari care I se potrivesc. Intr-o lume ideala, librarul trebuiesa fie un om de cultura, un consilier la care cititorul poate apela cu incredere pentru a-i face recomandari informate. Iar librarii Humanitas sunt adevarati profesionisti, printre cei mai buni in meseria lor. Atitudinea pe care acesti oameni o merita din partea angajatorilor lor este una daca nu de apreciere, cel putin de respect și considerație, iar noi, ca și clienți ai Librariilor și ai concernului Humanitas, ca persoane cu respect pentru cultură, pentru etica muncii și pentru oamenii din jurul nostru, solicităm să se ia cât mai curând toate măsurile necesare pentru a asigura că librarii Humanitas vor fi tratați corect, cu demnitate și în spiritul valorilor enunțate de către acest concern. Astfel, solicităm:Angajarea de personal specific pentru a servi la terasele Humanitas, separat de librari, fără ca acest lucru să atragă după sine consecințe negative pentru aceștia, cum ar fi diminuarea normei de muncă și, implicit, a salariului.Respectarea condițiilor înscrise în contractual de muncă al librarilor, ceea ce presupune, printre altele, eliminarea sau remunerarea orelor suplimentare obligatorii, efectuate de către aceștia în mod curentRemunerarea librarilor in mod decent, proporțional cu efortul pe care acestia il depun in fiecare ziTratarea librarilor cu respectul și demnitatea ce li se cuvin și implicit, asigurarea unui mediu de lucru lipsit de tensiunile suplimentare provocate de pozițiile tăioase și inflexibile ale conducerii în raport cu aceștia.Evident, ca niciun librar să nu aibă de suferit, în mod oficial sau neoficial, ca urmare a acestei petiții, ea reflectând exclusiv opiniile și doleanțele semnatarilor și nefiind în niciun fel bazată pe informații obținute de la personalul librăriilor, ci din experiența și observațiile autoarei și a semnatarilor.
În situația în care aceste solicitări nu sunt îndeplinite, vom înceta să mai fim clienți ai acestei companii ce se face vinovata de exploatare, boicotând librăriile Humanitas și terasele deschise pe lângă acestea și îndemnându-ne și prietenii și cunoștințele să procedeze în același fel, până în momentul ameliorării situației.
Numele de “Humanitas” are încărcături valorice și ideologice semnificative, acest concern fiind proprietatea unui intelectual de marcă al României, formator de opinie care vorbește publicului despre dreptate, moralitate, demnitate, despre modul în care este permis și nepermis să ne tratăm semenii. Invităm compania dumisale să respecte principiile enunțate de liderul ei în raport cu subalternii și să nu lase considerațiile economice să deturneze misiunea mai înaltă cu care a pornit editura Humanitas, izvorul din care au apărut și aceste librarii. De asemenea, il invitam pe domnul Gabriel Liiceanu să se preocupe de ceea ce se petrece cu subalternii săi și să dovedească față de aceștia că aderă și în practică la valorile pe care le susține în teorie.
“Din păcate însă, acest model de instituţie normală este tratat prosteşte şi de politicieni, şi de o parte a presei, şi de un segment de public care a fost expus, ani la rînd, propagandei deşănţate a unor indivizi din mass-media – de la Victor Roncea la Mihai Gâdea –, care sînt incapabili de o discuţie argumentată. Ei ştiu doar să lanseze atacuri şi campanii defăimătoare. Decizia Guvernului de a trece ICR în subordinea Parlamentului este în bună parte consecinţa acestui „curent“ aberant al opiniei publice…”, am aflat ca a scris in Dilema mogulului filo-rus Dinu Patriciu redactorul sef Marius Vasilescu, proclamat “cel mai sexy intelectual” al lui Andrei Plesu (?!), un serios concurent de-al scriitoarei de top si top-less Mihaela Radulescu (foto “in familie”, alaturi de clientul ICR, Cacartarescu). Editorialul lui Vasy in care e cainat bietul Pata este intitulat nici mai mult nici mai putin decat “Adevărul despre ICR şi H.-R. Patapievici“. Sa fi fost vorba in titlu de ziarul “Adevarul” al aceluiasi stapan, caci e clar ca nu a avut timp sa afle adevarul chiar de la tatal si mama-omida intelectuanalilor lui Patriciu, bulibasa Plesu, pentru ca academicianul Buzura dezvaluie ca, in ceea ce priveste ICR, rectorianul Plesu avea aceeasi viziune cu premierul Ponta, dorindu-l la sanul Parlamentului (vedetiDezvaluirile lui Augustin Buzura despre ICR: Plesu voia sa stea sub Parlament. Despre Patapievici: “Ziua, om de știință, noaptea, prostituată!” »). Deci, iata, o noua dilema, ba chiar o trilema, ca tot am auzit ca la Dilema vara asta se poarta trisexualitatea, politica desigur. 🙂
Dincolo de brasoavele lui Vasy despre Pata si ai lui nu pot decat sa ma amuz cum amploaiatul lui Patriciu pune in aceeasi balanta spatiul meu de activitate publicistica – Blogul Victor Roncea – cu ditamai uzina de presa care este Antena 3 cu al sau realizator vizibil seara de seara, jurnalistul Mihai Gadea, director totodata peste afacerea de milioane a trustului Intact, aflata azi in topul audientei TV din Romania. Multumesc, ce sa zic?! Sunt onorat, desi eu am scris intotdeanua despre profitorii tuturor regimurilor mai mult pentru Basescu, ca sustinator – unii zic tampit – de-al lui, si nu incasand salariu de la devalizatorul Romaniei Patriciu, ca Marius Vasilescu sau de la Voiculescu, ca Mihai Gadea (sau incasand 1.000.000 – un milion de euro de la Vintu, ca colonelul Turcescu)! Macar, vorba dilematicului, am creat un curent. Ceea ce, un om de valoarea fizicianului scatofag Horia Roman Patapievici nu a reusit inca, in ciuda resurselor sale – materiale nu intelectuale -, nelimitate. Asemenea, Plesu si Liiceanu. Sa luam, de exemplu, modelul filosofului legionar Noica, de la care se revendica, pentru PR si marketing, atarnatorii de la Paltinis si de la a carui nastere se implinesc astazi 103 ani fara nici o manifestare publica, academica, din partea profitorilor lui, Pat si Patason, alias Lesu si Pliiceanu, mai cunoscut drept Liicheanu, Liigheanu sau Plagiiceanu. Unde sunt sutele de oameni care-i cauta si urmeaza zilnic, unde este curentul literar, eseistic, filosofic pe care l-au creat, in cei 22 de ani de ocupatie de tip sovietic a spatiului cultural romanesc? Iata, inca o dilema pe adresa lui Mariusica cel sexyca.
Din aceeasi gama dilematica se remarca si un alt aparator al Pataplesului, recte caricaturistul Devis Grebu, alias Devil Rebu, care m-a portretizat si pe mine intr-o serie de ipostaze simpatice prin caricaturile lui de presa (vedetiaici, aici, aici si aici), pe vremea cand era platit de cel de-al doilea mogul filo-rus din tabara anti-Basescu si anti-Romania: Sorin Ovidiu Vintu, sponsorul Volvo-ului de sub fundul lui Patapievici, conform Agentiei Nationale de Investigatii. Iata ce a putut sa debitez sustinatorul aferatului Patapievici, finutul sinecurist ICR, unei cunostinte de-a mea din spatiul online:
Elegantul intelectual ICR Debil Rebu despre un jurnalist roman si munca lui: “blogul scursorii scabroase, legionarul scelerat-violent Victor Roncea” 🙂
“Socat fara margini la descoperirea unei postari laudative a unei poze a “capitanului” Zelea etc… cu nu stiu (si nici nu ma intereseaza ) ce ocazie/aniversare a miscarii legionare, preluata de unul/una dintre voi (ezit/evit sa identific – deocamdata – autorul/oarea) de pe blogul scursorii scabroase, legionarul scelerat-violent Victor Roncea ( frate-sau nu-i mai breaz ). Credeti-ma, ii stiu bine pe amandoi, mai ales pe acest imund Victor si, de altfel sunt convins ca si cei de mai sus dintre voi care profeseaza in domeniul jurnalismului il/ii stiu nu mai putin bine decat mine. In consecinta vreau sa cred, chiar sper din toata fibra sufletului meu ca postarea a fost facuta din neatentie, iar legatura pe acest spatiu cu scarba sus-amintita se datoreaza naivitatii si/sau superficialitatii in alegerea celor cu care doriti sa comentati, sa compatimiti, sa sustineti cauze drepte in comun, sa nu va fie rusine sau chiar sila de a va afla alaturi, in orice situatie… Dar, inca socat profund de descoperire, m-am precipitat pe blogul cu pricina si, in afara constatarii – cu sila – a catorva scarbosenii (texte scrise la adresa lui Patapievici de catre Eugen Mihaescu, un xxx, xxx, xxx, xxx/xxx, xxx, un xxx de xxx pe care il cunosc personal mult mai bine decat pe Roncea ) si a unei multitudini de ode legionare proprii sau combinate cu un alt blog legionar – “ZiaristiOnline.Ro“… am constatat cu stupoare ca avem un numar impresionant de “prieteni comuni”, voi. Acest surprinzator fapt m-a determinat sa va transmit de indata “numai” trei vome dezgustatoare preluate de pe aceste bloguri, care – sper – va vor lamuri ( daca nu cumva erati deja ) asupra acestui personaj cum nu se poate mai nociv. Vi le trimit si astept – cu nerabdare (fara intarziere) – v-o cer chiar, din prietenie si apreciere – reactia voastra individuala imediata cu privire la relatia voastra cu “el”, de acum incolo. Multumesc pentru intelegere. – Devis Grebu”
Domnul Eugen Mihaescu, artist plastic anticomunist faimos in intreaga lume, il pune la punct pe scremutul g/rebut al lui Patapievici: “Ultima oara l-am vazut acum vreo 20 de ani intr-o statie de metrou, la N.Y. si a luat-o la fuga de frica sa nu-l cocosez”
“Acest individ ar fi trebuit sa se numeasca REBU si nu Grebu si e ilustrarea proverbului: “Pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti!” L-am ajutat cand a ajuns la New York (dupa ce si-a lasat samanta pe doua continente si si-a parasit progeniturile in Israel si Franta) si l-am prezentat la “The New York Magazine”. Acolo a avut proasta inspiratie sa ceara sa fie favorizat pentru ca, vezi Doamne, e evreu. J.C.Suares, (care si el e evreu!) – amicul meu – n-a vrut sa lucreze cu el din acest motiv. L-am dus apoi la Jerelle Kraus care era art director la “The New York Times” in acea perioada si care l-a si gazduit pana nesimtitul i-a spus de la obraz ca nu-i mai plateste chirie daca nu ii da de lucru. In fine, mizerii din astea. Apoi a inceput sa scrie la toata lumea ca ii fur ideile si, bineinteles, i-a scos din sarite pe toti redactorii care au incetat sa-l mai solicite. Pentru toate astea sunt vinovat eu, se pare, din moment ce ma injura in halul asta. Nu e prima data ca sunt astfel “rasplatit” si nici ultima data! Ultima oara l-am vazut acum vreo 20 de ani intr-o statie de metrou, la N.Y. si a luat-o la fuga de frica sa nu-l cocosez. Un nenorocit, unul dintre sutele de mii de evrei care s-au intors in Romania ca sa o praduiasca si sa ne insulte din nou.
April 23rd, 2013 
VR 
Posted in 
Tags: 
