Istoricul american Larry Watts a stârnit multe cuiburi cu viespi încă de dinainte de a-şi fi publicat primul volum al trilogiei sale dedicate politicii externe şi de securitate a României, în relaţie, în special, cu Pactul de la Varşovia şi Statele Unite. Asociaţia Civic Media a fost onorată să publice în premieră fragmente din această lucrare încă din 2009. “Fereşte-mă, Doamne, de prieteni“, s-a intitulat, vizionar, prima parte a trilogiei sale, epuizată rapid şi retipărită într-un număr impresionant de ediţii. Apropierea de data publicării celei de-a treia cărţi, care cuprinde şi momentul 1989 intrând şi în perioada 1990-1992, obligă anumiţi vectori versaţi să reia atacurile ad hominem iniţiate de fostul nomenklaturist comunist şi propagandist marxist-leninist Vladimir Tismăneanu, care a recunoscut, dintr-o greşeală, în timp ce critica acerb primul volum al lui Larry Watts, că, de fapt, nici nu-l citise… Un istoric român a ajuns acum, iată, să atace dintr-unul din cuiburile cu viespi opera expertului american mai ceva ca un «“prieten” natural» al României, pregătind terenul contestării ultimului volum. Modul în care o face cât şi unul dintre locurile în care a fost publicat – şi despre care am aflat recent – ne face să punctăm, aplicat, incorectitudinea si necinstea vectorului, mai ales când spaţiul în care sunt prezentate criticile-dezinformări se doreşte a fi unul academic. O istorie lungă pe care, însă, suntem nevoiţi să o semnalăm, pentru adevărul istoric despre România:
Că Pacepa a fost agent KGB (sovietic), a fost dovedit. Că Tismăneanu este moştenitorul lui Pacepa se ştie. Aşa ca nu ne miră absolut deloc operaţiunea răsuflată de zilele acestea, când bloggerul de pe Potomac, aflându-se “întâmplător” la Bucureşti, dă foc la Dâmboviţa, după ce colegul său de bloggereală, ambasadorul rus, a turnat benzină din rezervoarele Lukoil (sau Petrom, că tot aia e!). Dimpotrivă! Totul este cât se poate de amuzant. Mai ales când aflăm că “pac la revoluţia” lui Tismăneanu şi Malginov este susţinută de toate tunurile fleşcăite ale agenturii KGB şi reţelei “deschise” Soros, ca Guşă sau ca căpuşa Macovei. Doctorul în ştiinţe politice Bogdan Duca îşi informeaza cititorii de pe Facebook:
“Delir simpatic la titlurile de pe Realitatea TV. Citim: “Moscova provoacă Bucureştiul”, “Statul român umilit de Rusia”, “Simboluri ale Statului atacate de ambasador”, “Şeful comisiei anticomuniste, jignit”, “Rusia deschide centru cultural la Bucureşti”, “Moscova: tupeu maxim. România atacată”, “Ofensivă rusească prin ONG-uri”… Uite cum a ajuns Vladimir Tismăneanu simbol al Statului…”
Acelaşi blogger conservator, declarat pro-israelian, mai apreciază: “De ce s-a legat ambasadorul Rusiei de pamfletul lui Vladimir Tismăneanu? În definitiv, toată mass-media mainstream atacă Rusia. Şi o face mult mai argumentat şi mai coerent logic şi mai decent stilistic decât degradatul universitar american (? – nota mea).
Ruşii sunt buni la şah. Iar diplomaţia ruşilor este cunoscută pentru seriozitatea şi disciplina sa.
Ei ştiu că dacă vrei să invalidezi propaganda anti-rusească, trebuie, paradoxal, să promovezi ce este mai fetid şi mai nedigerabil în ea.
Ruşii ştiu de câtă simpatie se bucură în rândul românilor fostul sicofant al lui Traian Băsescu, agentul electoral al Monicăi Macovei, omul care şi-a irosit toată bruma de capital intelectual pentru a se transforma din universitar în …. postac.
Ca atare strategia este simplă: ruşii îl promovează pe decrepitul moral domn Tismăneanu în adversarul lor principal şi astfel devin un pic mai simpatici în ochii publicului românesc.”
Aceasta este o variantă. O altă variantă ne este oferită de Arhivele sparte ale KGB şi de revelaţiile pe care le produce în fiecare zi DNA, care, după debarcarea paşnică a lui Băsescu, pare să ia la puricat mai marii sau mai micii agenţi ai Rusiei din România. Chiar ieri, fiul unui fost preşedinte al Republicii Moldova, Petru Lucinschi, considerat de presa basarabeană, şi nu numai, ca fiind un veritabil agent KGB, a fost ridicat în conjuncţie cu o afacere mafiotă derulată, după cum se afirmă, “pe surse”, împreună cu ginerele unui fost preşedinte al României: Traian Băsescu. Desigur, fostul preşedinte nu a ştiut nimic de această afacere aşa cum nu a ştiut nimic despre toate dovezile adunate de SRI, cu sprijinul CIA şi FBI, despre clanul mafiot de care s-a înconjurat şi care a exploatat la maximum cel de-al doilea mandat al său, la fel ca şi intelectualii anti-români cărora le-a dat mână liberă şi toate mijloacele pentru a distruge cultura română şi identitatea naţională.
Aşdar, replica prin care moştenitorii KGB-ului încearcă să ridice o perdea de fum şi să pună zahăr în motorul operaţiunii de anvergură a DNA şi SRI, respectiv CIA şi FBI, este expirată. Înţeleg că metodele clasice sunt cele mai bune (dovada Udrea), dar parcă de data acesta e prea de grădiniţă povestea. Şi totuşi, dacă merge… Dar iată ce plagiază gaşca Tismăneanu:
1968. Primăvară. 15 agenţi acoperiţi ai KGB sunt trimişi cu misiuni speciale la Praga într-o operaţiune cu numele de cod “PROGRES”, având ca ţintă intelectualii şi presa cehă. Printre aceste misiuni, una, eşuată/abandonată, de răpire a unui istoric literar şi a unui scriitor – Václav Černý şi Jan Procházka – pentru a genera o isterie anti-sovietică. Cu acelaşi scop, agenţii au fost instruiţi să îl incite pe Černý, cât şi alţi “vectori de opinie”, să publice articole în care să critice vehement Partidul Comunist Cehoslovac şi Uniunea Sovietică, spunându-i-se în acelaşi timp că există un grup secret armat cu legături în Occident care îl va scăpa la nevoie, scrie Prague Post. Agitaţia în cauză era creată pentru a justifica intervenţia militară sovietică din august 1968, după cum relevă documentele secrete din Arhiva Mitrokhin date publicităţii anul trecut, pe 7 iulie 2014, de Universitatea Cambridge şi după cum afirmă şi Milan Barta, de la Institutul ceh de Studiere a Regimurilor Totalitare, citat de Associated Press.
Unul din documentele celebrului ofiţer KGB Vasili Mitrokhin, date publicităţii de Centrul de Arhive Churchill, arată că se considera necesară constituirea unei “rezerve” de agenţi clandestini care vor fi infiltraţi în ţările socialiste, aşa numiţii “ilegali”, şi că pentru completarea acesteia sunt solicitaţi “ilegali” de origine evreiască, scrie Prague Post. Dacă acelaşi lucru a fost valabil şi pentru ţările occidentale, KGB-ul ştie mai bine… Mitrokhin afirmă că acoperiţii “ilegali” ai KGB au acţionat în acelaşi timp în Ungaria, Polonia, România şi Iugoslavia. Lecţiile istoriei… nescrise sau falsificate la Bucureşti de prepuţul lui Băsescu, Vladimir Tismăneanu.
Măcar de ne-am distra mai tare şi am vedea că Sică Stan, prepuţul lui Tismăneanu, îşi dă foc la scutece în faţa Ambasadei Rusiei la Bucureşti!
Jenibil!
Erată: Dintr-o regretabilă eroare tehnică, referirea la Vladimir Tismăneanu şi Marius Stan a fost de prepuţi şi nu de prepuşi, cum ar fi trebuit să înregistreze tastatura.
PS: Pentru că ştiu că acest blog este citit şi la sediile CIA şi FBI, de SRI nu mai vorbesc, ţin să felicit oficial cele trei servicii – cât şi, evident, super-procurorii DNA – pentru rezultatele extraordinare ale operaţiunii de anvergură din România, care, sperăm, va merge până la capat, după cum pare să se arate zilele acestea la uşa DNA. Pe când şi prepuşii “intelectuali”?
UPDATE: Înţeleg că fostul preşedinte al “Românicăi”, pensionarul cu girofar (încă), s-a burzuluit la B1, la orele serii, la adresa “ofiţerilor CIA”. Să nu ziceţi că nu am “nimerit-o”!… 🙂
Institutul de Sociologie “Dimitrie Gusti” al Academiei Române a organizat vineri, 27 Martie 2015, ora 12.00, Conferinţa publică “Şcoala Sociologică de la Bucureşti şi întregirea statului român”.
Au prezentat lucrări spre dezbatere: Dr. Ioan C. Popa – sociolog, publicist, diplomat: “Dimitrie Gusti şi Problema Basarabiei” – cu referire şi la un proiect în folosul ONU şi al României; Dr. Ion Constantin – istoric, diplomat, cercetător la Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului (INST): “Artizanii unităţii naţionale – Basarabia. Un proiect în perspectiva Centenarului Unirii”; Dr. Ilie Bădescu – director, Institutul de Sociologie: “Statul naţional întregit în lumina “conştiinţei martirice””. S-a lansat lucrarea “Scrieri” de Ion Buzdugan, Chişinău, 2014, Editura Academiei de Ştiinţe a Moldovei, ediţie îngrijită de Teodor Papuc şi Mihai Papuc, directorul Editurii, prezent la manifestare împreună cu istoricul Ion Ţurcanu de la Chişinău. În mod cu totul special, au participat şi urmaşi ai membrilor Sfatului Ţării, respectiv D-na prof. Ileana Pelivan-Pițurescu, nepoata lui Ioan Pelivan, împreună cu soțul său, Dl. prof. univ. dr. Ioan Pițurescu, şi Dl. Manuilă Dicescu, nepot al lui Pavel Dicescu, fost membru în Sfatul Țării, pe care îi puteţi vedea în fotografiile de mai jos. Publicul a fost constituit din specialişti.
La Conferinţa de la Casa Academiei, portalul Basarabia-Bucovina.Info a expus o selecţie de fotografii din proiectul “Artizanii Unirii – Martirii Basarabiei în imagini şi documente” realizat cu sprijinul CNSAS şi al Arhivelor Naţionale de la Bucureşti şi Chişinău. Una din temele centrale ale dezbaterii, aşa cum a fost expusă de profesorii Ion Constantin şi Ilie Bădescu, priveşte necesitatea ca în perspectiva centenarului Unirii se se acţionaze coerent, pe linia planului de acţiune propus anul trecut de istoricul Mihai Taşcă, la Chişinău şi de Asociaţia Civic Media, la Bucureşti.
25 ianuarie 2015. În urmă cu 61 de ani, într-o celulă sordidă şi supra-aglomerată din închisoarea ungurească Sighet, murea, măcinat de boli, bătăi şi inaniţie, la 78 de ani, un adevărat martir al Basarabiei şi unul dintre cei mai mari eroi necunoscuţi ai României: Ioan Gheorghe Pelivan. Cărţile de istorie ale bieţilor copii de azi uită să-l consemneze. Wikipedia e zgârcită, şi ea, cu biografia marelui român. Ioan (Ion) Pelivan: opt rânduri şi-atât. Ni se aminteşte că s-a născut la data de 1 aprilie 1876 în satul Răzeni (pe atunci județul Lăpușna, acum raionul Ialoveni) şi că a fost un militant de vază al mișcării de eliberare națională din Basarabia, om politic, publicist, apărător și promotor al limbii române, animator al vieții culturale. A absolvit Seminarul Teologic din Chișinău (1898) și Universitatea din Dorpat, Facultatea de Drept (1903). A fost o personalitate politică importantă şi a dus o activitate febrilă împotriva rusificării Basarabiei de către imperiul țarist. A fost locțiitor de judecător al orașului Bălți și creatorul primei grupări naționale din acest oraș, iar mai tîrziu a fost deținut politic. S-a stins din viață în închisoarea Sighet la 25 ianuarie 1954. Datorită activității sale, județul Bălți a fost primul județ din Basarabia care în 1918 s-a pronunțat pentru Unirea Basarabiei cu România, ne mai spune Wikipedia. Doar atât? Infim, faţă de viaţă, activitatea, opera şi jertfa cutremurătoare şi continuă a militantului pentru România Mare! Nici măcar faptul că a fost primul ministru de Externe al Basarabiei şi apoi ministru al Justiţiei în Guvernul României nu se aminteşte.
Un erou uitat
Nici anul trecut, când s-au împlinit 60 de ani de la uciderea sa, nici anul acesta, din păcate, nici una din autorităţile României de azi, sau măcar ale Republicii Moldova, nu s-au obosit să-i omagieze viaţa şi moartea martirică. Poate doar în satul său natal, la băştina din Răzeni, unde a mai fost omagiat şi în 2009 (info) sau în 2012 (audio), când liceul local a primit numele marelui patriot. “Răzeni are o semnificaţie istorică aparte, care a dat poporului personalităţi de anvergură: Elena Alistrar – unica femeie din Sfatul Ţării, Ion Inculeţ – intelectual, care a condus cu demnitate mai multe funcţii publice în cadrul Statului Unitar Român şi să nu uităm de Ion Pelivan, marele naţionalist şi patriot român. Om de referinţă în întreaga istorie a Unirii Basarabiei cu România. Aceste trei personalităţi conferă o importanţă specială comunei Răzeni. Aveţi onoarea de a studia în acest liceu, care poartă numele unui măreţ om al istoriei”, afirma Ion Constantin, doctor în istorie, la acel moment aniversar.
Nici autorităţile de la Bucureşti nu excelează în omagierea martirului: chiar dacă peste numai câteva luni, în noaptea de 5 spre 6 mai, se vor împlini 65 de ani de la arestarea sa, urmată de aruncarea familiei sale în stradă, nici pâna acum nu există vreo placă comemorativă pe fosta sa casa din strada Ion Luca Caragiale, la nr. 7 (view), unde acum îşi desfăşoară activitatea o Casă de licitaţii.
Portalul Basarabia-Bucovina.Info, alături de istorici şi cercetători ai Academiei Române şi ai Republicii Moldova, cu susţinerea CNSAS şi a Arhivelor Naţionale de la Bucureşti şi Chişinău, îşi propune, până la aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire, să redea cât este posibil din această istorie neagră, încă ascunsă printre dosare prăfuite şi, de multe ori, rătăcite deliberat. Însoţim acest demers memorialistic cu un număr important de fotografii de epocă şi reproduceri ale unor documente, inclusiv ale Securităţii, pe care, în cazul de faţă, le publicăm în baza materialului nostru.
MARTIRII BASARABIEI, este doar unul dintre proiectele dedicate de comitetul nostru ad-hoc Centenarului Marii Uniri. Am început primul nostru episod cu un material al istoricului basarabean Mihai Taşcă, apreciat cu peste 600 de trimiteri în spaţiul reţelei Facebook: Eroii necunoscuţi ai României şi soarta lor martirică: senatori şi deputaţi ai Basarabiei, militanţi pentru statul naţional-unitar român, deportaţi în Gulagul sovietic. Continuăm azi cu prezentarea tragediei lui Ioan Pelivan, ucis de aceiaşi ocupanţi sovietici, dar pe teritoriul României, în cadrul operaţiunii NKVD de decapitare a elitelor politice şi naţionaliste începute prin arestările din “noaptea demnitarilor”, la care ne vom referi mai jos, graţie studiilor şi documentele oferite cu generozitate de istoricii Ion Constantin, Ion Negrei şi Gheorghe Negru. Astfel, în baza materialului nostru veţi putea descărca două lucrări excepţionale despre viaţa şi moartea martirului pentru Basarabia, însumând în total peste 1000 de pagini. Sperăm ca astfel, măcar prin noi – “Noi prin noi”, după cum era dictonul Societăţii “Carpaţii” a lui Eminescu, marele luptător pentru cauza românească şi unirea tuturor românilor în hotarele “Daciei Mari” -, cele opt rânduri de pe Wikipedia să se mai înmulţească, spre luminarea celor mici şi celor mari, celor buni şi celor răi. Dar mai mult decât atât, sperăm ca generaţiile de ieri şi de azi, vitregite de istoria reală, să afle, măcar acum, despre obolul de sânge adus Marii Uniri, înainte dar şi, iată, după săvârşirea ei, când sovieticii au dovedit că exterminarea este metoda de acţiune împotriva tuturor celor care le stau în cale. A meritat jertfa? Cu siguranţă, da. Dacă nu pentru noi, care n-am reuşit în 25 de ani de libertate declarată să realizăm ce au făcut marii artizani ai Unirii sub ocupaţia a două imperii, măcar pentru generaţiile viitoare.
Partidul Popoului Monica Macovei – supranumit şi M 10 negri mititei – se lansează duminică la ora 1, la Casa de Cultură a Studenţilor, un spaţiu universitar, chiar dacă ţine de Ministerul Tineretului şi Sportului. În acelaşi loc a fost interzisă recent o Conferinţă ştiinţifică despre salvarea homosexualilor. E bine că, în schimb, pentru o propagandă politică bolnavă Casa Studenţilor are porţile – si nu numai – larg deschise.
Activista homosexualilor Monica Macovei – membră fondatoare a cunoscutei asociaţii a lesbienelor, transexualilor, homosexualilor şi trisexualilor ACCCEPT – a fost sprijinită frenetic în campania ei prezidenţială axată pe “anticorupţie” dar finanţată ilegal, prin metode corupte, după cum a stabilit Autoritatea Electorală Permanentă, de tot felul de personalităţi planetare, de la Gabriel Liiceanu şi Vladimir Tismăneanu la caricaturistul musulman Devis Grebu şi apologetul patapievician, creştin, desigur, Claudiu Târziu. Să fi fost inspirat în demersul lui de susţinător al “omului de dreapta” Monica Macovei de vreun baiat cu trese pe sub fuste, la fel de luptător ca şi el pe frontul creştinismului de scenă, de vreun purice al ortodoxiei şi al Clubului de la Roma în acelaşi timp, de pravoslavnica Maică Rusie sau de “mărturisitorul” Adolf Vasile Marian Crivăţ Razvan Codrescu? În tot cazul, trebuie să fi avut el o inspiraţie “divină”. Să-l fi stimulat faptul că numai cu o lună în urma declaraţiei de dragoste pe care i-a făcut-o fostei procuroare comuniste, Monica Macovei i se alătura lui Remus Cernea şi cerea public eliminarea orele de religie din şcoli, adică ceea ce, ulterior, s-a cam şi aprobat prin decizia aberantă a Curţii Constituţionale? Sau poate dragostea ei faţă de popoul homosexual, care o îndeamnă acum, pe mai departe, pe calea politică, să-l fi animat şi pe marele şi finuţul analist al revistei new-age-iste Formula As? Asta cred că numai superiorul lui ştie mai bine…
UPDATE: “Frate, dar chiar aşa să-l loveşti pe un frate creştin în postul Paştelui?”, comentează un postac al apologetului fără de rost.
“Frate”, lasă să fie păcatul meu. Mi-l duc singur, stai liniştit. Dar, “frate”, uite care-i treaba: fraţii satanei nu sunt şi fraţii mei, mai ales când au ales deja să treacă puntea împreună direct spre “raiul” activiştilor anticreştini bolşevici deghizaţi în costume de “oameni de dreapta”. O să ma rog pentru el, desigur. Deşi mi-e teamă că după aceea, dacă i se rupe puntea, lui şi altor “apologeţi” ca el, o să dea vina pe mine. 🙂
Uite, “frate”, îţi mai recomand un link, ca să-mi sporesc păcatele, cu şi fără ghilimele:
UPDATE 1:Remus Cernea: “O felicit pe Monica Macovei pentru lansarea noului partid.
Este important să apară și să se dezvolte alternative credibilie la PSD și PNL.
Altfel, în 2016, marea majoritate, poate toate, mandatele din parlament vor fi ocupate exclusiv de reprezentanți PNL-PSD-UDMR, iar în România nu se va mai putea produce nici o schimbare politică de substanță pentru încă unul două cicluri electorale cel puțin…”
UPDATE 2: “Am mai reţinut o declaraţie făcută de dna Macovei: „Partidul nostru este singurul partid din România de dreapta adevărat, singurul care merge pe calea dreaptă, nu este nimic din ce avem azi pe scena politică, nu are nimic de-a face cu actuala clasă politică”. Dacă vă sună cunoscut, nu trebuie să căutaţi prea mult. Exact acelaşi lucru îl spunea şi Elena Udrea despre PMP. (…) Mai este de consemnat că la intrarea în locaţia unde a avut loc lansarea, un cetăţean care sigur nu era fan M10 avea o pancartă pe care scria mare „REŞAPAREA”.” 🙂 🙂 🙂 (Cotidianul) E Mihai Tociu, normal (foto mai jos)!
Pe 21 ianuarie 2008 publicam pe blogul roncea.wordpress.com articolul lui Timothy Garton Ash “Orwell’s List“. Mă gândeam că poate unii vor pricepe câte ceva… Ash este cel care a scos la lumină, din “cenuşa” arhivelor Foreign Office, după 54 de ani de stat la secret, faimoasa – pentru unii, desigur – “Listă a lui Orwell”. Patriotul britanic Eric Arthur Blair nu a fost numai un autor de geniu ci, după cum s-a dovedit, şi un agent al istoriei, fără îndoială, dar şi al Majestăţii Sale, în primul rând, servindu-şi, înainte de toate, patria. Orwell colabora cu un organism ultrasecret, un fel de corespondent al viitoarei Unităţi “Anti-KGB” din România socialistă (UM 0110 a DSS): Departamentul Cercetări – Informaţii (IRD), creat de Foreign Office în 1948 pentru a contracara propaganda şi infiltrările sovietice în rândul elitelor britanice. Cel de-al doilea şef al IRD, structură desfiinţată oficial în 1977, a fost ulterior şi şef al MI6. Fac o paranteză şi adaug că primul nume al unităţii 110 a fost “Grupa XX” – scris exact aşa, cu cifre romane, după modelul britanic al “Comitetului XX” – ceea ce în engleză înseamnă şi “double-cross”, obiectul activităţii ofiţerilor de contrainformaţii pe sectorul răsăritean şi nu numai, respectiv agenţii dubli, trădătorii. Cine ştie ce surprize ne mai rezervă istoria secretă a serviciilor secrete…
Lista lui Orwell, scrisă în 1949, cu mai puţin de un an înainte de moartea sa prematură, la 47 de ani, conţinea numele celor suspectaţi de Orwell de a fi propagandişti comunişti mascaţi şi agenţi conspiraţi sau de influenţă ai sovieticilor din rândul intelectualilor cu paşaport britanic (scriitori, jurnalişti, filosofi, istorici, politologi, actori, politicieni, ofiţeri de informaţii acoperiţi, ef) care, cu toţii, se prefăceau că-şi slujesc sau preamăresc ţara, cu gura. Pe listă, nume mai mult sau mai puţin sonore pentru zilele noastre, cum ar fi Charlie Chaplin, jurnalistul Richard Gott, sovietologul Isaac Deutscher, filosoful John Macmurray sau cârtiţa NKVD Peter Smollett, al cărui nume real era Hans Peter Smolka. 38. Nu 22, ca la noi.
Peste ani, cum ar fi acum, FBI avea să dea publicităţii date desecretizate din Dosarul actorului şi regizorului Charlie Chaplin. Foste note secrete din 1953 atestă relaţiile strânse ale lui Chaplin cu organizaţii sovietice care activau sub diverse paravane – un fel de ONG-uri de azi – cât şi apartenenţa sa la structuri comuniste (câteva fişe, mai jos). Ştiaţi, de exemplu, că scenariul filmului “Timpuri Noi” a trecut întâi pe la Moscova, unde a fost “editat” de o Comisie specială de cenzură a URSS, pentru a nu contraveni propagandei sovietice în lume? Sau că în 1947 Chaplin i-a scris comunistului Pablo Picasso (viitor dublu laureat al Premiului Lenin) să organizeze o demonstraţie în faţa ambasadei americane de la Paris ca protest faţă de deportarea muzicianului evreu austro-ungar Hanns Eisler, dovedit drept agent KGB şi expulzat din SUA, autorul Marşului Cominternistului şi al imnului RDG? Un fel de Socor…
Richard Gott era în 1994 editor principal al influentului cotidian britanic “The Guardian”. Un tip cunoscut, al cărui cuvânt răspicat era ascultat pe la toate televiziunile. Un fel de CTP, să zicem… Însă 1994 a fost anul când Gott a fost silit să-şi dea demisia după ce s-a dovedit că s-a aflat ani buni (răi?) pe statul de plată al KGB. Probabil de când îl pusese Orwell pe lista lui. Adică de cel puţin 45 de ani… Pentru cunoscători mai adaug că tipul făcuse şcoala la Oxford University. În prezent Gott este cercetător onorific al Institutul pentru Studiul Americilor de la London University.
Isaac Deutscher a fost un evreu galiţian troţkist cu o viaţă asemănătoare cu cea a lui Tismăneanu. După ce a slujit Partidul Comunist în Polonia a devenit sovietolog de renume mondial în Marea Britanie.
John Macmurray era un tip foarte evlavios, cult, doct, cu barbă. Unii spun că era şi un gurmand cu mult umor. Spre sfârşitul vieţii s-a aşezat într-o sectă ce poate fi comparată cu cea a catarilor. A fost foarte apreciat de Tony Blair, premierul britanic. Pe vremea lui Orwell se străduia prin lucrările sale să lumineze poporul britanic despre apropierea dintre creştinism şi comunism, cu trimitere, pozitivă, la Rusia sovietică. Filosoful John Macmurray, care a inventat şi conceputul de “comunism-creştin” (un fel de “naţional-comunism”), nu a fost dovedit niciodată ca agent KGB.
Cel mai interesant este Peter Smollet aka Hans Peter Smolka, coleg de presă cu George Orwell, dar care, în plus, în anii războiului condusese în Ministerul britanic de Informaţii chiar Secţia responsabilă cu monitorizarea şi sabotarea operaţiunilor URSS în spaţiul Marii Britanii. Născut în Viena, viaţa acestuia seamănă cu cea a tatălui lui Horia Roman Patapievici, care a devenit membru al Partidului Comunist din Austria pe când era traducător la Comandamentul trupelor Armatei Roşii din capitala austriacă sub numele de Denys Patapiewicz, ulterior Denis Patapicovici transformat într-un final în Dionis Patapievici, şi care avea să devină tovarăşul responsabil de relaţiile cu ţările CAER şi şef al Serviciului Circulaţiei Monetare din Direcţia Planificării Economice a Băncii de Stat a RPR. Conform lui Timothy Garton Ash, Smollet/Smolka este cel care a blocat prima tipărire a lucrării lui George Orwell “Ferma animalelor”, motivând că este prea anti-sovietică şi “nu e bine să ne stricăm relaţiile cu marea putere rusească” (oare de câte ori n-am auzit şi noi asta prin România?). După ani s-a dovedit, normal, că Smollet/Smolka – care primise de la Regină chiar Ordinul Imperiului Britanic – fusese agent al NKVD încă din 1933, de la plecarea din Viena, devenind membru “de frunte” al reţelei KGB coordonate de cunoscutul trădător britanic şi agent sovietic Kim Philby. Kim, un fel de Pacepa mai prost. Pentru că în loc să “defecteze” în SUA, la căldurică, s-a dus să moară prin blocurile comuniste şi friguroase din Moscova. Smolka avea nume de cod ABO. Cum ar fi, aproape opusul lui Z.
Întrebare: N-ar fi fost bine ca Regatul Unit al Marii Britanii să-i radă pe toţi cei de pe Lista lui Orwell atunci când jurnalistul a livrat-o Unităţii Anti-KGB?
Ilie Torsan, profesor de matematică, 40 de ani în serviciile secrete româneşti, domeniul criptologiei. A ieşit la pensie cu gradul de general de brigadă. De atunci şi-a consacrat timpul unor studii excepţionale, descoperind numeroase texte criptate în literatura română. Aplecându-se în mod deosebit asupra lui Eminescu, generalul Torsan a reuşit să facă o serie de descoperiri aproape uimitoare, pentru profani, dintre care unele au fost folosite de către eminescologi şi cercetători reputaţi, ca profesorii Theodor Codreanu şi Nae Georgescu precum şi George Ene, Dan Toma Dulciu şi Ion Rogojanu. A scris peste 20 de cărţi pe aceste teme, dintre care oferim azi, aici, două, de referinţă: Mihai Eminescu – Investigaţie Criptologică şi Mihai Eminescu Documente… si Enigmele lor (disponibile mai jos, de la Scribd, via Dan Toma Dulciu). Cunoscutul bibliofil care a descoperit şi primul film documentar despre Eminescu,Ion C. Rogojanu, afirmă că formula pe care a găsit-o profesorul Ilie Torsan pentru a “sparge” textele cu cifru ale unor mari poeţi români, îndeosebi ale lui Eminescu, poate fi denumită „Teorema Torsan cu privire la aplicaţiile şirurilor Fibonacci în domeniul Poeziei”. Ilie Torsan consideră că a identificat în scrierile lui Eminescu folosirea de către acesta a şirurilor lui Leonardo Pisano Fibonacci (1175 – 1240), considerat cel mai mare matematician pe care l-a dat Occidentul creştin până în secolul al 18-lea, după cum îl prezintă profesorul de criptologie. Mai mult: Eminescu nu numai scria dar şi vorbea criptat, după cum se relevă din spusele sale dramatice, înregistrate de fiica lui Titu Maiorescu pe peronul Gării de Nord, la momentul în care Eminescu este expediat de Titu Maiorescu la sanatoriul Ober-Döbling (demonstraţia mai jos).
Despre toate acestea şi multe altele puteţi afla chiar de la generalul Ilie Torsan, care a acordat un video-interviu portalului Ziaristi Online, în exclusivitate.
Matematicianul şi profesorul de criptologie cu grad de general de brigadă Ilie Torsan, relevă într-o demonstraţie ştiinţifică exemplară codul folosit de Eminescu pentru a arată că ştie cine sunt cei care îl “sacrifică”.
La două zile după semnarea Tratatului secret dintre Regatul Român şi Imperiul Austro-Ungar (octombrie 18/30 1883), Eminescu este trimis la sanatoriul Ober-Döbling, la Viena, arată discipolul lui Constantin Noica, profesorul Constantin Barbu, în articolul “Eminescu – Istorisirea celei mai cumplite crime din Istoria Romaniei (Revista Tribuna, Nr 249, 16-31 ianuarie 2013 PDF). “În Gara de Nord, pe peronul gării îl conduc Titu Maiorescu şi fiica sa, Livia Maiorescu Dymsza. Dintr-un fragment de scrisoare, păstrat miraculos – disponibil la sursa citată -, aflăm ce s-a întâmplat pe peronul Gării de Nord”: “Când ne apropiarăm de cupeu, păzitorul deschise fereastra. Eminescu întinse îndată mâinile afară, se puse la fereastră şi, făcându-şi un “ochian” din degetul cel gros şi din arătătorul ambelor mâini ce-l ţinea la ochi şi râzând foarte înveselit, spuse lui papa: “Dr. Robert Mayer, marele moment, o conspiraţie şi colo marea domnişoară”; apoi scuipă de câteva ori, începu să râdă şi se aşeză. Păzitorul ridică geamul şi E. continuă să vorbească, scuipă apoi de două ori în geam. În momentul plecării îl nelinişti flueratul şi sunatul şi începu să strige Argus, nu se ridică însă de pe canapea.”
Ei bine, specialistul serviciilor secrete româneşti Ilie Torsan decriptează fraza pe baza unui cod folosit şi în cazul interogatoriului lui Eminescu, cu un rezultat care îţi dă fiori: “Maiorescu, Marele Mason… “. Iar numele zeului cu 1000 de ochi devine “Ateul!” şi, în acelaşi timp, “O ştiu!”. Iata cheia spartă:
Ion Mihai Pacepa, dovedit de CNSAS ca agent al poliţiei politice comuniste şi ca corupt şef (adjunct) al DIE, autodenunţat public ca colaborator al KGB, nume de cod “Podeanu” aka “Şobolanul”;
Andrei Bădin, dovedit de DNA şi SRI drept şpăgar ordinar şi şantajist pe canalul B1TV, învinuit penal pentru o mită de 5000 de lei de la baronul PSD Adrian Duicu, alintat cu “Dolofanul” de Tismăneanu;
Dan Andronic, nepotul după soţie al generalului Cornel Biriş, poreclit “Piticu”, alias “Gruber”, înainte de fuga lui Pacepa, nume conspirative Neacşu Mihai şi Brezeanu, fost şef al Unităţii Fantomelor DIE/CIE/SIE, despre care jurnalistului de investigaţii Ovidiu Ohanesian spune mai multe AICI .
Chestiunea: Dan Andronic i-ar fi luat interviu unei fantome: Ion Mihai Pacepa. Prezentat drept un “interviu-eveniment” plictisitorul monolog al fantomei lui Pacepa, spart când şi când de o întrebare adăugată, este lungit pe trei numere ale falimentarului EvZ şi aruncat pe tarabă în acelaşi timp cu o “bombă” fâsâită a şpăgarului Andrei Bădin. Dacă avem răbdarea să-l citim vom constata însă că acelaşi monolog, cu mici diferenţe, a fost deja publicat de şantajistul Andrei Bădin sub un alt titlu, în decembrie anul trecut (deşi interviul e datat cu iulie). Cine a plagiat pe cine? Pacepa pe el însuşi sau Andronic pe Bădin? Sau, având în vedere calităţile celor doi foşti jurnalişti, nu cumva este un “interviu” sub “steag străin” 🙂 , respectiv însăilat de Bădin şi semnat de Andronic? Mai curând cam aşa ceva…
Pacepa şi Tismăneanu, proţăpiţi oralmente la poarta nouă de la Cotroceni
Remarc doar două-trei aspecte:
1. “Interviul” – pe care nu l-a mai putut semna agentul său de PR ridicat de DNA, recte Bădin – este doar continuarea demersului isteric al lui Tismăneanu de a-i atrage atenţia lui Iohannis că fără ei, primii agenţi intelectuali ai patriei, corul de babe comunisto-băsisto-kaghebiste, nu se poate.
2. Dl. Dan Andronic trece repede peste acuzaţiile de corupţie aduse fostului securist iar acesta la rândul lui ne spune – a câta oară? – că a “defectat” doar în cămaşă şi că a fost corupt dar, cică, nu mai e din ’78. Şi atunci cum se numeşte încercarea lui de a-şi recupera imensa avere întemeiată totalmente pe corupţie (1.550.000 de lei echivalaţi de avocatul său, Cătălin Dancu, la circa 3.000.000 de dolari)? Deci nu mai eşti corupt dar vrei să primeşti ceea ce ai obţinut ca un securist atroce şi vorace în timpul regimului comunist, condamnat, nu-i aşa?, ca ilegitim şi ilegal. Păi aşa e şi averea lui: ilegitimă şi ilegală.
3. Dl. Dan Andronic, prin pana “negrişorului” lui, Andrei Bădin, trece la fel de uşor, deşi se pretinde autoateştiutor, peste repetarea cu obstinaţie a unei minciuni ordinare de către KGB-istul Pacepa. Redau integral manipularea fantomei Pacepa: “Acum Larry Watts & Co pretinde că aș fi fost și agent al KGB, și că aș fi mărturisit acest lucru directorului CIA, James Woolsey, în cabinetul său de la CIA. Ambasadorul Woolsey a negat însă public, în SUA și la televiziunea română, afirmațiile lui Larry Watts. De altfel, fostul director al CIA a scris introducerea cărții mele, „Disinformation,” transformând-o în prima carte scrisă de un spion-șef comunist, care are o introducere semnată de șeful spionajului SUA.”
Gura păcătosului adevăr grăieşte
3. A. Larry Watts nu a facut niciodată afirmaţia – inventată de Bădin, Pacepa şi Tismăneanu – privind povestea petrecută probabil sub biroul directorului CIA, aşa că Woolsey, fiind întrebat acest lucru, normal că a răspuns că nu-i adevărat. Cu toate acestea, afirmaţia categorică că a lucrat pentru KGB a fost rostită de Pacepa în faţă lui Woolsey (dar şi a lui Bukosvki) şi îi aparţine în totalitate: “Pacepa:I spent 27 years of my life working for the KGB, I defected from it 26 years ago“. Sursa: FrontPage Magazine. Larry Watts a lămurit şi demontat acestă perfidă dezinformare pe blogul său (în engleză) şi într-un articol din Adevărul. din august 2013 (!), ceea ce un personaj informat ca dl. Dan Andronic ar fi trebuit să ştie.
3. B. Faptul că Woolsey i-a scris prefaţa lui Pacepa nu este un lucru chiar de lăudat. Chestia ca a fost director al CIA e relativă. Şi noi am avut cel puţin un director al SRI numit pe aceleaşi criterii – pile – şi cu o prestaţie cel puţin la fel de lamentabilă, desi poate mai discretă. Hai s-o lămurim şi pe-asta: Woolsey a fost numit de Clinton pentru că îşi întemeiase campania din 1992 pe ideile neoconservatoare şi trebuia să-i răsplătească pe “neoconi” cu o poziţie vizibilă. Ca să înţelegeţi cum îl trata Clinton trebuie spus că Woolsey, cât a fost director al CIA, nu a fost primit niciodată la Casa Albă, în Biroul Oval! După doi ani în funcţie, Woolsey a fost dat afară din CIA – sau forţat să demisioneze, cum vreţi să spuneţi -, fiind considerat responsabil de cea mai mare penetrare a KGB-ului în CIA – Cazul Aldrich Ames. Deşi despre Edward Snowden a afirmat că “ar trebui spânzurat” Woolsey susţine cu înfocare eliberarea spionul israelian Jonathan Pollard. În campania pe care o duce în favoarea acestuia a mers până într-acolo încât a acuzat Statele Unite de “antisemitism”, ceea ce l-a făcut pe publicistul David Macaray de la Huffington Post să-şi titreze un articol astfel: “Ex-CIA Director Woolsey Makes Ass of Self“. Deci cam ăsta e marele prefaţator al marelui dezinformator: The ass of another ass.
Opinia oficială a CIA despre Ion Mihai Pacepa
3. C. Revista de specialitate a CIA, Studies in Intelligence, i-a consacrat două cronici lui Pacepa. Una despre broşura cu Kennedy ucis de KGB şi cealaltă despre Dezinformarea continuă pe care o practică Pacepa.
În cea de a doua, despre “Disinformation”, aceeaşi CIA scrie diplomatic ca “Pacepa revisits his undocumented speculations about Oswald’s recruitment by the KGB and role as a KGB assassin. (207) Claims of “new hard proof of the KGB’s hand” are not convincing. (241)” şi că “For much of the book he relies on his extensive and high-level contacts with the KGB and the Soviet government”.
PS:George Maior sau Liviu Tofan sau Dinu Zamfirescu pot da lamuriri privind misiunea şi boala maniacală de falsificator a tătukului lui Tismăneanu, tovarăşul Pacepa.
May 27th, 2015 
VR 
Posted in 
Tags: 
