Posts Tagged ‘Teodor Melescanu’

Domnule Prim Ministru Sorin Grindeanu ce-aţi face dacă aţi fi în locul doctoriţei Camelia Smicală? Dacă pe Mihai şi Maria nu-i auziţi, ne veţi auzi pe noi: Copiii Smicală vă cer socoteală!

În ciuda unei delegații parlamentare românești care s-a deplasat zilele acestea la Helsinki și Tampere pentru a negocia cu autoritățile finlandeze respectarea drepturilor copilului, ale omului, în Cazul Smicală, ieri, de 1 Iunie, Ziua lor, doctoriței Camelia Smicală, mama celor doi micuți răpiți în urmă cu un an, Mihai și Maria, nu i s-a permis nici măcar să le transmită telefonic `La Mulți Ani!” propriilor săi copii. Așa a fost și de ziua lor de naștere, și de cea de nume, și de ziua mamei, și de Sfintele Paști, și de Crăciun… Dacă cineva credea că Moș Crăciun e stabilit de bună voie în Finlanda, acum e clar că se află acolo prizonier, încarcerat în lagărele finlandeze din Hitlerlanda.
Primul ministru al României, Sorin Grindeanu, a dat,de 1 iunie, pe Facebook, o Hotărâre de Guvern istorică: “HOTĂRÂRE DE GUVERN: AZI TOȚI COPIII SĂ FIE FERICIȚI!”. Ce ne facem însă, domnule prim ministru, că doi “nereeducați” nu v-au putut asculta? Maria și Mihai Smicală, deținuți în Gulagul Copiilor din Finlanda, nu pot fi fericiți. Poate că un telefon din partea Dvs – așa cum v-a solicitat Coaliția Pentru Familie – le-ar fi schimbat starea profundă de nefericire. Le-ar fi demonstrat că vă pasă de copiii României și le-ar fi dat speranță că vor putea fi liberi, într-o bună zi. Cât mai curând, după cum ne dorim!
O simplă cerere de a vorbi la telefon cu cei doi copilași români – ținuți separat, în două instituții distincte ale lagărului – ar fi obligat autoritățile obtuze finlandeze să trateze cazul cu mai mare atenție, poate chiar și cu deferență, iar copiilor le-ar fi adus o întârire sufletească atât de necesară pentru starea în care se află. Pentru că da, e suficient să asculți înregistrările copiilor de la cea mai recentă vizită a mamei, permisă după două luni (!), ca să înțelegi că acești doi copii se află într-o stare disperată. Nu trebuie să fii psiholog, finlandez sau nu, ca să realizezi asta. Cele câteva minute de conversație ar fi suficiente să spargă și o inimă de piatră, să caute și ultima rămășiță sufletească din cotloanele interioare ale vreunui demnitar, și să-l determine să acționeze.
Dar finlandezii se pare că mișună pe suprafață pământului ca produse ale unei experiment social și biologic gigant, de care noi nu am avut habar: trăiesc fără inimă. Le-a fost extirpată. În ei nu mai ciocăne undeva ascuns nici măcar ultima rămășiță de umbră a Mareșalului Mannerheim, de care România a fost legată prin lupta similară dusă împotriva celor două oribile dictaturi ale secolului trecut: cea bolșevică și cea nazistă. Noblețea și demnitatea Mareșalului Mannerheim s-a stins în Finlanda. Omenia a apus. Altfel nu se poate explica cum, deși prin conducătorul lor suprem au respins ocupațiile naziste și bolșevice, astăzi se fac demni urmași ai programelor antiumane ale celor două aparate diabolice: internarea copiilor în sisteme concentraționare de modificare a sufletelor, asemănătoarea Lebensborn-ului și „Experimentului” Gulag.
Există ciudățenii mai puțin cunoscute public despre încântătoarea Finlandă. Una dintre acestea: Finlanda s-a aflat adeseori în topul european al infanticidului –  mame care își ucid copiii. În epopeea națională finlandeză, Kalevala, despre care se afirmă că a jucat și joacă un rol important în dezvoltarea identității lor naționale, personajul principal, eroul zeificat Väinämöinen, face apologia infanticidului, ordonând ca Marjatan poika, fiul lui Marjatta, să fie înecat în mlaștină. Ceva, acolo, a provocat niște modificări macabre în mentalitatea finlandeză, care nu răzbat în prezentările PR-istice fabuloase despre frumusețile și perfecțiunea Finlandei. Fostul soț al Cameliei Smicală, Petri Jalaskoski, tatăl degenerat al celor doi copii frumoși, Mihai și Maria, era un adept al unei “metode” autohtone de a câștiga supunerea lor: introducerea copiilor cu capul sub apă în cadă, până la limită, “până imploră mila” – pentru a-l cita pe torționar -, pentru a ști cine este “stăpânul” de care trebuie să asculte.
„Metoda” de „waterboarding”, practicată și asupra deținuților de la Guantanamo, este considerată și condamnată pe plan internațional – de lumea civilizată, desigur – drept o tortură odioasă. Este doar unul dintre motivele pentru care Camelia Smicală – unul dintre cei mai apreciați medici români din Finlanda, conform rapoartelor instituțiilor medicale unde profesează – a solicitat divorțul de acest personaj. Ciudățenia mentalității bolnave finlandeze merge mai departe: Jalaskoski însuși a recunoscut în față unor autorități ale “protecției copilului” că este adeptul acestei practici. Cu toate acestea, tot mama româncă a fost condamnată și copiii separati de ea și între ei, sub acuzația oficială că ar avea „o relație prea afectivă cu copiii” și, respectiv, că Mihai, de 11 ani, ar influența-o pe sora lui mai mică, Maria, de 10 ani, împotriva tatălui. “Cu alte cuvinte, o mamă este acuzată că își iubește copiii!”, după cum observă Coaliția Pentru Familie în Apelul către Președintele și Premierul României. Are dreptate doamna ambasador a Finlandei în România, Paivi Pohjanheimo, care argumentează superior de ce sunt copiii luați de la mamă pentru reeducare prin afirmația că “avem culturi diferite”… Da, avem culturi diferite: una a urii, alta a dragostei…
Pentru că bieții copii chinuiți, după divorțul părinților, nu mai voiau efectiv să meargă la tatăl lor în perioada alocată legal – și nu e de mirare de ce – mama a primit amenzi din partea unui singur judecător de… 40.000 de euro. O fi torționarul Jalaskoski, exponentul „culturii diferite” a doamnei ambasador, un tip care se declară fără venit deși derulează afaceri în România, vreun securist finlandez protejat de sistem? Este o pistă de investigat…
Un adversar care se simte inferior va pierde mai repede bătălia indiferent de resursele sale militare, dădea de înțeles Mannerheim. Se simt autoritățile române inferioare celor finlandeze? Care ar fi motivul? Nu știu, dar unul cu siguranță există dacă nimeni din Guvernul României nu l-a pus la punct pe ministrul de Externe finlandez când acesta s-a apucat să dea lecții de democrație românilor prin intermediul unui babuin. Sunt curios cum o va întoarce acum Timo Soini când va ajunge la București pentru a-l însoți pe primul ministru finlandez, Juha Sipilä, interesat în câteva contracte de mare interes (sute de milioane de euro, poate chiar mai mult) atât pentru Finlanda cât și pentru România. Pentru că tot vorbim de resurse, este cazul să semnalăm că aceste contracte țin de plasarea unor transportoare blindate “Patria” și a unor elicoptere “Puma”, României, acestea din urmă pentru reparații. Dar ce-ar fi să nu mai vină? Sau ce-ar fi ca, în semn de apreciere a statutului României de membră cu drepturi depline a Uniunii Europene, să-i elibereze doi cetățeni?
Timo Soini, un tip de dreapta, adversar declarat al avorturilor și homosexualității, este co-fondatorul și șeful Partidului Finlandezilor. Vă imaginați înscrierea la tribunal în România al unui “Partid al Românilor”? Oooo, cred că ar fi scandal internațional, dacă nu chiar intergalactic! Toată gașcă cea vestită a întreg Ghedeseului și Soroșelului ar sări în aer. Și totuși, babuinul nostru ghedesist, Cătălin Avramescu, fostul ambasador al României în Finlanda – unul dintre principalii vinovați de suferințele de azi ale copiilor răpiți și de întreaga soartă a Familiei Smicală – nu s-a sfiit să devină vasul comunicant, respectiv uretra, sau mai curând nefridiul, intolerantului politician finlandez. Când este vorba de a infesta România, gândacii ei de bucătărie, păduchii, nevertebratele ei nu se mai uită în blana cui se cocoață. În completare trebuie subliniat că da, există rasism împortiva românilor în Finlanda. De ce? Pentru că finlandezii educați doar prin „cultura” tv și a propagandei media dezvoltate de valeții lor unguri consideră că românii sunt romi – țigani! – după cum o demonstrează și un clip promovat pe pagina oficială de Facebook a Ambasadei Finlandei în România. Și-atunci, vezi Doamne, cultura lor este „superioară” aceleia țigănești, respectiv românești, nu-i așa? (Apropo și în paranteză: când o să admită Ministerul Sănătății că majoritatea victimelor epidemiei de rujeolă provind din mediile comunității rome?)
I-a castrat cineva pe funcționarii români? De ce nu se bat pentru doi cetățeni ai lor, minori, aflați într-o situație disperată? Dar pentru copiii familiilor Racolța/Barbu, Brădeanu, Hermina Gheorghe, Dina Stelica, și alții, și alții? Se invocă faptul că țara de reședință a minorilor are întâietate. Dar când această țară de reședință calcă în picioare, cu nerușinare, în cazul nostru, dreptul inalienabil la exercitarea religiei, când încalcă timp de doi ani Convenția de la Viena și – așa cum expune revista Societății de Științe Juridice din România într-o analiză detaliată -, Convenția ONU privind Drepturile Copilului și Declarația Universală a Drepturilor Omului, baze ale coexistenței planetare, ce este de făcut?
Oare autoritățile României nu știu că umilirea unui singur membru al nației umilește întreaga națiune? Cum ar fi ca unul dintre copiii domnului Grindeanu să fie maltratat la școală? Bănuim că ar sări să-și apere un prunc al familiei. Maria și Mihai – copii maltratați fizic și psihic – nu sunt numai copiii doamnei Camelia Smicală. Ei sunt copiii României. Conduse azi, cel puțin în acte, de dl. Grindeanu și de dl. Iohannis.
Nu este târziu nici acum ca primul ministru să asculte vocea reprezentanților a peste 3.000.000 de români.
Facem apel în primul rând la oficialii finlandezi responsabili, și poate chiar și cu suflet, care realizează unde poate această criză. Nu vrem să credem că toți finlandezii și-au pierdut inima. Eliberați copiii Smicală!
Pe lângă idealurile și lupta comună cu același inamic, un alt motiv de coeziune româno-finlandeză (sau invers) ar fi că Finlanda sărbătorește anul acesta centenarul de când s-a despărțit de imperiul rus, la fel ca și România, în parte, la anul, ca să nu mai vorbim de faptul că avem răni sângerânde similare în coaste, care sunt Karelia și respectiv Basarabia.
Dacă este vorba că România trebuie să conlucreze cu Finlanda pentru a-i preda ștefeta la președinția Consiliului Uniunii Europene în 2019 și Finlanda să facă bine și să conlucreze cu autoritățile României asigurând unor cetățeni europeni dreptul la viață, la liberă circulație și la libertate. Dacă nu, vai și amar va fi de „buna cooperare”…

Declarație în Parlamentul României: „Libertate pentru Maria și Mihai Smicală!”. Se anunță noi proteste iar un deputat cere MAE să pună la punct Ambasada Finlandei, care ne prezintă drept țigani

Într-o declarație pe care ne-a transmis-o în exclusivitate deputatul de Diaspora Doru Coliu acesta afirmă că a solicitat Ministerului Afacerilor Externe să o avertizeze pe ambasadoarea Finlandei,  Paivi Pohjanheimo, să retragă această dezinformare voită de pe pagina Ambasadei. Potrivit cutumelor diplomatice internaționale, Ministerul de Externe român poate să avertizeze Finlanda în Cazul Smicală uzitând de Nota verbala, Nota semnată, Scrisoarea personală și Memorandumul. Cu excepția unei poziții generale exprimate public de ministrul de Externe Teodor Meleșcanu, nici una dintre aceste practici oficiale directe și concrete nu a fost uzată de MAE român.
Deptutatul Doru Coliu s-a deplasat recent în Finlanda, împreună cu colegii săi Constantin Codreanu și Matei Dobrovie, doar pentru a se izbi de refuzul autorităților finlandeze de a-i vizita pe cei doi copii ai doctoriței Camelia Smicală, Maria și Mihai, închiși în două centre separate de peste un an de zile. În ceea ce privește Cazul Smicală, Doru Coliu, este categoric și afirmă că protestele vor continua până la eliberarea celor doi copii: “Nu ne vom lasa pâna nu vor elibera copiii! Noi considerăm această acțiune răpire de copii.”
Potrivit unor surse MAE neconfirmate oficial, pe 13 iunie, premierul Finlandei, Juha Sipila, ar urma să efectueze o vizită de lucru în România. Societatea civilă românească a anunțat deja că acordă un ultimatum Finlandei pentru eliberarea copiilor, în caz contrar urmând să declanșeze un război diplomatic pentru respectarea legilor internaționale de către regimul de la Helsinki. Doru Coliu mai afirmă că s-a adresat și Președintelui României și Premierului dar până acum nu a primit nici un răspuns însă așteaptă să meargă la acesta din urmă împreună cu o delegației a societății civile românești pentru a-i expune Cazul Smicală.
Astăzi, președintele Comisiei pentru Românii de Pretutindeni, Constantin Codreanu, care a și decorat-o pe mama Camelia Smicală cu medalia de onoare a Parlamentului României, a rostit o declarație categorică în plenul Parlamentului, solictând solidaritatea presei, societății civile și a clasei politice, dar și a autorităților statului, pentru eliberarea celor doi copii: “Mă adresez tuturor instituțiilor statului român să ne mobilizăm exemplar pentru a obține eliberarea acestor copii din captivitatea instituțională și readucerea lor în sânul familiei, alături de mama lor. Să sesizăm Parlamentul European, Consiliul Europei, dar și Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului.
Manifestațiile publice de protest trebuie să continue. Fac apel către reprezentanții presei și către întreaga societate românească, din țară sau de peste hotare, să fim alături de familia Smicală pentru recuperarea copiilor din așezămintele concentraționare. Finlanda trebuie să înțeleagă că Mihai și Maria Smicală sunt și copiii noștri, ai României, și nu vom permite să fie tratați injust, în disprețul normelor internaționale și al elementarului bun simț omenesc. Libertate pentru Maria și Mihai Smicală!”, a declarat deputatul.
Redăm mai jos declarația acestuia, ca text și video, precum și pe cea scrisă a colegului său de Comisie, Matei Dobrovie.
Reamintim că ieri, profesorul Radu Carp, secretarul executiv al PNL și co-președinte al Comisiei de Politică Externă a expus o poziție instituțională legată de Cazul Camelia Smicală în care afirmă negru pe alb că a fost pus în fața unui fapt fără precedent în analele diplomatice post-1989, în ceea ce privește un stat partener, membru al UE: “Reprezentanții PNL au contactat Ambasada Finlandei la București pentru a avea o întrevedere cu doamna ambasador în vederea discutării cazului Smicală. În momentul în care reprezentanții ambasadei au aflat obiectul acestei solicitări, s-a încetat orice corespondență. Avem de-a face, din păcate, cu un exemplu al faptului că autoritățile finlandeze refuză în continuare dialogul deschis pe marginea acestui caz. Este pentru prima oară când, la solicitări similare din partea PNL, se răspunde practic cu un refuz al dialogului.”
“Parlamentul României
Camera Deputaților
Constantin Codreanu – declarație politică: ”Libertate pentru Maria și Mihai Smicală!”
Domnule președinte,  stimați colegi,
Cazul dramatic al familiei Smicală din Finlanda ne reține atenția de câteva luni de zile. Prin acest caz, autoritățile finlandeze au provocat numeroase acțiuni de protest în toată țara și peste hotare, dar și o adevărată furtună mediatică.
Instituția finlandeză pentru Protecția Copilului i-a separat forțat și brutal de mama lor, în baza unor simple și nefondate suspiciuni de intenție de a emigra în România, pe copiii minori ai doamnei doctor Camelia Smicală, Maria, de 10 ani, și Mihai, de 11 ani. Doamna Camelia Smicală și copiii săi minori dețin dublă cetățenie: română și finlandeză. Cei doi copii răpiți familiei au fost separați și plasați forțat în instituții de tip închis. Nedreptatea care li s-a făcut acestor copii români și suferința morală îndurată de ei ne-au determinat să luăm atitudine și să ne solidarizăm cu ei, și să încercăm o rezolvare amiabilă a cazului, în interesul suprem al copiilor.
În perioada 30 mai – 1 iunie am condus delegația Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării în Finlanda, pentru a ne documenta la fața locului asupra acestui caz dramatic. Am avut întâlniri cu doamna Camelia Smicală în locuința ei din Tampere, cu ambasadorul României la Helsinki, cu reprezentanți ai Ministerului Afacerilor Externe, ai Ministerului Justiției, Ministerului Afacerilor Sociale și Sănătăți in Finlanda, ai Serviciului Social din cadrul primăriei Tampere, precum și cu membrii Comisiei pentru probleme sociale a Parlamentului Finlandei.
Urmare a vizitei delegației noastre parlamentare autoritățile finlandeze au acceptat să-i permită ambasadorului României în Finlanda, Răzvan Rotundu, să-i viziteze pe cei doi minori ținuți în captivitate instituțională, iar doamna Camelia Smicală a fost concediată din serviciu, sub pretextul de a-i fi defăimat și agresat pe asistenții sociali care i-au răpit copiii cu brutalitate. O asemenea situație nu ne poate lăsa indiferenți.
Constatăm cu profund regret și stupoare că Finlanda încalcă în cazul copiilor Cameliei Smicală prevederile Convenției ONU cu privire la Drepturile Copilului, ale Declarației Universale a Drepturilor Omului.
În această situație, mă adresez tuturor instituțiilor statului român să ne mobilizăm exemplar pentru a obține eliberarea acestor copii din captivitatea instituțională și readucerea lor în sânul familiei, alături de mama lor. Să sesizăm Parlamentul European, Consiliul Europei, dar și Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului. Manifestațiile publice de protest trebuie să continue. Fac apel către reprezentanții presei și către întreaga societate românească, din țară sau de peste hotare, să fim alături de familia Smicală pentru recuperarea copiilor din așezămintele concentraționare.
Finlanda trebuie să înțeleagă că Mihai și Maria Smicală sunt și copiii noștri, ai României, și nu vom permite să fie tratați injust, în disprețul normelor internaționale și al elementarului bun simț omenesc.
Libertate pentru Maria și Mihai Smicală!
Deputat Constantin Codreanu, circumscripția electorală nr. 43, Diaspora”.

Finlanda încalcă legile internaționale și refuză dialogul cu România

Colegul lui Constantin Codreanu, Matei Dobrovie, vicepreședintele Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării, care l-a însoțit în Finlanda, a transmis la rândul său, prin intermediul Parlamentului României, următorul comunicat:
“În perioada 30 mai – 1 iunie, o delegație a Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării a Camerei Deputaților a efectuat o vizită în Finlanda, pentru a discuta cu autoritățile despre cum funcționează sistemul finlandez de protecția copilului și cazul mamei căreia i-au fost luați doi copii minori și plasați în două instituții separate.
Am avut discuții cu reprezentanți ai Ministerului de Justiție, Ministerului pentru Afaceri Sociale și Sănătate și ai Serviciului social din Tampere, în cadrul cărora am ridicat mai multe întrebări legate de cum este definit interesul suprem al copilului în legislația finlandeză și în ce mod poate fi justificată despărțirea fraților prin acesta.
În context, am reamintit autorităților finlandeze de articolul 12 din Convenția ONU privind drepturile copiilor, care obligă statele semnatare să garanteze copilului capabil de discernământ dreptul de a-și exprima liber opinia asupra locului unde vrea să trăiască. În legătură cu audierea copiilor în procesul administrativ, mi s-a răspuns că aceasta nu se face în general pentru minorii sub 12 ani, deși legea nu interzice.
Cât despre încredințarea copiilor familiei extinse, rudelor apropiate, autoritățile finlandeze mi-au răspuns că s-ar creea un dezechilibru între familia extinsă a mamei și a tatălui, dacă s-ar alege una dintre ele.
În numele confidențialității și al interesului copilului, autoritățile au refuzat să se refere direct la cazul Cameliei Smicală și au vorbit la modul general, despre cum funcționează sistemul de protecție a copilului în Finlanda. Acesta este unul descentralizat, administrația locală se ocupă de implementare, iar deciziile luate de autoritățile locale pot fi atacate la Curtea Supremă și apoi, în apel, la Curtea Supremă Administrativă.
Din păcate, autoritățile finlandeze nu au dat răspunsuri convingătoare privind interzicerea contactului copiilor cu duhovnicul lor, Episcopul Europei de Nord, P.S. Macarie Drăgoi, care dorea să-i împărtășească. La fel, nici refuzul de până acum de a permite reprezentanților Ambasadei României să îi viziteze pe minori nu a fost motivat în mod clar.
Partea finlandeză a insistat pe faptul că toate informațiile privind copiii sunt confidențiale și că întâlnirile cu aceștia pot fi restricționate, dacă nu sunt în interesul copilului. Deși legislația finlandeză prevede sprijinirea părinților în creșterea copiilor, posibilitatea încredințării rudelor apropiate sau luarea în considerare a opiniilor copiilor, în cazul de față, nu este clar cum au fost transpuse în practică aceste principii. Copiii au fost plasați în două instituții separate, deși și-au exprimat dorința de a rămâne alături de mamă, și nu au fost audiați în procesul administrativ. Mai mult, contactul lor cu mama și rudele apropiate a fost restricționat.
Totuși, vestea bună este că, în urma discuțiilor avute, partea finlandeză a acceptat organizarea unei întâlniri a domnului ambasador și consul cu copiii, în luna iunie.
În urma acestei vizite, voi înainta un set de recomandări către Ministerul de Externe privind necesitatea creării unui fond de asistență juridică pentru astfel de cazuri, care sunt din păcate tot mai multe. Părinții în cauză au nevoie de ajutorul statului român, pentru că nu-și permit un avocat.
De asemenea, este nevoie și de un fond pentru angajarea cel puțin a unui translator-traducător la nivelul fiecărei misiuni diplomatice, care să cunoască limba țării respective, și să poată gestiona comunicarea și documentele oficiale în aceste cazuri.”

Mesaj emoţionant pentru români de la doctoriţa Camelia Smicală: “Solidaritatea voastră îmi va aduce, în sfârşit, copiii acasă! Vă rog, nu renunţaţi!” FILMĂRI de la manifestaţiile pentru Maria şi Mihai din Bucureşti, de la Ambasada Finlandei, şi de la Cluj Napoca şi Piatra Neamţ. UPDATE

După demonstraţiile de protest desfăşurate în mai multe oraşe ale ţării duminică, 21 mai 2017, de Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, am primit de la dr. Camelia Smicală, ai cărei copii minori, Mihai şi Maria, sunt răpiţi de autorităţile finlandeze, un mesaj emoţionant: “Nu pot să-mi exprim sentimentele faţă de toţi românii care au ieşit în stradă pentru soarta noastră. Sunt de-a dreptul copleşită… Am plâns când am urmărit transmisiile din ţară. Solidaritatea voastră îmi va aduce, în sfârşit, copiii acasă! Vă rog, nu renunţaţi! Vă iubim pe toţi! Maria şi Mihai vă vor fi recunoscători! Doamne, ajută-ne şi nu ne lăsa!”

UPDATE: De 1 Iunie, Ziua Copilului, Coaliţia pentru Familie le cere Preşedintelui şi Premierului să intervină în cazul Smicală. Societatea civilă: Nu vrem război diplomatic cu Finlanda sau MAE. Dar suntem gata de el pentru copiii Smicală, pentru copiii României

La îndemnul cunoscutului profesor George Alexander, care s-a implicat şi pentru Familiile Bodnariu şi Nan, grupuri de iniţiativă civică din Bucureşti, Braşov, Botoşani, Cluj Napoca, Constanţa, Deva, Timişoara, Iaşi şi Tulcea au organizat manifestaţii simultane de solidaritate cu Familia Smicală, care se adaugă la cea din oraşul său natal, Piatra Neamţ cât şi din Canada şi Germania. Pe blogul Camelia Smicală Vs Finland puteţi vedea 100 de fotografii de la aceste adunări publice pentru copiii României şi alte 200 de la Protestul din Bucureşti, de la Ambasada Finlandei şi MAE. Mai jos, câteva dintre ştirile video şi filmările de la aceste evenimente. Aşa cum ne îndemna şi Preasfinţitul Macarie, nu abandonăm lupta! Doamne, ajută!

Semnalez şi excelenta poziţie a avocatei Maria BorneaUn avocat a făcut lecţiile pentru MAE şi Guvern în Cazul Smicală: “E RĂPIRE DE COPII! – Finlanda încalcă Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului”. DOSAR JURIDICE.RO

“Pentru părinţii români cărora le-a fost luat copilul de un stat străin e aproape de a izbucni un război diplomatic”

Doi deputaţi şi un jurnalist pentru Maria, Mihai şi Camelia Smicală

Manifestaţia de la Bucureşti, integrală:

Mihaela Nan şi colegii lui George Alexander, la Cluj Napoca:

Piatra Neamţ, cu părinţii dnei dr. Camelia Smicală:

Vă vom ţine la curent cu acţiunile viitoare!

Vizitaţi  Facebook.com/FinlandFreeMariaAndMihaiSmicalaJalaskoski/

Citiţi şi: Strigătul unei mame disperate şi abandonate de statul român: “Îi rog pe români să nu se oprească din proteste!” – INTERVIU cu Dr. Camelia Smicală Jalaskoski şi despre minunea Părintelui Justin cu micuţa Maria Smicală Jalaskoski

Mobilizarea Presei şi Demonstraţiile de Solidaritate din Ţară pentru Cazul Copiilor dnei. dr. Camelia Smicală încep să mişte MAE: Ministrul Teodor Meleşcanu a transmis Finlandei că România nu (mai) poate sta indiferentă față de această situație

MAE: Referitor la cazul minorilor Jalaskoski, care dețin și cetățenia română, instituționalizați în prezent pe teritoriul Finlandei

Ministrul Teodor Meleşcanu, pe Facebook, orele 22.30: “În cadrul întrevederii de astăzi, 23 mai, cu secretarul de stat din Ministerul Afacerilor Externe finlandez, Peter Stenlund, am menționat faptul că România nu poate sta indiferentă față de o situație în care sunt implicați cetățeni români. Am arătat că singura preocupare care trebuie să fie prioritară în acest caz este bunăstarea copiilor, subliniind că dorim un dialog constructiv cu autoritățile finlandeze, care să conducă la obținerea accesului autorităților române competente la acești copii.

Detaliile privind toate demersurile Ministerului Afacerilor Externe, în sprijinul cetățenei române se regăsesc aici:” (*)

Sâmbătă, de la Istanbul, în preambulul demonstraţiei de la Ambasada Finlandei din Bucureşti, ministrul  de Externe Teodor Meleşcanu scrisese pe Facebook, după cum a remarcat EvZ, că este “cu sufletul alături de alături de doamna Camelia Jalaskoski și de toți românii care militează pentru a ne aduce copiii, înapoi, în famiile lor.”

Tot EvZ observă, într-un articol al altui autor, că “săptămâna trecută, singurul răspuns pe care l-a putut da Ministrul de Externe, Teodor Meleșcanu, la întrebarea unui deputat ce acțiuni întreprinde în cazul româncei a fost că „urmărește cazul”.”

Alte surse şi resurse:

Agerpres: Meleșcanu i-a transmis unui oficial finlandez că România nu poate sta indiferentă în cazul Camelia Smicală

ActiveNews: Miting de susținere pentru Camelia Smicală, doctorița cu copiii răpiți de Finlanda, în marile orașe din România. Victor Roncea, despre abuzurile din acest caz: Nu vorbim de URSS, nu vorbim de imperiul nazist, vorbim de UE. Nu este admisibil așa ceva

Mesajul transmis ambasadei Finlandei și politicienilor români în cazul eliberării copiilor Cameliei Smicală: NU VREM SĂ DECLANŞĂM UN RĂZBOI DIPLOMATIC! Opriți MĂCELUL! Opriți vânzarea de suflete românești! Apărați-le drepturile copiilor! Apărați-le drepturile celor din neam cu voi. Reacția MAE

Finlanda a interzis vizitarea și împărtășirea copiilor Smicală de către Episcopul Macarie, permițându-i un dialog telefonic. Strigătul îndurerat al copiilor: Ne e dor de mama și de acasă. Ambasada Finlandei ne prezintă drept o țară de romi

Finlanda replică prin persecuții la adresa copiilor în urma demonstrațiilor de solidaritate în Cazul Smicală. PS Macarie Drăgoi va încerca să ajungă la copiii izolați: „Nu trebuie abandonată lupta!”

Doi deputați români se implică în cazul copiilor Cameliei Smicală: Noi, ca Stat Român, trebuie să le redăm românilor demnitatea, de a fi român, de a fi cetățean european. Mesajul „ciudat” primit din partea Finlandei

Fișa de nazist a fondatorului IKEA, unul dintre beneficiarii răpirilor de copii din Finlanda. EXCLUSIVITATE

Este admirabilă mobilizarea presei pentru Cazul Cameliei Smicală, readus în atenţia opiniei publice de demonstraţiile naţionale din Piatra Neamţ, Deva, Timişoara, Cluj-Napoca, Braşov, Babadag, Botoşani, Iaşi, Constanţa, Toronto, Montreal şi, bineînţeles, Bucureşti. La fel, implicarea dnei europarlamentar Maria Grapini, a celor doi parlamentari de Diaspora, Constantin Codreanu, președintele Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării, şi a colegului său Doru Coliu, cât şi a Patriarhiei Române, reprezentate de Preasfinţitul Episcop Macarie Drăgoi al Europei de Nord (video aici). Cu toţii au îmbrăţisat o cauză dreaptă şi vor fi răsplătiţi pentru aceasta de bunul Dumnezeu. For the record: la Bucureşti au fost circa 150 de persoane, dintre care 115 au semnat Protestul către MAE (foto mai jos), restul fiind copii şi tineri sub 18 ani.

Mulţumiri din suflet tuturor celor care s-au implicat şi au participat la proteste. Dar luaţi aminte: lupta este de abia la început. Şi nu o abandonăm!, vorba Parintelui Macarie.

Iată mai jos câteva dintre apariţiile media din ultimele zile, urmate de filmarea evenimentului din faţa Ambasadei Finlandei şi de o serie de fotografii.

OBSERVATOR Antena 1 – “Suntem pregătiţi să declanşăm un război diplomatic!” Sute de români, alături de mama căreia i-a fost luat copilul, de către autorităţile finlandeze

AGERPRES – Zeci de persoane protestează la Ambasada Finlandei față de modul în care este gestionat cazul Camelia Smicală (FOTO)

TVR – Telejurnal – Zeci de români au protestat la Ambasada Finlandei din Capitală. Ei susțin lupta unei mame căreia i-au fost luați copiii

B1 Tv – Interviu cu Camelia Smicală şi transmisie în direct de la Ambasada; B1 Tv – o a doua transmisie în direct; B1 TV – articol cu filmăriB1 Tv – emisiune cu Sabin Orcan;

Radio România, Radio România ActualităţiRadio România Internaţional, Bucuresti FM, Europa FM, România TV, Digi 24 TV, Realitatea TV, MondoNewsPS NewsHotNewsEvenimentulJurnalul Naţional, E-Politic, ZiuaNews, Telegraf, DC News, EvZ, Libertatea, Ziarul de Iaşi, România liberă, Ziare.com, ActiveNews, CreştinOrtodox, ş.a.

(*) Viorica Bălteanu ·

O limbă română impecabilă vrem să regăsim în comunicatele MAE, chiar dacă unii din funcționarii ministerului sunt poligloți. Substantivul CETĂȚEAN are femininul CETĂȚEANCĂ, după cum substantivele ROMÂN, ITALIAN, GERMAN, NORVEGIAN, RUS, ENGLEZ etc. sună la genul feminin ROMÂNCĂ, ITALIANCĂ, GERMANCĂ, NORVEGIANCĂ, RUSOAICĂ, ENGLEZOAICĂ etc. Se deosebesc de adjective, situație în care vorbim despre cetățenie ROMÂNĂ, ITALIANĂ, GERMANĂ, NORVEGIANĂ, RUSĂ, ENGLEZĂ și așa mai departe.
Sursa: VR

Unde sunt condamnarile adevaratilor tortionari ai poporului roman: tismanenii, neulanderii, rolerii, oigensteinii? Adrian Majuru despre leninistii Roman – Neulander, Cosaşu – Rohlich, Severin, Melescanu, MRU, Nastase, Zanc, Stelian Tanase, Dan C. Mihailescu si alti politruci

Tortionarii Tismaneanu, Roller, Rautu, Neulander, PacepaPrezint mai jos doua materiale importante despre mascarada cu tortionari fara vinovati.  O “condamnare a comunismului” facuta de un comunist parsiv dupa un “Raport” mincinos al unui politruc cominternist, doua-trei-patru institute smechere de “studiat comunismul”, bani garla de la buget, obtinuti din pensiile taiate ale bunicilor nostri si scursi pentru plimbarile si mizeriile lui Tismaneanu, Patapievici si ai lor, si nici pana azi, dupa 23 de ani, nu se spune cine sunt cei vinovat de comunismul adus in Romania – atentie, neo-kominternisti, nu “comunism romanesc”! Iata ca romanii s-au saturat sa ingroape adevarul. “Nu ne mantuim pe furis”, cum a raspuns, cu demnitate, primarul din Baia Sprie unor gardieni ai gandirii de provenienta bolsevica. Tanarul intelectual Adrian Majuru le spune pe nume:

Acesti cominternisti care au distrus si distrug Romania. Adrian Majuru despre leninistii Roman – Neulander, Cosaşu – Rohlich, Severin, Melescanu, MRU, Nastase, Zanc, Stelian Tanase si Dan C. Mihailescu

In fapte, procesul penal al crimelor comunismului merge foarte greu, atat de greu incat marii vinovati au scapat aproape toti nepedepsiti, fiind salvati tocmai de moartea pe care le-au pregatit-o ei cu scrupulozitate altora.

Asa ca ne intrebam: Unde sunt condamnarile adevaratilor tortionari ai poporului roman: tismanenii, neulanderii, rolerii, oigensteinii?

Cititi si: Adrian Majuru incepe un serial despre acesti UTC-isti care distrug Romania: Toti oamenii presedintelui si premierului, de la MRU la Dan Pavel si inapoi

Mihai Bujor Sion - Petre Roman -Cazimir Ionescu -Ion Iliescu - Vasile Ionelana-pauker-valter romanExemple de la Adrian Majuru: “Moştenirea dialectică este transmisă nu numai cu vilele de protocol, dar şi cu sferele de influenţă ale tatălui sau bunicului. Un exemplu este Walter Neulander, tatăl lui Petre Roman. Walter Neulander a fost la sfârşitul anilor ’30 agentul Cominternului la Paris, mai apoi a fost brigadist comunist în Spania, trimis cu misiunea de a fonda în Spania o republică sovietică spaniolă sprijinind cu toate forţele opoziţia militară anti-Franco. Idealul lor fiind înfrânt, franchiştii câştigând bătălia în războiul civil, Walter Neulander se refugiază în URSS. După război a fost „paraşutat” în România ca şeful direcţiei de propagandă al Armatei Române (încă regale) între 1945 şi 1948 şi apoi şef de personal tot în armata română, acum de factură nouă între 1948 şi 1950. Walter Neulander obţine gradul de general-maior al armatei române, în anul 1948. Tot atunci devine vicepreşedintele Asociaţiei pentru răspândrea ştiinţelor şi culturii între anii 1950 şi 1951. Între 1951 şi 1952 este ministru al Poştei şi Telecomunicaţiilor iar după moartea lui Stalin a lucrat în Ministerul Agriculturii. Cu venirea lui Nicolae Ceauşescu în 1965, Walter Neulander îşi românizează numele în Walter Roman. Walter Roman este membru CC al PCR între 1965 şi 1983, dar şi director al Editurii Politice între anii 1954 şi 1983. În anul 1983 moare. Fiul său, Petre Roman, a susţinut că tatăl său ar fi fost dizident, însă oare despre ce dizidenţă este vorba când Walter Roman moare fiind în funcţia de director al Editurii Politice şi având gradul de general-maior al armatei române!? Mai mult, Walter Roman alias Neulander, în perioada revoluţiei maghiare din 1956, a avut rolul de raportor ideologic, fiind trimis de conducerea Partidului în misiune de securist itinerant. Trimiterea lui s-a datorat faptului că era profund ataşat de idealurile sovietice şi considera revolta maghiară ca o reacţie hortistă. În raportul său, Walter Roman-Neulander arată greşelile pe care armata sovietică le-a făcut în înăbuşirea revoluţiei maghiare. Petre Roman alias Neulander a „moştenit” şi o bursă de studii în anii ’70 la Toulouse, dar şi o funcţie de redactor în redacţia ziarului „Liberation” al stângii franceze, unde foarte puţini intelectuali francezi veritabili de stânga aveau acces la o astfel de funcţie. Poziţie obţinută de Petre Roman în baza poziţiei lui taică-său, ca fost şef al Cominternului la Paris. Nu este deloc întâmplător astfel că el a devenit la 22 decembrie 1989, alături de Ion Iliescu preşedinte, cel dintâi premier al României eliberate de sub regimul comunist! Ce ipocrizie a sorţii, ca tocmai fiul unui cominternist să fie premierul celui dintâi guvern democrat al României postcomuniste. Există o clară filieră de subordonare a României, de factură cominternistă, pe axa Paris-Spania-Moscova-România.”

Andrei Plesu si Radu Cosasu alias  Rohlich de la DilemaVeronica Schwefelberg devine Veronica Porumbacu, redactor la Radio în 1949 şi apoi şef secţie la Uniunea Scriitorilor între 1956 şi 1963; Aurel Leibovici devine Aurel Baranga; Florin Legrel devine Florin Mugur. Acesta din urmă debutează în suplimentul „Brigadier” al „Tânărului muncitor” şi apoi este redactor la „Cartea Românească”. Poate cel mai controversat personaj proletcultist trecut în tabăra democraţilor este cazul lui Oscar Rohlich. Oscar Rohlich este cunoscut astăzi sub pseudonimul Radu Cosaşu. Mult declaratul „mare european” de azi a debutat în 1952 cu volumul „Servim Republica Populară Română”. De bine ce a servit-o, domnul Oscar Rohlich alias Radu Cosaşu este redactor din 1993 la „Dilema” şi apoi la „Dilema Veche”, în serviciul mai tânărului său coleg Andrei Pleşu (foto cu cei doi tovarasi). Altfel, Oscar Rohlich alias Radu Cosaşu şi-a început activitatea proletcultistă la „Revista Elevilor” între anii 1948 şi 1949 şi începând cu anul 1949 îl găsim redactor la „Scânteia Tineretului”.

Privind prin filtrul acestor personaje, de la nomenclaturişti la proletcultişti, mulţi încă foarte activi şi azi sub falsa imagine a dizidenţei sau a democraţiei, aş putea concluziona că în decembrie 1989, dintr-o altă perspectivă a istoriei, comuniştii internaţionalişti au dat jos un comunist naţionalist, pe Nicolae Ceauşescu.”

“Oferim mai jos câteva exemple ale unor personaje care au avut o altă credinţă şi o altă slujire în prima parte a vieţii, dar pe care au schimbat-o mai apoi, au modificat-o radical şi în final au dat-o uitării. Din „leninişti” au devenit „democraţi”; din „roşii” acum sunt „albaştri” şi europeni. Şi ţara este pe mâna lor. Şi acesta poate fi un răspuns legat de haosul şi dezastrul în care trăim.

Foarte interesant este cazul lui Adrian Năstase. Chiar uluitor. Oricum rămâne cea mai interesantă opinie pe care am citit-o în revista “Tânărul Leninist” iar studentul Năstase afirma: „Teoria marxistă este interesată de sensul evoluţiei societăţii socialiste şi de teoriile care o reflectă. Este evident că această societate s-a transformat în cei trei-patru sute de ani de existenţă, dar progresul uman împinge inevitabil acest sistem către dispariţie” (Adrian Năstase, “Ideologii occidentale la porţile viitorului”, “Tânărul Leninist”, nr.10, octombrie, 1972, p.14). Democratul şi europeanul de azi, acelaşi Adrian Năstase, nu a uitat de „leninistul” care a fost deoarece proiecţia sa despre capitalism din anii ’70 o trăim cu toţii astăzi, după mai bine de 20 de ani de la schimbarea de regim din 1989. În cazul României, Adrian Năstase a avut dreptate: capitalismul a dispărut iar domnia sa a participat la uciderea lui alături de alţii „tineri leninişti” din generaţia sa.

Adrian Severin, europarlamentarul dovedit penal, dar care joacă în continurae cartea inocenţei, îşi afirma vocaţia de propagandist în revista “Convingeri Comuniste”, cu prilejul festivalului naţional al Artei Studenţeşti, „dedicate Congresului X al UTC şi Conferinţei a IX-a a UASCR precum şi pregătirii Congresului educaţiei politice şi culturii socialiste” (Adrian Severin, “Convingeri Comuniste”, nr. 2, 1976, p. 2).

Dan C. Mihăilescu este cunoscut drept omul care aduce cartea, dar în tinereţa sa era omul care aducea versul. În revista “Universitatea Comunistă”, Dan C. Mihăilescu a publicat o poezie dedicată României socialiste şi conducătorului ei. Redăm aici un fragment: „(…) Mai ştiu că ai un voievod prea bun/ Precum părinţii noştri din vechime/ Că neamul nostru e la fel de drept/ Că nu voieşte răul pentru nimeni”.Voievodul” din anul 1975 nu putea fi decât Nicolae Ceauşescu iar Dan C. Mihăilescu a publicat această „scrisoare” din poziţa de redactor-şef adjunct al revistei “Universitatea Comunistă” (anul VII, nr.25, februarie-martie 1975, p.5).

Omul de dreapta de azi Mihai Răzvan Ungureanu şi-a afirmat din adolescenţă adeziunea faţă de extrema stângă: „Hotărârile de însemnătate istorică adoptate de Congresul al XIII-lea al PCR, înflăcăratele îndemnuri adresate tinerei generaţii de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu în deschiderea lucrărilor forumului nostru, pun în faţa noastră, a elevilor utecişti, sarcini deosebite. (…) Pe deplin conştienţi de sarcinile ce ne revin din Hotărârile Congresului al XIII-lea al PCR, din indicaţiile şi orientările secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, din documentele suspuse aprobării Forumului tineretului, noi, elevii din judeţul Iaşi ne angajăm că vom depune toate eforturile (…) pentru continuarea neabătută a drumului ascendent pe care România s-a înscris în perioada de o efervescenţă fără precedent inaugurată de Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român” (Mihai Răzvan Ungureanu, cuvântare în calitate de delegat al Organziaţiei judeţene Iaşi a UTC, “Scânteia Tineretului”, 19 mai 1985, p.3).

Un alt „democrat” de azi, Teodor Meleşcanu, îşi sublinia public adeziunea de comunist, printr-o serie de articole publicate în presa vremii. Iată aici un fragment: „(…) PCR, personal tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a adus preţioase contribuţii teoretice şi practice în domeniul dezarmării. Concepţia partidului şi statului nostru cu privire la obiectivele dezarmării, măsuri prioritare, căile şi modalităţile de realizare a lor, au fost definite cu claritate în documentele Congreselor al IX-lea, al X-lea şi al XI-lea, în cuvântarile tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al PCR, preşedintre RSR” (Teodor Meleşcanu, “Flacăra”, anul 26, nr.31(1156), 4 august 1977, p.30).

Prof. dr. inginer Walter Roman, tatăl lui Petre Roman, în calitate de „senior Leninist”, afirma despre generaţiile tinere că sunt „destinate să împlinească obiectivele stabilite de partid în opera de edificare a societăţii socialiste” (Walter Roman, “Imperativul culturii contemporane”, “Tânărul Leninist”, nr.8, august 1969, p.60).”

“În articolul „Pulsul Prezentului”, tânărul absolvent de istorie Stelian Tănase a scris: „A trebuit să vină un Partid, o adevărată mişcare democrată, purtătoarea celei mai nobile idealuri de propăşire a poporului nostru (…). Şi dacă nişte calomniatori plătiţi, mercenari ai cuvântului, în slujba unor oficine de spionaj, reziduri ale războiului rece, cutează, ca nişte trădători de patrie ce sunt, să caute nod în papură din străinătăţile prin care au fugit (…) aceasta este pentru că un popor mic îşi afirmă cu vigoare dreptul la o existenţă demnă în rândul popoarelor lumii.(…) A fi revoluţionar, a fi comunist înseamnă a fi explorator îndrăzneţ al noului. Se spune pe drept cuvânt în Programul Partidului Comunist: (…) A trăi în contemporaneitatea românească înseamnă a trăi liber” (Stelian Tănase, „Pulsul Prezentului”, „Convingeri Comuniste”, nr.2, 1976, p.1 şi p.9) “

Larry Watts si-a lansat cartea, „Cei dintâi vor fi cei din urmă”, la Universitatea Petru Maior din Targu Mures. EDITORIAL: Regionalizare dupa orientari maghiare si apoi federalizarea Romaniei sau apararea interesului national?

Larry Watts la Univ Petru Maior din Targu Mures 24 Mai 2013 via Ziaristi Online

Ziaristi Online:

O carte-cadou pentru romani: „Cei dintâi vor fi cei din urmă. România și sfârșitul războiului rece”. Larry Watts isi lanseaza cartea la Universitatea Petru Maior din Targu Mures. VIDEO de la BCU

Larry Watts la Univ Petru Maior din Targu Mures 24 Mai 2013 via Ziaristi Online

”Una dintre primele măsuri adoptate la debutul Revoluției române din decembrie 1989 de către președintele ungar ad-interim Mátyás Szűrős a fost abrogarea unilaterală a Tratatului de Prietenie și Cooperare semnat în 1948 de către România și Ungaria, cel care consfințea în mod oficial frontiera dintre cele două state…” (Larry Watts despre măsurile luate în mod unilateral de către Ungaria la momentul de debut al Revoluției din decembrie 1989 din România – pagina 621, „Cei dintâi vor fi cei din urmă. România la sfârșitul războiului rece”, Editura Rao)

”Următorii pe lista celor mai numeroși în cadrul comunității de analiști din serviciile de informații specializați pe problemele Europei de Est și ale Balcanilor după americanii de origine poloneză erau americanii de origine maghiară (…) Este demn de notat faptul că șeful de operațiuni al Diviziei pentru Europa de Est / URSS a CIA din perioada Revoluției din România era un imigrant ungur, la fel ca analistul CIA însărcinat cu problemele României. Merită observată experiența primului șef al Serviciului de Informații Externe al României când a încercat să stabilească o legătură cu serviciile de informații din SUA (…) i-au fost înmânate 21 de cărți de vizită ale interlocutorilor dintre care 11 erau analiști cu nume maghiare…”. (Larry Watts despre prezența maghiară în cadrul serviciilor de informații americane la momentul 1989 și imediat după acest moment – p. 82, 91)

EDITORIAL: Regionalizare dupa orientari maghiare si apoi federalizarea Romaniei sau apararea interesului national?

Regionalizarea anti-Romania varianta UDMR

Asadar, Senatul Romaniei, nu Parlamentul de la Budapesta, a votat varianta UDMR, trecuta prin… aprobare tacita, presedintele de sedinta, domnul Melescanu, invocand ca “nu era indeplinit cvorumul de vot”, “fara sa fi avut loc niciun fel de dezbatere, fara niciun fel de discutie in public”, fiind, totusi, vorba “despre o chestiune de interes national, despre reimpartirea, pe regiuni, a Romaniei”! Or, in 1968, propunerea de revenire la judete a fost publicata in presa, spre dezbatere publica, nu pe tacute, nu pe furis, nu departe de parerile romanilor.

„Regionalizarea României – între tradiţie şi model european” – Conferinţă la Universitatea ”Petru Maior” din Târgu Mureş

Universitatea Petru Maior - Conferinta Regionalizare 2013

Forum de analiză și discuții a oportunității regionalizării, Conferinţa „Regionalizarea României – între tradiţie şi model european”, organizată de Centrul de Cercetare pentru Drept şi Ştiinţe Socio-Umane din cadrul Facultății de Ştiinţe Economice Juridice şi Administrative și Facultatea de Științe și Litere, Departamentul Istorie și Relații Internaționale, sub egida Universității „Petru Maior” din Tîrgu Mureş îşi propune, în mod lăudabil, căutarea criteriilor și modalităților care să faciliteze conturarea alternativelor viabile de regionalizare în plan legislativ și administrativ.

Premierul Victor Ponta confirma afirmatia Roncea Ro din ziarul BURSA: Dan Diaconescu a introdus acte si informatii false in oferta sa pentru Oltchim. Plus: SRI si SIE au averizat Guvernele Boc, Ungureanu, Ponta si pe Traian Basescu prin sute de sesizari. Si, la ce a folosit?

Victor Ponta a declarat, joi seara (ieri, 27.09.2012), la România TV, că informaţia conform căreia Dan Diaconescu ar dispune de 46 milioane euro într-o bancă din Olanda este falsă, iar acesta nu a depus până în prezent vreo dovadă că are banii pentru Oltchim.

Întrebat cum comentează documentul conform căruia o firmă olandeză garantează că Dan Diaconescu dispune de 46 milioane euro într-o bancă din Olanda, premierul a afirmat că această informaţie este una falsă. “Este o informaţie falsă. Nu a depus dovada că are banii. Nu este adevărat, nu există“, a spus Ponta, preluat pe RTV.NET.

In articolul meu, Oltchim, “oligarhii roşii” şi torpila lui Băsescu, publicat de BURSA joi dimineata (27.09.2012), scriam:

“Dan Diaconescu a dovedit deja că, pentru a deveni erou şi a-şi creşte corespunzător valoarea contului bancar, este în stare să petreacă un timp oarecare în închisorile democraţiei capitaliste de azi.

Acesta este cazul cel mai probabil în “Scandalul Oltchim” dacă ţinem cont de informaţiile, parvenite din surse proprii, că Dan Diaconescu a introdus, din grabă sau diletantism, acte şi informaţii false în oferta sa pentru privatizarea combinatului de la Râmnicu Vâlcea.

Totodata, ziarul BURSA face o precizare simpatica azi:

România TV crede că BURSA este ziarul său

Televiziunea România TV prezintă, în aceste minute, conţinutul articolului din BURSA, “Privatizarea Oltchim, după planul lui Roibu (prin “Harry Potter”)“, semnat de MAKE, fără să precizeze că a preluat informaţiile din BURSA, ba chiar susţinând că are “exclusivitate” asupra lor.
Suntem foarte multumiţi că BURSA i-a impresionat într-atât pe colegii noştri, încât să creadă că este ziarul lor.
Ghiţă, Ghiţă…

BURSA (28.09.2012)

Din marea jungla a animalelor din politica damboviteana MAKE ne arata in BURSA ca se intrevede si coada lui Dan Voiculescu in Afacerea Oltchim. Asta insemna ca Voiculescu este cartitza lui Basescu?! …o ipoteza tampita sau o tampenie ipotetica?

Dupa cum spuneam ieri, “ziarul BURSA a reusit printr-o serie de articole foarte bine documentate sa prezinte Cazul Oltchim si repercusiunile lui pe piata economica, politica si de securitate nationala in toata complexitatea lui”. Azi, seful SIE confirma ca Afacerea Oltchim este o problema de securitate nationala.

Vedeti si ZOON POLITIKON: Ziarul BURSA despre cine este motanul din spatele pisicii care se joaca la Oltchim cu soricelul Dan Diaconescu. Victor Roncea: Oltchim, “oligarhii roşii” şi torpila lui Băsescu. De la Mark Rich la clona lui de Dunare si Delta

INFO:  SRI – 190 de rapoarte despre Oltchim. Si, la ce au folosit ?

Ramane valabila si intrebarea lui Gigi Becali: DNA si Parchetul General ce fac in acest caz, al unei fraude flagrante de miliarde de euro? Tot ancheteaza batranei prin biserici?

Ilustratie: https://blogulmiticului.blogspot.ro/

Peter Imre, “carnatarul” de la Adevarul care-si marcheaza teritoriul imprejurul SIE, i-a sarit in cale lui Traian Basescu

Invitat de jurnalistul Sabin Orcan la “Adevarul”, pentru un interviu, presedintelui Traian Basescu i-a iesit in cale la intrarea in ziar chiar pisica neagra: “carnatarul” Peter Imre (plagiat dupa Ion Cristoiu). Pe langa faptul ca e dilarul afacerii media a lui Dinu Patriciu, Peter Imre este si amantul fostei consiliere personale a presedintelui-suspendat, ex-sotia fostului sef al SIE, dar si sotul fiicei actualului sef al SIE. M-ati pierdut? Chiar asa e. Peter Imre a fost surprins de ziaristii bagaciosi de la Cancan dupa ce a intretinut un schimb profund de experienta pulitica (vorba lui Pastorel Teodoreanu) cu Adriana Fiona Saftoiu (aici foto si video), in prezent deputat PNL pe mosia lui Patriciu (Prahova), ex sotia lui Claudiu Elwis Saftoiu, fost sef al SIE, actual sef al TVR, ambii fosti consilieri ai presedintelui Traian Basescu. Imre este, totodata, sotul Marinei Melescanu, fiica actualului sef al SIE, Teodor Melescanu, fost senator PNL, intre cei doi insuratei fiind o diferenta de varsta de vreo 20 de ani.

Peter Imre a fost considerat drept unul dintre generatorii crizei politice din 2005, cand fostul premier Calin Popescu Tariceanu a renuntat sa-si mai dea demisia, la sfaturile acestuia si ale lui Sorin Rosca Stanescu date la o masa verde de la Snagov, potrivit acuzatiilor lui Traian Basescu si ale unei alte foste consiliere prezidentiale, Elena Udrea, participanta la pranzul select. Liderul PNL Calin Popescu Tariceanu afirma ca “reprezentantul industriei de tutun la care face referire seful statului este Peter Imre, vechi prieten de peste 12 ani, cu care mi se intampla sa joc table pe plaja”.

Dupa partidele liberale de sex si table, fostul tractorist neoprotestant membru al mai multor “nationalitati conlocuitoare” :), a sustinut trivial suspendarea lui Basescu la Referendumul din 2007 si a vrut sa-l dea afara de la “Adevarul” pe Ion Cristoiu dupa ce acesta il criticase pe mogulul Patriciu pentru povestea cu filmuletul viral din 2009.

Acum il intampina cu deferenta pe Basescu si pune tot angrenajul “Adevarului” in slujba presedintelui ales si suspendat. Chiar crede ca asa o sa-l scape pe Patriciu de puscarie? Ha, ha, ha! De abia astept sa-l vad pe Basescu laudand de la Cotroceni sau Neptun prestatia Justitiei, pentru condamnarea lui Patriciu, pe 2 august a.c.! 🙂 🙂 🙂

VIDEO EXCLUSIV. Confesiunile unui spion DIE: Mircea Cartarescu a coabitat cu Securitatea ca sublocotenent, antrenat ca politruc in caz de razboi, si a scris la revista “Activistul” a Comandamentului Trupelor de Securitate

“Mircea Cartarescu este, de departe, cel mai important scriitor care a iesit din literatura postbelica. Exista la el amprenta geniului!” – Nicolae Manolescu

“Orbitor. Aripa dreapta” este o “tâsnire a viitorului în prezentul nostru”, una dintre marile carti ale lumii, a spus Gabriel Liiceanu. El a mai spus ca este incintat ca grupul celor care „terorizeaza“ si „manipuleaza“ cultura romana s-a marit cu un membru. Astfel, acum, in opinia directorului Editurii Humanitas, ar fi patru scriitori romani care domina piata cartii prin tirajele vindute: Mircea Cartarescu, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu si Horia-Roman Patapievici. „Pe lînga cei trei boieri ai mintii, a aparut al patrulea“. Ceilalti, Andrei Plesu („Despre îngeri“) H.R. Patapievici („Omul recent“) si Gabriel Liiceanu („Usa interzisa“).

Mircea Cartarescu, poetul preferat al troicii Plesu-Patapievici-Liiceanu basca generalissimul Manolescu, bursier Soros inca din anii ’90, dar nu numai, este si – cel putin! – sublocotenent in rezerva al Scolii de Ofiteri ai Securitatii. Cel putin acesta era gradului lui in 1981. Pana in 1989 este posibil sa fi fost avansat la locotenent sau, cine stie?, chiar mai sus. Un mister de care si-a privat fanii si fanele, cel putin pana acum, la 22 de ani de la “revolutie”.

Mircea Cartarescu este cunoscut de opinia publica drept o voce de prim rang a beletristicii “romane” de azi fiind chiar propus de Gruparea Manolescu-Plesu-Liiceanu-Patapievici drept candidat la Premiul Nobel pentru… literatura (!?). Foarte putina lume i-a si citit, insa, cartile, produse, publicate si traduse pe banda de Humanitas si Institutul Cultural Roman, chiar de pe vremea cand acesta era patronat de Ion Iliescu. Daca le-ar fi citit, ar fi descoperit doar o serie nesfarsita de expresii ale unor grave dereglari psihice de natura sexuala, bi si homosexuala, transpuse in scris si multiplicate la nesfarsit pe banii vaduvelor, pensionarilor, mamelor si copiilor ale caror venituri au fost taiate drastic in numele “crizei”. Criza nu a ajuns si la ICR, unde, cu un buget de 44 de milioane de lei (lei noi, respectiv peste 10 milioane de euro), porno si scatografiile sale sunt slobozite la nivel planetar. Cateva exemple, “orbitoare”, aici, aici si aici (aviz: nu sunt recomandate minorilor!). Tradus in 18 limbi (inclusiv basca!) si raspublicat in 60 de editii, cu sprijinul directoarei Centrului National al Cartii ICR, turnatoarea DIE Catrinel Plesu, Cartarescu ar fi “castigat” din carti o jumatate de milion de euro.

Cu toate ca scrierile sale sunt bogat presarate cu amanunte biografice din cele mai picante, de la momentul in care si-a surprins parintii performand un act sexual si a aflat ca “o armata de spermatozoizi tisnesc dintr-o pula” (din “Orbitor. Aripa dreapta”)  pana cand “si-a bagat botul în sexul blond” al actualei sotii, Ioana Nicolaie, si “un tip mustăcios, cu ochi negri şi cu nasul drept s-a iţit dintre cârlionţi şi mi-a băgat limba drept în gură” (din vol. „40238 TESCANI”) si, ajungand, mai nou, chiar si la jurnalul sau “Zen”, nicaieri pana acum nu a aparut aceasta informatie biografica, de culoare, cred eu.

Si anume: ca a facut armata la Scoala de Ofiteri ai Securitatii si ca, in 1981, pe cand avea gradul de sublocotenent de Securitate, a avut o concentrare de o luna la Comandamentul Trupelor de Securitate, unde a fost antrenat pentru caz de razboi ca politruc, insarcinat cu indoctrinarea comunista a trupelor de pe front, si unde a colaborat cu sarg la revista meteorica “Activistul” a Securitatii (ca epigramist 🙂 ). Eu cred ca ar fi putut iesi un roman pe cinste din povestea asta! “O luna in transeele Securitatii”…

Cu toate acestea, nici in memoriile sale fluviu, nici in prezentarile sale publice, nici in CV-ul sau de la ICR, nici in biografia romantata de pe Wikipedia, nu apare acesta mica pata de culoare (maro). Nici macar tovarasii sai apropiati – sa spunem – si mari cunoscatori ai secretelor literare si ale Securitatii, cum este Dorin Tudoran (vezi la rubrica de comentarii), nu aveau habar, pana acum, de acest mic si insignifiant amanunt biografic.

Singura care, se pare, stia ceva mai multe, este Herta Muller, laureata premiului Nobel pentru literatura, care l-a plesnit in doua-trei randuri de i-a taiat piuitul.

Iata doar una dintre palmele primite de Cartarescu de la doamna Herta Muller: “Dacă iei noţiunea de cenzură, îţi dai seama că te loveai de ea peste tot. Şi, ca să închei paralela, eu niciodată n-am crezut că fac parte din ceva separat de societate, niciodată nu am putut gândi în maniera aceasta. Şi aşa eram toţi la Aktionsgruppe.

Din păcate, mulţi scriitori români au gândit altfel. Mircea Cărtărescu îmi spunea că el nici nu ştia atunci că există scriitori urmăriţi şi că nu a ascultat Europa liberă. Păi, pentru mine ar fi fost de neconceput, eram un om matur, cum să nu mă fi interesat?! (Interviu revista Corso – disparut de pe site, disponibil prin NapocaNews)

Dar piuitul i-a revenit imediat tele-nobelistului nostru: Intr-un editorial din Evenimentul Zilei, revoltatul Cartarescu, dupa ce l-a facut pe Havel disident polonez (!!! – fraza corectata apoi online de EvZ dupa ce am sesizat tampenia autorului) a amenintat-o pe Herta Muller ca o sa-i arate el cum a luptat cu regimul si Securitatea. “Mi-e sila sa ma laud eu insumi cu ce-am facut inainte de 1989 (?!)… Ieşit din adolescenţă, comunismul m-a găsit student la Litere, apoi, până la revoluţie, profesor de română la o şcoală generală de la marginea Bucureştiului. N-am colaborat cu Securitatea şi n-am avut niciodată (până-n ziua de azi) nicio funcţie”, scrie saracul Cartarescu ca “senator” EvZ.

Desigur, a scrie la revista “Activistul” a Securitatii, chiar si doar pentru o luna, a fi antrenat ca politruc si a purta trese de sublocotenent de Securitate nu inseamna neaparat “a colabora cu Securitate”. Mai curand, a coabita cu Securitatea. In acelasi articol de gazeta de perete, Cartarescu afirma transant ca isi va cere imediat Dosarul de la CNSAS si va face lumina in sat, pentru Herta Muller. Au trecut de atunci doar doi ani…

Noroc cu ziaristul de investigatii Ovidiu Ohanesian, care, la numirea aradeanului Teodor Melescanu in functia de sef al SIE, a publicat cateva fragmente din volumul II al cartii sale Puterea din Umbra (vezi capitolul Un spion gorjean la New York), aparut la editura Junimea 2011, preluate si de Ziaristi Online sub titlul Ovidiu Ohanesian despre noul sef al SIE, Teodor Melescanu, si un fost spion rupt in fund al DIE.

Spionul “rupt in fund” al DIE este Emilian Traian Ioan Andreescu, de 64 de ani, vorbitor de 11 limbi străine, licentiat a trei facultati, ultima la 62 de ani (vezi video mai jos), si care, in 1967, la Misiunea ONU de la New York avea nume de cod “Anton Traian” si era incadrat la UM 0920/V2 – Direcția Spionaj Politico – Economic Americi și alte Regiuni.  Ofiterul in rezerva Emil Andreescu a avut placerea sa petreaca o luna in concentrare la Comandamentul Trupelor de Securitate alaturi de Mircea Cartarescu si alti activisti de seama ai Partidului si Securitatii care, pe parcursul antrenamentului de politruci au publicat si revista “Activistul” si s-au insturuit cu arma in mana alaturi de trupele”Directiei a V-a Securitate si Garda (paza lui Ceausescu). Printre colegii sai de concentrare la Securitate: cativa ofieri de Militie si Securitate dar si Ioan Popa, redactorul sef al revistei “Drum Nou”, ziarul judetean de Partid Brasov, dupa ’90 “Gazeta de Transilvania”; Doru Munteanu, activist la Sectia Cultura a Judetenei de Partid Brasov, viitor director ProTV Brasov; Parlog, asistent universitar la Academia de Partid “Stefan Gheorghiu”; sau viitorul fondator al Curtea de Arbitraj Comercial de pe lânga Camera de Comert, Industrie si Agricultura Timisoara, militianul Tiberiu Muia.

Scrie Ohanesian: “În 1981, pe când era trimis în pregătire la Regimentul I Securitate Băneasa (unde este acum Jandarmeria – foto în uniformă cu arma), l-a avut coleg de cameră pe celebrul scriitor M. Cărtărescu, sublocotenent de Securitate, adus într-o concentrare cu scoatere din producţie de o lună. Spionii externi îşi amintesc de astfel de concentrări ale celor care făcuseră armata la Securitate (absolvenţi de drept, litere, limbi străine, istorie, filozofie) ca fiind ceva normal. Era trecerea de la ofiţeri în rezervă, la activişti de partid. Un viitor activist caricaturist desena, iar Cărtărescu scria epigrame toată noaptea pentru revista Activistul. Îi mâncau ţânţarii până adormeau.” Simpatic, nimic de zis. Ziaristi Online a avut onoarea sa stea de vorba cu fostul spion al DIE Emil Andreescu si pe teme literare care, din intamplare, l-au prins si pe Cartarescu. L-au prins in funduletul gol. Video:

(Va urma)

Victor Roncea / Ziaristi Online

Citiți și Mircea Cartarescu, plagiat demascat si demonstrat. ICR-ul lui Patapievici a pompat bani in Humanitas-ul lui Liiceanu pentru un Nobel-ist ratat de la debut

(*) Una dintre palmele cu care l-a plesnit Herta Muller pe Cartarescu: “Dacă iei noţiunea de cenzură, îţi dai seama că te loveai de ea peste tot. Şi, ca să închei paralela, eu niciodată n-am crezut că fac parte din ceva separat de societate, niciodată nu am putut gândi în maniera aceasta. Şi aşa eram toţi la Aktionsgruppe. Din păcate, mulţi scriitori români au gândit altfel. Mircea Cărtărescu îmi spunea că el nici nu ştia atunci că există scriitori urmăriţi şi că nu a ascultat Europa liberă. Păi, pentru mine ar fi fost de neconceput, eram un om matur, cum să nu mă fi interesat?! (Interviu revista Corso – disparut de pe site, disponibil prin NapocaNews)

Spionul Rudas Erno a fost pentru Tariceanu ce e Tismaneanu pentru Basescu si Paszkany pentru Boc. Secretele Serviciilor Secrete: Toti spionii unguri ai premierilor romani (II)

Serialul portalului Ziaristi Online despre spionii Ungariei in Romania – Secretele Serviciilor Secrete  – lansat cu dezvaluirile facute in exclusivitate de fosti sefi ai Unitatii speciale “Anti-KGB”, continua. Nu am pornit de la Domokos Geza si Ion Iliescu, fondatorii UDMR, desi poate ar trebui sa facem si acest istoric al tradarii Romaniei pe mainile Ungariei si Rusiei “ex”-sovietice. Dupa prezentarea pionului Alin Teodorescu, fost “sef al Cancelariei” primului ministru Adrian Nastase, documentat drept tradator si agent de influenta in favoarea Ungariei, am ajuns la Guvernarea Tariceanu si, incet-incet, ne apropiem si de Guvernul Boc. Pana acum, atat ultimul sef al Unitatii Speciale “anti-KGB” cat si generalul (r) Aurel Rogojan au reconfirmat datele noastre, cel din urma in cea mai recenta lucrare a sa  “Fereastra serviciilor secrete. Romania in jocul strategiilor globale”, publicata de Editura Compania, Bucuresti, 2011 si prezentata si de Ziaristi Online in mai multe materiale. In episodul trecut am devoalat asocierea “si” in afaceri – vorba presedintelui Traian Basescu – a lui Calin Popescu Tariceanu – primul premier din istoria Romaniei casatorit la Budapesta -, cu Rudas Erno, fost consul al Ungariei inainte de 1989, expulzat pentru spionaj, si ulterior ambasador la Bucuresti, considerat de profesionistii serviciilor secrete romanesti seful rezidentei de spionaj maghiar in “bazinul carpatic”, cum ii place agentului Laszlo Tokes sa spuna. Ca si prima parte din ancheta “Toti spionii maghiari ai premierilor romani”, episodul de mai jos este, de asemenea, o ancheta “la cheie” marca reporterul special de investigatii Dan Badea si a fost publicata in 2007 de “Interesul public”. Itele si schema Retelei Rudas Erno – publicata aici – ii implica si pe multimiliardarii Romaniei Verestoy Attila si Dan Costache “Dinu” Patriciu, in prezent inca liberi. Intre timp, asemenea arhivei ziarului “Ziua”, si “Interesul public” a disparut de pe fata internetului. Nu ne mira, tinand cont de ce subiecte au fost tratate in ambele ziare. Articolele au supravietuit insa atacului orwellien asupra presei romane prin blogul anchetatorului public Dan Badea – Adevaruri necesare prin investigatii la cheie -, caruia ii multumim si pe aceasta cale. Continuam asadar prezentarea scandalului de spionaj Erno-Tariceanu in editiile noastre viitoare cand vom publica si cum au fost amenintati de oamenii premierului ziaristii care anchetau afacerea – de la Civic Media, “Interesul public”, “Curentul” si (fostul) B1TV . De asemenea, in editia de azi scoatem la lumina o fotografie rara cu acest personaj altfel atat de infiltrat in spatiul public romanesc. In imaginea de la Ziaristi Online, surprinsa in 1995 la sediul UDMR, apar pe aceeasi canapea Laszlo Kovacs – in prezent comisar european din partea Ungariei, Rudas Erno – spion ungur -, Marko Bela, Francisc Barany, Laszlo Borbely si Gyula Vida, “fruntasi” UDMR. Ii dam cuvantul, din nou, lui Dan Badea, care afirma despre Rudas Erno ca “Din punct de vedere al originii socio-politice, spionul Rudas Ernö, partenerul de afaceri al premierului Tăriceanu, este ceea ce sunt Volodea Tismăneanu, Petre Roman, Bogdan Olteanu, Horia Radu Patapievici, Bujor Sion şi alţi fii sau nepoţi de comunişti pur-sânge”.

Trecutul spionului Rudas Ernö, partenerul “si” de afaceri al premierului Tăriceanu – via Ziaristi Online

Cititi si Laszlo Tokes: Fals si uz de fals la inscrierea “Partidului Popular Maghiar din Transilvania”, dupa modelul consacrat de Partidul Civic Maghiar »

 

Generalul Rogojan despre Romania orwelliana: “Exact ca în anii `50, există indexuri negre de persoane a căror imagine trebuie promovată şi a altora care trebuie denigrate şi interzise în spaţiul public”. Tismaneanu, urmasul lui Brucan

A lucrat timp de aproape patru decenii în serviciile speciale româneşti. A cunoscut două regimuri politice, fiindu-i apreciată expertiza pe domenii de interes deosebit de sensibile. A susţinut cursuri de pregătire o perioadă îndelungată în instituţii ce pregătesc specialişti în probleme de informaţii şi contraspionaj. Este autor a numeroase studii şi comunicări, precum şi a mai multor volume foarte apreciate, cea mai recenta fiind  “Fereastra serviciilor secrete. Romania in jocul strategiilor globale”, publicata de Editura Compania, Bucuresti, 2011 si prezentata si de Ziaristi Online in mai multe materiale. Un om care nu ezită să arate cu degetul: “Chiar dacă generaţia lui Brucan a dispărut, ea a lăsat în urmă un sistem instituţional perfect adaptat noilor condiţii, în care sunt clonate replici fidele. Exact ca în anii `50, există indexuri negre de persoane a căror imagine trebuie promovată şi a altora care trebuie denigraţi şi interzişi în spaţiul comunicării publice. Dreptul la exprimarea opiniei nu are şi corolarul dreptului de acces la mijlocul de a fi ascultat. Văd zilnic pe ecrane consultanţi, experţi, analişti despre care ştiu că sunt “rezervişti” ai unor structuri speciale străine. Unii au deja loc permanent în “grilă”. Toţi au devenit specialişti în problemele româneşti şi contribuie la bulversarea reperelor axiologice ale omului de rând”. Într-un incitant interviu realizat de Nicolae Balint, Aurel Rogojan, general de brigadă S.R.I. (în rezervă), pune punctul pe „i”, în probleme de interes internațional și național. Intertitlurile apartin redactiei.

(…)

KGB-istul Pacepa, aparat de Tismaneanu si Sorin Rosca Stanescu

Reporter: Vom trece acum într-un alt registru de întrebări. Mi s-au părut deosebit de interesante – chiar incitante aş spune – afirmaţiile dv. dintr-un cotidian central, potrivit cărora Vladimir Tismăneanu, fiu al unei cunoscute notabilităţi comuniste postbelice – şi care acum ne dă lecţii de anticomunism – ar fi plecat în S.U.A., în 1981, graţie sprijinului acordat de K.G.B. Dincolo de întrebările fireşti pe care şi le-ar pune orice serviciu de intelligence pe seama unei atari afirmaţii şi dincolo de reacţia domnului Tismăneanu – dacă a existat – stau şi mă întreb şi vă întreb şi pe dv., cum a fost posibil ca americanii să nu depisteze acest aspect care a fi trebuit să ridice, cu deplin temei, anumite semne de întrebare? Se pare însă că, altfel se va pune problema în viitorul apropiat, după recentele afirmaţii ale domnului Larry  L. Watts, specialist pe probleme româneşti al CIA, vis-a-vis de Pacepa, despre care dânsul afirmă că se ştia la Washington că este spion sovietic. Acelaşi Pacepa, arătat cu degetul de dv. şi de regretatul Mihai Pelin, dar care a fost apărat atât de acerb de Sorin Roşca Stănescu şi…chiar de Vladimir Tismăneanu şi arătat drept „erou anticomunist”. Halal eroi cei ca Pacepa…Cred că viitorul ne rezervă încă multe surprinze în ceea ce priveşte – folosind un limbaj familiar dv. – agenţii de influenţă existenţi şi operaţionali în România. Mai spuneaţi dv. într-un cotidian central – şi iarăşi ne puneţi pe gânduri pe cei care mai îndrăznim să gândim cu propriile creiere şi nu după „reţete prestabilite” – faptul că, şi aici vă citez: „în perspectiva întâlnirii de la Malta, un grup de 40 de intelectuali români stabiliţi în străinătate, din care peste 30 de etnie evreiască, au cerut celor doi lideri mondiali, precum şi preşedintelui Franţei, o intervenţie sovietică în România (în 1989 – n.a.).” Întrebarea pe care doresc să v-o pun, aceşti intelectuali – câţi or mai fi trăind dintre ei – mai joacă vreun rol major azi (politic, cultural, financiar, etc.), în străinătate sau aici? Nu cumva, după un „bun”, vechi şi cunoscut obicei, au devenit acum fervenţi pro-americani?

De la Orwell si Brucan la Romania de azi

Aurel Rogojan: Chiar dacă generaţia lui Brucan a dispărut, ea a lăsat în urmă un sistem instituţional perfect adaptat noilor condiţii, în care sunt clonate replici fidele. Cineva mi-a cerut să fac publică lista respectivă. Ea a circulat la începutul anilor `90. Nu cei 40 sunt problema, ci forţa de susţinere a războiului psihologic împotriva identităţii naţionale româneşti. În ceea ce priveste agenţii de influenţă, ca să citez “un clasic în viaţă” :”Nici nu mai ştim câţi suntem!” Exact ca în anii `50, există indexuri negre de persoane a căror imagine trebuie promovată şi a altora care trebuie denigrate şi interzise în spaţiul comunicării publice. Dreptul la exprimarea opiniei nu are şi corolarul dreptului de acces la mijlocul de a fi ascultat. Văd zilnic pe ecrane consultanţi, experţi, analişti despre care ştiu că sunt “rezervişti” ai unor structuri speciale străine. Unii au deja loc permanent în “grilă”. Toţi au devenit specialişti în problemele româneşti şi contribuie la bulversarea reperelor axiologice ale omului de rând. Dacă nu vom avea un minister al informaţiilor publice, dacă posturile publice de radio şi televiziune nu vor deveni cu adevărat naţionale, în condiţiile în care sporeşte şi analfabetismul, în condiţiile în care s-a diminuat unitatea familiei şi rolul educativ al acestei, iar biserica ni s-a “dedulcit” la afaceri, vom rămâne fără valorile morale tradiţionale şi identitiare. Lipsa controlului societăţii asupra informaţiei cu valenţe formaţional – educative este o crimă. Contradictorialitatea  dezbaterilor televizate dintre personaje cu comportament şi limbaj huliganic oferă foarte proaste exemple educative şi promovează modelele negative. (Exemple: “Dacă vrei să ajungi preşedinte, chiuleşte de la şcoala şi trişează la examene !” sau “Dacă vrei să-ţi impui punctul de vedere, foloseşte violenţa de limbaj, urlă la interlocutor şi nu mai lăsa pe alţii să vorbească.”) Asemenea “modele” de comportament receptate în primii ani de viaţa se întipăresc în subconştient şi devin stereotipuri. Să nu ne amăgim, acesta este numai unul dintre aspectele războiului psihologic împotriva românilor. Vă confirm, cu vârf şi îndesat, că cei care fac cea mai mare paradă de prooccidentalism sunt foştii propagandişti roşii. Ei nu ştiu să facă altceva, decat agitaţie şi propagandă. De la tribunele Uniunii Studenţilor Comunişti au trecut la microfoanele Europei Libere, iar de acolo în studiourile televiziunilor, în redacţii, în agenţii de consultanţă politică – unele sunt secţii organizatorice si ideologice pentru clone politice – şi alte intreprinderi unde absenţa normelor de muncă le este compensată prin venituri.

Spionajul ungar în România: Tokes, un agent grabit

Integral la: Ziaristi Online

Sursa Foto: https://tismaneanu.blogspot.com/

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova