Iata ca povestea nu se termina aici. Un cititor avizat ne atrage atentia asupra unui aspect si mai ridicol. Dar mai intai sa o prezentam pe Ioana Uricariu (foto sus si dreapta), care este regizoarea episodului “Legenda activistului in inspectie”, al carui scenariu a fost plagiat de Mungiu dupa regizorul Ioan Carmazan, profesor de regie film la Universitatea de arta Mediapro si membru al CNA si CNC:
“Ioana Uricaru povesteşte despre cum a influenţat-o fostul său coleg de generaţie în producţiile pe care le regizează. Cu filmul „Legenda activistului în inspecţie“, coordonat de Cristian Mungiu în proiectul „Amintiri din Epoca de Aur“, regizoarea Ioana Uricaru (39 de ani) a debutat în 2009”, scrie ziarul Adevarul intr-o articol promotional in care, insa, ii greseste numele “promovatei”. Corect: Uricariu.
Alte citate din articolul din Adevarul care poarta titlul “Mungiu m-a invatat cum se face un film” (Halal!):
“Regizoarea a debutat în 2009 cu filmul „Legenda activistului în inspecţie”, în proiectul „Amintiri din Epoca de Aur”, coordonat de Cristian Mungiu, fostul său coleg de generaţie. „Am învăţat foarte multe de la Cristian Mungiu – să scrii un scenariu, ce înseamnă să faci film, cum se «simte» un film”, mărturiseşte Ioana.
De 10 ani, ea trăieşte la Los Angeles, unde a obţinut un master în producţie de film, la prestigioasa University of Southern California, cotată drept cea mai bună şcoală de film din Statele Unite.
Ioana Uricaru a fost selecţionată la rezidenţa Cinefondation, un program al Festivalului de la Cannes pentru tineri regizori, şi a fost voluntar în campania electorală a lui Barack Obama. Tătăl ei este scriitorul Eugen Uricaru, Ioana fiind influenţă de faptul că a crescut într-o casă plină de cărţi, unde se vorbea şi despre filme.”
Am incheiat promovarea :).
Interesant, nu? De ce? Pentru ca, asa cum ne informeaza la obiect un cititor, caruia ii multumim pe aceasta cale, poate si mai “interesant este faptul ca episodul cu tiribomba, cel bazat pe scenariul plagiat dupa nuvela lui Carmazan, a fost regizat de IOANA URICARIU. IOANA URICARIU, fiica prozatorului EUGEN URICARIU.
Eugen Uricariu, fost informator al Securitatii ce a fost deconspirat de Doina Cornea, este in prezent presedinte la COPY RO. Printre altele COPY RO este chemat sa vegheze la protejarea scriitorilor impotriva plagiatorilor.”
Iar de la Alexandru Petria aflam ca la COPYRO – Societatea de Gestiune Colectiva a Drepturilor de Autor, locul de munca al lui Eugen Uricariu, conform unui control al ORDA – Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, sunt Nereguli grave!
“Ioana, fiica scriitorului Eugen Uricariu, a crescut într-un mediu literar. A văzut de mică artişti şi a învăţat să separe celofanul de adevăr.”, se scrie intr-o revista de femei. Problema e ca a ramas cu celofanul in mana.
Consiliul de Administratie al Centrului National al Cinematografiei
Re: Cazurile de Frauda si Plagiat ale lui Cristian Mungiu
FRÁUDĂ,fraude, s. f. Înșelăciune, act de rea-credință săvârșit de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma drepturilor altuia; hoție. ♦ Sumă sustrasă prin înșelăciune, prin defraudare. [Pr.: fra-u-] – Din fr. fraude, lat. fraus, fraudis.
Sursa: DEX ’98 (1998)
PLAGIÁT,plagiate, s. n. Acțiunea de a plagia; plagiere. ♦ (Concr.) Operă literară, artistică sau științifică a altcuiva, însușită (integral sau parțial) și prezentată drept creație personală. [Pr.: -gi-at] – Din fr. plagiat.
Sursa: DEX ’98 (1998)
In anul 2007, filmul “4 luni, 3 saptamani si 2 zile” scris si regizat de Cristian Mungiu primea, dupa cum stiti, premiul Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes. Cu toate acestea, filmul lui Mungiu nu a fost nominalizat pentru Globul de Aur conferit de Academia Americana de Film, nu a fost inclus nici printre filmele nominalizate la premiile BAFTA, ale Academiei Britanice de Film si Televiziune, pentru film in alta limba decat engleza si nu a fost nominalizat nici pentru Leul de Aur al Festivalul de Film de la Venetia. Luata de propriul val creat in urma succesului de conjuctura de la Cannes, presa din Romania nu a luat in seama o acuza grava: filmul lui Cristian Mungiu a fost plagiat dupa scenariul scriitorului Dan Mihu, “Sa iubesti si sa tragi apa”, prezentat – culmea! – cu un an inainte, la un concurs HBO din al carui juriu facea partea chiar Mungiu. Atasam mai jos cele doua scrisori edificatoare, catre public si catre Cristian Mungiu, ale dlui Dan Mihu (Anexa 4).
Din pacate, nu numai presa nu a aprofundat acest caz de frauda ci nici comunitatea din care faceti partea Dvs, a cineastilor din Romania. Aceasta i-a permis lui Cristian Mungiu sa mearga mai departe pe calea plagiatului cand a solicitat de la Centrul National al Cinematografiei finantare pentru o productie de grup, intitulata “Amintiri din epoca de aur”, “un film de lungmetraj” care, conform afisului, prezentarilor promotionale si propriilor afirmatii, este “un film scris de Cristian Mungiu si regizat de Ioana Uricaru, Hanno Hoefer, Razvan Marculescu, Contantin Popescu si Cristian Mungiu”. (Anexa 3). Aici se deschid doua probleme:
1. Suspiciunea de frauda materiala: dubla finantare.
Conform unor informatii din cadrul CNC, filmul “Amintiri din epoca de aur”, in realitate nu un lung-metraj, dupa cum afirma Cristian Mungiu, ci un lung-colaj, realizat din mai multe episoade independente regizate de alti colaboratori, a primit finantare atat ca “lungmetraj” dar, in acelasi, timp, cateva dintre episoadele lui au beneficiat la randul lor de finantare tot de la CNC, separat, inainte de a se realiza “lungmetrajul”. Va rugam sa cercetati acest caz si sa edificati publicul si organele abilitate.
2. Frauda intelectuala, etica si morala: vinovatia de plagiat, pe care o dovedim aici.
In prima parte a “lungmetrajului” numit, intitulata “Tovarasi, frumoasă e viata!”, se gaseste episodul “Legenda activistului în inspecţie” al carui sinopsis suna asa: “Un activist de la centru porneşte să inspecteze traseul vizitei de lucru care urmează să aibă loc în ziua următoare şi insistă ca ordinele să-i fie respectate întocmai. Absurdul e la el acasă, iar totul devine grotesc atunci când autorităţile locale se văd blocate toată noaptea în laţurile de la bâlci şi se învârt până în zori.” In realitate, episodul, centrat pe scena caruselului, este furat/plagiat la virgula, daca putem spune asa, din cartea regizorului Ioan Carmazan, “Povestiri din Bocsa”, publicata in 1983 la Editura Facla si republicata dupa 1990 la Editura Tim Resita (foto). Intr-o declaratie publicata ieri, 21.05.2012, regizorul Ioan Carmazan, profesor de regie film la Universitatea de arta Mediapro si membru al CNA, a reiterat aceasta acuzatie (Vedeti: Cristian Mungiu acuzat de plagiat si de regizorul Ioan Carmazan. Anticrestinism: “Dupa dealuri” este cel mai putin amuzant dintre filmele cu calugarite lesbiene si ex iubite psihopate – Hollywood Reporter. O fundatura – Paris Match). Publicam mai jos extrasul din cartea de povestiri a regizorului Ioan Carmazan (Anexa 1) si furnizam episodul in cauza spre vizionare si comparatie (Anexa 2). Nu exista nici un dubiu: scenariul este furat.
Ce solicitam:
1. Sa luati masurile care se impun: analizarea si judecarea cazului.
2. Sa retrageti toate finantarile obtinute de catre Cristian Mungiu prin intermediul unor fraude intelectuale.
Respectiv: prin Hotărârea nr. 260/30.11.2011 a Consiliul de Administraţie al Centrului Naţional al Cinematografiei, Cristian Mungiu primeste sprijin financiar nerambursabil suma totala de 1.630.996 lei (aproximativ 400.000 de euro) “pentru calitatea artistică” si “succesul de public” rezultate prin doua fraude: “a filmului ,,4 luni, 3 saptamani si 2 zile’’” si “pentru succes de public a (sic) filmelor ,,4 luni, 3 saptamani si 2 zile’’.’’ ,,Amintiri din Epoca de Aur 1 – Tovarasi, frumoasă e viata!’’ + Amintiri din Epoca de Aur 2 – Dragostea în timpul liber’’ producător SC Mobra Film SRL, regia Cristian Mungiu, sprijin ce ii revine producătorului si regizorului filmelor”. (Observati cum frauda intelectuala se extinde intr-un document oficial: “Amintiri din epoca de aur” are in realitate cinci regizori, nu unul singur – Sursa: https://www.cncinema.abt.ro/Files/Documents/fls-1302.pdf)
Dl Cristian Mungiu, aflat zilele acestea la Cannes, afirma ca “nu intelege de ce se construieste o catedrala ortodoxa intr-o tara saraca care n-are decat 5000 de scoli si mai putin de 500 de spitale” (interviuTHR).
Nici noi nu intelegem de ce trebuie sa primeasca dl Mungiu fonduri nerambursabile de sute de mii de euro, din buzunarul acelorasi romani saraci, in baza unor fraude de cea mai joasa speta.
Asteptam un raspuns care tine de deontologia si demnitatea profesiei Dvs.
Anexa 1: Extrasul din cartea lui Ioan Carmazan “Povestiri din Bocsa” (Editura Facla, 1983 / Editura Tim Resita)
“Povestea lui Vili Tuscan”
(…) Si Pătru a inceput domol sa povesteasca:
– Stiti ca Ina pe vremuri umbla cu ringhispilul (caruselul) din sat in sat. Ajutor il avea pe Moise, se zice ca ar fi fost copilul ei din flori, dar nimeni nu stia precis. Ea cu Moise aveau cocia mare cu doi cai si cu asta umblau prin sate. Acu’, intr-o iarna, cam pe la vremea Craciunului, nimeresc intr-un sat pe langa Bozovici. Se duce Ina la primarie sa-i semneze primarul ordinul sa instaleze ringhispilul. Ala nici nu vroia sa auda. Se roaga Ina. Primarul, nimic si nimic. Ii spune sa vina maine ca pana maine are treaba pana peste cap.
Vine Ina a doua zi si cand colo la primarie era un chef mare. Acu’ Ina, daca vede ca e petrecere se duce si cumpara o damigeana de rachie, niste carnati ca, deh, era femeie umblata, si intra si ea. De cum o vad cu damigeana si carnati se schimba povestea. O invita pe Ina sa bea cu ei, ca Ina era si ea cam betiva. Se incinge chef mare. Si la un moment dat Ina scoate hartia de aprobare sa i-o semneze careva. Primarul, se cam imbatase; ii spune “Uite ce-i, eu ti-o semnez dar te duci, montezi ringhispilul si vii sa ne iei si pe noi, noi ne urcam primii, noi si cu tine!” Bun, zice Ina. Gata, s-a facut!
Pleaca Ina fericita. Cand ajunge la cocie, Moise se imbatase de suparare si dormea dus. Ce sa faca femeia: se apuca noaptea si monteaza singura ringhispilul. Dupa vreo doua ceasuri de munca, fiindca, ce crezi, era lucru greu mai ales pentru o femeie, termina Ina treaba si asa, murdara si transpirata, hop inapoi la primarie. Cand a intrat ea, aia se imbatasera asa de tare ca dormeau cu totii. Si atunci Ina n-a mai vrut sa-i scoale.
S-a asezat intr-un colt, a luat cativa carnati ca i se facuse foame si catva tuica. Tacuta, manca si bea. Numa’ ce se trezeste primarul si-o vede. Da cu tine ce-i aici? Nu o mai tinea minte. Pai sa vedeti, ii spuse Ina repede totul, ca se speriase ca nu-i mai da autorizatia. Primarul incepe sa rada. Bea cu Ina cativa deti si se imbata la loc. Acu’ i se infierbanta sangele si zice: “Gata, l-ai montat?” Da, zice Ina. Si numai ce mi ti-i scoala primarul pe toti si hai la ringhispil, sa ne dam in lanturi. Au strambat unii din nas, s-au sculat cu chiu cu vai dar primarul nimic, ca imediat toti pana la unul sa porneasca.
Ajung, se urca in ringhispil. Ina, deh saraca, se urca si ea ca primarul io zis “Fara tine eu nu ma urc”. Ce sa faca femeia? Bun, sunt toti urcati dar cine sa dea drumul la motor? Se duce Ina si-l scoala pe Moise, care era beat mort. Ii toarna o vadra de apa-n cap si-l trezeste. Ina se urca si-i spune sa porneasca ringhispilul. Da drumul Moise la tiribomba si se duce sa se culce la loc.
Dupa un timp, unuia i se face rau. Primarul tipa la Ina sa opreasca. Ina tipa dupa Moise, dar Moise doarme tun. Incep cu totii sa tipe, dar ala parca murise. De la un timp, de invarteala, primarului i s-a facut rau si a inceput sa vomite. Cu totii tipau la Ina dar ea ce sa faca?! Ea stiuse ca umpluse rezervorul de benzina si stia ca acum tiribomba nu se mai opreste decat cand s-o termina benzina. Unii varsau, altii lesinau. Ina, de suparare, a inceput sa cante. Si vezi, asa s-au invartit pana dimineata in tiribomba.
Dimineata cand s-a trezit Moise si a iesit de sub paie a vazut ringhispilul ca se invarte. La inceput a crezut ca viseaza dar pana la urma s-a dus si l-a oprit. Cei din lanturi erau pe jumatate morti. Numai Ina adormise bine in scaun. Cand a sculat-o Moise a inceput sa-si smulga parul din cap. Si vezi, de atunci, din ziua aia i-au confiscat si ringhispilul si i-au luat si autorizatia.” (Pag 85-87)
Anexa 2: Episodul “Legenda activistului în inspecţie” din filmul ,,Amintiri din Epoca de Aur 1 – Tovarasi, frumoasă e viata!’’
(interviu inclus în volumul „Noul val” în cinematografia românească, Grup Editorial ART, Bucureşti,2006)
“(…) Al doilea tău lungmetraj(de fapt prima parte dintr-un proiect colectiv) a obţinut o subvenţie de la CNC, sub numele Amintiri din Epoca de Aur. Despre ce amintiri este vorba? Se va alinia filmul trendului nostalgic, prezent nu doar în cinematografia, ci şi în literatura noastră recentă?
În bună măsură, atmosfera e nostalgică, dar nu ştiu dacă e un trend. Nostalgia e, de fapt, pentru tinereţea noastră, cea de care ne face plăcere să ne amintim. Copii fiind, noi nu am experimentat pe pielea noastră ororile comunismului, fiind martori şi cobai, ca generaţie de „decreţei”, doar la neajunsuri minore, ca învăţatul la bateria auto sau defilatul de 23 August. Dar comunismul târziu avea un fel de derizoriu al lui, nimeni nu se mai lua în serios. Ca orice perioadă de restricţii, el a generat în noi mai multe lucruri demne de povestit decât orice perioadă de bunăstare.
De ce îţi scrii singur scenariile?
Le scriu singur pentru că nu mi s-a întâmplat să întâlnesc pe cineva cu care să le scriu sau care să le scrie în locul meu. Eu nu sunt doar regizor, pentru mine, povestea e esenţială şi felul în care aleg să o spun contează în cea mai mare măsură. Şi, din păcate, nu există o şcoală românească de scenaristică, care să formeze oameni pe care să te poţi baza, iar nivelul multor scenarii româneşti, chiar dintre cele care ajung să primească finanţare, e adesea penibil.
Scenariile tale dovedesc reale calităţi literare. Te-ai gândit vreodată la o carieră de prozator?
Mă consider un fel de prozator care face filme. Sunt foarte multe lucruri pe care am să le povestesc, dar care nu sunt potrivite pentru film, şi, ca atare, le voi povesti în scris la un moment dat. Scrisul are pentru mine un mare avantaj. E locul în care îmi stăpânesc cel mai bine mijloacele şi în care rezultatul nu depinde de nimeni altcineva. De multe ori, mă gândesc că, într-o bună zi, voi ajunge numai să scriu, dar sper ca până atunci să mai fac nişte filme. (…)”
Pentru alte afirmatii privind paternitatea asumata a scenariului vedeti si site-ul productiei:www.amintiridinepocadeaur.ro
Anexa 4. Cazul Dan Mihu
Să iubeşti şi să tragi apa
Cîştigător lung metraj HBO
Motivaţia juriului: Un scenariu care nu pierde timpul, original prin subiectul ales, frust, fără a fi melodramatic şi modern ca demers prin felul în care-şi conţine tensiunea interioară.
Autor, Dan Mihu, membru al Uniunii Scriitorilor din 1997
Buna ziua,
Acesta este un mail colectiv, de aceea, celor care nu ma cunosc le spun ca numele meu este Dan Mihu, sunt jurnalist si scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania (din 1997). Incepand din 1992 am publicat o serie de piese de teatru, lucrari de proza si scenarii de film, am luat mai multe premii literare la concursuri nationale si o simpla cautare pe Google ar trebuie sa va spuna restul istoriei mele.
Stiu ca pare greu de crezut, acum ca dl Mungiu este eroul zilei, insa sustin ca domnia sa a preluat exact tema propriului meu scenariu, premiat chiar de domnia-sa in vara anului trecut la concursul de scenarii originale HBO 2006.
Contand pe o reactie rece din partea dumneavoastra, va prezint direct faptele:
– anul trecut in aprilie, trimiteam la concursul HBO scenariul “Sa iubesti si sa tragi apa”, drama unei femei simple, care face un avort ilegal, in ultimii ani ai comunismului si este silita sa scape cumva de avortonul ei, expus in mod brutal si socant
– in juriul concursului de anul trecut se afla si dl Mungiu
– in luna mai eram declarat finalist cu sus-numitul scenariu
– in iunie, la TIFF, primeam premiul pentru lungmetraj; motivatia juriului: “Un scenariu care nu pierde timpul, original prin subiectul ales, frust, fără a fi melodramatic şi modern ca demers prin felul în care-şi conţine tensiunea interioară.”
– in mai anul acesta, dl Mungiu ia la Cannes un Palme d’Or cu “4 luni…”; conform presei internationale, filmul sau trateaza aceeasi tema a avorturilor ilegale si prezinta imagini socante cu un avorton in baie
– in cadrul ceremoniei de premiere dl Mungiu declara franc ca “acum un an nici nu visam la acest proiect.” Mai exact, intr-un interviu acordat Evenimentului zilei sustinea ca a terminat versiunea finala in luna iulie, asta dupa ce (conform Re:Publik), scrierea integrala a scenariului a durat sub doua luni
Pentru comparatie, scenariul meu, premiat (si) de dl Mungiu, poate fi descarcat liber de la adresa https://editura.liternet.ro/carte/222/Dan-Mihu/Sa-iubesti-si-sa-tragi-apa.html , impreuna cu un scurt comentariu al unui alt membru al jurului, dl Cretulescu. Dupa ce veti citi premisa scenariului, va rog sa rememorati cate scenarii sau carti pe aceasta tema ati citit in ultimii 10 ani?
Nu incerc sa confisc subiectul avorturilor ceausiste, dar:
– dezaprob faptul ca dl Mungiu s-a prevalat de pozitia sa in juriu pentru a cauta idei proaspete apte de a fi rescrise ulterior de domnia sa
– sunt uluit de viteza neobisnuita (remarcata si de el insusi) cu care a rescris un scenariu pe exact aceeasi tema, l-a finantat, l-a filmat, l-a montat si l-a prezentat in premiera la Cannes
– mi se pare total nedrept faptul ca a fortat (pe ascuns) finalizarea propriei sale productii, intuind probabil faptul ca noi ne vom confrunta cu greutati in gasirea finantatorilor/producatorilor – atitudinea sa mi se pare cel putin neloiala
Culmea cinismului este ca juriul punctase tocmai originalitatea temei si partitura tragica a principalului rol feminin. De acum, adio originalitate… Cine isi imagineaza ca anul viitor la Cannes va fi selectat un al doilea film despre avorturi ceausiste e cel putin naiv.
Ma bucur ca in acest an HBO Romania a renuntat la serviciile domniei sale in calitate de jurat. Din punctul meu de vedere, prestatia sa a fost de-a dreptul descalificanta si sper ca abuzul lui sa aiba drept consecinta macar evitarea invitarii domniei sale in alte jurii viitoare.
Asteptand o atitudine obiectiva din partea dumneavoastra, nu pot decat sa deplang faptul ca anul acesta a castigat Palme d’Or-ul un film ce si-a obtinut finantarea prin scandal si tema prin furt, fiind prezentat pe furis direct la Cannes, in speranta ca invingatorilor li se iarta totul.
Al dumneavoastra,
Dan Mihu
PS: Sunt constient ca prin aceasta contestatie spun adio participarii la alte concursuri similare in tara, dar sper ca viitorii competitori sa se bucure de un tratament mai cinstit decat cel de care am avut eu parte.
Iată şi mailul trimis de Dan Mihu lui Cristian Mungiu:
Domnule Mungiu,
Legat de luarea mea de pozitie, tin sa va fac cunoscut ca NU va acuz de plagiat. Nimic mai fals. Observ insa faptul ca, daca n-ati fi fost in juriul HBO de anul trecut, nu ati fi scris acum un scenariu socant pe tema avorturilor din Romania ceausista. pentru ca “acum un an nici nu va gandeati la acest proiect”. Iar eu as fi facut propriul meu film pe aceasta tema inaintea dumneavoastra. Si asa ar fi fost normal, pentru ca – intre noi doi – eu am scris (asa cum m-am priceput) primul pe aceasta idee. Care nu e nici Revolutia Romana, nici caderea turnurilor gemene, nici alt eveniment public.
Acum nu pot decat sa astept urmatoarea sesiune de finantare de la CNC (de fapt, sincer, n-o mai astept pentru ca maine dimineata cred ca voi fi anuntat ca nu mai avem nici co-producatori). Prezenta unui regizor in juriu ne-ar fi indreptatit pe noi scenaristii sa visam ca sunteti acolo pentru a cauta un scenariu pe o idee care sa vi se potriveasca. Nu tineam cu tot dinadinsul sa facem un film impreuna. M-as fi multumit insa cu un simplu mail amical in care sa-mi spuneti ca veti scrie pe tema asta. Astfel avertizat, sa zicem ca ar fi fost o competitie corecta. Faptul ca ati facut filmul pe ascuns si l-ati dus direct la Cannes, nu mi-a lasat nicio alta optiune de reactie.
Socul a fost prea mare…
Iar deziluzia a fost totala. Nu ma asteptam la un astfel de gest de la un regizor tanar, aflat la al doilea sau lung-metraj. Credeam ca ideile incep sa se “imprumute” mai incolo, cand ai cam spus ce aveai de spus si incepi sa te uiti prin ograda vecinilor.
Acum astept filmul.
Pastrand aceeasi atitudine decenta Dan Mihu isi exprima dezamagirea ca reactia sa a fost interpretata tendentios.
O ultima precizare
” Eu am prezentat faptele cat am putut de rece. Sunt dezamagit ca reactia mea a fost interpretatat tendentios si expusa brutal si inexact drept o acuzatie de plagiat. In luarea mea de pozitie nu m-am lansat in injurii si am incercat sa verific si sa ras-verific tot. Amavut la dispozitie un intreval de timp foarte scurt. Va rog sa rememorati singuri cand ati aflat dumneavoastra despre subiectul filmului sau. Cam tot atunci am aflat si eu. La cateva zile dupa prezentarea la Cannes.
Cei interesati sa judece la rece aceasta situatie o vor face. Pe ceilalti nu am cum sa-i conving de nimic. Raman insa la opinia mea ca daca nu participam la concurs, probabil ca dl Mungiu nu si-ar fi scris inca scenariul (“acum un an nici nu visam la acest proiect”). Deasemenea, poate ca nu-l scria daca nu era in juriul care l-a citit si premiat.
Sunt sigur ca filmul e o capodopera, a obtinut totusi un Palme d’Or. Spun doar ca l-ar fi putut obtine altfel. I-a fost probabil teama sa iasa al doilea cu un film despre avorturi, dupa filmul nostru. Chiar daca ar fi fost mai bun. E o teama fireasca. Dar asta nu-l scuza.
Singurul lucru care ma dezamageste este atitudinea unei bune parti a publicului si chiar a unor critici si scriitori. Atata vreme cat genul asta de practici sunt socotite normale, nu vom lua la Cannes niciunpremiu pentru scenariu original. Pentru ca nu vom avea niciodata scenaristi, ci doar regizori plecati la shopping de idei si capabili sa rescrie in mod adecvat orice tema li se potriveste.
„Dincolo de dealuri ne spune că frica de homosexualitate a creştinilor reprezintă o formă incoştientă de violenţă” (!?), scrie un personaj asemenea lui Mungiu in Inside Movies. Detalii aici: Nimic despre Cristian Mungiu, creştini şi homosexuali
In rest, nu ratati azi: Dovada plagiatului lui Mungiu prezentata Centrului National al Cinematografiei si Uniunii Cineastilor din Romania. Si, bineinteles, cititorilor Roncea.Ro.
“‘După dealuri’ este cel mai puţin amuzant dintre filmele cu călugăriţe lesbiene şi foste iubite psihopate.” – The Hollywood Reporter via Mediafax
“Filmul lui Mungiu, “Dupa dealuri”, primul film huiduit la Festivalul de la Cannes de anul acesta” – titra presa online de sambata consemnand faptul ca mai multi ziaristi si spectatori au huiduit si fluierat la premiera lui Mungiu. Intre timp, titlul in cauza a fost eliminat de pe net, fiind inlocuit cu mai ternul “Filmul lui Mungiu, “După dealuri”, fluierat şi aplaudat la Cannes, susţine o publicaţie franceză”, facandu-se trimitere la L’Express (foto sus).
Inainte de a analiza aceasta noua “creatie” a lui Cristian Mungiu, in care anticrestinismul visceral al familiei Mungiu este impachetat in poleiala senzationalismului ieftin obtinut prin introducerea homosexualismului feminin intr-o manastire, condimentat cu celebrul caz al exorcismului de la Tanacu, este, insa, necesara o retrospectiva asupra personajului.
Regizorul-vedeta are grave carente de profesionalism, fiind deja acuzat in doua cazuri de plagiat de catre doi reputati scenaristi si regizori. Pe langa istoria mai veche expusa de scriitorul Dan Mihu imediat dupa aparitia pe piata a filmului “4-3-2”(foto), se mai adauga astazi si cea a cunoscutului regizor Ioan Carmazan, profesor de regie film la Universitatea de arta Mediapro si membru al CNA si CNC. Ioan Carmazan il acuza in premiera pe Cristian Mungiu, prin intermediul site-ului Roncea.Ro, ca i-a plagiat cu nerusinare una dintre povestirile sale, publicata inca din 1983 in volumul “Povestiri din Bocsa” si transpusa de Mungiu in filmul de grup “Amintiri din epoca de aur”, pe care acesta nu uita sa mentioneze ca este “Un film scris de Cristian Mungiu”. Pe deasupra, printre toate aceste decaderi de la etica si morala se iteste o afacere de frauda la Centrul National al Cinematografiei-CNC realizata prin intermediul “Amintirilor”.
Intr-o declaratie facuta ieri pentru Roncea.Ro, profesorul Ioan Carmazan a subliniat ca trebuie lamurit o data pentru totdeauna mitul acesta al “geniului” Mungiu, intemeiat pe plagiat, conjuctura si frauda. Amintind de cazul lui Dan Mihu, care, dupa ce a prezentat scenariul sau – Să iubeşti şi să tragi apa – unui juriu HBO din care facea parte Mungiu, s-a trezit anul urmator ca povestea i-a fost copiata grosier in filmul “4-3-4”, regizorul Ioan Carmazan ne-a prezentat si cazul sau. Concret, fragmentul principal din “Povestea lui Vili Tuscan”, una dintre povestirile sale din Bocsa, publicate in urma cu 29 de ani la Editura Facla, despre un carusel si mai multe personaje, a fost reprodus intocmai in filmul de grup semnat de Mungiu “Amintiri din epoca de aur” (vezi foto dreapta si dr jos). Regizorul il someaza pe Mungiu sa ia nota oficial de aceasta acuzatie. Consultand volumul ni s-a confirmat intrutotul afirmatia respectatului regizor. Ioan Carmazan nu exclude actionarea lui Mungiu in judecata urmand ca suma solicitata ca prejudiciu moral si material sa fie donata unui camin de copii si unui azil de batrani ale Bisericii Ortodoxe Romane. De remarcat ca Mungiu s-a aflat in proces si cu muzicianul Cornel Constantiniu, care l-a acuzat ca a furat muzica din “4-3-2”.
Mai mult, conform unor surse din lumea cinematografiei se pare ca nivelul de infractor al lui Mungiu nu se restrange la plagiat si coloane sonore subtilizate, existand suspiciuni solide ca filmul “Amintiri din epoca de aur” a fost dublu-finantat, comitandu-se o frauda care poate fi dezvaluita prin cel mai banal control al unor procurori avizati. Practic, Mungiu a obtinut finantare de la Centrul National al Cinematografiei pentru intregul film de grup format din patru episoade in timp ce alti doi regizori beneficiasera deja de finantare de la stat pentru doua dintre episoade. Afacerea necesita interventia organelor abilitate.
“Nu pot decat sa deplang faptul ca anul acesta a castigat Palme d’Or-ul un film ce si-a obtinut finantarea prin scandal si tema prin furt, fiind prezentat pe furis direct la Cannes, in speranta ca invingatorilor li se iarta totul. Sunt constient ca prin aceasta contestatie spun adio participarii la alte concursuri similare in tara, dar sper ca viitorii competitori sa se bucure de un tratament mai cinstit decat cel de care am avut eu parte.”, scria Dan Mihu in scrisoarea sa deschisa despre Cazul Mungiu.
Pentru a intelege mai bine profilul celui incriminat de plagiat si suspectat acum de infractiuni si mai grave este necesara o vedere de ansamblu asupra mediului sau de formare.
Cristian Mungiu este fratele mai mic al Alinei Tatiana Mungiu, actuala sefa SAR si fosta activista UASCR (ca sefa a Asociatiei Studentilor Comunisti pe UMF Iasi si redactor-sef la „Opinia Studenteasca“, ziarul Uniunii Asociatiilor Studentilor Comunisti din Romania – UASCR, patronat de CC al UTC), casatorita de forma cu Andrei Pippidi, cunoscut drept homosexual in cercurile istoricilor de la Iasi, suspectat in aceleasi cercuri ca agent dublu al Securitatii si, respectiv, al unui alt serviciu secret strain. Tatal lor, Ostin Mungiu, in perioada comunista ocupa la UMF Iasi postul de sef al Biroului organizatiei de baza a PCR si, conform marturiilor locale, era insarcinat cu supravegherea studentilor straini, pe modelul Mona Musca. Familia lor este originara din Balti.
Alina Tatiana Mungiu a fost prima din familie care a indraznit sa se faca remarcata si dupa 1989 printr-o pronuntata aversiune fata de crestinism, in special fata de ortodoxie, ura exprimata prin piesa “Evanghelistii”, jucata pentru prima oara in Ungaria si beneficiara premiul UNITER pentru “cea mai bună piesă românească a anului 1992”. Piesa a fost pusa in scena si la noi, in decembrie 2005, la Ateneul Tatarasi din Iasi, in regia unui oarecare Benoit Vitse. Conform marturiilor autoarei, piesa a fost conceputa in 1988, deci in plin elen comunist creator.
Scriitorul Radu Negrescu – Sutu, fost detinut politic ca urmare a semnarii Apelului Goma din 1977, compara piesa “Evanghelistii” cu practicile macabre ale tortionarilor din cadrul “Experimentului Pitesti”. Iata cum descrie el desfasurarea actiunii “artistice” a Mungiei de pe scena Ateneului Tatarasi: “Fecioara Maria apare goala pe scena, in chip de tarfa, iar evanghelistul Ioan, prezentat ca un homosexual potential, isi tot expune fesele dezgolite publicului. Dar toate acestea s’au vazut si la Pitesti. Nici relatia dintre Maria Magdalena, personificata in piesa de curtezana Elena (preoteasa-prostituata, ibovnica lui Cherintos), si Domnul Iisus, nu este noua. Aceasta culmineaza cu sugerarea unei felatiuni, urmata de comentarii de genul: “- Ai simtit natura divina din madularul lui dumnezeiesc?”, sau “- Dimpotriva… e un amant cu totul incapabil…”
Vulgaritatea erotica ostentativ afisata tradeaza cu siguranta frustrarile doamnei Mungiu in acest domeniu, dar acest lucru nu priveste pe nimeni decat pe domnia sa. Fiecare are viata sexuala pe care o poate avea sau pe care si-o doreste. A face insa din Sfanta Evanghelie un spectacol cvasipornografic, prin desacralizarea Domnului Iisus pentru a sacraliza vulgaritatea, este oare o dovada de curaj din partea autoarei acestei nedemne “opere de arta” teatrala?… Spre deosebire de atitudinea antievreiasca sau antimusulmana, cea anticrestina nu prezinta astazi niciun risc, permitand frustratei autoare o gama cat mai larga de blasfemii, inspirate de cele proferate de tortionarii din puscariile comuniste”, consemna dupa premiera de la Iasi Radu Negrescu – Sutu.
Piesa a fost considerata de vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist drept o blasfemie si “o jignire adusa Bisericii Ortodoxe Romane”. “Este o blasfemie la viata si la credinta noastra”, a afirmat la vremea respectiva si Arhiepiscopul Ioan Robu al Bisericii Catolice din Romania.
De observat ca atat Cristian Mungiu cat si Andrei Serban au ignorat – chiar cu acceptul tacit al Patriarhiei, din cate se pare – drepturile la propria imagine, viata si credinta ale parintelui Daniel Corogeanu de la Tanacu, inchis pe nedrept pentru moartea Irinei Cornici si intre timp eliberat din inchisoare. Scenele relevate de Mediafax despre atmosfera de la repetitii denota si o alta fateta a realizatorilor unui spectacolul dintr-o drama reala, care implica persoane neconsultate: “Unii actori spuneau «nişte oameni suferă şi noi mergem să ne plimbăm pe Broadway». Ne-am dat seama atunci că nu trebuie să ne luăm prea mult în serios. Distanţa s-a produs când am putut să râdem de cazul acesta”, a mărturisit regizorul Andrei Serban, citat de Mediafax. “Totodată, Tatiana Niculescu-Bran apreciază că momentul cel mai amuzant a fost când Andrei Şerban le-a cerut actorilor să joace piesa pentru trei culturi diferite, din Somalia, Japonia şi Mongolia.”, mai noteaza Mediafax din amuzamentul de la repetitii, facut pe seama mortii unei tinere si incarcerarii altor maicute si a preotului Daniel.
Nu stim cum a fost atmosfera la filmarile lui Cristian Mungiu dar, in tot cazul, anticrestinismul sau nativ, am putea spune, a fost remarcat deja de presa straina. “Regizorul este mai interesat în demonstrarea metodică a potenţialului distructiv al credinţei rigide decât de legătura fragilă dintre cele două femei şi, deşi acest unghi ambiţios este mai intelectual, nu sunt sigur că este şi cel mai potrivit.”, scrie unul dintre jurnalistii acreditati la Cannes ai portalul postului France 24, citat de Mediafax, fara sa stie ca tanarul merge pe urmele tatalui si surorii sale mai mari.
Desi ii scapa informatia ca “in mod inexplicabil, premiera filmului “Dupa dealuri” nu are loc in 19 mai seara, asa cum se cade pentru un regizor care are un Palme d’Or acasa, ci dupa-amiaza, pe zi”, daca citesti corespondentele HotNews ale Iuliei Blaga ai putea crede ca Festivalul de la Cannes de anul acesta se desfasoara pentru si cu un singur film: al lui Mungiu. Ziaristii normali sunt insa mult mai rezervati.
“Paris Match“ noteaza, de exemplu: “Cat despre personaje, de la tanara calugarita care ii spune ‘tati’ preotului, trecand prin iubita isterica si monomaniaca si prin stareta cu inima de sfanta, personajele nu reusesc in niciun moment sa ne emotioneze. Nu intram nici in empatie, nici in antipatie cu ele, avem doar putina pofta sa le manam de la spate ca sa iesim odata din fundatura in care ne-a dus acest lungmetraj mult prea lung. (…) O fi Mungiu un cineast major, dar ‘Dincolo de dealuri’ nu i-ar putea seduce decat pe cinefilii integristi.”
Anticrestinismul vomitiv al lui Cristian Mungiu, boala de familie dupa cum se vede, se spuzeste oral la Cannes, unde pionierul fruntas al “Noului Cinema” repeta fara jena cliseul ca “nu intelege de ce se construieste o catedrala ortodoxa intr-o tara saraca care n-are decat 5000 de scoli si mai putin de 500 de spitale” (interviuTHR).
Nici noi nu intelegem de ce trebuie sa fie platit Mungiu din banii nostri, plus pensiile si alocatiile taiate, ca sa ne injure, asa ca vom solicita Parchetului sa faca investigatia necesara in ce priveste frauda de la CNC pe care o semnalam, corpului cineastilor din Romania ramanandu-i obligatia sa se autosesizeze in cele doua cazuri de plagiat reclamate, pentru a le judeca si condamna conform Legii.
Voi reveni cu toate amanuntele despre: primul plagiat: 4,3,2; al doilea plagiat – prezentat in premiera; noua porcarie anticrestina de la Cannes: “Dupa dealuri”. Anticrestinismul, boala grea, boala de familie a Mungiilor. Mostenita din Balti, din cate se spune…
Pana atunci, adevarul despre Cazul Tanacu aici: Tanacu.ro
Acum insa intrece orice masura. Chemat la MAE ca sa dea explicatii privind proslavirea unui antiroman si antisemit notoriu, József Nyírő, pentru care se pregateste o baie funerara de extremisti maghiari de Rusalii, Oskar Fuzes a tratat Ministerul Roman de Externe cu fundul, aratandu-se prea ocupat ca sa se deplaseze la sediul MAE, asa cum se face, conform cutumelor diplomatice, atunci cand este solicitat. Si-a trimis un secretar: Adam Balazs. Afront curat. Asta si dupa ce acelasi agitator si gargaragiu extremist de la Budapesta, Secretarul de stat din cadrul Ministerului ungar de Externe, Zsolt Nemeth, a declarat, intr-o ingerenta clara in afacerile interne ale Romaniei, că recentele evoluţii ale situaţiei din România, inclusiv declaraţiile Guvernului referitoare la legea privind dreptul de vot şi legea minorităţilor, precum şi problema Facultăţii de Medicină de la Târgu Mureş, “sunt un motiv de îngrijorare pentru Ungaria” (Gandul). Declaratia trebuie conjugata cu un ATAC MIZERABIL la adresa României al delegației ungare a PPE din Parlamentul European girat de “românul” Laszlo Tokes: Delegaţia ungară a PPE din PE reclamă încălcarea de către Guvernul Ponta a drepturilor minorităţii maghiare.
Ce-ar fi daca i-am mai da noi un motiv de ingrijorare, bagandu-i-l pe Oskarica al lui exact acolo de unde l-a scos, saracul, in vreo buda de pe la Ministerul de Externe maghiar?
Pana si ungurii lui s-au revoltat! Intr-o depesa MTI, agentia maghiara de informatii de la Budapesta, se arata ca UDMR Mureş critică faptul că, într-o declaraţie acordată presei, ambasadorul Oszkár Füzes a nominalizat, ca persoană particulară, pe care dintre candidaţi l-ar vota. În timpul difuzării unei discuţii cu candidatul György Frunda, un post local de televiziune a prezentat declaraţia ambasadorului Ungariei, în care diplomatul ungar a afirmat că, în calitate de persoană particulară, ar vota pe Smaranda Enache, de la “Liga Pro Europa”, scrie MTI. UDMR Mureş solicită Ministerului ungar de Externe să îşi precizeze public poziţia faţă de acest caz.
Potrivit volumului „Români și unguri 1940-2011”, scris de istoricul Petre Țurlea, Nyírő a făcută parte din personalitățile maghiare instruite de guvernul de la Budapesta să rămână pe teritoriul cedat României pentru a păstra stăpânirea de facto a regiunii de către maghiari.
În 1947-1948, autoritățile române îl suspectează inclusiv de comandarea unor asasinate, fiind urmărit inclusiv de Justiția din Ungaria. Din cauza acestui fapt, Nyírő se refugiază la Munchen și, ulterior, se ascunde în Spania unde va și muri în 1953.
În volumul „Teroarea horthysto-fascistă în nord-vestul României (septembrie 1940 – octombrie 1944)”, în care au adunat mărturii istorice Mihai Fătu și Mircea Mușat, sunt redate pasaje referitoare la o serie de crime produse de grupări teroriste conduse, printre alții, de József Nyírő.
„Fenomene deosebit de grave s-au petrecut în acele zile la Cluj şi împrejurimi, unde trupele de ocupaţie horthyste au sosit la 11 septembrie 1940. Până atunci, crimele, bătăile, devastările declanşate împotriva românilor, îndeosebi în cartierele Mănăştur, Între ape, comunele Floreşti şi Someşeni au fost — aşa după cum recunoştea la 15 noiembrie 1940 fostul consul al Ungariei la Cluj, dr. Bothmer Karoly — efectuate de elemente declasate, şovine, fasciste, organizate în grupe teroriste, conduse de Kerekes Istvan, Kiraly Zoltan, Mălnassy Tivadar, József Nyírő”, se arată în lucrarea amintită.
REACȚIE OFICIALĂ. Institutul „Elie Wiesel”: nu este de dorit reînhumarea publică
Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” are date care susțin orientarea politică a scriitorului maghiar. „După puciul szalasist de la 14 octombrie 1944 și implicita debarcare a lui Horty, a devenit membru în parlamentul de extremă dreaptă, Nyilasis, al lui Ferenc Szalasi. A fost și vicepreședintele comisie de învățământ. Prin urmare, József Nyírő a aderat la o politică naționalistă, extremistă și antisemită”, arată reprezentanții Institului într-un răspuns transmis Evenimentului zilei.
”Considerăm că nu este de dorit reînhumarea lui József Nyírő în prezența unor persoane sau a unei procesiuni oficiale”, este recomandarea specialiștilor institutului.
Președintele PCM, Szasz Jeno, nu crede în aceste date. „Nu a avut o politică ce azi ar putea fi considerată compromițătoare. El este pentru cultura maghiară precum este Slavici pentru cea română”, spune Szasz Jeno, președintele PCM și primarul din Odorheiu Secuiesc, care a decis și botezarea unei străzi din Odorheiu Secuiesc cu numele scriitorului. (EvZ.ro)
Ce vor face, asadar, Ministerul Afacerilor Externe al Romaniei si noul lui ministru, clujeanul Andrei Marga?
Il va crede dl Marga pe cuvant pe tupeistul Fuzes, la fel ca carpa de sters pantofii a Ungariei care raspunde la numele de Baconsky sau ii va lua in considerare pe istoricii romani, unguri si evrei cu dovezile lor?
Va permite Guvernul Ponta un cortegiu funerar cu sute de membri ai “Garzii Maghiare” si zeci de mii de participanti, in plina campanie electorala, in inima “Tinutului Secuiesc”?
Sau mai bine l-ar expulza pe cetateanul ungar cu acoperire diplomatica Oskar Fuzes, si ar termina balciul?
Si, pe deasupra, se mai ridica o intrebare: cat vor mai tolera Ministerul de Interne, Parchetul General si Serviciul Roman de Informatii inalcarea Legii prin ridicarea busturilor celor doi extremisti si criminali de razboi Wass Albert si Nyiro Jozsef in centrul orasului Odorheiu Secuiesc?
Administratia Fondului Cultural National (AFCN) ar trebui sa fie, cel putin dupa nume, dedicata culturii nationale. In realitate, dupa cum arata rezultatele proiectelor admise spre finantare din banul public (contribuabili, pensii si alocatii taiate, etc) avem de a face cu o veritabila retea de manipulatori de fonduri ale statului roman in scopuri anti-nationale bine determinate, care ar trebui sa se afle atat in atentia organelor de control ale Guvernului si Ministerului de Interne cat si, mai ales, a SRI.
Nu o sa ma refer la recentul scandal lansat de o suma de profitori si roitori pe langa fondurile publice, in frunte cu Eugen Simion si ciparii sai, care de fapt sunt deranjati doar pentru ca nu li s-au aprobat lor proiectele, dupa cum se obisnuisera ani la rand. Ci o sa punctez, prin comparatie, cum proiecte cu adevarat nationale au fost depunctate in favoarea stipendierii unor operatiuni anti-statale mascate cultural, cu o dominanta maghiara romanofoba.
Dar in primul rand cine sunt “girantii” AFCN. Anii trecuti, din Consiliul AFCN, institutie publica subordonată Ministerului Culturii şi Patrimoniului National, faceau parte nume “grele”: domnii Liiceanu, Manolescu, Pippidi si, evident, nelipsitul “dr” Patapievici. Pana intr-o zi, cand niste ziaristi mai batuti in cap, de genul celor care au acum proces de tip “politia gandirii” cu dl Liicheanu, pardon!, Liigheanu, pardon!, Liiceanu, s-au gandit sa scrie – pe vremea cand mai existau ziare – ca nu se prea poate ca domnii din Consiliu sa si ceara bani pentru proiectele lor private sau de grup si tot ei sa (si) le aprobe. Domnii cei “grei” ai culturii chipurile romane nu-si dadusere seama de parascovenia asta cand se instalasera in fotoliile (platite) de la AFCN.
Asa ca, acum, “greii” mafiei culturnice s-au dat mai pe la spate, o obisnuinta pentru ei, si i-au bagat in fata pe mai tinerii de azi. Dar vai, chiar si numele lor, desi par neimportante, mai toate sunt cu “cîntic”. Iata-le: Delia Ruxandra Mucică (Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional), Emese Nagy (Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional), Ariadna Ponta (Institutul Cultural Român), Hajnalka-Erzsebet Kerekes (Consiliul Minorităţilor Naţionale), Mihai Ghyka (membru), Florin Cîntic (membru), Oana Băluţescu (membru), Vasile Ernu (membru), Nicoleta Călina (membru), Nicolae Mandea (membru), Lia Maria Voicu (membru). Nu o se le iau pe toate la rand pentru ca e pierdere de vreme. O sa trec direct la subiect, la produsul mintii lor si al “comisarilor” din Comisiile de Evaluare, respectiv Aurelia Duţu, Dragoș Neamu, Chiriţă Lenuţa, Troc Gabriel Simion, Furu Arpad, Dragoș Ungureanu, Cistea Ioana (cel putin in ce priveste Patrimoniul Cultural National).
Asadar, o sa incep cu Lista finală a beneficiarilor de finanțări nerambursabile la aria Patrimoniu Cultural National, după soluționarea contestațiilor. Din capul locului, ce sare in ochi?
Ultima pe lista, cu voia Dvs, Asociaţia Aurarilor “Alburnus Maior” cu proiectul “Patrimoniul din Roşia Montană în imagini”. Punctaj: 80 de puncte din 100. Bistari: 53 729lei noi.
De ce iese in evidenta: pentru ca, desi are punctajul minim admis, proiectul primeste aproape cei mai multi bani dintre proiectele aprobate.
Este intrecut, cu… 24 de lei, doar de catre… Uniunea Cercetaşilor Maghiari din România-Romaniai Magyar Cserkeszszovetseg care, pentru proiectul “Barock. Zilele Castelului Banffy”, cotat cu 83 de puncte (deci tot pe la coada) primeste 53 753 lei noi. Asadar, o chermeza ungureasca la Banffy, badabum, vreo 13.000 de euro de la poporul roman.
O sa ziceti ca sunt rau, cel putin cu bietii “aurari” de la Rosia Montana si Asociatia condusa de “luptatorul continuu” Eugen David, cel care tocmai a recunoscut public ca e platit de Soros, ca nu-l intereseaza de comunitate si ca, citez, “se pisa pe ea de criza”. Normal, are si de ce, daca noi ii platim berile ca sa-si poata exercita mictiunea pe criza cu cea mai buna presiune…
Chestiunea tine insa si de organele de cercetare, pe care le evocam mai sus. 13.000 de euro ca sa faci niste fotografii intr-un satuc de munte e, cred eu, putin cam multisor.
Mai ales cand stiu ca colegii lor de “opozitie”, Fundatia Culturala Rosia Montana (fosta Fundatie Soros – Rosia Montana) tocmai si-a lansat cu surle si trambite un foarte frumos si de calitate Ghid Turistic si Cultural “Rosia Montana”, realizat cu fotograful Lorin Niculae – in timpul liber “program manager” la Fundatia Soros – Romania. Carevasazica, tocmai a fost fotografiata pe toate partile Rosioara si, cred eu, sa mai tot fi ramas vreo jdemii de poze pe-afara Ghidului, de la atatia “salvatori” cati bat biata Rosie. Taman bune de “cumparat” de colegii de opozitie de la “Alburnus Maior”. Cum s-ar spune, o mica… spalatorie de bani? Sau poate o finantare “la negru” a urmatoarei editii a FasFest, festivalul iubitorilor de satanism, pornografie, droguri si tiganie? By MT Productions. Nu, nu Mihai Tatulici si nici sotia lui, cea bagata cu mafia tiganeasca, ci Mircea Toma si surata, bagata de pensionarul MApN in alte mafii. Ale “Romaniei Curate”. Curat-murdare.
Recapitulam: 53 729 lei pentru niste poze de la Rosia Montana, la un punctaj minim – finantare aproape maxima si 53 753 lei pentru o petrecere secuiasca la un castel unguresc. Si-acum, sa comparam cu ce a ramas “pe-afara”.
In primul rand, cel mai revoltator, pentru mine cel putin, un proiect ce privea marcarea locurilor suferintelor si a martiriului fostilor detinuti politic si a luptatorilor din rezistenta anticomunista din munti. Un proiect al Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului (INST): Cunoaşterea patrimoniului cultural cu valoare memorială. Situri de suferinţă din România (1944 – 1964). RESPINS! Cu 78,67 puncte. Cata precizie! 78,67 versus 80.00. Dar poate o sa ziceti ca sunt subiectiv.
Haideti sa luam alte exemple:
Muzeul Judeţean Satu Mare – “DOLIA DACICA” Chipul dacic şi arheologia experimentală. RESPINS!
Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia – Conservarea şi valorificarea Documentelor Unirii de la 1 Decembrie 1918. RESPINS!
Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti” – Mărturii de artă şi cultură ortodoxă din Arhiepiscopia Dunării de Jos. RESPINS!
Muzeul Naţional de Artă Contemporană – Artă monumentală din România – o arhivă digitală în imagini. RESPINS!
Mănăstirea Bistriţa Vâlcea – Salvaţi bisericile rupestre- etapa I– strategia intervenţiei de urgenţă pentru conservarea bisericilor Ovidenia şi Sfinţii Arhangheli din cadrul rezervaţiei ştiinţifice Peştera Sfântului Grigorie Decapolitul/Liliecilor- Vâlcea. RESPINS!
Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei – Palatul guvernatorului Daciei romane de la Apulum. Valorificarea patrimoniului. RESPINS!
Etc, etc, etc…
In schimb, ca sa mai dau un exemplu, Fundaţia “Transsylvania Nostra” primeste 20 426 lei (cu 82 de puncte) pentru “Protecţia structurilor portante istorice şi societatea – a 14-a ediţie a – Conferinţei Internaţionale de Structuri Portante Istorice”. Fundatia afiseaza stema Transilvaniei cu “sapte scaune”, care se regaseste atat pe stema “Ungariei Mari” cat si, stilizata, in simbolul ales de extremistul Laszlo Tokes pentru partidul sau autonomist, al “transilvanenilor” (vezi foto sus), Erdélyi Magyar Néppárt, la a carui constituire acelasi Mircea Toma a sustinut autonomia Ardealului. Poate nici asta n-ar conta. Stema, istorica, este folosita si de autoritatile romane. Dar ce mai sare, de fapt, in ochi, in stilul “Alburnus Maior”, este ca aceeasi Fundatie primeste fonduri de la AFCN la inca doua categorii, ajungand la un total de peste 60 000 de lei cadou de la poporul roman rupt in fund. Iata:
Fundatia Transsylvania Nostra este admisa de AFCN la categoria “Pentru Carte” cu 18 900 lei (tot 82 de puncte) pentru… “Intervenții la structuri portante istorice”
Fundaţia Transsylvania Nostra este admisa de AFCN la categoria “Pentru Reviste” cu suma de 23 375 pentru a publica doua numere din Revista “Transsylvania Nostra”, respectiv nr. 3/2012 și 4/2012
Tot comparativ, INST primeste pentru a publica patru numere din “Arhivele totalitarismului”, respectiv 1-2/2012, 3-4/2012 numai 11 475 lei. Interesant, nu?
Alte proiecte “interesante” aprobate:
Asociația de Dans Bekecs – Dialog intercultural prin elemente de specificitate a spectacolului de dans teatral, “Csongor şi Tünde”, Vörösmarty Mihály: 42 506 lei
Asociația de Prietenie Korunk – Gyáni Gábor: Az urbanizáció társadalomtörténete (Istoria socială a procesului de urbanizare): 8 085 lei
Asociaţia pentru Cultivarea Limbii Maghiare din Transilvania – Variante regionale maghiare din Transilvania ale limbajului de contact interpersonal, Erdely Judit: 6 590.00 lei si Identitatea şi limba vorbită în zona Târgu Secuiesc, Rancz Terez: 6 590.00 lei
Editura Didactică și Pedagogică R.A. – Az irónia nyelve a két világháború közöti magyar lírában (Limbajul ironiei în lirica maghiară din perioada interbelică): 6 278.00 lei
Editura Pallas-Akadémia – Rituális szimbólumok a székely-magyar jelképkultúra világából (Simboluri rituale din cultura expresivă a maghiarilor secui), Balays Lajos: 10 511.00 lei
Münchhausen báró kalandjai a mélabús tornyok városában (Aventurile baronului Münchhausen în Oraşul Turlelor Melancolice), Bogdan László: 7 273.00
Asociaţia Filmtett – Portal de artă și educație cinematografică www.filmtett.ro (in maghiara): 16 125 lei
Asociaţia Media Index Multikult – divesitate kulturala online: 20 739
Fundaţia Jakabffy Elemér Alapítvany Digitalizare pentru intereculturalitate II: 31 835 lei
Fundaţia Free Press Romania – Suplimentul cultural al portalului maszol.ro (maghiar): 23 178
Fundaţia Free Press România SZINKEP – supliment cultural săptămânal al cotidianului UJ MAGYAR SZO: 35 400
Editura Riport SRL Renașterea paginii de web: www.erdelyiriport.ro: 20 885
Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Harghita – Poarta unica a patrimoniului cultural din judeţul Harghita: 29 485
Fundaţia Communitas – Magyar Kozoktatas – Învăţământ public maghiar: 34 313 lei
Asociaţia de Prietenie Korunk – Korunk: 26 744
Institutul de Istorie a Religiilor (Plesu) – ARCHAEUS. Studies in the History of Religions vol. XVI (2012): 22 950
Fundaţia România literară (Manolescu) – România literară: 7 885
Dintre proiectele respinse:
Editura Doxologia (a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei): Sapte titluri respinse
Editura Academiei Române: Mihail Eminescu. Poesii (toate editiile comparate), Nicolae Georgescu; Nuvelistul Rebreanu, Constantin Cublesan
“Nu ne duce pe noi în ispita” – este titlul cartii jurnalistului maghiar Andrassew Iván in care “eroul” extremismului unguresc din Carpati, “idolul” de mucava al reformatilor din Transilvania, este facut tandari, folosindu-se si informatiile publicate in exclusivitate de portalul Ziaristi Online despre amantlacurile lui Tokes din Parlamentul European. Cartea a aparut la Editura Noran Libro din Budapesta si costa 2990 de forinti. “Diavolul optează pentru un număr de puncte de referinţă: putere, vanitate, bani, femei. Pe toate le-a avut Laszlo Tokes”, scrie Andrassew Iván in prefata cartii sale. Coperta este sugestiva: un Tokes cu carlige de fier in loc de maini. Cine il tine atarnat pe Tokes cu ele ca sa nu cada? O recenzie a volumului de dezvaluiri despre “agentul 069” este facuta in Ziarul de Duminica de la Budapesta sub titlul “Caderea idolului”. Voi reveni cu alte amanunte picante despre continutul perdafului primit de Laszlo Tokes, “pastorul” bolnav de ura impotriva romanilor.
Laszlo Tokes si-a dat demisia din UDMR ca sa se inscrie in USL, ar fi un titlul, echivalent, de editorial, care insa nu este deloc departe de starea de fapt. Adevarul este ca Laszlo Tokes nu are nevoie sa se inscrie in USL sau PSD pentru ca “tanarul lider european” de la Davos, Victor Ponta, il reprezinta deja perfect. Dar mai intai, care sunt motivele demisiei lui Tokes din UDMR, conform propriilor declaratii, pe langa afirmatiile nerusinate privind “lupta cu coruptia”: “Liderii UDMR au sacrificat universitatea noastră de stat maghiară, au preschimbat dezideratul autonomiei în posturi de directori şi prefecţi şi sunt pregătiţi să dea, pe bani mărunţi, comorile naturale ale Ardealului”.
Daca povestea cu universitatea sta exact invers – ungurii au obtinut o Universitate, Sapienta, exclusiv in limba maghiara, finantata si de Budapesta si de romanul cu salarii si pensii taiate si, pe deasupra, se pregateste si sciziunea UMF Targu Mures pentru crearea unei sectii exclusiv in maghiara – la cea cu “autonomia Transilvaniei” si “comorile naturale ale Ardealului” (nu ale Romaniei!) Tokes se asociaza pana la simbioza cu Ponta si noile lui deziderate de dupa vizita sa misterioasa in Statele Unite. “Mai multă autonomie, mai multă libertate, mai multă iniţiativă pentru Transilvania este în favoarea Transilvaniei şi a României”, a declarat Ponta, chiar vinerea trecuta, la Cluj, in “capitala Ardealului”, dupa aterizarea din avionul penticostal care l-a plimbat prin America. Notati si nuanta: “in favoarea Transilvaniei si a Romaniei”. Ati auzit pe cineva pana acum sa spuna ca “mai multa libertate in Caracal este in favoarea Olteniei si a Romaniei?”. Adica ar fi vorba de o regiune oarecum in afara Romaniei, o entitate separata, nu-i asa?
Revenind la starea de fapt, demisia lui Tokes era previzibila si face parte, oricum, din jocul strategic al fortelor maghiare din ultimii 20 de ani, concretizat prin banala manevra de-a politistul bun si politistul rau. De ce-ar fi Romania insa arestata Ungariei, ca sa acceptam implicit acest joc murdar?
Sa o luam pe rand: demisia era previzibila dupa ce, la ultima sedinta a Consiliului Reprezentantilor Unionali, “miniparlamentul” UDMR, desfasurata pe 25 februarie la Targu Mures, i s-a spus pe sleau sa coboare din “masina darapanata” a Uniunii si sa se urce in noul “bolid” pus la dispozitie de Viktor Orban, respectiv Partidul Popular Maghiar din Ardeal – Erdélyi Magyar Néppárt (tradus si ca “Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania”), al carui prim congres avea loc chiar in aceeasi zi, la Miercurea Ciuc. Nu putea sa conduca doua partide, chiar si onorific, n-asa (vorba lui Brucan)?
Pe de alta parte este de observat ca acest divort apare numai dupa ce Tokes si-a incheiat mandatul de vicepresedinte al Parlamentului European, pe spezele UDMR, in ciuda faptului ca si anterior gestului sau existau pe tapet toate pseudo-divergentele reclamate de Tokes Uniunii Maghiarilor, in fapt o formatiune la fel de extremista in fondul ei ca si Partidul Maghiarilor, atata timp cat are inscris in chiar actul ei fondator dezideratul autonomiei Ardealului. Cat a fost la presedintia Parlamentului European, desi a criticat abitir UDMR-ul din aceasta pozitie, Tokes a fost bun pentru “ungurime”. Nu l-a deranjat nimeni cu retragerea calitatii de membru UDMR ceea ce ar fi dus la anularea mandatului sau de vice-presedinte.
UPDATE: Iata si o recunoastre oficiala a situatiei evidentiate mai sus: “De ce ar trebui sa fie afectata UDMR de demisia unui om care nu a facut altceva, de ani si ani de zile, decat sa critice UDMR in niste termeni uneori chiar dincolo de hotarul si al bunei cuviinte si al limbajului politic acceptabil, un om care a facut in permanenta, din interior, o critica maximalista? Nu stiu de unde provine pozitia sau competenta de a emite asemenea judecati morale”, a declarat europarlamentarul Iuliu Winkler pentru Ziare.com.
UPDATE 2: Inca o re-confirmare: Laszlo Borbely la Digi TV: “Este o decizie vie, pentru că domnul Tokes de când a intrat în Parlamentul European a făcut tot posibilul pentru a denigra UDMR şi pentru a ne diviza şi a înfiinţa un nou partid care să ne scadă şansele de intrare în Parlament şi în autorităţile locale. El acum ar trebui să îşi dea demisia din Parlamentul European pentru că nu mai e reprezentantul acelei formaţiuni politice pe baza căruia a intrat în Parlamentul European.”
Si iata si dovada jocului de-a durul si pasarica: la congresul de fondare a Partidului lui Tokes – la care s-a exprimat pentru “autonomia Ardealului” si alt pontist bilingv, recte Mircea Toma– s-a prezentat energic tema crearii unei “ţări-mamă” a maghiarilor în interiorul graniţelor României – adica asa-zisul “Tinut Secuiesc”. “Dacă sarcina noastră este să obţinem autonomia Ţinutului Secuiesc, la fel avem sarcina să facem o ţară mamă internă pentru maghiarii din România“, a spus preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc (CNS), Izsak Balazs, imediat dupa “autonomistul” Mircea Toma. Proiectul apartine Budapestei, cea care coordoneaza si politistul bun si pe cel rau, si a fost enuntat prima oara de Nemeth Zsolt, responsabilul serviciilor speciale ungare cu “independenta” Transilvaniei, fiind implementat de UDMR inca din 2010 (!), din bani de la bugetul Romaniei, sub denumirea de “Proiectul Diaspora”.
Potrivit proiectului UDMR “Diaspora”, “Tinutul Secuiesc” este identificat cu calitatea de „ţară mamă interioară” pentru maghiarii din „diasporă” (adică cetăţenii români de etnie maghiară din celelalte judeţe ale Transilvaniei). Iar maghiarii din„Ţinutului Secuiesc” (Harghita, Covasna si Mures) au datoria sprijinirii „menţinerii identităţii maghiarilor” din aceste judeţe, se arata in Proiectul UDMR “Diaspora”. Astfel, pe parcursul anului 2010, conform liderului UDMR si presedinte al Consiliului Judetean Covasna Tamas Sandor, in cadrul Proiectului “Diaspora” au fost organizate “77 de spectacole, la care au participat peste 5.000 de persoane, şi a reprezentat colaborarea dintre 23 de organizaţii din “Trei Scaune” şi 27 din judeţul Hunedoara”. Bugetul alocat derulării acestui program a fost, din partea CJ Covasna, de 100.000 de lei. “Ţinutul Secuiesc trebuie să contribuie, în calitate de ţară-mamă interioară, la menţinerea conştiinţei identităţii maghiarimii din diasporă” – a declarat Demeter Laszlo, director al Muzeului Secuiesc din Sfantu Gheorghe acum activ si in Universitatea Sapienta, considerat de presa maghiara “unul din pilonii Programului Diaspora care se derulează între Trei Scaune şi judeţul Hunedoara”. In urma succesului deosebit repurtat de UDMR din banii cetatenilor Romaniei, “Consiliul Judeţean Covasna a hotărât extinderea finanţării pentru sprijinirea comunităţilor maghiare din judeţele Alba şi Sibiu si in 2011”. Detalii, publicate inca din mai 2011, aici: “Ţinutul Secuiesc – ţară-mamă interioară”. Proiectul UDMR “Diaspora”. In atentia SRI si a CSAT
Asadar, despre ce vorbim? UDMR, aflat intr-o repozitionare pe piata politica face pentru prosti pe “polistul bun” – in timp ce deruleaza masiv programe anti-Romania – si transfera PPMT (sau PPMA) rolul asumat in trecut de PCM (Partidul Civic Maghiar), de “politist rau”. Iar la alegeri ii vom vedea pe toti cum se vor grupa rapid pentru “unitatea maghiarimii” din “tara-mama” si “diaspora” si pentru “autonomia Transilvaniei”.
In rest, ce interesant, dl Ponta pare sa impartaseasca aceleasi opinii cu dna (?) Macovei si pastorul (?) Tokes (sau invers?), nu numai in ce priveste “autonomia Ardealului” dar si in ce a Rosiei Montane, despre care s-a pronuntat ca, daca ajunge premier, o inchide definitiv. Evident, pana cand Transilvania isi obtine, nu-i asa?, autonomia, si atunci Bucurestiul nu se va mai putea implica cu decizii “samavolnice” de la centru impotriva “ardelenilor”. Daca vreun naiv mai avea vreo indoiala pentru ce toate organizatiile eco-societatii in civil stipendiate de mogulul international George Soros se opun proiectului Rosia Montana, iata raspunsul, din gura lui Tokes: aurul nu e al romanilor, ci face parte din “comorile naturale ale Ardealului.” Ale “Ardealului liber”, pentru care militeaza, cot la cot, Victor Ponta si Laszlo Tokes cu Monica Macovei pe post de bacanta “populara”. Impreuna pentru autonomie! Együtt az autonomiaert!, conform devizei UDMR! Pentru Transilvania! Hiszünk Erdelyben! dupa cum sta scris indemnul PPMT din spatele lui Mircea Toma de la Congresul pentru Autonomia Transilvaniei.
May 23rd, 2012 
VR 
Afacerea plagiatelor lui Cristian Mungiu pare din ce in ce mai groteasca. Roncea.Ro a publicat pana acum doua articole intesate de dovezi:
Iata ca povestea nu se termina aici. Un cititor avizat ne atrage atentia asupra unui aspect si mai ridicol. Dar mai intai sa o prezentam pe Ioana Uricariu (foto sus si dreapta), care este regizoarea episodului “Legenda activistului in inspectie”, al carui scenariu a fost plagiat de Mungiu dupa regizorul Ioan Carmazan, profesor de regie film la Universitatea de arta Mediapro si membru al CNA si CNC:
Interesant, nu? De ce? Pentru ca, asa cum ne informeaza la obiect un cititor, caruia ii multumim pe aceasta cale, poate si mai “interesant este faptul ca episodul cu tiribomba, cel bazat pe scenariul plagiat dupa nuvela lui Carmazan, a fost regizat de IOANA URICARIU. IOANA URICARIU, fiica prozatorului EUGEN URICARIU.
Posted in 
Tags: 
