Nicolae Manolescu nu va ajunge membru titular al Academiei Române din cauza lui Poulidor
În toamna asta, Nicolae Manolescu şi Eugen Simion şi-au scris câte două scrisori în care se certau pe Academia Română. Citind atent cele patru epistole, am căpătat certitudinea că este nevoie de o Nouă Academie Română.
NICOLAE MANOLESCU CREDE CĂ LITERATURA ROMÂNĂ S-A ÎNFIINŢAT CA SĂ FIE EL DE TREI ORI AMBASADOR UNESCO (şi să nu scoată o vorbă despre aniversarea Cantemir), ca să fie el de trei ori preşedinte al Uniunii Scriitorilor (ca antrenor de poeţi la Ateneul Român), ca să fie el veşnic şi ferice director al revistei România Literară (urmat de directorul general Chifu), ca să fie el “demolatorul” lui Eminescu, în revista plagiatorului Andrei Pleşu (cel cu “etc.” din Corbin), ca să fie el susţinătorul minorului Cărtărescu, el însuşi plagiator şi detractor suficient al lui Eminescu.
MANOLESCU ESTE, ÎNTRE ALTELE, CEL MAI MARE FALSIFICATOR DE IERARHII din toată istoria literaturii române (unele falsificări s-ar putea să provină din nepriceperea la literatura grea).
DE CE NU INTRĂ MANOLESCU ÎN ACADEMIE TITULAR DIN CAUZA LUI POULIDOR? În Istoria lui critică, Manolescu scrie la sfârşitul paragrafului despre Eugen Simion: “Eugen Simion e un fel de Raymond Poulidor (ciclistul francez al anilor 60) al criticii noastre de după război. Lipsa aceasta relativă de curaj se observă şi în tratarea oarecum nediferenţiată a scriitorilor. Dincolo de M. Preda şi de încă unul sau doi senatori de drept ai istoriei literaturii contemporane, toţi ceilalţi sosesc, în reprezentarea lui E. Simion, în pluton compact (în virtutea inerţiei, recurg tot la o metaforă din ciclism). Aceasta se explică prin faptul că E. Simion n-are suficientă vigoare nici în entuziasm, nici în dispreţ. Polemica a practicat-o rarissim şi nerelevant. Aşa cum n-a propus un autor, nici n-a demolat vreunul. Cronicile lui conţin judecăţi cuminţi. Aerul lor este călduţ. Te poţi aştepta din partea lui mai curând la o banalitate decât la ceva şocant. Lipsa preferinţelor e vădită: criticul scrie la fel despre oricine. E un avantaj aici: egalitatea de umoare. Dar şi un dezavantaj: slabul accent emoţional. Un critic care nu-şi dă niciodată în petic, probabil din cauza unui self control perfect, e tot aşa de puţin simpatic ca o femeie splendidă, dar frigidă.”
AŞADAR MANOLESCU ÎL IRONIZEAZĂ PE SIMION DIN TOATE POZIŢIILE. Ba este Poulidor, ba n-are vigoare, ba conduce plutoane, ba e banal, ba nu-şi dă în petic, ba e frigid. Numai că Manolescu va avea surpriza ca Eugen Simion să demoleze, în fine, un scriitor român. Pariez că atât timp cât va trăi Eugen Simion în Academia Română, Nicolae Manolescu va rămâne membru corespondent. Iar Manolescu va deveni, încet încet din ce în ce mai mult membru şi din ce în ce mai puţin corespondent.
DE CE VA DEVENI MANOLESCU MAI MULT MEMBRU? Răspunsul nu poate fi decât simplu. În toată Istoria lui, se dovedeşte a fi un teoretician impotent (chiar absent), un necititor absolut de filosofie (nu dă absolut nici un citat direct din cei doisprezece mari filosofi ai lumii), un frigid în materie de poezie. În materie de Eminescu este necalificat.Din Blaga, Ion Barbu sau Doinas nu poate înţelege nimic. Este incult. Singurul poetastru cu care are comerţ este minorul său preferat, Cărtărescu.
DE CE NU VA DEVENI MANOLESCU MEMBRU PLIN? Fiindcă a plagiat. Nu numai din insuficientul Mihai Zamfir, aşa cum i s-a demonstrat în Jurnalul literar (Manolescu a plagiat în cartea sa Despre poezie din broşura lui Mihai Zamfir despre literatura portugheză).Ca să dau un singur exemplu, chiar din teza de doctorat a lui Manolescu, numită Contradicţia lui Maiorescu, nivelul mental al omului se exprimă prin următoarea frază demnă de orice Gâgă literar: “Demiurgul îi oferă lui Hyperion marea cu sarea” (citez din memorie). Atât poate să înţeleagă Manolescu din Luceafărul lui Eminescu.
PERSONAL, NU POT SĂ ÎNTELEG DE CE S-A APUCAT NICOLAE MANOLESCU DE CRITICĂ LITERARĂ. Are chiar tupeul să creadă că el stabileşte a patra ierarhie canonică în literatura română, după Maiorescu, Lovinescu şi Călinescu. N-a înţeles nimic nici măcar din versurile ţiganiadei:
“Era de viaţă dătătoare
Cruci acolo şi-evanghelii sfinte,
Moaşte, metanii cu sărindare,
Pósturi cu rugăciuni fierbinte,
Miruri, paraclise, liturghii,
Canoane, aghiasme şi tămâi.”
NEFERICITUL CRITIC AL CENACLULUI DE LUNI NU ÎŞI DĂ SEAMA CĂ NU MAI SUNTEM ÎN DICTATURA CU UN SINGUR CANON. Literatură înseamnă libertate şi este nevoie nu numai de mai multe canoane. Ci chiar de nici un canon. Demonstraţia stupidă a lui Manolescu ar fi că în deceniul opt ar fi dominat el şi Cenaclul de luni şi nu, cum este cumplit de adevărat, Noica şi Şcoala de la Păltiniş. Aşa se scânceşte să afirme şi nefericitul Cărtărescu în improvizaţia cacofonică Postmodernismul românesc, un doctorat trecut cu stalinistul Paul Cornea. Vă dati seama ce putea să iasă când stalinistul Paul Cornea trecea de la Ana Pauker la Nietzsche şi Heidegger. Ce pretenii să am eu la Paul Cornea, când Poulidorul generaţiei ’80, Cărtărescu ca să nu-l numesc, zicea despre Heidegger că umbla cu basca prin cârciumi, exersându-şi hermeneutica. Analfabetul n-avea de unde să ştie că, simbolic, postmodernismul (în cazul că există) ar începe după ce Nietzsche ar fi vestit că: “Dumnezeu a murit.” (interpretat fundamental de Heidegger).
VAI, CUM ÎMI AMINTESC DE O VORBĂ A LUI EMINESCU: “ITALIA L-A DAT PE DANTE, NOI PE PRODĂNESCU…” Etc., Manolescu, Cărtărescu…
Va marturisesc ca portia mea aproape zilnica de jurnalism de calitate o degust, cu nesat, mare amuzament si, in acelasi timp, intristare, de la Viorel Ilisoi, un adevarat Ion Creanga al ziaristicii romanesti de azi. Un geniu al reportajului, tras pe bara, si el, de a ajuns sa-si scrie pe blog, cu o oarecare nota de amar, cred eu, “fost ziarist”… Va prezint si Dvs unul dintre video-panseurile sale (mai sus), povestit in dulshele grai moldovenesc, cu trimitere la un intelectual cu preferinte ciudate, de diferite genuri, care-si spun cuvantul si in luarile sale de pozitii 🙂 publice (vezi adorarea lui MRU). Este vorba de Nea Gugu Djuvara, remarcat si ca tradator de neam si tara in evenimentele din jurul datei de 23 august 1944. Nu ratati nici recomandarile de la Ziaristi Online:
DOCUMENT. “Manualul” “Istoria Secuilor”, finanţat de instituţii ale administraţiei publice locale din judeţele Covasna şi Harghita, cultivă lipsa de responsabilitate faţă de trecut, cu grave consecinţe pentru formarea viitoare a tinerilor maghiari. O provocare jignitoare antiromânescă pe bani publici
Portalul Basarabia-Bucovina.Info, impreuna cu Editura RAO, lanseaza un concurs pe o tema fierbinte si azi: Razboiul din Transnistria. Preluam anuntul incitant si va recomandam sa cititi mai jos si un prim extras din cartea generalul basarabean Ion Costas (foto) publicata de Editura RAO, in care ni se releva secretele rapirii liderului separatist Igor Smirnov la Kiev si apoi ale eliberarii sale la Chisinau.
O demonstraţie clară a portretului pe care G. Călinescu i-l făcuse ambasadorului pensionabil de la UNESCO cu mult timp înainte, când scria că Manolescu este “un ipochimen care nu pricepe codul cultural” romanesc!
Dar ceea ce m-a frapat la această licitaţie a fost faptul că lucrări de mare valoare au fost adjudecate cu preţuri derizorii. Mulţi vin din snobism, vor să fie în elita plastică, să se arate, să se vadă, dar ceea ce domină este ignoranţa lor. Se petrece ceva insolit, apere un aliaj nou, snobii şi parangheliştii, o nouă faună în peisajul cultural bucureştean.
Oarecarea Catia Ana Danila(foto sus), micuta unguroaica care prefera ca in actele oficiale ale ICR Paris sa i se spuna “Katia“, mai ales de cand si-a tras si un Vandenbremt, face pe pasarica ranita dupa ce Andrei Marga a anuntat ca i s-a incheiat sejurul la Paris, cu care o pricopsisera Patapievici si ai lui din banii nostri pentru a organizat Festivaluri “Tziganesti“. Energicul deconspirator de loaze si lichele Ion Spanu o prinde in Cotidianul(vezi mai jos) ca-i cam corigenta la limba romana desi a reprezentat Institutul Cultural Roman. Ion Spanu este rau cand in critica Katiei se supara ca “performera” ICR confunda “proliferarea” cu “proferarea”. Daca fetita “vorbeste fluent engleza, franceza si maghiara”, dupa cum se auto-prezinta in comunicatele ICR, ce-i mai trebuie si romana?! Si daca pe langa decolteul ei, limba bozgoreaza si promovarea “Tziganilor” sub auspiciile “Culturii Romane” mai e si “proliferatoarea” gafaiturilor homosexuale ale “Militiei Spirituale” (vezi foto si text), atunci, pe bune, nu credeti ca “proferatoarea” profesionista ex-ICR-ista dar militianca spiritualista chiar are un “viitor de aur”?
Incredibil! Atac in plina strada dupa un spectacol pe tema homosexualitatii!
Apel public
Organizatorii şi spectatorii unei piese despre istoria homosexualităţii în România au fost agresaţi după o reprezentaţie ce a avut loc în sediul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA), doi dintre aceştia fiind transportaţi la Spitalul de Urgenţă Floreasca. Piesa şi dezbaterea făceau parte din programul CRIM (CRIM- puterea stă ȋn imaginație) al Miliţiei Spirituale, program realizat în colaborare cu mai multe ONG-uri şi univesități din România.
După o reprezentaţie a spectacolului cu piesa “După Traian şi Decebal. (Din Filele Istoriei Gay în România)”, urmată de o dezbatere cu studenţi şi profesori, în jurul orei 20.20, pe strada Visarion, foarte aprope de sediul universităţii, un grup de 10 tineri au agresat fizic 6 persoane care participaseră la eveniment. Agresorii i-au acuzat pe aceştia că ‘’organizează conferinţe despre gay’’. A fost un atac coordonat, în care agresorii, purtând glugi pentru a nu fi recunoscuți, au urmărit, lovit şi fugit în mod organizat.
Incidentul de aseară este un atac fără precedent la adresa libertăţii de exprimare şi drepturilor constituţionale. Faptul este cu atât mai grav cu cât s-a petrecut ca urmare a organizării unui eveniment în cadrul unei universităţi, spaţiu prin definiţie destinat dezbaterii. Atacul a urmărit intimidarea celor care participă la acțiuni culturale, civice şi ştiintifice.
Solicităm tuturor organizaţiilor, instituţiilor şi cetăţenilor care iau drepturile omului şi libertățile constituţionale în serios să se solidarizeze şi să lanseze un mesaj public puternic prin care violenţa de acest tip să fie condamnată. Solicităm autoritaților statului să trateze cu seriozitate acest incident şi să depisteze în cel mai scurt timp autorii acestui atac. Dacă aceste lucruri nu se vor intampla, incidentele de acest tip se vor răspândi şi vor ataca esenţa democratică şi europeană a statului român.
Mihail Bumbes, Preşedinte Miliţia Spirituală.
Mihaela Michailov, dramaturg, autoare a spectacolului
Paul Dunca, performer, autor al spectacolului
Claudiu Crăciun, Lect. univ. dr, Facultatea de Ştiinţe Politice.
07.11.2012
Lista de susţinere (deschisă):
Oana Preda – CeRe (partener CRIM)
Doina Vella – Grupul pentru Patrimoniu si Actiune Civica (partener CRIM)
Monica Mocanu – ARDOR (partener CRIM)
Alexandru Solomon – One World Romania (partener CRIM)
PS VR: Conform declaratiei unei “victime” (desi n-a patit nimic), pe numele ei Roxana, anti-militienii “le-au împins pe fete de pe trotuar, iar pe băieţi i-au bătut”. Niste gentelmeni, nu-i asa?
Cotidianul: Chiar în scrisoarea către Andrei Marga, Fosta directoare a ICR Paris confundă “proferarea” cu “proliferarea”
Katia Dănilă Vandenbrent, pozată de sus, astfel încât calitatea de bază – decolteul – să fie văzută şi de conducerea ICR de la Bucureşti
Pentru că a fost dată afară de la conducerea ICR Paris, anonima Katia Dănilă Vandenbrent a trimis o Scrisoare deschisă către Andrei Marga, în care nu face altceva decât să demonstreze că nu avea ce să caute într-o astfel de funcţie.
Întreaga scrisoare este o lamentaţie obraznică, menită să ascundă metodele după care ICR Paris a lucrat până acum, adică executarea fără crâcnire a politicii „culturale” promovate de H.-R. Patapievici, despre care s-au scris mii de pagini în presă, din care rezultă servilismul total al instituţiei faţă de Puterea politică.
Cum a ajuns Katia Vandenbrent să „prolifereze” la ICR Paris?
Scrisoarea aceasta a fost publicată integral în ediţia de duminică a cotidianului.ro, aşa încât nu insistăm pe conţinutul său, ci ne vom opri doar la ultimul pasaj:
„Vă rog aşadar, domnule Marga, să încetaţi să proliferaţi minciuni şi denigrări la adresa mea şi a echipei pe care o conduc. În loc de a face asemenea declaraţii ar fi poate mai eficient să începeţi să lucraţi efectiv asupra unui proiect care este mai mult decât urgent a Salonul Cărţii de la Paris din 2013”.
Nu ne-a venit să credem ochilor, am mai citit o dată, apoi am verificat pe site-ul revistei „22” şi pe cel al agenţiei HotNews, unde mai apăruse scrisoarea, şi am constatat că textul a fost reprodus exact de toate publicaţiile!
Aşadar, grava greşeală de limba română aparţine chiar directoarei ICR Paris, care-l somează pe Andrei Marga: „Să încetaţi să proliferaţi minciuni şi denigrări la adresa mea”!!! Şi un copil de clasa a şasea ştie că textul corect ar fi „să încetaţi să proferaţi minciuni şi denigrări la adresa mea”!
Preocupată mai mult de aroganţa sa, Katia Dănilă Vandenbrent, la fel ca oricare analfabet, confundă verbul „a profera” cu verbul „a prolifera”, deşi sensurile lor sunt total diferite! Pentru ştiinţa sa, iată ce spun dicţionarele despre aceste cuvinte năbădăioase. (…)
De ce se tem unii de scriitorul Alexandru Dobrescu?
Noul director al ICR Paris este scriitorul ieşean Alexandru Dobrescu, iar numirea sa a generat deja valuri în rândul unor intelectuali. Motivul este simplu. Dobrescu a scris două cărţi importante care-i vizează pe mulţi dintre clienţii de până acum ai ICR.
Una este „Detractorii lui Eminescu”, din care au apărut deja primele două volume. Sunt cunoscute atitudinile publice ostile lui Eminescu, publicate de H.-R. Patapievici, Mircea Cărtărescu sau Nicolae Manolescu în „Dilema veche” de acum câţiva ani şi este de presupus că teama acestor autori de a se vedea în paginile unei astfel de cărţi naşte emoţii explicabile.
Cea de-a doua carte este „Corsarii minţii. Istoria ilustrată a plagiatului la români”, din care n-au cum să lipsească Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu sau H.-R. Patapievici, autorii unor plagiate care au făcut deliciul publicului în ultimii ani.
Cum aceşti intelectuali au fost pînă acum clienţii preferaţi ai ICR, cărţile lor fiind traduse deşănţat în cele mai exotice limbi, se subînţelege că de acum vor trebui să intre şi ei „în rândul lumii”, ceea ce nu le poate conferi nicidecum un sentiment de linişte.
Ca să preîntâmpine proliferarea (adică înmulţirea, doamnă Katia Vandenbrent) a unor astfel de atitudini ostile, precum şi proferarea (adică rostirea, doamnă Katia Vandenbrent) a unor injurii la adresa sa şi a ICR, Andrei Marga, noul director al ICR, trebuie să radicalizeze măsurile, altfel, cît de curînd, prin intermediul adjunctului său, Horia Gârbea, se va trezi prizonier în braţele vastei reţele de tip caracatiţă pe care a creat-o Horia Roman Patapievici.
“Cartarescu Mircea, nascut la 1 iunie 1956, Bucuresti. Fiul unui activist.” Asa incepe o Nota a Securitatii, transpusa de Mihai Pelin in Cartea Alba a Securitatii, aflata la vremea redactarii volumului Istorii literare si artistice in Arhivele SRI, Fond D, dosar nr. 10 996, vol.13, f.150-152 si care, in prezent, ar trebui sa se afle in Dosarul lui Cartarescu de la CNSAS.
Mai interesant este, insa, cum se incheie Nota: „Un fapt demn de remarcat este acela ca dupa aparitia volumului lui Mircea Cartarescu – este vorba de “Faruri, vitrine, fotografii“, nota mea – , caruia Nicolae Manolescu ii face o primire exceptionala in Romania literara, incep sa apara articole de alerta, care denunta procedeul plagiatului, cel mai spectaculos plagiat fiind reprezentat de copierea pura si simpla a unui pasaj de o jumatate de pagina din «Tristram Shandy» de Lawrence Sterne (Editura pentru Literatura Universala, 1969, pag. 194).”
Cand am publicat, in premiera, faptul ca Horia Roman Patapievici, inca presedinte al ICR, a lasat sa se inteleaga timp de 12 ani ca are un doctorat in filosofie, beneficiind si de o bursa post-doctorala la prestigiosul Institut pentru Studii Avansate din Berlin – Wissenschaftskolleg zu Berlin, alaturi de nu mai putin renumitul “dr” in turnatorie Sorin Antohi, distinsul intelectual al cuplului Plesu-Liiceanu a proferat o serie de calomnii cu iz penal. Citez: “Blogul lui Roncea este o sursă clară de dezinformare. Roncea este un infractor, antisemit şi antiromân. El este în război cu mai multe organizaţii şi persoane din ţară. Ce poţi pretinde de la un om care mi-a falsificat fotografia şi m-a transformat în Hitler”, a spus Patapievici cotidianului Ziua de Vest. Aici, ca de obicei de altfel, Patapievici are o cadere de logica: daca as fi un “infractor antisemit” ar inseamna ca l-as adula pe Hitler, deci implicit pe el cu mustacioara. “Monser, esti tampit!”, ar spune Caragiale. Ulterior, atat Institutul de Studii Avansate din Berlin cat si Universitatea de Vest din Timisoara, ca urmare a dezvaluirilor mele, au fost silite sa retraga de pe site-urile academice titlurile lui Patapievici de “Prof. Univ. Dr.” inchipuit. Deci, se pare ca am fost, totusi, o sursa de informare pentru cei inzestrati cu un minim bun simt si o oarecare responsabilitate profesionala.
Ciudat, camarila intelectuala de sinecuristi aflati in coada cometei prezidentiale, nu s-a revoltat de loc, ca in cazul micului plagiator Victoras Ponta. Eh, iata ca acum, un filosof maghiar, Istvan Aranyosi, profesor la prestigioasa Universitate Bilkent, din Ankara, si autor al unui capitol al volumuluiIdolii forului, demonstreaza ca Horia Roman Patapievici a plagiat folosind “metoda Ponta”. Adica furand texte si idei, in principal din Culianu si Egginton, si expediindu-i apoi pe cei doi la “printre altii”, in bibliografia de la coada brosurii sale “Ochii Beatricei” (56 de pagini!), altfel volum(as) de “mare succes”, publicat in doua editii, unde altundeva decat la colegul sau din GDS, Plagiiceanu, supranumit Liicheanu-Liigheanu?! Si, culmea!, volumas premiat in 2005 de catre Uniunea Scriitorilor din Romania, poate ati ghicit, a dlui Manolescu. O brosura de 56 de pagini, de fapt o conferinta transcrisa! Sa ne mai miram ca Cartarescu este “unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii”, apud Tismaneanu?
Ma intreb ce-o sa zica Patapievici acum de dl Istvan Aranyosi? Ca este membru al Partidului Crucilor cu Sageti?
Haideti sa studiem noile dovezi de plagiat in cazul impostorului cu staif Horia Roman Patapievici, asa cum sunt ele prezentate pe platforma de idei si dezbateri filosofice Calculemus, dovezi preluate si prezentate si de Cotidianul.ro:
“Cred că suprema aberaţie din acest volum se află în textul lui István Aranyosi, “Specializarea intelectual: cazul intelectualilor filosofi din România. Un exerciţiu de logică.”.
Ce il deranja atat de mult pe Andrei Cornea? Il deranja faptul ca am scos in evidenta absenta oricarei activitati publicistice recunoscut academice la nivel international al catorva intelectuali “superstar” din Romania numiti “filosofi” fara a avea opera filosofica de o calitate minim acceptabila. In raspunsul meu de pe blog am dat ca exemplu o carte recenta a lui Horia-Roman Patapievici, care este total lipsita de originalitate.
Dat fiind ca problema plagiatului este fierbinte zilele acestea, reiau cateva idei aici, impreuna cu pasaje pe care Patapievici le-a “subtilizat” de la alti autori in volumul mai sus amintit.
Andrei Cornea sustinea sus si tare intr-o discutie online cu Sorin Adam Matei ca volumul Ochii Beatricei (Humanitas 2004, 2006), al lui H.R. Patapievici, este scris din perspectiva unui fizician, ca este despre spatii non-Euclidiene, si ca nimeni altul decat un fizician precum d-l Patapievici nu ar fi avut indrituirea si cunostintele sa aiba o asemenea abordare asupra lui Dante.
Problema este ca ideea d-lui Patapievici este preluata, inclusiv metaforele si analogiile, din articolul “On Dante, Hyperspheres, and the Curvature of the Medieval Cosmos”, Journal of the History of Ideas 60.2 (1999) 195-216, scris de William Egginton, acesta din urma preluand si dezvoltand ideea originala de interpretare a lui Dante de la R. Osserman, The Poetry of the Universe (New York, 1995), 112-13). Egginton este departe de a fi un fizician; se ocupa de teorie literara. Ideea insa apare pentru prima oara in Mark Peterson, “Dante and the 3-sphere”, American Journal of Physics — December 1979 — Volume 47, Issue 12, pp. 1031-1035:
“We describe three different methods of visualizing the ”closed universe” S3, and point out language in Dante’s Divine Comedy which suggests that he visualized his universe in the same ways, making his universe topologically S3.”
(Traducere: “Descriem (in acest articol, NB) trei metode diferite de a vizualiza“universul inchis” S3 si scoatem in evidenta pasaje din DivinaComedie a lui Dante care sugereaza ca Dante isi vizualiza universul in acelasi fel, adica tratandu-l, topologic vorbind, drept un univers S3”.)
Desigur, Patapievici ii citeaza pe Egginton si pe ceilalti insa doar la bibliografie, fara sa-i mentioneze in text, sa indice clar parafrazele si sursa analogiilor si sa citeze ceea ce este de citat. Mai mult, se vaita (Ochii Beatricei, pp. 51-52) la sfarsitul cartuliei sale (aceasta avand doar 56 de pagini, adica in jur de 20 mii de cuvinte) cat de rau ii pare ca altii au mai spus exact ceea ce el a descoperit despre Dante. Desi este extrem de improbabil ca cineva sa descopere exact aceleasi idei extrem de ineresante si originale pe care altii le-au scris deja, nu este imposibil; dar este total neprofesional, diletant si ridicol sa insisti sa publici cartea, in special refuzand sa indici foarte exact sursele (cartea nu are note de subsol deloc, cu exceptia uneia care indica faptul ca volumul se bazeaza pe o conferinta sustinuta de catre Patapievici)
Ochii Beatricei a castigat in 2005 premiul Uniunii Scriitorilor din Romania. Nu s-a gasit nimeni sa citeasca volumul inainte ca el sa se publice, sa vada ca ideea principala este a altcuiva, ca ceea ce a adaugat autorul roman este aproape zero. Mai mult, textul publicitar la cartea d-lui Patapievici include exact un pasaj despre hipersfera lui Riemann si o imagine (cea cu atingerea propriei cefe prin intinderea mainii in fata, intr-un unvers cu spatiul extrem de curbat) care ii apartin lui Egginton. Cititorul autohton ramane, dupa obisnuita publicitate desantata acordata autorului roman genialoid, cu ideea ca Patapievici a avut originala idee de a intepreta imaginile descrise de Dante prin prisma notiunii hipersferei lui Riemann, ceea ce este complet fals.
O alta sursa a lui Patapievici, nementionata nici macar la bibliografie, este primul capitol din cartea lui Ioan Petru Culianu, Out of this World: Otherworldly Journeys from Gilgamesh to Albert Einstein (Boston: Shambala Publications Inc., 1991) — analogia lingurii (vezi citatele de mai jos). Culianu insusi il parafrazeaza pe Edward Abbott, autorul unei faimoase carti care discuta idea unei lumei bidimensionale si a lumilor multidimensionale, Flatland. A Romance of Many Dimensions (1884). Bineinteles, Culianu nu comite plagiatul de care se face vinovat Patapievici in Ochii Beatricei (il citeaza pe Abbott in text, iar analogia cu supa si lingura ii apartine, Abbott utilizand o alta analogie, cea a perceptiei unui triunghi ca o linie dreapta variind in lungime in lumea bidimensionala).
In cele ce urmeaza am sa dau cateva citate comparative din Patapievici, pe de o parte, si Egginton si Culianu, pe de alta, din care reiese foarte clar nivelul de “originalitate” al intelectualului amator autohton. Traducerile din engleza in romana imi apartin. Cartea Ochii Beatricei am cumparat-o online, sub forma de E-book, de pe site-ul commercial al editurii: https://www.libhumanitas.ro/horia-roman-patapievici-ochii-beatricei-humanitas-2010-ebook.html
Patapievici Ochii Beatricei, p. 44:“Imaginati-va ca as trai într-o lume ca o bila mica, altfel spus, ca spatiul ar fi curb si eu as întinde mâna înainte. Daca sfera ar fi foarte mica, stiti ce s-ar întâmpla? Mâna mea mi-ar atinge ceafa. Daca ar fi foarte mica curbura, întinzând mâna m-as scarpina pe ceafa. (…) Modul geometrilor de astazi de a reprezenta cum ar arata aceasta sfera cu suprafata bidimensionala se cheama hipersfera: de fapt, o sfera în patru dimensiuni.”
Egginton, “On Dante, Hyperspheres, and the Curvature of the Medieval Cosmos”, p. 196:“If the sphere were made small enough, you would encounter some bizarre effects, such as continually returning to the same place you just left despite not having changed directions. Or if the sphere were really small, you could scratch your own back by simply stretching your arm out in front of your body.”(Traducere: Daca sfera ar fi sufficient de mica, v-ati confrunta cu niste efecte bizare, cum ar fi perpetua reintoarcere in acelasi loc pe care care tocmai l-ati parasit, in ciuda faptului ca nu v-ati schimbat directia de mers. Sau daca sfera ar fi foarte mica, ati putea sa va scarpinati propriul spate prin simpla intindere a mainii in fata.”)
Patapievici, Ochii Beatricei, p. 46:“Imaginati-va cum ar fi daca noi am fi niste fapturi bidimensionale. Am locui pe suprafata unei supe si cineva ar manca din ea. Cum as vedea eu lingura? Fiind faptura bidimensionala, nu pot sa ies sa vad ca cineva mananca. Ce vad eu este ca apare un punct, momentul in care lingura patrunde in supa, apoi o linie curba care se mareste pana la diametrul maxim al lingurii, dupa care intersectia lingurii cu suprafata supei se micsoreaza si devine iarasi un punct—momentul in care lingura se desprinde de suprafata supei. Dupa care apare din nou un punct si asa mai departe, pana la miscarea inversa.”
Culianu, Out of this World: Otherworldly Journeys from Gilgamesh to Albert Einstein, p. 18-19:“Essentially, according to his ideas a flat being living on the surface of the soup I am preparing to eat would experience (painfully, I suppose) the spoon crossing his or her space as a simple line whose size varies in time. (…) for the soup creature, the spoon is a crazy and unpredictable transformative two-dimensional (2-D) being that appears and disappears out of nothing and whose shape shows uncanny changes over time.”(Traducere: “In esenta, potrivit propriilor conceptii, o fiinta plata traind pe suprafata supei pe care ma pregatesc sa o mananc ar percepe (in chip dureros, presupun) lingura care intersecteaza spatiul sau drept o linie simpla a carei lungime variaza in timp. (…) pentru creatura de pe suprafata supei, lingura apare drept o entitate tansformativa bidimensionala (2-D), ciudata si impredictibila, care apare si dispare din nimic si a carei forma prezinta schimbari stranii in timp.”)
Patpievici, Ochii Beatricei, p. 44-45:“Dar se mai intampla ceva, independent de faptul ca spatiul este sferic ori nu. Ceea ce eu vad atunci cand ma uit drept in fata nu este o situatie contemporana cu mine, ci una care s-a petrecut in trecut: mi-as vedea, daca spatiul ar fi suficient de curbat, ceafa de azi-dimineata, sa zicem, nu ceafa de acum. Atunci cand privim cerul instelat de deasupra noastra noi nu vedem prezentul, ci trecutul situatiilor stelare la care ne uitam: orice privire in adancul cerului este de fapt o privire aruncata in trecut, si anume, cu cat mai departe ne uitam in spatiu, cu atat mai la inceput – spre inceputul timpului – patrundem. La rigoare, limita de vizibilitate a cerului ar trebui sa fie originea universului.”
Egginton, “On Dante, Hyperspheres, and the Curvature of the Medieval Cosmos”, p. 197:“As we train our vision on the distant reaches of space, we are also looking back in time, such that the light that has traveled the furthest is also the oldest; and the uniformity we see at the edges of the visible cosmos is the uniformity of the cosmos itself, a relatively short time after its birth.”(Traducere: “In timp ce ne exersam vederea inspre locurile indepartate ale spatiului, ne uitam simultan si inapoi in timp, astfel incat lumina care a calatorit cel mai departe este in acelasi timp si cea mai timpurie, iar uniformitatea pe care o vedem la marginile cosmosului vizibil este uniformitatea cosmosului insusi la putin timp dupa nasterea sa.”)
Patapievici, Ochii Beatriceip. 48:“Nu sustin ca Dante ar fi avut facultatile de geometru ale lui Bernhard Riemann; deloc!”
Egginton, “On Dante, Hyperspheres, and the Curvature of the Medieval Cosmos”, p. 195:“I am not proposing to naively interpret the past in our own image, claiming Dante to be a mathematical genius”(Traducere: “Nu propun o intepretare naiva a trecutului prin prisma imaginii noastre prezente, sustinand ca Dante a fost un geniu al matematicii”)
Patapievici, Ochii Beatriceip. 48:“Acest lucru înseamna ca mergând pâna la capat cu cunostintele pe care le avem, universul crestin medieval trebuie sa fie o hipersfera, care are în centrul ei absolut pe Dumnezeu. Cum seamana aceasta cu lumea Big Bang-ului nostru? Foarte bine!”
Egginton, “On Dante, Hyperspheres, and the Curvature of the Medieval Cosmos”, p. 198:“For Osserman this image is a startlingly accurate rendition of the retro-verse, in which the point of light the poet depicts at the center of the universe — representing, of course, God — coincides perfectly with the Big Bang in contemporary cosmology.”(Traducere: “Pentru Osserman, aceasta imagine este o uimitoare versiune a retro-versului, in care punctual luminos pe care poetul il descrie ca fiind in centrul unversului — reprezentandu-l pe, bineinteles, pe Dumnezeu — coincide in mod perfect cu Big Bang-ul din cosmologia contemporana”)
“Din păcate însă, acest model de instituţie normală este tratat prosteşte şi de politicieni, şi de o parte a presei, şi de un segment de public care a fost expus, ani la rînd, propagandei deşănţate a unor indivizi din mass-media – de la Victor Roncea la Mihai Gâdea –, care sînt incapabili de o discuţie argumentată. Ei ştiu doar să lanseze atacuri şi campanii defăimătoare. Decizia Guvernului de a trece ICR în subordinea Parlamentului este în bună parte consecinţa acestui „curent“ aberant al opiniei publice…”, am aflat ca a scris in Dilema mogulului filo-rus Dinu Patriciu redactorul sef Marius Vasilescu, proclamat “cel mai sexy intelectual” al lui Andrei Plesu (?!), un serios concurent de-al scriitoarei de top si top-less Mihaela Radulescu (foto “in familie”, alaturi de clientul ICR, Cacartarescu). Editorialul lui Vasy in care e cainat bietul Pata este intitulat nici mai mult nici mai putin decat “Adevărul despre ICR şi H.-R. Patapievici“. Sa fi fost vorba in titlu de ziarul “Adevarul” al aceluiasi stapan, caci e clar ca nu a avut timp sa afle adevarul chiar de la tatal si mama-omida intelectuanalilor lui Patriciu, bulibasa Plesu, pentru ca academicianul Buzura dezvaluie ca, in ceea ce priveste ICR, rectorianul Plesu avea aceeasi viziune cu premierul Ponta, dorindu-l la sanul Parlamentului (vedetiDezvaluirile lui Augustin Buzura despre ICR: Plesu voia sa stea sub Parlament. Despre Patapievici: “Ziua, om de știință, noaptea, prostituată!” »). Deci, iata, o noua dilema, ba chiar o trilema, ca tot am auzit ca la Dilema vara asta se poarta trisexualitatea, politica desigur. 🙂
Dincolo de brasoavele lui Vasy despre Pata si ai lui nu pot decat sa ma amuz cum amploaiatul lui Patriciu pune in aceeasi balanta spatiul meu de activitate publicistica – Blogul Victor Roncea – cu ditamai uzina de presa care este Antena 3 cu al sau realizator vizibil seara de seara, jurnalistul Mihai Gadea, director totodata peste afacerea de milioane a trustului Intact, aflata azi in topul audientei TV din Romania. Multumesc, ce sa zic?! Sunt onorat, desi eu am scris intotdeanua despre profitorii tuturor regimurilor mai mult pentru Basescu, ca sustinator – unii zic tampit – de-al lui, si nu incasand salariu de la devalizatorul Romaniei Patriciu, ca Marius Vasilescu sau de la Voiculescu, ca Mihai Gadea (sau incasand 1.000.000 – un milion de euro de la Vintu, ca colonelul Turcescu)! Macar, vorba dilematicului, am creat un curent. Ceea ce, un om de valoarea fizicianului scatofag Horia Roman Patapievici nu a reusit inca, in ciuda resurselor sale – materiale nu intelectuale -, nelimitate. Asemenea, Plesu si Liiceanu. Sa luam, de exemplu, modelul filosofului legionar Noica, de la care se revendica, pentru PR si marketing, atarnatorii de la Paltinis si de la a carui nastere se implinesc astazi 103 ani fara nici o manifestare publica, academica, din partea profitorilor lui, Pat si Patason, alias Lesu si Pliiceanu, mai cunoscut drept Liicheanu, Liigheanu sau Plagiiceanu. Unde sunt sutele de oameni care-i cauta si urmeaza zilnic, unde este curentul literar, eseistic, filosofic pe care l-au creat, in cei 22 de ani de ocupatie de tip sovietic a spatiului cultural romanesc? Iata, inca o dilema pe adresa lui Mariusica cel sexyca.
Din aceeasi gama dilematica se remarca si un alt aparator al Pataplesului, recte caricaturistul Devis Grebu, alias Devil Rebu, care m-a portretizat si pe mine intr-o serie de ipostaze simpatice prin caricaturile lui de presa (vedetiaici, aici, aici si aici), pe vremea cand era platit de cel de-al doilea mogul filo-rus din tabara anti-Basescu si anti-Romania: Sorin Ovidiu Vintu, sponsorul Volvo-ului de sub fundul lui Patapievici, conform Agentiei Nationale de Investigatii. Iata ce a putut sa debitez sustinatorul aferatului Patapievici, finutul sinecurist ICR, unei cunostinte de-a mea din spatiul online:
Elegantul intelectual ICR Debil Rebu despre un jurnalist roman si munca lui: “blogul scursorii scabroase, legionarul scelerat-violent Victor Roncea” 🙂
“Socat fara margini la descoperirea unei postari laudative a unei poze a “capitanului” Zelea etc… cu nu stiu (si nici nu ma intereseaza ) ce ocazie/aniversare a miscarii legionare, preluata de unul/una dintre voi (ezit/evit sa identific – deocamdata – autorul/oarea) de pe blogul scursorii scabroase, legionarul scelerat-violent Victor Roncea ( frate-sau nu-i mai breaz ). Credeti-ma, ii stiu bine pe amandoi, mai ales pe acest imund Victor si, de altfel sunt convins ca si cei de mai sus dintre voi care profeseaza in domeniul jurnalismului il/ii stiu nu mai putin bine decat mine. In consecinta vreau sa cred, chiar sper din toata fibra sufletului meu ca postarea a fost facuta din neatentie, iar legatura pe acest spatiu cu scarba sus-amintita se datoreaza naivitatii si/sau superficialitatii in alegerea celor cu care doriti sa comentati, sa compatimiti, sa sustineti cauze drepte in comun, sa nu va fie rusine sau chiar sila de a va afla alaturi, in orice situatie… Dar, inca socat profund de descoperire, m-am precipitat pe blogul cu pricina si, in afara constatarii – cu sila – a catorva scarbosenii (texte scrise la adresa lui Patapievici de catre Eugen Mihaescu, un xxx, xxx, xxx, xxx/xxx, xxx, un xxx de xxx pe care il cunosc personal mult mai bine decat pe Roncea ) si a unei multitudini de ode legionare proprii sau combinate cu un alt blog legionar – “ZiaristiOnline.Ro“… am constatat cu stupoare ca avem un numar impresionant de “prieteni comuni”, voi. Acest surprinzator fapt m-a determinat sa va transmit de indata “numai” trei vome dezgustatoare preluate de pe aceste bloguri, care – sper – va vor lamuri ( daca nu cumva erati deja ) asupra acestui personaj cum nu se poate mai nociv. Vi le trimit si astept – cu nerabdare (fara intarziere) – v-o cer chiar, din prietenie si apreciere – reactia voastra individuala imediata cu privire la relatia voastra cu “el”, de acum incolo. Multumesc pentru intelegere. – Devis Grebu”
Domnul Eugen Mihaescu, artist plastic anticomunist faimos in intreaga lume, il pune la punct pe scremutul g/rebut al lui Patapievici: “Ultima oara l-am vazut acum vreo 20 de ani intr-o statie de metrou, la N.Y. si a luat-o la fuga de frica sa nu-l cocosez”
“Acest individ ar fi trebuit sa se numeasca REBU si nu Grebu si e ilustrarea proverbului: “Pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti!” L-am ajutat cand a ajuns la New York (dupa ce si-a lasat samanta pe doua continente si si-a parasit progeniturile in Israel si Franta) si l-am prezentat la “The New York Magazine”. Acolo a avut proasta inspiratie sa ceara sa fie favorizat pentru ca, vezi Doamne, e evreu. J.C.Suares, (care si el e evreu!) – amicul meu – n-a vrut sa lucreze cu el din acest motiv. L-am dus apoi la Jerelle Kraus care era art director la “The New York Times” in acea perioada si care l-a si gazduit pana nesimtitul i-a spus de la obraz ca nu-i mai plateste chirie daca nu ii da de lucru. In fine, mizerii din astea. Apoi a inceput sa scrie la toata lumea ca ii fur ideile si, bineinteles, i-a scos din sarite pe toti redactorii care au incetat sa-l mai solicite. Pentru toate astea sunt vinovat eu, se pare, din moment ce ma injura in halul asta. Nu e prima data ca sunt astfel “rasplatit” si nici ultima data! Ultima oara l-am vazut acum vreo 20 de ani intr-o statie de metrou, la N.Y. si a luat-o la fuga de frica sa nu-l cocosez. Un nenorocit, unul dintre sutele de mii de evrei care s-au intors in Romania ca sa o praduiasca si sa ne insulte din nou.
Comisia de Etica a Universitatii din Bucuresti s-a intrunit astazi, din nou, pentru a analiza plagiatul lui Victor Ponta. Foarte bine! Dar cu cine? La cererea publicului (re)semnalam frauda rectorului UB, care ar trebui cercetata si sanctionata de aceeasi Comisie de Etica din care face parte chiar el (!):
Zilele trecute, marele plagiator dovedit G Liiceanu, se producea din mers contra mai micului sau coleg, V Ponta, la ridicolul “protest al ghilimelelor”. Cum altfel, doar e liicheaua-sefa a celor cinci limbrici ai mintii: plagiatorii Plesu, Patapievici, Manolescu, Cartarescu si, cu voia Dvs, ultimul pe lista, Liicheanu.
La organul de presa al GDS, revista “22”, redactorita-sef-adjuncta A Pora cere cu aplomb: “Ponta, demisia!”. “Curaj, rămâi în bibliografie… cu plagiatul prins la butonieră“, mai scrie sex-simbolul intelectualilor lui G Sorosica. Cinci articole a scris, pana acum, deontoloaga Pora, despre plagiatul lui Ponta! Titlurile lor spun totul: Să-ţi fie ruşine, Victor Ponta! Ia-ţi plagiatul şi du-te!, Plagiatul şi sinuciderea, un film prost în regia USL, Plagiatul. Cele 4 diversiuni ale lui Ponta, Răfuiala lui Ponta cu statul de drept şi uselizarea ţării, Ponta, demisia! Curaj, rămâi în bibliografie…
Problema e ca coleguta noastra guraliva a ramas in istoria inca nescrisa a fostei prese romane cu cel mai caraghios plagiat prins… de codita ei. Ratusca noastra cea frumoasa, aflata pe atunci la Hotnews, a copiat dintr-un articol-exclusivitate al Adrianei Dutulescu, aparut in EVZ, in care aceasta il omora, din greseala, pe un judecator de la Curtea Constitutionala. Plagiatoarea noastra, in “exclusivitatea” ei, a preluat, normal, si eroarea tragi-comica despre… “defunctul” Acsinte Gaspar.
Cum se intampla la “casele mari” ale mai tuturor “deontologilor neamului”, viciul a obligat-o sa repete figura, devenind plagiatoare in serie. Dupa ce a fost semnalat inca un plagiat, din Cotidianul si de pe portalul Ziare.com, guraliva noastra de serviciu a fost obligata sa demisioneze.
Cristian Pantazi, un fel de redactor sef pe la Hotnews, sustinea insa in EvZ ca nu acesta ar fost motivul demisiei/demiterii. Ca un alt deontolog demn al neamului ce e, el avea sa afirme că „plagiatul“ a fost un incident „regretabil, minor“ şi că „nu-i acordă foarte mare atenţie. I se poate întâmpla oricui“. 🙂 🙂 🙂
“HotNews se pozitioneaza drept o publicatie premium, dar considera una dintre cele mai grave crime jurnalistice drept lucruri minore, care se pot intampla oricui!”, observa, ultragiat Alexandru-Bradut Ulmanu de la Jurnalism Online.
Intr-un comentariu la articolul lui Alex Ulmanu, preluat si de Tiberiu Lovin, deontologul Pantazi recidiveaza afirmand despre situatia plagiatului ca “ce s-a intimplat a fost o problema minora fata de plusurile pe care, totusi, Andreea Pora ni le-a adus“. Pai acum m-am lamurit: asa zice probabil si Iliescu despre pupilul sau Ponta! 🙂 🙂 🙂
Ce pot sa mai spun este un singur lucru, care se refera la toata starea tumultoasa de azi a Romaniei, agitata de curvele “deontoloage” ale PDL/GDS/ICR scoase de la ciolan de “socio-liberalii” USL:
“M-am saturat de lichele, dati-mi o canalie!” (*)
PS: Ca orice infractoare de duzina, se pare ca macanitoarea noastra-sefa a incercat sa-si stearga apoi urmele. Doi dintre cei care au consemnat “evenimentul” au ratacit informatia pe site-urile lor: Reporter virtual si Anca Bundaru. A ramas, in schimb, la Ciutacu si Jurnalism Online. Despre acelasi lucru scrie si Victor Ciutacu: Plagiatorii dovediţi se tăvălesc în noroi
Aşezaţi-vă la 1,5-2 metri de monitor şi priviţi afişul imaginea de mai jos:
Este adevărat că imaginea pe care o percepeţi este aceasta?
Faceţi o translaţie acum şi gândiţi-vă că sunteţi pe stradă şi treceţi pe lângă acest afiş. Deci cu ce mesaj rămâneţi voi?
.
1. În primul rând percepeţi câmpul superior din centru-dreapta. O imagine parcă decupată din reclamele serialului Eliot Ness, sau de ce nu, a serialului La Piovra. O imagine “violentă” în care albastru-miliţian contrastează puternic cu gălbuiul-verzui cadaveric.
2.În al doilea rând, în mod reflex privirea vă fuge în stînga şi percepeţi câmpul cu distribuţia serialului propus de Casa de Filme “Noua Republică”. Numele vedetelor, nu le puteţi distinge ci doar intui, făcând în subconştient legătura cu chipurile celor din imagine. Asta bineînţeles doar voi “cinefilii”. Că restu’, adică nea Ionii, Maricicilii şi D-Kanalişti habar n-au! Lor le “place tare” (mă-nebunesc când aud câte-o pupăză d-asta ‘tele-ctuală cum spune că-i “place tare”) doar, Zăvoranca, Pepe şi tele-novelele!
3. În al treilea rând percepeţi câmpul inferior:
23.06.2012
ÎNCEPUTUL
SFÂRŞITULUI
LOR
Atenţie la culori!
– albastrul: miliţia
– verdele prăzuliu: încercarea ratată de rebrenduire “iamagistică” a PDL-ului.
– negru: întunericul
– roşu: comuniştii
Deci mesajul pe care îl receptaţi este:
A ÎNCEPUT SFÂRŞITUL CELOR DIN IMAGINE!
Hihihi….uneori:
GURA PĂCĂTOŞILOR ADEVĂR GRĂIEŞTE!
O remarcă mai fac:
BĂI MIHAIL NEAMŢU,
OBSERVI AŞEZAREA PERSONAJELOR ÎN IMAGINE?
– În planul superior personajele principale:
Mihai Răzvan Ungureanu şi Monica Macovei Gherghescu.
– În planul inferior personajele secundare:
Tu întemeietorul acestui partid şi încă câţiva figuranţi!
Te întreb:
CE PĂRERE ÎŢI FACI NEAMŢULE?
Hihihihi……
.
PS1 Apropo. Dobitocul de Cristian Preda unde-o fi?
SPER CĂ NU RĂMÂNE ÎN PDL!
Eu zic să-l luaţi cu voi ca să aibe cine să ragă pe blog!
.
PS2 Bleahhhhhhh, imaginea din câmpul superior centru-dreapta parcă-i o flegmă! Flegma unui tuberculos…..
Conform legilor României ceea ce face USL este ilegal!
La toate acestea “se umblă” pentru ca în final
MARINARUL SĂ FIE SUSPENDAT.
(aici nu pot preciza dacă este sau nu conform legilor României)
Pot preciza însă altceva:
EU, CETĂŢEAN AL ROMÂNIE, SUNT DE ACORD CU TOATE ACESTE ILEGALITĂŢI, DEOARECE ACEASTA ESTE UNICA SOLUŢIE PRIN CARE ROMÂNIA NU VA AJUNGE LA DISCREŢIA POLIŢIEI POLITICE PE CARE MAFIA CONDUSĂ DE MONICA MACOVEI GHERGHESCU VREA S-O IMPUNĂ DREPT PRINCIPAL ORGANISM DE SUBORDONARE A FUNCŢIONARII STATULUI ROMÂN.
Dacă USL-ul va da chix şi acum, vom ajunge un stat de “infractori fără de vină” acuzaţi în baza unor dosare fabricate la comandă de o slugă, şi anume de Daniel Morar, care nu se dă în lături de la nici-o blestemăţie pentru a-şi mulţumi stăpânii. De fapt, în primul rând pentru a-şi mulţumi stăpâna, care la rândul ei, fiind şi ea o slugă, trebuie să-şi mulţumească la rândul ei stăpânii.
Trăim şi vedem ce-o fi şi cum o fi.
SĂ SE SPELE PE CAP.
Şi spun aceasta deoarece oricare dintre aceste două găşti va învinge, noi românii vom pierde.
VA FI BINE DOAR PENTRU EI.
PENTRU NOI VA FI DOAR RĂU.
PS: Dacă actuala guvernare va reuşi să destructureze mafia condusă de Monica Macovei – Gherghescu, principalul partid de opoziţie nu va fi PDL, ci va fi PPDD-ul
December 18th, 2012 
VR 
Nicolae Manolescu nu va ajunge membru titular al Academiei Române din cauza lui Poulidor
Posted in 
Tags: 
