Posts Tagged ‘Fereastra Serviciilor Secrete’

Adrian Nastase si-a instalat drept sef al Cancelariei un agent al Ungariei dupa o vizita la Budapesta. Misiunea din Guvern a lui Alin Teodorescu, primul presedinte al Soros si GDS, a fost preluata apoi de chiar seful spionajului maghiar din Romania

Nu ratati azi! Ziaristi Online prezinta dezvaluirile a doi generali (r) ai SRI, confirmate de presedintele Romaniei, Traian Basescu

Pana atunci, cititi Secretele UM 0110 I si II

Secretele UM 0110 (I). Un fost sef al Unitatii speciale “Anti-KGB” confirma: Tokes, agent patentat al serviciilor maghiare, Oisteanu de la GDS a lucrat cu KGB »

Secretele UM 0110 (II). Nastase a stiut: Alin Teodorescu, seful Cancelariei primului ministru, a fost agent al Ungariei. Un articol anti-KGB interzis la ziarul ZIUA »

Secretele UM 0110 (II). Nastase a stiut: Alin Teodorescu, seful Cancelariei primului ministru, a fost agent al Ungariei. Patronul IMAS a fost si presedintele GDS si al Fundatiei Soros, simultan. Un articol anti-KGB interzis la ziarul ZIUA

Publicam in continuare a doua parte a interviului realizat cu Ioan Rusan, colonel (r) al SRI si fost sef al compartimentului Anti-STASI al Unitatii speciale a DSS 0110, supranumita “Anti-KGB”. Prima parte, titrata Secretele UM 0110 (I). Tokes, agent patentat al serviciilor maghiare, Oisteanu de la GDS a lucrat cu KGB », a aparut in 2009 si in ziarul ZIUA (a carei arhiva electronica este astazi extirpata de pe fata internetului). Era vorba de o varianta cenzurata a interviului integral. Ce urmeaza si este azi publicat in premiera de portalul Ziaristi Onlineare, ca parcurs publicistic, o istorie interesanta, pe alocuri hilara daca nu ar fi de fapt foarte serioasa. Voi reveni cu amanunte in cadrul unei analize aprofundate asupra ei si asupra protagonistilor acesteia.

Pana atunci, in doar cateva cuvinte, iata situatia: dupa prezentarea materialului, care a zacut o buna perioada de timp in ciuda caracterului lui exclusiv si de senzatie, redactorul sef al ziarului de la acea vreme, un coordonator de stiri pe numele lui Roland Catalin Pena, zis “Fefe”, s-a opus publicarii dezvaluirilor legate de Adrian Nastase si seful cancelariei sale, Alin Teodorescu, fondator al GDS si presedinte al Fundatiei Soros, acuzati implicit de tradare in favoarea Ungariei. Il mai deranja si ca se vorbea de GDS ca promotor prin Mihnea Berindei al “autonomiei Transilvaniei” si ca se mai faceau aluzii si la “intelectuali celebri ai patriei” (dar ai cele sovietice), ca Mircea Dinescu si Andrei Plesu. Desi era vorba de un interviu, in care intervievatul isi asuma propriile declaratii, cum se intampla in aceasta specie a jurnalismului, redactorul sef a sustinut ca afirmatiile omului “trebuie verificate”. Deontologic, nimic de spus! Oricine stie ca o acuzatie de spionaj si influentarea politicii unei tari in favoarea unei puteri straine venita la adresa unui demnitar al statului din partea unui ofiter de contrainformatii roman poate fi verificata de un ziarist din trei surse: CIA, KGB si MOSSAD. :) Drept urmare, am scris SRI-ului, l-am sunat pe Adrian Nastase si apoi pe Alin Teodorescu. SRI-ul s-a eschivat, Nastase s-a crispat si Teodorescu a negat. Totul inregistrat. Dar nici asa n-a fost bine.

La vremea respectiva nu stiam ca Sorin Ovidiu Vintu, patronul din umbra al ziarului ZIUA, pusese ochii pe IMAS-ul lui Alin Teodorescu, cu care se pregatea de zor pentru alegerile prezidentiale. IMAS care isi extinsese tentaculele si la Chisinau, pe mana retelei care il detinea pe Sorin Ovidiu Vintu. Imi scapase si amanuntul ca “odiosul mogul” care milita impotriva lui Traian Basescu ii intretinea pe colegii lui Alin Teodorescu din GDS, Vladimir Tismaneanu si Horia Roman Patapievici, la revista “Idei in dialog“, cel din urma circuland in calitatea sa de presedinte al ICR, conform ANI, cu un Volvo ultimul tip pus la dispozitie de trustul lui Sorin Ovidiu Vintu. Sa spunem ca nu fusesem atent ca in ultima perioada a existentei sale ZIUA ducea o politica pro-ruseasca si uitasem intr-o pierdere momentana a memoriei de luptele de gherila interna duse pentru a fi publicat orice articol care reflecta cat de cat vreun adevar, ceea ce, normal, deranja. Subiectul “unguri” si “anti-KGB” frigea, asadar. Pe unii la dosar, pe altii la buricele degetelor sau la buzunar, daca nu toate la un loc. Drept urmare, intamplator, la scurt timp, a incetat prin demitere abuziva si fara explicatii si colaborarea mea de peste 10 ani cu ziarul care fusese un port-drapel al romanismului si apararii drepturilor romanilor “de la Nistru pan’ la Tisa”.

Interviul exclusiv cu fostul sef de compartiment Anti-STASI al Unitatii speciale “Anti-KGB”, ramas nepublicat pana azi, isi gaseste iata, peste ani, reconfirmarea prin doua lucrari de specialitate ale unora dintre cei mai in tema experti in domeniu, care ating aceeasi problematica, si pe care le vom publica in editia de maine a portalului Ziaristi Online, in continuarea serialului Secretele UM 0110. In plus, veti mai afla amanunte si despre cum si un al doilea prim ministru al Romaniei a lucrat pentru interesele Ungariei si s-a aflat in relatii directe, personale si profesionale, sa le spunem “neprincipiale”, cu un sef al spionajului maghiar pe spatiul balcanic, la fel ca si un fost sef al SRI (Serviciul Roman de Informatii). Faptele tuturor acestor personaje se pot incadra la Articolul 155 Cod Penal privind Tradarea, care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Securitatea nu a participat la represiunea din decembrie 1989

Domnule colonel Ioan Rusan, ne-am lamurit ca istoria Securitatii se imparte in cel putin doua mari etape, cea NKVD-ista, in care alogenii veniti pe tancurile Armatei Rosii au derulat macabrul “Experiment Pitesti” si au ras Romania si cea de dupa eliberarea detinutilor politici. Dvs ati devenit ofiter dupa facultate, in 1964, v-ati specializat in filaj, ati ajuns apoi la unitatea de elita “anti-KGB” ca sef al compartimentului anti-STASI si v-ati continuat activitatea si dupa 1989, in SRI. Totusi, dupa 1964 ati sustinut practic regimul dictatorial sub care s-au inregistrat destule cazuri de abuzuri si condamnari…

Cititi interviul la Ziaristi Online

Secretele UM 0110 (I). Un fost sef al Unitatii speciale “Anti-KGB” confirma: Tokes, agent patentat al serviciilor maghiare, Oisteanu de la GDS a lucrat cu KGB

Publicam aici prima parte a unui interviu cenzurat de ziarul ZIUA in urma cu doi ani, respectiv de fostul redactor sef al defunctei publicatii, Roland Catalin Pena, zis “Fefe”, un personaj sters aflat sub troika celor care manevrau ziarul la acea data, respectiv Sorin Ovidiu Vintu, Sorin Rosca Stanescu si un oarecare Mihai Pilsu. Partea a doua nu a mai aparut niciodata, subsemnatul fiind, intamplator, eliminat de la ziar la scurt timp. Ziaristi Online va publica in exclusivitate a doua parte a interviului cu unul dintre sefii faimoasei Unitati “Anti-KGB”, Ioan Rusan, colonel in rezerva al SRI si fost sef al compartimentului “Anti-STASI” din UM 0110 a DSS, o unitate de elita a contrainformatiilor romanesti, unica in tot ex-spatiul sovietic. Discutia ramasa nepublicata, pana acum, priveste direct un fost prim ministru al Romaniei care a permis, in cunostinta de cauza, ca propriul lui cabinet sa fie condus de un agent patentat al Ungariei, care a avut astfel acces direct la secrete de stat si a influentat decizii politice in favoarea statului vecin si impotriva tarii sale. In termeni legali, Art 155 Cod Penal, aceasta fapta se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. Dezvaluirile pe care urmeaza sa le publice portalul Ziaristi Online vor arata ca si un al doilea prim ministru al Romaniei s-a aflat in relatii profesionale cu un sef al spionajului maghiar in Romania. Mai mult: experti ai serviciilor secrete romanesti de la cel mai inalt nivel confirma acum, in doua lucrari de specialitate pe care le vom prezenta aici, informatiile ramase nepublicate ca urmare a ordinelor date de oamenii fostului KGB la ziarul ZIUA. Si adauga: pe langa cei doi prim ministri s-a aflat in aceeasi postura, de tradare, si un fost sef al SRI. Desigur, pe langa aceste date certe, ca o parere a noastra, credem ca este posibil sa se afle pe acelasi drum si un al treilea premier roman, aflat in relatii cam prea apropiate cu un cunoscut agent al serviciilor maghiare care si-a instalat cartierul general la Cluj si planuieste o mutarea “trigranitica” la Bucuresti. Dar despre acestea in cele trei episoade urmatoare pe care le vom publica incepand de azi.

In prima parte a interviului ni se certifica faptul ca vicepresedintele Parlamentului European, extremistul maghiar Laszlo Tokes, a fost agent al politiei politice comuniste a Republicii Populare Ungare dar si ca Andrei Oisteanu (1) (foto in spatele presedintelui Romaniei, Traian Basescu), membru fondator al GDS si nepot al satrapului Leonte Rautu, totodata cercetător la Institutul de Istorie a Religiilor impreuna cu Andrei Plesu, a lucrat pentru serviciile secrete sovietice.

Interviu Victor Roncea cu Ioan Rusan, colonel (r) al SRI

Tokes, agent maghiar, Oisteanu de la GDS a lucrat cu KGB (I)

Fostul sef al Compartimentului Anti-STASI din Unitatea speciala 0110 a DSS afirma ca europarlamentarul Lazslo Tokes, acum vicepresedinte al Parlamentului European, trebuie demis din forul legislativ european pentru colaborare cu politia politica comunista

Victor Roncea: Domnule Ioan Rusan, astazi sunteti colonel in rezerva al SRI. Cu ce va ocupati inainte de 1989?

Ioan Rusan: Eram ofiter de securitate, la UM 0110.

Si ce faceati in aceasta calitate?

Faceam ceea ce ar trebui sa faca si astazi ofiterii SRI specializati: identificam, monitorizam si distrugeam retelele KGB si ale altor servicii secrete atunci comuniste – sublinez: comuniste – din Romania. Am fost seful Compartimentului anti-Stasi din 110, supranumita “Unitatea anti-KGB”.

Cu toate acestea nu cred ca va este usor sa admiteti public ca ati fost securist. De ce?

Pentru simplul motiv ca in decembrie 1989 puterea a fost preluata chiar de catre cei pe care ii urmaream noi. O spun cu toata respon­sabilitatea: pana astazi, acesti tradatori si urmasii lor reusesc sa mentina majoritatea parghiilor de decizie in stat. Timp de 20 de ani s-a reusit identificarea tuturor lucratorilor Securitatii, la nivel global, drept “satrapi” ai poporului. Realitatea este cu totul alta. La momente istorice cruciale, ca cele de dupa 1945 si 1989, serviciile de spionaj implicate, in diriguirea destinelor Romaniei, isi implanteaza reteaua de tradatori in varfurile decizionale si taie arterele organismului de securitate. In ambele cazuri instalarea agenturii straine are numeroase similitudini: kominternistii – kaghebistii.

Dar pana la acestia Securitatea a facut si ea victime…

Istoria Securitatii se imparte in mai multe etape. Daca va referiti la prima etapa, cand majoritatea cadrelor Securitatii erau persoane alogene, provenite din fosta Uniune Sovietica, este foarte adevarat. Eu am intrat in sistem cu mult dupa 1964, data la care au fost eliberati toti detinutii politici inregistrati in perioada ocupatiei bolsevice a Romaniei. Observati ca adeseori chiar descendentii agentilor sovietici de atunci incearca sa amalgameze diversele perioade ale Securitatii pentru a ne invinovati pe noi de crimele parintilor lor. Au fost multe porcarii in anii ’50 cand, repet, tara se afla sub ocupatie sovietica. Majoritatea acelor tortionari au murit in patul lor sau au emigrat, care prin Israel care prin SUA. Pe astia de ce nu-i cauta CNSAS? Care se situeaza deasupra suveranitatii Constitutiei, incalcand chiar decizia anterioara a Curtii Consti­tutionale. Mai mult, nu este foarte clar cui i se subor­doneaza acest CNSAS si de ce nu exista nici pana la ora aceasta o comisie parla­mentara de control a activitatii CNSAS si a colegiului sau dupa modelul celor pentru SIE si SRI.

Ce ne puteti spune despre perioada din apropierea loviturii de stat din decembrie 1989?

Eram in focuri. Toate serviciile de spionaj din tarile comuniste, socialiste isi intensificasera activitatea. Mai ales, cadrele de informatii sovietice si ungare, lucrau la maximum, exploatandu-si sursele pentru a afla cine ar putea prelua conducerea tarii in perioada urmatoare.

Era vorba si de schimbarea regimului sau numai a conducatorului?

Pe ei ii interesa in special schimbarea si eliminarea lui Ceausescu din motive care corespundeau intereselor lor de perspectiva geo-politice si geo-economice. In perioada premergatoare evenimentelor am monitorizat mai multe actiuni propagandistice anti-romanesti si anti-Ceausescu care se derulau in Occident cu punct de plecare spionajul sovietic, via corespondentii de presa iugoslavi.

Care a fost cea mai importanta dintre toate aceste actiuni?

Asa-zisa scrisoare a celor sase, din martie 1989, cu protagonistii cunoscuti: Brucan, Apostol, Birladeanu. Scrisoarea a fost scrisa, de fapt, de Brucan, care i-a si semnat pe ceilalti. Tot el s-a ocupat de plasarea ei. Despre Brucan se stie astazi ca a fost agent rus, de fapt, sovietic, pentru ca nu a abdicat niciodata de la trotkism. El visa la refacerea Kominternului si era adeptul retelei in retea, smecherindu-i pe multi. Despre Apostol pot sa spun ca si el a fost recrutat de KGB pe vremea cand era la post, ca ambasador in Brazilia. Birladeanu, in schimb, desi se nascuse in Gagauzia, fusese contactat in 1988 de catre un cadru de informatii occidental, insa refuzase colaborarea. Dupa actiune, toti, cu exceptia lui Brucan, i-au adresat lui Ceausescu scrisori de cainta.

Ce alte personaje urmareati la aceasta unitate, anti-KGB?

Tot felul. Pe unii ii vedem si astazi la televizor. Dintre cei “vechi” mi-amintesc, la gramada, de Petrov, Volodin, Tcaciuc, Oisteanu, Demeny, Suto Pal, Oltovsky, Horvat, Andor, Gyorfi, si altii si altii.

Inteleg ca unii dintre acestia erau, dupa nume, agenti ai STASI, AVO, KGB, etc. Dar Oisteanu? La care Oisteanu va referiti si de ce il urmareati?

Acelasi Oisteanu la care va ganditi si dumneavoastra: Oisteanu de la GDS (nepotul lui Leonte Rautu nota red). Iar de urmarit, in mod evident, tinand cont de specificul unitatii noastre, pentru legaturi cu servicii de spionaj comuniste din fostul bloc sovietic. Astia de ce nu sunt facuti public de CNSAS?

Si totusi, nu inteleg: aceste lucruri au fost cunoscute, banuiesc, de serviciile romanesti de dupa 1989, SRI, SIE si cele ale armatei. De ce nu s-a luat nicio masura impotriva acestora, dimpotriva, unii isi permit sa dea azi lectii de “anticomunism”?

Aceasta intrebare trebuie sa o adresati sefilor acestor institutii de ieri si azi.

Dar au existat si romani implicati in aceste actiuni antiromanesti?

Din 1988, serviciul de spionaj ungar a actionat intensiv pentru formarea unor grupe conspirative speciale, formate din romani. Logica era foarte simpla si este valabila si astazi: in strainatate nu pareau reale actele anti-romanesti savarsite numai de maghiari. Tot atunci, cadrele de informatii ungare au primit directiva de a organiza clerul maghiar din Romania intr-o retea eficienta de informatii. In aceasta retea a fost incadrat si ulterior prins si monitorizat pastorul Laszlo Tökes, presedinte de onoare al UDMR si a altor organizatii iredentiste si, astazi, deputat in Parlamentul European. Cadrul de informatii din Ambasada Ungariei, Csikasu Imre, era unul dintre res­ponsabilii din decembrie 1989 cu actiunea “revolutiei” pe via Gyula-Timisoara, dupa cum am interceptat noi si am transmis si Directiei I, care lucra cazul Tökes. Sa fie foarte clar: Laszlo Tökes a fost agent al securitatii comuniste ungare iar Parlamentul European trebuie sa-l trimita acasa. In timp ce presa il condamna pe Gica Popescu sau pe Petru Romosan, acest fost agent al unei puteri comuniste subordonate Moscovei zburda de la Bruxelles la Budapesta si da lectii Bucurestiului.

Exista cumva si alti fosti agenti care in prezent sunt politicieni?

O-ho, si inca cum!

(Va urma)

ZiaristiOnline.ro

Nota 1) Vezi la ZO

Ziaristi Online solicita ministrului de Interne demiterea imediata a comisarului Ioan Aron, seful IPJ Covasna, pentru favorizarea infractorului Csibi Barna. Planul secret al Budapestei “pentru desfiinţarea neamului românesc”

Ministrului de Interne al Romaniei, Traian Igas

Domnule Ministru,

In cadrul interviului realizat de Ziaristi Online cu comisarul sef Ioan Aron, sef IPJ Covasna, dupa incidentele cu Csibi Barna de la Sf Gheorghe, publicat la data de 10 mai a.c., acesta a sustinut cu tarie ca : Csibi Barna nu poate fi sanctionat. Extremistul maghiar e liber sa vanda tricouri cu “Tinutul Secuiesc nu e Romania” sau Traian Basescu spanzurat ». Drept urmare Dan Tanasa, avertizor public si aparator al drepturilor romanilor din Harghita si Covasna, i-a  adresat reprezentantului Legii din Sfantu Gheorghe, la vremea respectiva, o Scrisoare Deschisa de protest in care ii demonstra eroarea in care se afla, publicata de noi sub titlul Pentru ce poate fi inculpat Csibi Barna.

Dl comisar sef Ioan Aron a facut pe prostul si a tacut ca mortul in papusoi, ca sa folosim doua expresii neaose romanesti. In urma provocarilor de acelasi tip cu cele de la Sfantu Gheorghe, savarsite de data aceasta de numitul Csibi Barna la baile de extremism maghiar de la Tusnad, profanatorul lui Avram Iancu s-a ales scurt cu un dosar penal, instrumentat de IPJ Harghita. Exact pentru aceleasi fapte, respectiv comercializarea de tricouri si autocolante cu indemnuri extremiste anti-constitutionale si xenofobe, care se incadreaza lejer in prevederile OU 31, dupa cum a semnalat deja intreaga presa.

In urma acestor acte, care dovedesc o incompententa crasa care a dus chiar la favorizarea infractorului Csibi Barna, fapta pedepsita de Lege, solicitam alaturi de Dan Tanasa demiterea imediata a numitului Ioan Aron.

Va multumim,

Ziaristi Online

24 iulie 2011

Vezi si Planul secret al Budapestei “pentru desfiinţarea neamului românesc”. Operatiunea de maghiarizare, de la Huszár Antal la Viktor Orban

Orban Basescu Tokes Tusnad 2010

Fereastra Serviciilor Secrete: „Manualul de maghiarizare“ a românilor, care „conţine planu­rile strategice pentru desfiinţarea neamului românesc“ 1, a fost destinat exclusiv unor înalţi funcţionari ai guvernului de la Budapesta.

BOMBA MEDIA: SRI si scurgerile de informatii controlate din presa. Virgil Magureanu are sansa sa ajunga in fata Tribunalului Militar. Un general acuza »

“„Scurgerea controlată de informaţii“ poate fi acceptată, în principiu, ca procedeu de lucru, dar numai în operaţiuni specializate strict reglementate. Din păcate, lucrurile nu au stat aşa.
Ofiţerii profesionişti au dezavuat alimentarea presei cu diverse subiecte şi s-au opus compromiterii Serviciului pe această cale. Virgil Măgureanu a fost directorul cel mai prezent în presă, atât la vedere, cât şi în subteranele ei. Au existat ziare privilegiate, care şi-au ţinut tirajul şi cititorii pe seama generozităţii directorului S.R.I. Dar au existat şi proprietari de gazete care au cumpărat informaţii şi dosare. Virgil Măgureanu xerocopia în mod uzual notele de informare pe care le primea, cel mai adesea fără blank pe antetul, caracterul şi numărul documentelor. Apoi le împăturea în patru şi le punea în buzunar. Nu de puţine ori, fiţuicile preferate pentru diseminarea infracţională a informaţiilor le-au publicat cu antetul complet, caracter, număr şi dată. Era o cale sigură pentru a determina sursele serioase să nu mai colaboreze cu un Serviciu care îşi publica la gazetă informaţiile secrete.
Documentele clasificate sustrase în timpul evenimentelor din decembrie 1989 din sediul unei securităţi judeţene din „secuime“ se publicau, în serial, în presa locală de limbă maghiară. Sursa era cunoscută. Când documentele au fost ridicate şi depuse acolo unde le era locul, cine s-a scandalizat ? Cel deposedat ? Nu. Directorul Serviciului !
Încet-încet, asemenea scurgeri de informaţii au căpătat ţinte şi sensuri politice : atac la un ministru, apoi la altul…”

Integral la Ziaristi Online

Nota mea: Pentru un caz mult mai mic, cel al capitanului Bucur, acesta plateste si azi

Vezi si: Generalul Iulian Vlad a fost arestat sub supravegherea ambasadorului URSS Evgheni Tiajelnikov. “Fereastra Serviciilor Secrete”, o carte care enerveaza vechii si noii KGB-isti »

Nucleul de “front” al KGB de la Uniunea Scriitorilor. Fereastra Serviciilor Secrete: Cum si-a petrecut exilul “Cercul” Plesu-Dinescu-Magureanu-Iliescu

Cum si-au petrecut exilul Plesu, Dinescu, Magureanu si Iliescu

Scriitorul Petru Romoşan, patronul Editurii Compania, vă recomandă o ”lectură de vară”: cartea-bombă (cu efect de tsunami) ”Fereastra serviciilor secrete”, în care generalul Rogojan, fostul şef de cabinet al generalului Vlad, face trimitere la câteva dintre personajele-cheie ale revoluţiei: Iliescu, Pleşu, Dinescu, Măgureanu. Şi nu numai.

”Ceauşescu a considerat că, preventiv, Iliescu-Măgureanu-Militaru şi Dinescu-Pleşu trebuie împiedicaţi să se întâlnească pentru a nu se organiza“, se spune despre ”marii disidenţi” în ”Fereastra serviciilor secrete (România în jocul strategiilor globale)”, apărută recent la Editura Compania şi recomandată în paginile ”ring”. O carte în care nu scapă de tuşele grele puse de generalul Rogojan nici alte personaje ale culturii şi politicii româneşti postdecembriste, printre care şi ”micul Führer al culturii române peste hotare”. Despre care vom mai vorbi.

Cazul ”Iliescu”
”Pe când era prim-secretar al Comitetului Judeţean Iaşi al P.C.R., Ion Iliescu a înconjurat de câteva ori Copoul, purtând o lungă convorbire cu academicianul Cristofor Simionescu. Acesta, entuziasmat, s-a confesat că avusese marele privilegiu de a purta o convorbire remarcabilă cu primul-secretar, în care el îl intuieşte pe viitorul preşedinte al României. Comentariul a ajuns la urechile Elenei Ceau¬şescu. (…) Ori de câte ori se punea pe undeva problema alternativei la Ceauşescu, existau şi «suspecţii de serviciu». Ion Iliescu a fost cel mai longeviv şi mai norocos dintre ei”, se spune în carte, printre altele, despre ”Cazul Iliescu”.

KGB-ul, un frate mason şi… ”până unde au întins ruşii coarda” la Uniunea Scriitorilor
De unde venea ”lumina inspiraţiei” pentru unii ”scriitori”? De la Răsărit, bineînţeles. Generalul Rogojan mai dezvăluie: ”La Uniunea Scriitorilor funcţiona un nucleu «de front», foarte activ în unele momente, al KGB-ului. Surprinzător, nucleul era alcătuit din tineri scriitori, dar şi responsabili de cinematografe, cronicari de film ş.a., pretinşi critici ai lui Ceauşescu pentru că nu-i lăsa să scrie despre transformările şi noile realităţi din Uniunea Sovietică. Unii s-au legat cu lanţuri de grilajul Uniunii Scriitorilor şi au chemat la faţa locului corespondenţii presei sovietice acreditaţi la Bucureşti. Azi, unii din acel nucleu se află în prospere relaţii cu «foşti» ai serviciilor sovietice: îl aduc pe fratele (mason) Kondyakov la Palatul Victoria, fac privatizări de succes, se angajează ca mercenari – «analişti» şi «consultanţi» – prin partide, staffuri electorale şi pe lângă lideri politici. Cum erau recompensaţi unii dintre aceşti «activişti de front» ai KGB-ului? Primeau periodic (cam la două săptămâni) coşul cu produse alimentare multrâvnite în acele vremuri de numeroase «lipsuri şi greutăţi» (caviar, votcă, mezeluri, carne, batog, ulei, fructe exotice, cafea, dulciuri etc.), livrat în faţa porţii dintr-o maşină cu număr TC (taxi creditar) a Ambasadei URSS. Singur acest fapt arată până unde au întins ruşii coarda”.

Dinescu, la “undiţa pescarului”

Continuarea la Ziaristi Online

Unde greseste Sorin Rosca Stanescu privind planuirea atentatului terorist din Piata Universitatii 1990 de catre Nicolae Militaru, Ion Iliescu, Petre Roman si Adrian Sarbu. Tinta dubla: legionarii din Piata si teroristii anti-KGB din SRI


Un interviu-bomba, la propriu, al generalului SRI (r) Aurel Rogojan, despre dedesubturile secrete ale lui 13-15 iunie 1990, refuzat de doua ziare centrale, unul al Puterii, altul al Opozitiei, a fost sesizat imediat de Sorin Rosca Stanescu. Cand am transmis interviul spre publicare colegilor mei de la Ziaristi Online mi-a stat pe limba sa scriu in preambul despre moartea presei romane de investigatii si sa afirm ca daca Sorin Rosca Stanescu ar mai fi avut un ziar nu i-ar fi fost teama sa publice textul, indiferent de consecinte, mirosind continutul exploziv al materialului, dezvaluit in premiera si exclusivitate in spatiul publicistic romanesc.

Fara indoiala unul dintre cei mai buni jurnalisti ai Romaniei de dupa 1989, din pacate pervertit de puterea banului si a informatiilor (ca si alti prieteni de-ai sai, fosti si actuali), Sorin Rosca Stanescu va ramane in istoria presei romanesti post-decembriste cu o suita de studii de caz, a unor bombe-media – scrise, ghidate sau aprobate de el -, de-a dreptul rasunatoare. Daca o luam de la inceputuri, la “Romania libera”, trebuie sa amintim ca el este primul ziarist care a publicat stenogramele discutiilor grupului de conspiratori Brucan-Iliescu-Roman din CC al PCR, filmat de Sarbu in decembrie 1989 (inregistrari obtinute de la noi, cei din Piata Universitatii, din surse straine – poate voi reveni pe aceasta tema), apoi, dupa 13-15 iunie, dezvaluirile despre “Infernul se numeste Magurele”, urmate, in noul ziar, ZIUA, de celebrul caz “Iliescu-KGB”, pentru care a fost trimis in judecata si chiar si condamnat alaturi de Tana Ardeleanu, scandalul “Terasa Anda” si Magureanu “cu manuta lui”, Procesul Ceausescu (stenograma procesului publicata in premiera de Razvan Savaliuc si Tana Ardeleanu), istoriile Tanei Ardeleanu transmise de pe genunchii generalului Lebed, Afacerea Transchem (in urma careia Nasu’ l-a avertizat pe Ionut Costea ca-i rupe picioarele dupa ce acesta ma amenintase direct sugernadu-mi “sa am grija la masini ca trotuarele sunt cam inguste”), Campaniile pentru romanii inchisi la Tiraspol si  impotriva canalului Bastroe sau pentru Salvarea Fundatiei Gojdu, Apararea Icoanelor din Scoli si a Catedralei, ancheta asupra mortii Patriarhului Teoctist, Operatiunea Voci Curate si Deconspiratii ei, inclusiv jocul de carti “Esti in carti cu Iliescu-KGB“, scandalul “Firul Rosu”, cazurile “Milionul de marci al ministrului Plesu“, “LiicheanuLiigheanu“, “Limba lui Ungureanu” (care a generat “protestul celor 18” si apararea ZIUA), “Austro-Ungureanu“, “Ciorapeanu” sau Raportul si “Fusereala Tismaneanu“, “Secretele PSD“, care l-au zgaltait pe Nastase inainte de alegerile din 2004 in favoarea lui Basescu, etc, etc, etc, dar sa nu uitam de Armaghedonul lui Nastase-Patru Case, aparut intergal doar in ziarul ZIUA, intr-un moment in care presa nu prea misca in front, nici macar pe la “22”-ul GDS, care militase pentru alegerea lui Iliescu in cel de-al treilea mandat al sau de presedinte, neconstitutional.

Asa si cu interviul cu generalul Aurel Rogojan, intre timp publicat si de Editura Compania intr-un volum care promite si continuarea, intitulat inspirat “Fereastra Serviciilor Secrete” (macar dupa 20 de ani sa se mai intredeschida!). Daca Rosca Stanescu ar fi avut un ziar cu siguranta ar fi starnit un caz de presa la nivel national, daca ne uitam doar la cateva nume, azi celebre, implicate atunci intr-un potential atentat terorist cu o masina capcana, plasata sub balconul Universitatii: Ion Iliescu, Petre Roman, Adrian Sarbu, numai trei dintre ele, plus “misteriosul general rosu” Ilie Dragoi, aflat sub comanda FSN si a generalului GRU Nicolae Militaru. Cum nu are ziar ci doar un ponton (platforma) online care cam scartaie pe ici pe colo prin locurile esentiale, Rosca Stanescu a publicat, putin grabit, un comentariu despre cazul 13-15 iunie 1990, in care afirma: Atentatul urma sa le fie atribuit asa-zisilor extremisti din randul manifestantilor. Pentru a fi motivata reprimarea protestatarilor (…) In locul masinii capcana a fost utilizata ca diversiune asa-zisa incendiere, de catre manifestanti, a autobuzelor Politiei.

Adevarat, dar doar partial. Si o informare a publicului doar pe jumatate poate sa devina foarte usor o dezinformare. E drept ca Petre Roman a vorbit de “o actiune de tip legionar” in Piata Universitatii, iar Ion Iliescu vedea “steaguri verzi” ridicat pe sediul IGP si speria minerii cu “elemente de-a dreptul fasciste”. Deci isi insusisera discursul. Dar, in ce priveste masina-capcana, schepsisul era altul: Ilie Dragoi, “generalul rosu” al structurilor GRU patronate de Nicolae Militaru, propusese ca “autoturismul sa fie din dotarea unei unitati a SRI“, posibil chiar a Brigazii Antiteroriste (fosta USLA), ca experta in domeniu, unde se mai aflau colegi de-ai colonelului anti-KGB si anti-GRU Gheorghe Trosca, decapitatul din fata MApN ca “terorist”, in decembrie 1989 (recent re-decapitat printr-o decizie semnata de presedintele Traian Basescu). Urmarea ar fi fost “traznet”, ca sa zic asa, dupa descifrarea seriei autoturismului, eventual sub lumina camerelor unor televiziuni “occidentale”, de preferat frantuzesti. Practic se impuscau doi iepuri dintr-o lovitura: si “legionarii” anti-comunisti din Piata Universitatii si “teroristii” anti-KGB din BA.

Vezi si: PREMIERA: Cum a fost la SRI in 13-15 iunie 1990. DEZVALUIRI: Oamenii lui Petre Roman si Militaru au vrut sa arunce in aer balconul Pietei Universitatii

Compania a deschis “Fereastra Serviciilor Secrete”. Aurel Rogojan despre Cazul Tismaneanu. Cu o addenda de Larry Watts si documente ale Kominternului si Securitatii

Petre Mihai Bacanu. A fost sau nu a fost? Nu, nu (doar) informator, ci agent sovietic. DOCUMENTE iesite pe Fereastra Serviciilor Secrete

Foto No Comment

Sorin Rosca Stanescu scrie despre Fereastra Serviciilor Secrete si planul terorist de a arunca in aer balconul Pietei Universitatii in 1990 si dezvaluie cine este “generalul rosu”. (Voi reveni)

Un autoturism din dotarea unei unitati a Serviciului Roman de Informatii urma sa fie dotat cu o bomba si sa explodeze, in iunie 1990, in Piata Universitatii. Acesta era planul lansat de “generalul rosu”. Atentatul urma sa le fie atribuit asa-zisilor extremisti din randul manifestantilor. Pentru a fi motivata reprimarea protestatarilor. Aceasta informatie naucitoare este pusa in circulatie de un personaj care se bucura de credibilitate prin insasi biografia lui. Se numeste Aurel I. Rogojan si este autorul unei ample lucrari intitulata “Fereastra serviciilor secrete”, aparuta recent la editura Compania.

Aurel I. Rogojan a lucrat, incepand din 1970, in securitate, ocupand functii dintre cele mai importante, inclusiv cea de sef de cabinet al generalului Iulian Vlad. Dupa 1989, pana in 2006, a continuat sa conduca importante compartimente in SRI. Ei bine, acesta, in cartea sa extrem de bine documentata, vorbeste despre proiectul “generalului rosu” care, in cele din urma, a fost respins de un alt general SRI, Mihai Stan. “Generalul rosu” venise la SRI de la MApN, unde fusese reactivat de generalul  kaghebist Militaru, care ii daduse comanda unei unitati speciale a fostului Departament al Securitatii Statului, ramasa intacta si in noua organigrama.

Alte detalii, la fel de senzationale, ne fac, pentru prima data, sa intelegem ce s-a intamplat in realitate in iunie 1990. La 11 iunie, Ion Iliescu a convocat o intalnire la Scrovistea. Au participat, printre altii, Gelu Voican Voiculescu, ministrul de Interne, generalul Mihai Chitac, seful Inspectoratului General al Politiei, generalul Corneliu Diamandescu, generalul Victor Atanasie Stanculescu, generalul Vasile Ionel, Virgil Magureanu, seful SRI, procurorul general Gheorghe Robu, Nicolae S. Dumitru, primvice-presedintele FSN. Ion Iliescu a cerut ca, pana a doua zi, sa se intocmeasca un “plan de actiune” pentru “eliberarea” Pietii Universitatii, la operatiune urmand sa participe forte ale Ministerului de Interne, efective de politie militara ale Ministerului Apararii si forte antiteroriste apartinand Serviciului Roman de Informatii. Imediat, la sediul MAI, Mihai Chitac, generalul Diamandescu si prim-vicepresedintele FSN N.S. Dumitru au stabilit detaliile. N.S. Dumitru s-a angajat ca va aduce cateva mii de muncitori de pe marile platforme industriale ale capitalei, precum si mineri din Valea Jiului si Filipestii de Padure.

In locul masinii capcana a fost utilizata ca diversiune asa-zisa incendiere, de catre manifestanti, a autobuzelor Politiei. Aflam din aceeasi lucrare ca in Piata Universitatii au actionat si membri ai Batalionului cercetare-diversiune de la Buzau.

O alta informatie care poate face astazi senzatie este ca, in ziua de 13 iunie, desi se stia in mod oficial ce urma sa se intample, toti sefii structurilor centrale si teritoriale ale Serviciului Roman de Informatii se aflau scosi din dispozitiv, intr-o instruire profesionala. Cand agentii provocatori ai serviciului secret al Ministerului de Interne si ai Batalionului cercetare-diversiune au atacat perimetrul Ministerului de Interne si al sediului de atunci al SRI, au incendiat si autoturismele aflate in parcare. In mod straniu, cu cateva zile inainte, personalul “serviciului de protectie a obiectivelor politice”, apartinand serviciului secret al Internelor, si-a pus la adapost autoturismele.

Misteriosul “general rosu” este Ilie Dragoi, care si-a incheiat cariera in calitate de expert parlamentar in materie de servicii secrete.

Sorin Rosca Stanescu via Corect News

Nota mea: Voi reveni pe acest subiect pentru a face unele indreptari.

UPDATE: Unde greseste Sorin Rosca Stanescu privind planuirea atentatului terorist din Piata Universitatii 1990 de catre Nicolae Militaru, Ion Iliescu, Petre Roman si Adrian Sarbu. Tinta dubla: legionarii din Piata si teroristii anti-KGB din SRI

Vezi si: PREMIERA: Cum a fost la SRI in 13-15 iunie 1990. DEZVALUIRI: Oamenii lui Petre Roman si Militaru au vrut sa arunce in aer balconul Pietei Universitatii

Compania a deschis “Fereastra Serviciilor Secrete”. Aurel Rogojan despre Cazul Tismaneanu. Cu o addenda de Larry Watts si documente ale Kominternului si Securitatii

Petre Mihai Bacanu. A fost sau nu a fost? Nu, nu (doar) informator, ci agent sovietic. DOCUMENTE iesite pe Fereastra Serviciilor Secrete

Ziaristi Online: Petre Mihai Bacanu – a fost sau nu a fost? Nu, nu (doar) informator, ci agent sovietic. DOCUMENTE iesite pe Fereastra Serviciilor Secrete

“Agenti din toate tarile, uniti-va!”

“Petre Mihai Băcanu (n. 11 decembrie 1944, satul Homorâciu, comuna Izvoarele, județul Prahova) este un jurnalist, editorialist și dizident român.” Asa incepe biografia romantata facuta de Wikipedia fostului director al “Romaniei libere”, fara se se uite mentiunea ca, in 1990, a fondat atat Asociatia Ziaristilor Romani cat si Alianta Civica.

Documente intrate in posesia portalului Ziaristi Online dovedesc insa ca “disidenta” lui Petre Mihai Bacanu s-a lasat mai mult cu o mare delatiune in arhivele Securitatii – in care ziaristul, cu un scris linistit, isi toarna nu mai putin de 28 de colegi – si a constat, de fapt, intr-o colaborare de toata frumusetea cu agentul KGB Victor Volodin (oficial corespondent al agentiei Novosti la Bucuresti).

Poate asa se explica mai bine si traseul rasunator de dupa 1989 al “disidentului” de la rubrica “Fapt Divers” a cotidianului Consiliului National al Frontului Democratiei si Unitatii Socialiste, recte “Romania libera”. De la fondarea primei asociatii de presa si implicarea in miscarea sindicala la constituirea Aliantei Civice – cu Ana Blandiana instalata la conducerea AC si Nicolae Manolescu in capul la defunctul PAC -, si pana la plasarea a doi subalterni in functia de sefi ai principalelor servicii speciale ale Romaniei, unul ca director al SIE si altul la SRI, relatia “presa libera” – “societatea civila” – servicii secrete – Putere parca prinde alta nuanta, mai maronie, in lumina documentelor de mai jos.

Integral la Ziaristi Online

Extremistii maghiari si “intelectualii” tuturor regimurilor au o problema. S-a deschis “Fereastra Serviciilor Secrete”, o carte care dezvaluie retelele anti-Romania infiltrate pana la varful Puterii. Aurel Rogojan publica la Editura Compania adevaruri ascunse romanilor, de la Gestapo si NKVD la Securitate si SRI

Fereastra Serviciilor Secrete

România în jocul strategiilor globale

Aurel I. Rogojan

Serviciile vad, ca si noi, efectele dezastruoase ale guvernari­lor din ultimii 30 de ani. Dar ele pot scruta si neputinta nationala, «hranita» de planurile cinice ale marilor puteri, de presiunile santajiste ale vecinilor si de toleranta noastra paguboasa la tradare, incompetenta, coruptie. De la fereastra lor secreta, peisajul arata mult mai accidentat decât îl stim, dar atât de clar, încât se zaresc, documentate de arhive, pâna si contributiile otravite ale propriilor lor agenti. Poate vreun onest proiect de tara sa ignore o asemenea geografie ?

« Anul 1990 i-a prins pe multi cu importante lichiditati. Nu erau neaparat persoane din înalta nomenclatura, ci îndeosebi oameni care – spun ei – s-au descurcat. […] Posesorii de lichiditati erau permanent în cautare de oameni siguri, pe care sa se poata bizui la punerea pe picioare si la promovarea afacerilor. Oferta cea mai pretioasa o constituiau fostii ofiteri de Securitate, apreciati ca discreti, constiinciosi, modesti în pretentii si disciplinati, devotati, capabili sa înfrunte riscuri si deprinsi sa rezolve situatii critice. Alianta puterii economice în curs de afirmare cu „excomunicatii“ din lumea informatiilor secrete a stat la baza multor retete de succes în afaceri, dar a cunoscut si evolutii la limita legii ori care s-au constituit în riscuri si pericole pentru legalitate. Mai cu seama acolo unde au interferat retelele internationale ale crimei organizate conduse de falsi masoni dar veritabili mafioti. Dupa doua decenii de continua deconspirare, supusi permanent blamului public, suspectati de toate relele societatii si imperfectiunile democratiei, „securistii“ au devenit imuni. Campania dusa împotriva lor nu face decât sa le creasca mai departe cota. Asa s-a ajuns ca valoarea securistului sa nu mai poata fi cuantificata. Azi, cine se respecta în România are propriul sau securist. Bibelou, mascota ori talisman ! »

Din cuprins : Programarea sistematica a dezordinii, cursa aberatiilor politice * Tismăneanu si Patapievici : sub zodia noilor kominformisti * “Cazul Volodea” sau ce vor sa stie americanii” * Diversiunile cu “acoperiti” * Destructurarea Securităţii si profitul economic al acestei afaceri politice * Serviciile secrete românesti după 1989 sau Dintr-o reformă în alta – interviuri realizate de Victor Roncea * Ofiţerii U.M. 0110 «anti-K.G.B.» – primii disponibilizaţi din Serviciul Român de Informaţii * «Apropierea intelectualilor» * Gogu Rădulescu si «loja de la Comana» * Evenimentele din iunie 1990 – corolar al loviturii de stat militare din decembrie 1989 * Pacepa : secret, real, imaginar… * Întâlniri cu Perfidul Albion: Intelligence Service în România * Scoala de la Păltinis * Operatiunea speciala “Meditiatia Transcedentala” * Delirul maghiar : propagandă, spionaj si extremism pentru « Ungaria Sfântului Stefan » * Sandor, Tokes, Barki * «Ungaria» din inima României – file din cronologia proiectului neorevizionist «Autonomia Ţinutului Secuiesc» * Iugoslavia versus România în războiul din umbră * Indice de nume

Aurel I. Rogojan (nascut în 1949 la Incesti, Ceica, în judetul Bihor) si-a consacrat întreaga cariera scolii nationale de informatii pentru securitate nationala. Sef de promotie al Scolii militare de ofiteri activi a Consiliului Securitatii Statului, cu specializarea în contraspionaj (1970), si absolvent al Facultatii de Drept din Bucuresti (1973), a facut si studii postuniversitare de psihopedagogie, criminologie si management politico-administrativ. Activitatea profesionala si-a început-o în 1970 la Securitatea Municipiului Bucuresti. Între 1977 si 1985 a fost seful de cabinet al generalului colonel Iulian Vlad (secretar de stat în Ministerul de Interne, din 1984 adjunct al ministrului de Interne, iar din 1987 ministru secretar de stat si sef al Departamentului Securitatii Statului – D.S.S.). Evenimentele din decembrie 1989 l-au gasit pe Aurel I. Rogojan la comanda Serviciului Independent Secretariat-Juridic al D.S.S. Între 1990 si 2006, în cadrul Serviciului Român de Informatii, s-a ocupat de reglementarea si planificarea activitatii de informatii, a predat în institutii de profil si a asigurat, din posturi de mare raspundere, managementul resurselor informationale. S-a aflat neîntrerupt în activitate între 1970 si 2006. Pe lânga articole, interviuri si conferinte aparute în presa, a publicat o serie de lucrari în regim de « informatii clasificate », precum si volumul 1989. Dintr-o iarna în alta. România în resorturile secrete ale istoriei (Editura Proema, Baia Mare, 2009). Este coautor al lucrarilor : Servicii secrete straine. Retrospectiva si actualitate. Interferente în spatiul românesc – împreuna cu Marian Ureche (vol. 1 si 2, Editura Paco, Bucuresti, 1999-2000) ; împreuna cu Traian-Valentin Poncea, Servicii secrete din Ungaria (Editura Academiei Nationale de Informatii, Bucuresti, 2003), Spionajul ungar în România (Editura Elion, Bucuresti, 2007), Istorie, geopolitica si spionaj în Balcanii de Vest (Editura Proema, Baia Mare, 2009).

Editura Compania
Str. Tuberozelor Nr. 9, Sector 1, 011411 Bucuresti
Tel. editura : 021 223 23 28  Fax : 021 223 23 25
Departamentul difuzare Tel. : 021 223 23 37  Fax : 021 223 23 24
E-mail : [email protected]  [email protected]
www.compania.ro

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova