Moartea Poetului Cezar Ivanescu a fost produsa in chiar Joia Mare a Saptamanii Patimilor anului 2008, un alt 24 aprilie, in urma cu exact patru ani, la orele 19.10. Fusese adus la Bucuresti cu un elicopter SMURD dupa ce, la Clinica Palade din Bacau, Clinica Mortii, sucombase dupa o banala operatie de hemoroizi, la care fusese impins, in graba, de o “cunostinta”. Cu putin timp inainte, dupa ce afirmase la emisiunea Nasul a lui Radu Moraru ca Mircea Dinescu se face vinovat de moartea lui Marin Preda, poetul imi marturisise ca a constatat ca este urmarit si ca simte ca viata ii este in pericol. Mergea mereu insotit de cineva. La patru ani de la despartirea de Poet, dupa ce am investigat la vremea respectiva toate cauzele producerii decesului si am adunat, de atunci, zeci de documente, pot sa afirm cu probe indubitabile, dupa parerea mea, cu temeinicie: moartea lui Cezar Ivanescu a fost provocata. Pacat ca nu (mai) exista institutii ale statului roman care sa recunoasca, la randul lor, acest rezultat al investigatiilor noastre si sa actioneze in consecinta, pedepsind vinovatii. O va face Dumnezeu.
Ar mai fi de adaugat ceva, pentru posteritate: Vinerea Mare, Cezar Ivanescu a fost singur, intins pe o masa a morgii Spitalului de Urgenta. Familia sa, de la Iasi, nu-l putea priveghea si pregati pentru inmormantare pentru ca angajatii morgii si ai Spitalului se pregateau de Pasti sau erau deja plecati. Planul lor era sa-l lase asa pana luni. Singura care se zbatea aici, la Bucuresti, ajunsa dupa o noapte de cosmar de la Bacau, era fiica poetului, Clara Arustei, care nu a fost lasata de echipajul SMURD sa-si insoteasca tatal, aflat in stare critica. Dar nu reusea nimic, nicaieri. Uniunea Scriitorilor lui Manolescu probabil sarbatorea, deja, moartea “incomodului”. Clara Arustei a luat atunci telefonul tatalui sau si a inceput sa apeleze ultimele numere la care sunase Cezar Ivanescu. Asa a ajuns la mine, care m-am bucurat – in zadar, dupa cum aveam sa aflu – vazand Numele Poetului pe ecranul telefonului, pregatit sa-i urez un Pasti Fericit. Nu a mai fost sa fie. Cezar, deja, nu mai era. La randul meu, pentru a se reusi eliberarea poetului din morga Spitalului am apelat, atunci, la Adrian Paunescu. El a fost cel care a facut ca trupul poetului sa fie cinstit dupa ritualul nostru ortodox, si nu abandonat intr-o morga pustie. Cezar Ivanescu a fost inmormant imediat dupa Pasti, in Saptamana Luminata, cu onoruri militare. Vesnica lui pomenire! Dumnezeu sa-i odihneasca pe cei doi mari poeti romani, Cezar Ivanescu si Adrian Paunescu, alaturi de bunii lor prieteni, Mihai Ungheanu si Marin Preda, decedati, la fel, in morti suspecte, si impreuna cu toti slujitorii neamului romanesc!
Astazi, 24 aprilie 2012, se implinesc chiar patru ani de la moartea Poetului. Portalul Ziaristi Online va pune la dispozitie, in exclusivitate, Plangerea depusa la Colegiul Medicilor Bacau de fiica poetului, Clara Arusei, in urma cu patru ani, raspunsul Comisiei de Disciplina a acestui for (facsimil 1), venit dupa doi ani, Contestatia la primul raspuns si apoi, ultimul raspuns oficial (facsimil 2), al Comisiei Superioare de Disciplina a Colegiului Medicilor Romania, emis dupa patru ani (!), din care reiese, normal, ca “mortul este de vina”. In final publicam articolul Civic Media din urma cu patru ani: “Macelarii au ucis un poet”. Dumnezeu va avea la randul Sau, propria Sa Judecata, pentru toti cei implicati in aceasta crima.
“Ca locuitor maghiar al Tg. Mureşului, oraş în care m-am născut şi am crescut, urmăresc cu viu interes ceea ce se întâmplă în viaţa politică locală a maghiarimii. Şi pot să spun că schimbările recente legate de principalul candidat maghiar la Primăria Tg. Mureş, cel desemnat de U.D.M.R., au fost primite cu reticenţă de mulţi dintre maghiarii de rând. De ce nu a fost bun Vass Levente (o figură nouă, tânără, dinamică, de viitor) şi a trebuit schimbat cu Frunda Gyorgy, care face parte din vechea gardă neocomunistă a U.D.M.R. ? Plus că noul candidat nici nu este 100 % maghiar. La aceste întrebări trebuie să dea răspunsul public, pe înţelesul tuturor, conducerea judeţeană şi centrală a U.D.M.R. Cu ce ar fi mai bun şi ar avea mai multe şanse Frunda Gyorgy decât Kelemen Attila şi Borbely Laszlo, ultimii doi care au încercat la Primărie şi au eşuat lamentabil ? Aproape cu nimic, dezavantajul comun al acestora este faptul că nu ştiu să se adreseze omului de rând pe limba şi înţelesul fiecăruia, ci vorbesc arogant de la adăpostul scaunelor pluşate şi capitonate pe care stau la Bucureşti sau în alte capitale europene şi cu limbajul impus de cămăşile scrobite, cravatele scumpe şi pantofii lăcuiţi pe care le poartă. De averile lor enorme, nu mai vorbim.
Multă vreme s-a discutat despre faptul că ar fi bine ca acele persoane care vor să ne conducă oraşul, judeţul, ţara, să fie dintre cei care nu au nici o legătură cu vechiul sistem ceauşist, când litera de lege era cea impusă de Securitate. Şi din acest punct de vedere, Vass Levente avea un avantaj mare în faţa lui Frunda Gyorgy. Tinereţea şi imaginea curată a domnului doctor urolog Vass era o garanţie a faptului că vechiul sistem nu l-a atins, spre deosebire de ceea ce se spune despre domnul avocat şi senator Frunda. Îmi amintesc că acum 5 sau 6 ani a fost un mare scandal în presă legat de faptul că Frunda Gyorgy ar fi colaborat cu Securitatea, apăruseră public şi declaraţii în acest sens ale unui fost comandant al Securităţii din Tg. Mureş. Nu mai ştiu exact cum s-a terminat acel scandal, dacă Frunda Gyorgy a demonstrat sau nu că nu a fost informator al organului represiv. Unii spun că l-ar fi dat în gât şi pe prinţul Albert de Monaco ori pe unii colegi avocaţi şi chiar pe unii prieteni. Oricum, ceea ce vorbesc maghiarii despre faptul că Frunda Gyorgy l-a turnat la Securitate pe domnul avocat Kincses Elod nu poate fi oprit şi interzis dacă nu se face public conţinutul acelor dosare. Cu siguranţă, domnul Kincses Elod şi familia dumnealui ştiu mai multe despre acest subiect, iar maghiarii din Tg. Mureş ştiu în principiu despre ce este vorba. Oricum, nu sunt naiv, ca să umbli prin Europa înainte de 1989 trebuia să ai bune relaţii cu Securitatea. Frunda a călătorit de multe ori. Ce să cred ?
Domnule Frunda Gyorgy, dacă doriţi să demonstraţi maghiarilor de rând din Tg. Mureş că sunteţi la fel de curat ca şi Vass Levente, în ceea ce priveşte colaborarea cu fosta Securitate, faceţi urgent public conţinutul integral al celor două dosare de presupus informator al securităţii comuniste, aflate acum la CNSAS. Altfel, percepţia că aţi fost un biet informator va rămâne şi, cel puţin un vot pentru dumneavoastră, din partea unui maghiar, se va pierde sigur. Şi nu exclud ca votul meu să meargă la dl. prof. dr. Benedek Imre-Sandor.
Prof. Gall Zoltan
PS: M-am adresat dumneavoastra deoarece redactorii de la Nepujsaj din Tg. Mures, ziar pe care il citesc in fiecare zi, nu au dorit sa-mi publice scrisoarea. Cei de la Erdely TV nici nu au vrut sa ma asculte. Multumesc frumos.”
Editorial: Senatorul György (Gheorghe) Frunda NU (prea) vrea să se înscrie în lupta electorală pentru Primăria Tîrgu-Mureş
Zvonurile despre candidatura lui György (Gheorghe) Frunda la Primăria Tîrgu-Mureş au circulat cu viteza focului în aceste ultime zile punând mari probleme senatorului, care, cu îngrijorare, se vede prins într-un joc total străin de el şi de temperamentul său. Plimbat şi răsfăţat prin cercurile rafinate europene de la Bruxelles, absent ani dearândul din viaţa de zi cu zi a oraşului, critic constant din interiorul Uniunii a diverselor decizii politice ale colegilor săi, “aristocratul” domn Frunda se vede aruncat dintr-o dată în realitatea politică ( ce îi şifonează groaznic cămaşa impecabilă) a politicii mureşene. Din surse deosebit de apropiate distinsului senator am aflat că această perspectivă de intrare în lupta pentru Primărie îi provoacă o pronunţată stare de disconfort. Pur şi simplu nu ştie cum să evite această “misiune” care i-a fost cerută (impusă) de însuşi liderul Marko Bela.
O primă îngrijorare îi provoacă reîncălzirea unui subiect mai vechi: relaţia cu vechiul său fost prieten şi actual inamic Kinces Elod, dar în special cu fiica acestuia Kincses Reka, care prin 2006 lansa filmul „Balkan Champion”. În film există o scenă ce sugerează că senatorul UDMR, Frunda György, l-a turnat la Securitate pe tatăl regizoarei, nimeni altul decât Kincses Elod. Filmul a câştigat Marele Premiu la Festivalul Filmului Maghiar de la Budapesta, dar a produs multă rumoare şi în Tîrgu-Mureş, unde o seamă de vechi prieteni ai senatorului au început să îşi reamintească episoade demult trecute. Nu sunt de lăsat la o parte nici cele ştiute despre acest subiect de fostul şef al Securităţii judeţului Mureş, colonelul (r) Gheorghe Mărieş, care a spus şi poate spune mai multe.
Apoi, un alt punct sensibil este poveste în care domnul Frunda suţine “reabilitare” criminalului de război Albert Wass. Wass Albert de Szentegyed a fost condamnat la moarte în contumacie pentru crime de război. Din depozitia martorului Jacob Rozenberg făcută în anii ’50, în faţa Tribunalului, reiese că după ce militarii maghiari le-au arestat pe cele doua cumnate ale sale, Rozalia (24 de ani) si Estera Mihaly (18), acestea au fost reţinute într-o magazie a contelui Wass. Ulterior, cele doua femei au fost duse în comuna învecinată, Ţaga, unde la marginea satului au fost împuşcate împreună cu alţi doi ţărani români, cadavrele fiind aruncate intr-o groapa comună. Din documentele păstrate în arhiva Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington rezultă clar că Albert Wass şi tatal sau, Andrei, i-ar fi instigat în septembrie 1940 pe militarii unguri să ucidă patru persoane din satul Scutard, doi români şi două evreice.
Nu în ultimul rând, de numele senatorului Frunda se leagă şi faptul că s-a opus în Parlament prevederii ca politicienii să îşi declare averile, fiind un înverşunat inamic al Agenţiei Naţionale de Integritate. În 2010, au fost anumite ziare care au interpretat această ostilitate faţă de A.N.I ca fiind legată de afacerile soţiei senatorului. Doamna Frunda deţine printre altele două firme, S.C. Marmed şi S.C Ortoprofil România SRL, care încasează anual milioane de euro de la casele judeţene de asigurări de sănătate. C.A.S Bihor a plătit, într-un singur an, nu mai puţin de 400.000 de euro pentru proteze medicale livrate de Ortoprofil. Şi mai sunt şi alte judeţe unde s-au făcut deconturi către această firmă. În concluzie, există o vorbă: “prietenii” ţi-o “coc” mai bine decât duşmanii”.
Întrebarea firească este, de ce a primit această “sarcină” ingrată, tocmai acum, senatorul György Frunda ?. Răspunsul este simplu. Pentru ca să se şifoneze în alegerile locale şi să nu mai fie “frumos şi plăcut uscat” la alegerile generale, când i se va transmite suav că “datorită erodării din alegerile locale, colegiul său a fost reevaluat şi acordat unui alt reprezentant al UDMR”. Prin urmare, diplomat, discret, extrem de atent cu imaginea sa, senatorul Frunda se află într-o situaţie delicată. NU ştie cum să facă să arunce “pisica” ce i-a fost pusă cu grijă în braţe de colegii săi dragi. O confruntare cu contracandidatul PSD-ist Cornel Brişcaru, cu jigniri şi discuţii neprincipiale îi provoacă repulsie. Apoi, o discuţie cu actualul primar Dorin Florea i-ar evidenţia rapid lipsurile mari pe care le are în domeniul administraţiei. Îl vedeţi pe Frunda în cartiere, verificând dacă se pun bordurile bine? Îl vedeţi stricându-şi pantofii impecabili şi strălucitori, prin cartierele oraşului pentru a discuta cu oamenii ? Am zâmbit atunci când am discutat cu Ferike de la Salubriserv, romul care mătură pe strada unde stau şi pe care îl mai cinstesc din când în când cu o ţigară. “No, abia aştept să-l văd pe domnul Frunda în Valea Rece să vină să ne rezolve problemele noastre, ale ţiganilor. N-ar fi mişto ?” Şi uite cum nişte zvonuri îţi pot provoca mari dureri de cap, asta dacă te cheamă György Frunda.
Astazi prezentam doua extrase cu profesorul Larry Watts din emisiunea lui Cristian Tabara de la TVR, Ca la carte, si un fragment din conferinta istoricului american de la Craiova, toate atingand aceeasi tema sensibila: Basarabia si rusii! Maine venim cu un anunt-bomba privind o noua transmisie fulminanta la TVR si o declaratie asemenea, surprinsa de reporterul Ziaristi Onlinedupa dezbaterea de la Craiova.
La împlinirea a 200 de ani de la anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus Asociaţia Naţională a Tinerilor Istorici din Moldova în colaborare cu facultăţile de istorie de la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” şi Universitatea de Stat din Moldova organizează pe parcursul zilelor de 26-27 aprilie 2012 Conferinţa internaţională „Tratatul de pace de la Bucureşti din 1812 şi impactul lui asupra istoriei românilor. 200 de ani de la anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus”.
Pe 24 aprilie va fi comemorat genocidul săvârşit împotriva armenilor în 1915, în cadul unei slujbe de pomenire ţinută la Catedrala Armeană din Bucureşti. Genocidul armean rămâne, la aproape o sută de ani, un subiect de dispută politică între Turcia, Armenia şi statele occidentale.
Portalul Ziaristi Online sustine Legea Apei si va indeamna sa semnati si Dvs la adresa www.legea-apei.ro. AQUA Carpatica plata este apa oligominerala (saraca in saruri) necarbogazoasa (plata) cu cel mai scazut continut de nitrati din Romania (0,8 mg/l NO3).
Colegul meu de proces cu Liiceanu-Liicheanu-Liigheanu, dl Ion Spanu, probabil atins putin de patima anti-Basescu a publicatiei online Cotidianul.ro, cade in eroare identificandu-l pe Cartarescu cu un apologet al lui Basescu. In realitate, sublocotenetul Cacartarescu este, la fel ca toti membri gastii de profitori ai tuturor regimurilor din care face parte (foto mai sus), un lingau de meserie al oricui este la putere. Incepand de la Ceausescu incoace. Si aici, de dragul doamnei Herta Muller, o sa vin si cu probele de rigoare. 🙂 De altfel, chiar in ianuarie anul acesta, numitul Cacartarescu ii solicita demisia lui Basescu, in cor cu “protestatarii” de meserie din Piata Universitatii. Grafomanul scatolog satofag si sccria asta chiar in Evenimentul Zilei care, se spune, este “al lui Basescu”. Alta aiureala. E a domnilor mediteraneeni la care presteaza dl Andronic de cand fostul sef al “fantomelor” SIE l-a pus pe senile si a invartit de cheita cu azimut Marea Moarta. Dar sa-l lasam pe micul gigant al porno-literaturii ICR sa vorbeasca liber: “Eu nu cred că revoltele din acest ianuarie agitat sunt revolte anti-sistem, cum începe să circule un fel de cuvânt de ordine. Sunt revolte evident împotriva Puterii, considerată vinovată de diverse rele, între care pe primul loc se află scăderea nivelului de trai. Personal, sunt foarte de acord şi cu demisia lui Traian Băsescu, şi cu alegerile anticipate. Am tot spus-o de un an şi jumătate, şi doar reaua-credinţă poate împiedica pe cineva să recunoască asta: Traian Băsescu şi-a epuizat, în primii trei-patru ani ai primului său mandat, capitalul de încredere şi popularitate, iar al doilea mandat l-a surprins fără idei şi proiecte noi, depăşit de situaţie din punct de vedere politic. Am spus-o şi o repet: Băsescu este un om al trecutului. Nu el e problema României de azi” (Evz.ro). De altfel, chiar si in septembrie 2010, Cartarescu spunea acelasi lucru, incercand sa-si scuze umplerea buzunarelor cu valuta lui Ceausescu via “conservatorul” Voiculescu, la Jurnalul National, unde juisa, intelectual, fireste, alaturi de mai dreptacii Dorin Tudoran si Volodea Tismaneanu: “Epoca Băsescu mi se pare terminată, cu bunele şi relele ei. Ca şi Emil Constantinescu, actualul preşedinte e azi un prizonier neputincios al sistemului politic românesc, corupt şi nenorocit.” (Adevarul). Asa cum Plesu si Liiceanu “s-au lepadat de Basescu”, a facut-o, asadar, si micul gigant nerecunoscut al lui Manolescu, sublocotenentul scribulet la revista Activistul a Securitatii, Mircea Cartarescu.
Eroarea dlui Spanu, care publica articolul cu titlu vibrant “Îmi bag p… în regina Angliei” – Mircea Cărtărescu, autorul preferat al lui Băsescu, în “Orbitor”, reiese chiar din propriul text, in care acesta argumenteaza ca limbile dambovitene pe care i le-a plasat regulat dosului lui Basescu l-au facut sa fie publicat in “n”-spe limbi straine de catre cosangeanul sau galitian Patapievici, pe banii prostilor de patibulari romani si cu concursul fostei informatoare DIE Catrinela Plesu, azi directoare ICR. Dupa cum arata dl Spanu, Cartarescu a inceput sa fie tradus si publicat de ICR pe vremea lui Constantinescu iar operatiunea onaneanua pe banda a continuat, bine-mersi, si in epoca Iliescu! Iata: 1. Orbitor, Editura Denoël, Paris, 1999; 2. Vakvilág – A bal szárny (Orbitor. Aripa stângă), Editura Jelenkor Kiadó, Pécs, 2000; 3. Orbitor, Editura Gallimard, 2002 (traducere în limba franceză de Alain Paruit); 4 Orbitór. Vänster vinge, Editura Albert Bonniers Förlag, Stockholm, 2004 (traducere în limba suedeză de Inger Johansson). Sunt convins, asadar, ca, daca Nastase iesea presedinte, Cacartarescu ar fi devenit sinecuristul profund numarul unu al Cotrocenilor rosii, ca doar, dupa cum scrie singur, “ii placea să-şi pună degetul pe fund şi să-l miroase apoi” si, innebunit de placere, e posibil ca ar fi speriat tot SPP-ul cu strigate reproduse artistic in “Orbitor”, ca “Dragule… dă-mi-o… te rog, te implor, dă-mi-o şi-n popou…aaaaah! aaaaah!” . Cu exeptia acestor mici erori subsemnez la articolul colegului meu de proces Ion Spanu si astept, cu incredere, continuarea!
Cititi si va cruciti:
Mircea Cărtărescu, autorul preferat al lui Băsescu, scrie în “Orbitor”:
“Îmi bag p… în regina Angliei”
Romanul pornografic al scriitorului dâmboviţean a fost tradus în mai multe limbi pe bani publici din bugetul Institutului Cultural Român. Cine l-ar fi tradus şi publicat pe modestul poet optezecist dacă România i-ar fi puricat mai serios opera?
Lăudat în mod deşănţat de „intelectualii lui Băsescu”, romanul „Orbitor” de Mircea Cărtărescu, ajuns la vol. 3, se pare că nu a fost citit de nimeni, deşi a fost tradus de către ICR, pe bani publici, în aproape toate limbile pământului!
Întrebat ce carte a citit în ultima vreme, însuşi preşedintele Traian Băsescu a nominalizat invariabil o carte a lui Cărtărescu, probabil la sugestia vreunui consilier care aflase că scriitorul a fost recomandat la Premiul Nobel de gruparea Liiceanu-Pleşu-Patapievici. Mai mult chiar, în anul 2006, Băsescu l-a decorat pe Cărtărescu cu Ordinul “Meritul Cultural” în grad de Mare Ofiţer, categoria A “Literatura”.
Ce ar fi citit Băsescu în romanul lui Cărtărescu?
Dacă ar fi lecturat chiar superficial romanul „Orbitor. Aripa dreaptă”, apărut, desigur, la Editura Humanitas, condusă de Gabriel Liiceanu, preşedintele Băsescu ar fi citit următoarele:
– “Îmi bag pu… în regina Angliei” (pag. 241).
-“Mă fu… în ea de Casa Albă?” (pag. 241).
– “CIA ce căcat e” (pag. 242).
– “Îi placea să-şi pună degetul pe fund şi să-l miroase apoi” (pag. 84).
– “Uite cum e cu ţara: cică limbricul iese cu fi-su dintr-un cur plin de căcat, ca să-i arate cum e afară (…). Limbricu-ăla mic se gîndeşte ce se gîndeşte şi dup-aia zice: “Păi, tăticule, dac-aici e atît de frumos, de ce trebuie să trăim noi în gaura aia păroasă?, în duhoarea aia de căcat, în bezna aia groaznică?” Da’ taica-su-i zise răstit: “Fiule, să nu mai vorbeşti aşa! Aia-i Patria!”” (pag. 58).
– “Îi plăcea să-şi pună degetul pe fund şi să-l miroase apoi” (pag. 84).
– “Dragule… dă-mi-o… te rog, te implor, dă-mi-o şi-n popou…aaaaah! aaaaah!” (pag. 185).
– “Căci sfînt era să lingi cu devoţiune scrotul iubitului tău” (pag. 339).
– “La rîndul ei, femeia primea-n gura caldă, rujată, tumefiată de dorinţă, capul umed al penisului, pe care-l sugea amintindu-şi sfircul matern, din care supsese odată certitudine şi ocrotire” (pag. 339).
– “Vrei să ne fu..em în cur? Mi-am amintit, fulgerător, din bancuri şi din pălăvrageala copiilor. Homosexualii. Poponarii. Curiştii (…). Unii oameni nu şi-o băgau în gaura femeilor, ci în fundul altor bărbaţi. Erau cei mai răi dintre toţi, căci oamenii mari făceau prostii cu nevestele lor ca să aibă copii, dar poponarii şi-o băgau acolo, în caca, pe unde trăgeai pîrţuri, de unde-ţi ieşeau, cîteodată, cînd te mîncă, viermişorii” (pag. 381).
– “Fesele barbatului izbeau acum ritmic, neiertator. Ouale, vizibile prin punga lor de piele, loveau anusul si fesele femeii, care-ncepu sa scoata strigate aspre si indemnuri obscene, spuse brutal” (pag. 341).
– “Am avut milioane de tirfe, in masa lor colcaitoare de tite, cururi si vulve” (pag. 519).
“Am exersat sodomia” (pag. 519).
Cerem scuze cititorilor pentru reproducerea acestor obscenităţi, cu toate că, din respect pentru ei, am pus puncte de suspensie acolo unde textul din carte este explicit. Astfel de pasaje de o vulgaritate extremă se întâlnesc la tot pasul, fără nici o motivaţie estetică, menită să justifice prezenţa lor.
Premiat, tradus şi plimbat pe banii statului
Pentru simplul fapt că a fost în ultimii opt ani editorialistul de casă al lui Traian Băsescu, pe care-l considera „un preşedinte pentru alte coordonate istorice”, Cărtărescu a avut un statut privilegiat, fiind tradus pe banii statului, într-un program naţional al ICR, în mai multe limbi, fiindu-i plătiţi şi banii cu care-şi promova romanele sale pornografice. Spicuim din această risipă:
1. Orbitor, Editura Denoël, Paris, 1999
2. Vakvilág – A bal szárny (Orbitor. Aripa stângă), Editura Jelenkor Kiadó, Pécs, 2000
3. Orbitor, Editura Gallimard, 2002 (traducere în limba franceză de Alain Paruit)
4. Orbitór. Vänster vinge, Editura Albert Bonniers Förlag, Stockholm, 2004 (traducere în limba suedeză de Inger Johansson)
5. Orbitór. Kroppen (Orbitor. Corpul), Editura Albert Bonniers Förlag, Stockholm, 2006 (traducere în limba suedeză de Inger Johansson)
6. Die Wissenden, (Orbitor. Aripa stângă), Editura Zsolnay Verlag, Wien, 2007 (traducere în limba germană de Gerhardt Csejka)
7. Mesanver vol. 1 (Orbitor vol. 1), Editura Nymrod, Tel Aviv, 2007 (traducere în limba ebraică de Yotam Reuveny)
8. Orbitor. Venstre vinge (Orbitor. Aripa stângă), Editura Bokvennen, Oslo, 2008 (traducere în limba norvegiană de Steinar Lone)
9. Orbitór. Höger vinge, (Orbitor. Aripa dreaptă), Editura Albert Bonniers Förlag, Stockholm, 2008 (traducere în limba suedeză de Inger Johansson)
10. L’Aile tatouée, (Orbitor. Aripa dreaptă), Editura Denoël, Paris, 2009 (traducere în limba franceză de Laure Hinckel)
11. Cegador (Orbitor. Aripa stângă), Editura Funambulista, Madrid, 2010 (traducere în limba spaniolă de Manuel Lobo Serra)
12. Orbitor. Kroppen (Orbitor. Corpul), Editura Bokvennen, Oslo, 2010 (traducere în limba norvegiană de Steinar Lone)
13. De Wetenden (Orbitor. Aripa stângă), Editura De Bezige Bij, Amsterdam, 2010 (traducere în limba neerlandeză de Jan Willem Bos)
14. Der Körper, (Orbitor. Corpul), Editura Zsolnay Verlag, Wien, 2011 (traducere în limba germană de Gerhardt Csejka)
15. Blinding, (Orbitor), Editura Archipelago Books, New York, 2013 (traducere în limba engleză).
Apariţia acestor traduceri a fost finanţată de ICR, instituţie aflată sub patronajul Preşedinţiei României, cu un buget de peste 12 milioane de euro, finanţare care cuprinde dreptul de traducător, dreptul de autor, plata tirajului şi a acţiunilor de promovare! Un bun subiect pentru Garda Financiară.
Despre felul în care se lansează în străinătate volumele lui Cărtărescu, recomandăm lectura unui articol publicat de scriitorul Eugen Mihăescu, membru de onoare al Academiei Române, în „Napoca News” din 26 octombrie 2006: „În afara fondurilor risipite pentru traducerea volumului «L’aile tatouée» (în româneşte «Orbitor-Aripa dreaptă»), Institutul Cultural Român i-a oferit autorului Mircea Cărtărescu, din bani publici, şi un sejur la Paris. L-am zărit, pe 7 octombrie, în librăria «L’écume des pages», învîrtindu-se printre standurile de cărţi, cu un pahar de carton în mînă, strivit de notorietatea cîştigată pe banii Statului Român. Aştepta «asaltul» admiratorilor invitaţi să-i solicite autograful pe volumul mirosind încă a cerneală. N-a fost să fie! N-avea cum să fie, cu toţi banii cheltuiţi de România!”.
Dar iată ce spune chiar Cărtărescu despre o altă lansare, opinie consemnată într-o ştire Mediafax din 28 august 2007: „Traducerea în limba germană a volumului «Orbitor. Aripa stângă» va fi promovată ulterior de Mircea Cărtărescu în cadrul unui turneu în Austria şi Germania. «Voi face de fapt un lung turneu de promovare în toata luna octombrie, la Viena, Graz, Stuttgart, Berlin, Basel, Frankfurt», a declarat pentru MEDIAFAX Mircea Cărtărescu”.
De ce nu a luat Premiul Nobel?
Dar, dacă a spus cineva răspicat cine este, de fapt, Mircea Cărtărescu, aceasta este Herta Müller, laureata Premiului Nobel pentru Literatură, care, auzind că autorul romanului „Orbitor” nu asculta în vremea dictaturii nici măcar radio „Europa liberă” şi că nu ştia că scriitorii erau urmăriţi de Securitate, a declarat pentru ziarul „România liberă”:
„Acesta este scriitorul român cel mai cunoscut în străinătate, iar ceea ce spune oglindeşte o stare de fapt. Ce a vrut el să spună: că a fost apolitic, că nu s-a interesat de nimic şi a trăit cu nasul în vânt. Eu n-am avut stabilitate şi, din păcate, în nici o zi n-am ştiut ce mă aşteaptă a doua zi. Mie în fiecare zi mi-a fost teamă că seara nu voi mai fi în viaţă. Ceea ce spune Mircea Cărtărescu arată multe despre el… În limba germană există termenul «Mitläufer», cel care merge cu ei: tace, încearcă să nu iasă în evidenţă, nu deranjează pe nimeni, se face gri”.
Precizăm că “Mitläufer” este un cuvînt foarte dur în germană, care-i descrie pe susţinătorii pasivi ai unei dictaturi.
Tot Herta Müller a explicat şi de ce nu a luat Cărtărescu Premiul Nobel, susţinând că a aflat neoficial că motivul pentru care scriitorul român nu a luat premiul a fost descoperit de către Serviciile de Informaţii ale Academiei Norvegiene Nobel: Mircea Cărtărescu a avut rude recunoscute ca active în cadrul mişcărilor anarhiste din Europa. Străbunicul acestuia de pildă, Witold Czartarowski, a ajuns în România după cunoscutul atentat asupra ţarului Rusiei Alexandru al II-lea. De asemenea, fratele geamăn al poetului, Victor Cărtărescu, a activat în cadrul Legiunii Străine, după care a contribuit la alte numeroase atentate anarhiste sub conducerea vestitului Errico Malatesta!
Dinu C Giurescu: “Cine studiaza istoria noastra contemporana, are de consultat analizele si documentele datorate istoricului Gheorghe Buzatu. Nu se poate fara ele.”
În plină dezbatere națională (sau scandal?) pe marginea propunerii legislative care instituie consilierea femeii în criza de sarcină, a avut loc, recent, la Palatul Parlamentului, o întâlnire la care au participat reprezentanți ai organizațiilor care susțin și care se opun propunerii, ai parlamentarilor inițiatori și presă.
Evident surprinși de prezența masivă în sală a coaliției de ONG-uri care susțin legea, adversarii, seculariștii agresivi finanțați de Fundația Soros și diverse organisme sovietizate si sovietizante ale Uniunii Europeane fac ce știu: mint și manipulează. Practica a fost îndelung exersată de oengistii de profesie vreme de 22 de ani, ani în care au uzurpat și confiscat scena publică pretinzând că ar fi „reprezentanții societății civile” sau chiar „societatea civilă” în sine. Poate că presa, superficială adesea, va fi de aici înainte mai atentă la preluarea acestor termeni, total incorecți din punct de vedere semantic. Societatea civilă, într-o țară democratică, este alcătuită din entități cu interese și principii divergente și nu poate avea „reprezentanți”. Am fost destulă vreme „reprezentați” de instituții marionetă precum UGSR sau FDUS pe vremea comunismului, când toată lumea era „unită în cuget și simțiri” în jurul partidului, si de FSN apoi.
Adevărul este că societatea civilă românească se polarizează tot mai mult, așa cum e și firesc, grupându-se în jurul sistemelor de valori, adesea antagonice, pe care le adoptă componentele ei. Dezbaterea pe marginea acestei propuneri legislative o demonstrează din plin: de o parte, organizațiile secular-liberale cu tente clare de extrema stanga anticrestina, dincolo, cele conservatoare, cu o componentă mai mult sau mai puțin religioasă dar fidele în general valorilor creștine, care stau la baza întregii civilizații europene moderne, noteaza site-ul Cultura Vietii.
Pentru o mai buna intelegere a problemei, Ziaristi Online va furnizeaza aici lista celor care se ocupa de “drepturile femeii romane” in Romania, prezenti la dezbaterea din Parlamentul Romaniei (pe cine “reprezinta” ei???). Ce observam: alaturi de vocala Borbala Koo (?! de unde a aparut aceasta sora siameza pierduta a Alinei Mungiu Pipidi?) – foto dreapta – se afla mai intreaga “societate civila” Soros, de la homosexualii ACCEPT (ce treaba au cu femeile si copiii?) la anticrestinii declarati (Asociatia Secular Umanista din Romania) si deonotologii in jurnalism fara de jurnalism ai CJI. Studiati singuri si cititi apoi mai jos pozitia docta a Andreei Popescu, avocat la European Center for Law and Justice, care a răspuns unui articol infam, difuzat de una din organizațiile care se opun legii, APADOR-Comitetul Helsinki, fondat si condus de sustinatorul drepurilor homosexualilor Gabriel Andreescu, anti-crestin fundamentalist. Reproducem mai jos integral această replică, cu sprijinul Pro Vita – Bucuresti. Iata lista femeilor-barbat si a barbatilor-femei, toti cu un pronuntat si posedat fond sufletesc si trupesc anti-crestin (observati de asemenea cat de pompoase sunt denumirile oengeurilor lor de lift, cu titulaturi ce le imita pe cele oficiale, o practica tipica Soros – vezi si “Sociatetaa Academica Romana”, un ONG de trei oameni a madamei Mungiu):
– Centrul Filia – mebru al Coalitiei Antidiscriminare creata de membri ai Retelei Soros pentru homosexuali, in special, si pentru romi, in secundar – Oana Baluta si Andreea Braga (anticrestine – sustinatoare prin Filia a Petitiei lui Remus Cernea si a “humanistilor”: “Proiectul de Lege pentru stabilirea parteneriatului dintre Stat şi Biserică în domeniul asistenţei sociale trebuie retras!”)
– Asociatia Secular Umanista din Romania (ASUR) – Alexandru Toma Patrascu – anti-crestin militant – No Comment
– autoare site Feminism Romania (!? dementza pura) – Laura Candidatu, la fel ca si cea de mai sus
*
Raspuns la articolul « Condiționarea avortului de ștampila psihologului – România încalcă drepturile femeii „pentru binele națiunii” », publicat de APADOR-CH pe blog-ul propriu pe 18 aprilie 2012
“Prin fiecare fotograma am incercat sa deschid ochii celor care judeca fara a sti si, in acelasi timp, sa impletesc o camasa de zale, o armura de inele, legate intre ele, pentru a-i apara pe cei din manastiri – adeseori denigrati de dusmanii ortodoxiei -, cu imaginile adevarului. Fiecare fotografie este o za.”
Sa te uiti la fotografii e altceva decat sa vezi fotografii. “Oricine poate sa se uite la fotografii, insa a vedea o fotografie implica si capacitatea de a o citi” ne spune Bernlef. Cred cu tarie in cuvintele lui, iar a citi o fotografie este o arta.
Zilele acestea, zbuciumate de atata tensiune, am descoperit linistea in fotografii, care dupa parerea mea, lasa cel mai cald si linistitor sentiment.
Anul acesta a inceput cu decoruri triste, oameni care protesteaza, indura frigul si spera cu tarie ca pot avea un viitor mai frumos. La cativa metri departare, de locul unde acum cateva luni pancarte pline de revolta umpleau piata, o oaza de liniste si caldura te inalta, inghetand orice gand rau dand speranta sentimentului ca bunatatea exista.
Cristina Nichitus Roncea ne propune sa traim “Precum in cer”. O expozitie de fotografii ce te inalta si care te duc spre o lume in care cuvintele sunt de prisos.
Cu mare caldura sufleteasca am intervievat-o pe autoarea fotografiilor. Va invit sa lecturati un interviu in care Cristina ne destanuie povestea din spatele cortinei expozitiei “Precum in cer”.
FemeiaStie.ro: Aceasta calatorie in lumea ortodoxiei din Romania a fost o provocare, o dorinta personala sau pur si simplu o idee?
Cristina Nichitus Roncea: A fost o minune, in primul rand. In sensul ca aceasta poarta mi-a fost deschisa de Parintele Iustin, intr-o seara de Craciun, cand eram la usa chiliei sfintiei sale alaturi de pelerini, maici si calugari, cantandu-i colinde. Este si prima fotografie facuta cu Parintele, cu care de altfel si deschid expozitia. E drept ca cineva m-a dus de mana pana acolo… Dar dupa aceea toate au venit de la sine. Am vrut sa descopar taramul tainic al manastirilor Romaniei si, mai ales, sa-i trimit prin fotografiile mele si pe altii sa se impartaseasca din “gura de rai” pe care o reprezinta orice sfant asezamant ortodox. Traim intr-o lume in care stresul ne inunda si tinde sa ne domine viata, asa ca tanjeam dupa linistea si inaltarea spirituala care stiam ca se regasesc dincolo de zidurile unei manastiri, acolo unde sunt oameni care traiesc frumos. Fotografia este mare mea pasiune, la care m-am intors dupa peregrinari prin Drept si Finante. Prin expozitie pledez – ca si in cazul experientei mele personale – la aceasta intoarcere la radacini, la traditie. Si m-am straduit sa transmit prin lucrarile mele acea stare minunata pe care o poti avea cand esti alaturi de oameni care traiesc in stransa legatura cu Dumnezeu. Nicaieri nu se poate vedea mai bine ca omul sfinteste locul decat in gradinile Maicii Domnului care sunt manastirile Romaniei. Bunatatea si linistea sunt transmise de fiecare coltisor din manastire, de fiecare fir de iarba, de fiecare floricica, de fiecare privire a oamenilor de acolo care stiu sa ierte, care au o rabdare infinita si o generozitate care poate schimba lumea. Si mai ales multa iubire, pe care o simti si simti ca trebuie sa o intorci chiar si celor mai putin norocosi, a nefericitilor care au uitat comandamentele Mantuitorului, au uitat sa iubeasca.
În 1996, în Radiografia Dreptei Româneşti (1927-1941), realizată în colaborare cu Corneliu Ciucanu şi Cristian Sandache[1], am consacrat lui Corneliu Zelea Codreanu mai multe pagini consistente, pe măsură rolului şi locului său în istoricul Mişcării Legionare şi în evoluţia României contemporane[2]. Paginile, cuprinzând şi bibliografia lucrărilor lui Codreanu, precum şi unele dintre cărţile şi studiile ce-i fuseseră consacrate, nu au fost pe placul unora dintre culturnicii pripăşiţi, deşi am apelat la atâtea argumente forte[3]. Între altele, la opiniile unor reputaţi istorici români şi străini, precum, în ordine, Florin Constantiniu sau Andreas Hillgruber, Martin Broszat, Ernst Nolte, Keith Hitchins, Nicholas M. Nagy-Talavera, Armin Heinen, Francisco Veiga ş.a..
Lui Francisco Veiga, şi nu numai, îi datoram unele recunoaşteri de esenţă care trebuie să se afle în atenţia specialiştilor: „ … Mişcarea Legionară nu a fost niciodată o transpunere întocmai a modelelor fasciste străine şi în aceasta constă superioritatea ei asupra unor copii atât de grosolane […] Codreanu şi ai săi şi-au dezvoltat propriile discursuri, intim legate de cultura română, în general, atât la sate cât şi la oraşe, şi întotdeauna au datorat mult unor importante curente şi figuri ale intelectualităţii. Mişcându-se într-o lume de profesori, studenţi şi burghezie de studii, ei au avut grijă să arate clar pe cine considerau inspiratorii multora dintre acţiunile lor”[4].
La rândul său, Nagy-Talavera insista asupra impresiilor desprinse după prima „întâlnire”, întâmplătoare, cu Codreanu:„Deodată, asupra mulţimii s-a aşternut tăcerea.Un om înalt, de o frumuseţe întunecată, îmbrăcat într-un costum naţional alb, a intrat în curte, călare pe un cal alb. S-a oprit lângă mine, şi n-am putut să văd nimic monstruos sau rău în el. Dimpotrivă. Zâmbetul lui copilăresc, sincer, radia peste mulţimea săracă, şi el părea a fi cu ea, dar, în chip misterios, şi în afara ei. Carisma nu este un termen potrivit pentru a defini forţa stranie ce emana din acest om. Era mai degrabă pur şi simplu o parte a pădurilor, a munţilor, a furtunilor de pe crestele acoperite de zăpadă ale Carpaţilor, a lacurilor şi râurilor. Aşa stătea, tăcut, în mijlocul mulţimii. Nu avea nevoie să vorbească.Tăcerea lui era elocventă; părea să fie mai puternică decât noi, mai puternică decât ordinul prefectului care interzisese cuvântarea lui. O ţărancă bătrână, cu părul alb, şi-a făcut semnul crucii pe piept şi a şoptit către noi: Trimisul Arhanghelului Mihail!”[5]
Notă
Având în vedere importanţa deosebită a cunoaşterii tuturor documentelor pentru studiul obiectiv al istoriei contemporane, continuăm publicarea documentelor aflate în Arhiva Corneliu Zelea Codreanu.
Din motive lesne de înţeles, credem că se impune a fi puse la dispoziţia cititorului următoarele date privind situaţia fondurilor de documente C. Z. Codreanu de la Arhiva C.N.S.A.S. din Bucureşti:
Cota Dosarul Volumul Total file
013207 111041 1 770
,, ,, 2 580
,, ,, 3 501
,, ,, 4 497
,, ,, 5 311
11784 110237 l 532
,, ,, 2 267
,, ,, 3 242
,, ,, 4 325
,, ,, 5 523
,, ,, 6 386
,, ,, 7 307
,, ,, 8 508
,, ,, 9 399
,, ,, 10 339
,, ,, 11 313
,, ,, 12 288
,, ,, 13 422
12784 110237 14 509
,, ,, 15 271
,, ,, 16 536
,, ,, 17 71
,, ,, 18 305
,, ,, 19 231
,, ,, 20 200
,, ,, 21 91
I – 234980 83490 vol. nr. (fără) 147
Este necesar să reţinem că în fondul investigat predomină documentele relativ la Procesul lui C. Z. Codreanu (vols. 1-2/11784; vols. 15-17/12784), dar şi celelalte procese, diverse dosare penale şi note informative, legăturile cu persoanele proeminente ale ML sau cu aderenţii, un dosar de presă, corespondenţa cu A. C. Cuza, acte privind perioada începuturilor (1923-1924) etc. Vezi şi www.ziaristionline.ro/2011/09/13/corneliu-zelea-codreanu-pentru-legionari-cu-un-avertisment-de-gheorghe-buzatu-exclusiv-ziaristi-online/. Menţionăm de asemenea că, în fiece caz, coperţile dosarelor anastatice indică cu precizie cotele şi volumele de referinţă.
[1] Bucureşti, Editura FF Press, 1996, 426 p.; ediţia a II-a anastatică, Iaşi, Editura Tipo Moldova, 2010, 423 p. – anexă (Colecţia „Opera Omnia”).
[4] Francisco Veiga, Istoria Gărzii de Fier, 1919-1941. Mistica ultranaţionalismului, traducere, Bucureşti, Editura Humanitas, 1993, p.163 (ediţia originală – Barcelona, 1989).
[5] Vezi pe larg mai jos o alta traducere a fragmentului, extras din Capitolul IX al lucrarii O ISTORIE A FASCISMULUI ÎN UNGARIA SI ROMÂNIA, publicata de Editura Hasafer cu sprijinul Guvernului Romaniei si al Institutului Hoover. NICOLAS M. NAGY-TALAVERA tine sa specifice despre Miscarea Legionara in aceasta lucrare ca “Legionarii erau totdeauna conştienţi de marea diferenţă dintre ei, pe de o parte, şi nazişti sau fascişti, pe de altă parte. Unul dintre intelectualii lor de vârf, Mihai Polihroniade, explica: „fascismul proslăvea statul, nazismul, rasa şi naţiunea. Mişcarea noastră nădăjduieşte nu numai să îndeplinească destinul poporului român – noi vrem să-l îndeplinim mergând pe calea mântuirii”“. Iata inceputul Capitolului IX, in care istoricul american de origine maghiaro-evreiasca relateaza despre intalnirea sa cu Capitanul Miscarii Legionare:
“Emisarul Arhanghelului
E bine să fii cinstit, dar totodată e foarte important să fii şi drept
(Winston Churchill, vorbind despre Stanley Baldwin)
Deziluzionate de clişeele politicianismului, plictisite de promisiuni şi programe, masele sperau că va veni un om care va fi în stare să unifice toate aceste năzuinţe într-un singur curent creator, care să înlocuiască apatia maselor cu o putere nou găsită. (Goga, Mustul care fierbe, p. 28, „Politicianismul”)
Când Goga a scris aceste cuvinte, în 1925, se afla deja în formare o mişcare al cărei lider urma să devină conducătorul a milioane de oameni, o adevărată încarnare a lui Nemesis, care lua o atitudine dură faţă de tot ce constituia o adoptare superficială a ideilor Occidentului în România, a „formelor fără fond” transplantate în viaţa românească. Numele lui era Corneliu Zelea Codreanu.
Deşi foarte tânăr, în acele vremuri, autorul îşi aminteşte cu claritate zilele tulburi din toamna lui 1937, când au avut loc cele mai aprinse şi contestate alegeri din Transilvania, în perioada interbelică. Fiind copil de opt ani, am vizitat, cu părinţii mei, nişte rude şi prieteni de familie într-un sat ascuns în Munţii Apuseni, inima Transilvaniei române, vatra moţilor si locul naşterii legendei lui Avram Iancu. Seara, când intelectualii s-au adunat în salonul proprietarului joagărului din localitate (un evreu ungur), venerabilele matroane din „lumea bună” a satului discutau numai despre un singur subiect: apropiata vizită a lui Codreanu, temutul căpitan al Gărzii de Fier, care urma să aibă loc a doua zi. Nu exista nici o limită privind oroarea cu care discutau despre el acești unguri de credinţă creştină sau mozaică. Una dintre doamne care îl văzuse la Târgu Mureş cu un an înainte, vorbea de el ca si cum or fi văzut monstrul pe care nu îndrăznea să-l descrie. Având spirit aventurier, am hotărât că trebuie, cu orice preţ, să văd de aproape această făptură fabuloasă. A doua zi am pornit să-mi pun planul în aplicare. Cel mai bun prieten al meu, fiul preotului ortodox din localitate, care era mai mare decât mine cu patru ani, mi-a dat un costum ţărănesc şi astfel, ca doi conspiratori, ne-am îndreptat spre curtea bisericii unde urma să aibă loc adunarea legionară. Mica piaţă din fata bisericii era plină de ţărani îmbrăcaţi cu hainele lor colorate, de duminică. Mulţi dintre ei au venit pe jos de la distanţe de zeci de mile. Erau acolo mulţi jandarmi de la circa de jandarmi din localitate. Chiar prea mulţi. Prefectul districtului Turda, aşa cum procedează funcţionarii unor regimuri ineficiente şi corupte, i-a interzis lui Codreanu să vorbească mulţimii dar nu a declarat ilegală adunarea, deci a cauzat o mică problemă, fără a-i da o lovitură decisivă. Iar mulţimea formată din ţărani simpli şi săraci tot creştea, până ce curtea bisericii a devenit neîncăpătoare.
Deodată s-a produs o rumoare prin mulţime. Un bărbat chipeş, smead, înalt, îmbrăcat într-un costum alb, românesc, a intrat în curte, călărind un cal alb. S-a oprit aproape de mine. N-am putut vedea nimic monstruos sau rău în el. Ba chiar dimpotrivă. Zâmbetul său copilăros sincer radia asupra mulţimii celor săraci si părea să fie una cu mulţimea şi, totodată, în mod misterios, departe de ea. Carisma este un cuvânt nepotrivit pentru a defini forţa stranie emanată de acest om. Poate el aparţinea pur şi simplu pădurilor, munţilor si furtunilor de pe culmile Carpaţilor acoperite cu zăpadă, sau lacurilor şi vânturilor. Si astfel stătea în mijlocul mulţimii în tăcere. Nu era nevoie să vorbească. Tăcerea sa era elocventă; părea mai puternică decât noi, mai puternică decât ordinul prefectului care i-a interzis să vorbească. O ţărancă bătrână cu părul alb si-a făcut cruce şi a şoptit catre noi: „E trimis de Arhanghelul Mihail”. Apoi clopotul trist al bisericii se porni să bată și slujba, care preceda întotdeauna adunările legionare, începu.
Impresiile adânci, create în sufletul unui copil, dispar cu greu. De mai mult de un sfert de veac n-am uitat niciodată întâlnirea cu Corneliu Zelea Codreanu.”
“Pe când mă documentam pentru lucrarea de licenţă dedicată activităţii politice a prof. A.C. Cuza, am dat peste blogul jurnalistului de investigatii Dan Badea. Poza de mai sus era trecută cu explicaţia: “Bunicul Ion Badea în pas cu moda legionară a vremii”. Imaginea era imortalizată în anul 1938, cu câţiva ani înainte ca Ion Badea să cadă pe frontul de răsărit, dincolo de Iaşi, în urma unei ofensive a ruşilor. Am semnalat domnului Badea că este vorba despre o uniformă a Partidului Naţional-Creştin, cunoscuţi drept “cuzişti”, corectură efectuată ulterior după ce şi domnia sa a consultat prieteni istorici. Preşedintele Suprem al PNC era profesorul şi academicianul Alexandru C. Cuza. Domnul Badea a fost foarte amabil şi mi-a pus la dispoziţie această imagine, lucru pentru care ţin să îi mulţumesc. Din nefericire, coordonatorul ştiinţific al lucrării a considerat că imaginea nu îşi poate găsi locul în respectiva lucrare, deşi relevanţa sa în susţinerea anumitor aspecte ale vieţii politice a profesorului ieşean era evidentă. Motivul cenzurării TUTUROR imaginilor cu legătură directă la activitatea politică “cuzistă” era pe cât de hilar pe atât de îngrijorător. Chipurile, am putea jigni orgoliul şi sentimentele unui profesor evreu care ar fi făcut parte din comisia de licenţă. Cu o astfel de atitudine, multe aspecte ale istoriei vor fi mistificate, deformate sau vor rămâne tabu. Atitudine incompatibilă cu cercetarea istorică LIBERĂ a ORICĂRUI aspect al istoriei naţionale (sau de aiurea), indiferent cui ar răni orgoliul…”
April 24th, 2012 
VR 
Moartea Poetului Cezar Ivanescu a fost produsa in chiar Joia Mare a Saptamanii Patimilor anului 2008, un alt 24 aprilie, in urma cu exact patru ani, la orele 19.10. Fusese adus la Bucuresti cu un elicopter SMURD dupa ce, la Clinica Palade din Bacau, Clinica Mortii, sucombase dupa o banala operatie de hemoroizi, la care fusese impins, in graba, de o “cunostinta”. Cu putin timp inainte, dupa ce afirmase la emisiunea Nasul a lui Radu Moraru ca Mircea Dinescu se face vinovat de moartea lui Marin Preda, poetul imi marturisise ca a constatat ca este urmarit si ca simte ca viata ii este in pericol. Mergea mereu insotit de cineva. La patru ani de la despartirea de Poet, dupa ce am investigat la vremea respectiva toate cauzele producerii decesului si am adunat, de atunci, zeci de documente, pot sa afirm cu probe indubitabile, dupa parerea mea, cu temeinicie: moartea lui Cezar Ivanescu a fost provocata. Pacat ca nu (mai) exista institutii ale statului roman care sa recunoasca, la randul lor, acest rezultat al investigatiilor noastre si sa actioneze in consecinta, pedepsind vinovatii. O va face Dumnezeu.
Posted in 
Tags: 
