Archive for the ‘Colimatorul’ Category

Cristian Ghinea, Andrei Cornea si Vladimir Tismaneanu, trei cyber-fatalai post-bolsevici. Cu bonus Mircea Toma, pasive-watcher prin desert

Gazeta de perete electronic a lui Sorosica, Hotnews si Contributorsii Retelei Deschise, ma gratuleaza azi cu trei articole stranse de prin groapa de gunoi a presei de propaganda antiromaneasca: unul autohton (vorba vine) – Cristian Ghinea, altul preluat de la “22”  – Andrei Cornea si unul cules de la EvZ  – Tismaneanu, care nu ma nominalizeaza (uhuhu – nomina odiosa), dupa cum o face deja de mai multe articole, dar se re-produce apoi si pe blogusorul lui adaugandu-i si pe ceilalti doi tovarasei, cu trimitere directa la mine. Ati inteles, nu? Un cyber-menage a trois de toata frumusetea. Nici la Hotelul Lux din Moskva, unde petreceau parintii lui Tismaneanu, incartiruiti la scoala de vara a NKVD, nu cred ca se intamplau astfel de imbarligaturi.

O sa-l las, putin, deoparte, pe tavarisi Tismaneanu, de care ma voi ocupa mai pe larg intr-un context mult mai interesant, cum ii place lui, cu securisti-bolsevici si post-securisti-bolsevici, si o sa notez doar isteriile celorlalti doi “intelectuali”.

Cred ca m-am hazardat putin, totusi. Pentru ca de Cristian Ghinea – considerat de senatorul Iulian Urban un comunist fara fata umana – nu stiu ce sa zic. Cred ca poti afla totul despre el doar uitandu-te la el. Un cap mare, de bou, pe un trup de Patapievici, cu o uitatura bolanda de Cristi Preda. Ati observat, poate, ca cei trei seamana. Or fi clonati din seva incrucisata a lui Plesu si Liiceanu?

In fine, ar trebui, totusi, sa zic ceva. Dl Ghinea a produs recent un pseudo-studiu stiintific al Fundatiei Soros (deghizata prin niste ONG-uri cu tot felul de titulaturi pretioase) prin care incerca sa inoculeze in spatiul public – si mai ales in cel al Administratiei centrale – ideea ca trebuie redus drastic numarul de burse atribuit studentilor basarabeni si bucovineni (numiti de el si restul autorilor “studiului” drept “moldoveni”, conform normelor “stiintifice” ale lui Marx, Lenin, Stalin si Voronin) pe motiv ca acestia chiulesc, nu reusesc sa-si termine studiile si sunt, pe scurt, niste veritabili inapoiati mintal.

Pe moment a existat intentia ca acest personaj sa fie dat in judecata pentru minciunile debitate sub egida pompos-denumitului sau Centru “Roman” de “Politici Europene”: Studentii basarabenii din Romania dau in judecata Fundatia Soros. “Reteaua Deschisa” a atacat tinerii din Republica Moldova conform directivelor lui Voronin si Stalin. Pana la urma a fost iertat. Studentii si-au spus insa parerea despre el destul de categoric: Basarabeni si bucovineni aflati la studiu in Romania resping falsul studiu al Centrului Soros de “Politici Europene”. S-au generat mai multe pozitii, dintre care amintesc: Eugen Tomac contesta “Raportul” Soros. Basarabenii vor primi in continuarea burse in RomaniaCRPE trebuie să îşi retragă studiul despre studenţii basarabeni din RomâniaO idee geniala, indigerabila de “moldovenistii” lui Soros si Voronin: Trebuie schimbată denumirea Republicii MoldovaStefan Miron: Răspuns unui “moldovean”. Alexandru Lesco si Victor Roncea despre “cojocari moldoveni”.

Retardul cu staif al “societatii deschise” nu era la prima porcarie de acest gen. Cu un an in urma trantise tot cu Fundatia Soros un alt asa-zis studiu prin care se dansa la Bucuresti pe kazaciokul cantat de Voronin la Chisinau si inganat de stapanii lui, la Moscova, reacreditandu-se tezele “moldovenismului”. “Studiul” a primit o replica academica de la Centrul European pentru Studii in Probleme Etnice al Academiei Romane condus de prof univ dr Radu Baltasiu. Completata cu opinia sa personala: „Atitudini mic-burgheze. Moldova din mintea noastră”. Sau din mintea lui Soros? Sociologul Radu Baltasiu vs SNSPA-istul Cristina Ghinea. Si tovaraselul nu le-a uitat. Profitand de un atac stupid de-al lui Mircea Toma si un alt unguras la adresa aceluiasi profesor, de data aceasta pe o tema legata de ungurime si romanii din Harghita si Covasna, pionierul nostru fruntas a prins din zbor ideea de atac in haita si a inceput sa latre cu spume (de muscat nu indrazneste, ca risca sa ramana fara dinti).

Si ma intorc de unde am plecat, pentru ca nu stiu cum as putea sa raspund unui troglodit guraliv fara pic de logica. Am retinut ca si eu si profesorul care preda la Facultatea de Sociologie si la Masterul de Studii de Securitate al Universităţii din Bucureşti suntem “fascisti” si “cyber-fascisti”. Si ca studiile Centrului – cum ar fi cel amintit sau cele atacate de Toma si ai lui: ULTIMII ROMANI. Romanii dispar din Harghita si Covasna – Raport al Centrului pentru Studii în Probleme Etnice al Academiei Române si Relaţiile cu românii în dezbaterile congreselor secuieşti. O paralelă istorică: 1902-2010. STUDIU Covasna-Harghita – sau conferintele organizate de acest for – cum ar fi cea de la Parlamentul Romaniei, in care Profesorul Dinu Giurescu alerteaza romanii: Statutul Minoritatilor poate duce la prabusirea hotarelor Romaniei. VIDEO/AUDIO/FOTO/DOC – sunt produse ale “Fasciei” noastre, din care ar face parte si profesorul univ dr Ilie Badescu. O aiureala. Oricine din lumea academica stie ca prof Baltasiu nu (mai) are nici o legatura cu prof Badescu, la fel ca si mult mediatizatul “geopol”-ian al lui Cozmin Gusa, prof Dungaciu.

Desigur, pionierul nostru fruntas se pare ca si-a luat notiunile despre “fascism” din filmele lui Sergiu Nicolaescu, pentru ca in revarsarea puhoiului sau de idei sterpe nu a reusit sa demonstreze de ce am fi, unul sau celalalt, “fascisti”. Baiatul sufera si de grandomania impostorului – boala grea la ei, vezi cazurile cronice “dr” Patapievici, “disidentul” Plesu si “anticomunistul” Tismaneanu – afirmand ca el vrea “sa breveteze termenul de ciber-fascisti”. Bovinul se preface ca nu stie ca, de fapt, termenul in sine exista deja si defineste o atitudine a corporatiilor multinationale si a statelor care au tendinta de a controla internetul. Dar, desigur, poate sa si-l breveteze pe undeva, prin vreun orificiu, nu zice nimeni nu, e libertate, “n-asa”, vorba lui Brucan?!

Inainte de a declama ca nu mai poate scrie pentru ca ” noi mai trebuie sa si muncim” – noi, “clasa muncitoare” din paradis 🙂 – baiatul de mingi al guruletului Plesu mai apuca sa tranteasca: “Intr-o democratie normala la cap, nu ai extremisti la Academie platiti de la buget si ONG-isti ca mine si ca Mircea Toma care apara valorile democratice.”

De fapt, ce-i deranjeaza pe cei doi ciumpalaci ai “societatii civile”? Ca mai exista romani care-si apara fratii, din Basarabia si Bucovina si din Harghita si Covasna. Atunci da, inteleg de ce sunt “fascist”. Dar, dincolo de invectivele si etichetele aruncate, “doct”, ca un demn palmas al lui Sorosica, haideti sa vedem ce i-ar indreptati pe cei doi “aparatori ai valorilor democratice”, plus ungurasul de serviciu al lui Mircea Toma, sa conteste doua Rapoarte ale unui institut al Academiei Romane condus de un prof univ dr in Sociologie.

Dl Cristian Ghinea este SNSPA-ist, noul “Stefan Gheorghiu”, adica un fel de blablagiu care-si da cu parerea despre tot si toate. Buun. Deci n-are nici o calitate ca sa discute la obiect un studiu stiintific. Si nici nu poate, dupa cum a demonstrat. Dl Mircea Toma, cel mai simpatic tractorist de pe ogoarele cu stiuleti de aur ai “societatii deschise”, este psiholog, cu grad de sublocotenent, daca nu ma insel. Cariera lui militara oficiala s-a incheiat ca psiholog al UM nu-stiu-cat, pe la pilotii lui Ceausescu. Mai departe, fostul sau coleg de ziar, Florin Calinescu, afirma ca Toma a pasit pe caile militariei rasaritene, cu epoletii ascunsi pe la subtiori.

In ce calitate se precipita public si solicita raspuns din partea Academiei Romane? A, da! Poate amandoi au acest drept ca colaboratori ai Tatianei Alina Mungiu Pipidi pe la “academia” ei, “Societatea Academica Romana”. Acum m-am prins! Dar cu bietul unguras Adrian Szelmenczi care semneaza alaturi de Mirciulica Toma ravasul prin care ii cere imperios raspuns academicianul Ionel Haiduc, ce-au avut? Un absolvent de jurnalism de 25 de anisori, un blablagiu de SNSPA-ist si un psiholog de tip IMGB-ist cu grave probleme psihiatrice (ce faceai nea Tomo prin desert cu fetele alea mai negricioase si cu colegii tai de papuc, a trois si a quatro, cu tine privind – ca Pasive Watcher – cu bale la gura, cel putin?!) ii cer presedintelui Academiei Romane “sa faca ordine” si sa-l puna la zid pe un prof univ dr in Sociologie. Tare! Asta nu-i fascism. E de-a dreptul NKVD-ism!

Sa mai adaugam ca Mircea Toma are o obiectivitate iesita din comun exprimandu-se pe teme unguresti, mai ales de cand a fost singurul ungur sub acoperire de roman invitat la Congresul de constituire al Partidului Transilvanenilor liberi al lui Laszlo Tokes, unde a militat pentru autonomia Ardealului??? Vezi Mircea Toma a sustinut autonomia Ardealului la Congresul lui Tokes unde s-a cerut ca “Tinutul Secuiesc” sa devina “o tara mama interna pentru maghiarii din Romania”. Szilágyi Zsolt: “Principiile autonomiste sunt purtate și în lupta pentru Roșia Montană”

Cat despre Andrei Cornea, ce as putea sa spun? Omul e ofuscat ca un critic literar de talia lui Gheorghe Grigurcu demasca la randul sau gasca de impostori si oportunisti de la GDS, in frunte cu “pilonul Plesu”, pe care il asemuieste cu un “guru” ratat, dupa cum am facut-o si eu. Dl Andrei Cornea nu intelege cum Gheorghe Grigurcu si alti “intelectuali autentici, din liga A” pot gandi la fel ca “jurnaliști din liga C, precum Roncea”. Or fi si ei “fascisti”, mai stii?! N-ar fi mai bine oare sa se intrebe dl Cornea de ce daca doi oameni diferiti ii spun ca este prost nu lasa odata gavaritul si se duce la culcare?

Dar chestia cu “Liga” imi aminteste de povestea cu seful ANI, Catalin Macovei, caruia, pe lac la Snagov, Bogdan Chirieac si fostul meu sef si prieten, Sorin Rosca Stanescu, ii explicau ca ei joaca “in liga mare”, nu ca el, baiatul de la Agentia Nationala de Integritate (pentru necunoscatori, dezvaluirea coversatiei, in varianta audio si text, imi apartine). Diferenta dintre Rosca si Cornea si “ligile” lor este insa ca unul e mai simpatic decat altul si ca unul a avut o viata mai grea decat celalalt, asa ca s-ar putea sa aiba circumstante atenuante.

Primul este fiul unui avocat brasovean care a fost aruncat pe geam in timpul unui interogatoriu luat de securitatea-bolsevica pentru ca apara fosti membri ai Miscarii Legionare. Al doilea este fiul unui satrap al culturii romane, Paul Cornea, despre care regretatul Fanus Neagu afirma, in ultimul sau articol, antologic, intitulat HOITARII, ca, in calitate de secretar al CC al UTC între 1948 şi 1954, Paul Cornea era “legătura directă a tuturor organizaţiilor de tineret cu următorii tovarăşi din conducerea superioară: Ioşka Chişinevski, Leonte Răutu şi Ofelia Manole. Chişinevski a fost poate cel mai mare ticălos dintre toţi comuniştii care au pus pingeaua pe grumazul ţării ăsteia. Răutu nu lăsa să mişte nici frunza, nici ramul şi nici un vers din Eminescu. Iar Ofelia Manole… ei, tovarăşa Ofelia Manole, secretară de partid a comitetului regional Bucu­reşti, a fost cea mai sumbră ticăloasă care a trecut pe Bulevardul Magheru. Bătrânii scriitori pe care i-am cunoscut şi care mi-au rămas în inimă ca mari maeştri preferau să ajun­gă în Piaţa Unirii ocolind pe la Giurgiu decât să dea ochii cu tovarăşa Manole. Cred că nici Elena Ceauşescu n-a reuşit decât arareori s-o egaleze pe tovarăşa Manole. Cu toţii au răsuflat uşuraţi în ziua când un soldat, îndrăgostit de nepoata tovarăşei, a introdus două rafale de gloanţe în inima ei iubitoare de literatură, pe motiv că i-a refuzat mâna nepoatei sale. Dacă ai şti ce jale a fost în Bucureşti, şi acum sunt oameni care lăcrimează!”

Banuiesc ca unul dintre ei este chiar Andreias Cornea, cel din “liga mare”, a burgheziei rosii. Si de ce, ma rog, as fi in liga C, cand eu, modest, am fost intotdeauna doar un simplu membru in Liga Z (prietenii stiu de ce) :)?

Cat despre Tismaneanu, stay tooned, in curand un nou articol despre schreib-kampf-ul sau…

“Noul Evenimentul Zilei” are “memoria” atinsa de Morbus Alzheimer cu olecuta de kaghebita cronica. Cazul Grupului Ilascu: trei fraze, zece minciuni

Citez din EvZ de azi:

MEMORIA EVZ: Grupul Ilaşcu – saga eroilor de care Vadim a ştiut să profite

Învaţă şi câştigă cu Remi ! 5 Euro cadou din start şi multe alte premii şi promoţii zilnice !

Tiraspol 1992- Europa, secolul XX: au fost judecaţi în cuşcă, acuzaţi de terorism.

Pentru că au luptat cu arma în mână în războiul civil, împotriva Armatei a 14-a ruse şi a ruperii Transnistriei de Basarabia. În 1993, Ilie Ilaşcu a fost condamnat la moarte. Andrei Ivanţoc şi Tudor Petrov-Popa au primit 15 ani de închisoare, iar Alexandru Leşco, 12 ani.

Presa de la Bucureşti ia foc. Presiunea internaţională e uriaşă. Ilaşcu este graţiat şi eliberat după 9 luni. După două mandate în Parlamentul de la Chişinău, este “racolat” de PRM şi ajunge senator la Bucureşti, între 2000 şi 2008. În 2001, senatorul Ilaşcu ucide un bătrân într-un accident de maşină.

Leşco este eliberat în 2005, iar ceilalţi doi abia în 2007. În 2010, preşedintele Ghimpu de la Chişinău îi decorează pe toţi patru cu “Ordinul Republicii”.”

Articol nesemnat.

Nici nu stiu de unde sa incep pentru a lamuri un atare “ziarist” al “Noului EvZ” ca scrie numai tampenii. E ca si cum ai incerca sa dialoghezi cu un troglodit din ograda lui Plesu – la randul lui un pitic de gradina de-al lui Patriciu -, ca Cristian Ghinea.

Dar sa incerc, totusi, asa, pe puncte, atragand atentia asupra “memoriei” EvZ inspirata, probabil, din “memoria” Wikipedia, unde se pare ca lucreaza alte asemenea oratanii ca numitul Ghinea:

In primul rand, de eroi nu a profitat Vadim nicicum. Doar Ilie Ilascu a ajuns la PRM deci corect este de folosit singularul.

In al doilea rand nu “au luptat cu arma in mana” (se poate si cu arma in picior?); aceasta a fost acuza ruseasca.

Nu a fost nici un “razboi civil”, ci un atac al fortelor para-militare rusesti sprijinite de Armata a XIV-a a Rusiei.

Nu se putea pune problema “ruperii Transnistriei de Basarabia”. Basarabia este o provincie istorica romanesca acum aflata in componenta  a doua state: Republica Moldova si Ucraina. Transnistria nu se putea rupe decat de o entitate statala, respectiv de Republica Moldova.

Procesul “Grupului Ilascu” a inceput in 1992 si a implicat mai multe persoane decat cele nominalizate. Daca e vorba de “Memoria EvZ” atunci aceasta, pe langa faptul ca e lovita grav de Alzheimer, e si foarte scurta.

“Ilaşcu este graţiat şi eliberat după 9 luni”! Probabil cea mai mare tampenie. Este vorba de 9 ani. Dar ce mai conteaza in ziua de azi 9 ani de puscarie ruseasca pentru “Memoria EvZ”? Corect: Ilascu a fost eliberat pe 5 mai 2001.

Nu a fost “racolat” de PRM ci pus pe listele electorale ale PRM la alegerile din 2000, dupa modelul partidelor de la Chisinau care l-au avut drept parlamentar doua mandate desi era in inchisoare.

Intr-o “biografie” de cinci randuri pentru patru persoane era asa de important de notat accidentul grav de circulatie  al uneia dintre ele? Poate era de mentionat, totusi, si faptul ca cei patru au castigat in premiera la CEDO un proces impotriva Rusiei, condamnata de instanta europeana pentru detinerea de facto a celor patru romani.

Alexandru Lesco a fost eliberat la 2 iunie 2004, nu in 2005.

Pana la presedintele interimar al Republicii Moldova, Gheorghe Ghimpu, Alexandru Lesco, Tudor Popa si Andrei Ivantoc, cetateni de onoare ai Capitalei Romaniei, au fost decorati, in 2007, de presedintele Romaniei, Traian Basescu, cu Ordinul National “Steaua Romaniei” in grad de Cavaler, conferit celor trei fosti membri ai Grupului Ilascu, pentru “patriotism, curaj si tarie morala”. “Lesco, Ivantoc si Petrov-Popa – trei nume care inseamna dragoste de tara, eroism, dorinta de a te sacrifica pentru poporul tau. In fata unor astfel de oameni, un sef de stat nu are nevoie de nicio justificare pentru acordarea celei mai inalte decoratii. Justificarea sunt chiar ei”, a declarat presedintele Romaniei in cadrul ceremoniei. Presedintele Basescu a afirmat atunci ca, in unele privinte, Romania si Moldova nu pot fi despartite: “Acesti oameni au sapat file de istorie intr-o tara in care a fost candva parte a Romaniei. Desi intre Romania si Moldova exista o frontiera de stat, exista lucruri pe care frontierele nu le pot opri”.

Desigur, pentru multi, Presedintele Romaniei “este un om al trecutului” – deci neglijabil, nu mai conteaza -, vorba editorialistului EvZ, Mircea Cacartarescu.

Ziaristi Online: Criticul Grigurcu remarca apusul “erei Plesu”, “pilonul GDS”, autoimaginat drept “guru al obştii ignorante”. Senatorul Urban despre piticul Ghinea: un comunist fara fata umana. Financiarul: Carrefour pleacă? Adio şi n-am cuvinte!

Gheorghe Grigurcu remarca apusul “epocii Plesu”, “pilonul GDS”, autoimaginat drept “guru al obştii ignorante”

Minima Moralia - Titlu lui Adorno furat de Plesu

De observat ca distinsul critic si om de litere Gheorghe Grigurcu a sintetizat multe din acuzele publice aduse lui Andrei Plesu si a preluat inclusiv porecla pe care i-am atribuit-o noi patronului Colegiului Noua Europa, de “guru” al “intelectualitatii” GDS.

Senatorul Iulian Urban despre Cristian Ghinea: un comunist fara fata umana

Cristian Ghinea Ioana Avadani ot Soros Fund cu berea-n gat

Cristian Ghinea imi aduce aminte de lupta de clasa din tezele PCUS preluate si in hartogariile PCR. Acolo, Marx, Lenin und Stalin vorbeau de societatea comunista in care toti trebuia sa fim egali. In venituri, in pensii, dar si in… prostie, ori obedienta oarba fata de sistemul condus de reprezentanti ai “clasei muncitoare”.

Financiarul: Carrefour pleacă? Adio şi n-am cuvinte!

banda_carrefour

Se apreciază în presa centrală că gigantul francez al retail-ului, Carrefour, e pe cale să ne facă din mână a rămas bun. Şi asta după ce s-a apucat de-a construit nu mai puţin de 52 de supermarketuri şi 25 de hypermarketuri în România. Dar asta nu e nimic: se aude că francezii vor să plece şi din ţări ca Belgia, Grecia, Polonia sau Argentina, unde au sute de magazine, ba chiar şi din Italia şi Turcia, cu peste 1000 de unităţi fiecare.

Radu Moraru a pornit motoarele televiziunii libere Nasul TV! O premiera mondiala: primul post tv privat lansat din subscriptie publica. Cum a anuntat Radu Moraru ideea, in urma cu un an, cu ocazia decernarii Premiului Mile Carpenisan pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism. VIDEO

Radu Moraru: 23 APRILIE, O ZI FRUMOASA!

| 24 Apr 2012 | 224 comentarii

Cristina Pinzaru, colega mea, a rezumat foarte frumos si emotionant ceea ce pentru cei din afara televiziunii ar parea o munca de cosmar! Noi sintem obisnuiti, de aproape 20 de ani lucram in acest ritm si sintem o echipa buna si de caracter. De aceea reusim sa aducem pe lume o televiziune, chiar una mica, intr-un timp record si cu bani mult mai putini decit pun miliardarii nostri in organele lor media.

Cred ca o singura precizare lipseste din articolul Cristinei. Nu sintem superoameni! Dar energia pe care am avut-o in ziua de 23 aprilie ne-a fost data de cea mai emotionanta intilnire cu oamenii din ultimii ani! Ne-am vazut la chip actionarii, i-am ascultat si le-am simtit caldura, speranta si increderea! Ce oameni frumosi avem alaturi! Ce oameni scriu pe acest blog si ne urmaresc pe cablu sau net! Gata, nu mai am nicio teama! Laudati-ne si criticati-ne, vom fi din ce in ce mai buni! Ne-ati dat energie, adrenalina avem, NASUL TV exista! Exista bine! Eu zic sa tineti minte 23 aprilie si sa ne comparam cu 23 septembrie, tot 2012! Sa fiti iubiti!

Cititi aici articolul Cristinei Pinzaru.

Astfel, dupa exact un an de la lansarea idee de post tv liber, la care actionari sa fie telespectatorii, Radu Moraru a si facut-o, in ciuda tuturor piedicilor ce i s-au pus. Bravo, Nasule!

Iata emisiunea in care Radu Moraru a emis pentru prima oara public ideea Nasul TV, emisiune consacarata Premiului Mile Carpenisan pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism, care va fi decernat de Civic Media si anul acesta, pe 3 mai, de Ziua Libertatii Presei, In Memoriam bunul nostru coleg si prieten, Mile:


Sursa Video: https://inmemoriam-milecarpenisan.ro/

Un maghiar acuza. Prof. Gall Zoltan: Domnule Frunda, prezentaţi public, vă rog, conţinutul dosarelor de presupus informator al securităţii comuniste, de la CNSAS!

Pe adresa Roncea Ro:

“Ca locuitor maghiar al Tg. Mureşului, oraş în care m-am născut şi am crescut, urmăresc cu viu interes ceea ce se întâmplă în viaţa politică locală a maghiarimii. Şi pot să spun că schimbările recente legate de principalul candidat maghiar la Primăria Tg. Mureş, cel desemnat de U.D.M.R., au fost primite cu reticenţă de mulţi dintre maghiarii de rând. De ce nu a fost bun Vass Levente (o figură nouă, tânără, dinamică, de viitor) şi a trebuit schimbat cu Frunda Gyorgy, care face parte din vechea gardă neocomunistă a U.D.M.R. ? Plus că noul candidat nici nu este 100 % maghiar. La aceste întrebări trebuie să dea răspunsul public, pe înţelesul tuturor, conducerea judeţeană şi centrală a U.D.M.R. Cu ce ar fi mai bun şi ar avea mai multe şanse Frunda Gyorgy decât Kelemen Attila şi Borbely Laszlo, ultimii doi care au încercat la Primărie şi au eşuat lamentabil ? Aproape cu nimic, dezavantajul comun al acestora este faptul că nu ştiu să se adreseze omului de rând pe limba şi înţelesul fiecăruia, ci vorbesc arogant de la adăpostul scaunelor pluşate şi capitonate pe care stau la Bucureşti sau în alte capitale europene şi cu limbajul impus de cămăşile scrobite, cravatele scumpe şi pantofii lăcuiţi pe care le poartă. De averile lor enorme, nu mai vorbim.
Multă vreme s-a discutat despre faptul că ar fi bine ca acele persoane care vor să ne conducă oraşul, judeţul, ţara, să fie dintre cei care nu au nici o legătură cu vechiul sistem ceauşist, când litera de lege era cea impusă de Securitate. Şi din acest punct de vedere, Vass Levente avea un avantaj mare în faţa lui Frunda Gyorgy. Tinereţea şi imaginea curată a domnului doctor urolog Vass era o garanţie a faptului că vechiul sistem nu l-a atins, spre deosebire de ceea ce se spune despre domnul avocat şi senator Frunda. Îmi amintesc că acum 5 sau 6 ani a fost un mare scandal în presă legat de faptul că Frunda Gyorgy ar fi colaborat cu Securitatea, apăruseră public şi declaraţii în acest sens ale unui fost comandant al Securităţii din Tg. Mureş. Nu mai ştiu exact cum s-a terminat acel scandal, dacă Frunda Gyorgy a demonstrat sau nu că nu a fost informator al organului represiv. Unii spun că l-ar fi dat în gât şi pe prinţul Albert de Monaco ori pe unii colegi avocaţi şi chiar pe unii prieteni. Oricum, ceea ce vorbesc maghiarii despre faptul că Frunda Gyorgy l-a turnat la Securitate pe domnul avocat Kincses Elod nu poate fi oprit şi interzis dacă nu se face public conţinutul acelor dosare. Cu siguranţă, domnul Kincses Elod şi familia dumnealui ştiu mai multe despre acest subiect, iar maghiarii din Tg. Mureş ştiu în principiu despre ce este vorba. Oricum, nu sunt naiv, ca să umbli prin Europa înainte de 1989 trebuia să ai bune relaţii cu Securitatea. Frunda a călătorit de multe ori. Ce să cred ?
Domnule Frunda Gyorgy, dacă doriţi să demonstraţi maghiarilor de rând din Tg. Mureş că sunteţi la fel de curat ca şi Vass Levente, în ceea ce priveşte colaborarea cu fosta Securitate, faceţi urgent public conţinutul integral al celor două dosare de presupus informator al securităţii comuniste, aflate acum la CNSAS. Altfel, percepţia că aţi fost un biet informator va rămâne şi, cel puţin un vot pentru dumneavoastră, din partea unui maghiar, se va pierde sigur. Şi nu exclud ca votul meu să meargă la dl. prof. dr. Benedek Imre-Sandor.

Prof. Gall Zoltan

PS: M-am adresat dumneavoastra deoarece redactorii de la Nepujsaj din Tg. Mures, ziar pe care il citesc in fiecare zi, nu au dorit sa-mi publice scrisoarea. Cei de la Erdely TV nici nu au vrut sa ma asculte. Multumesc frumos.”

Cititi si: Gura bate fundul. Senatorul Gyorgy Frunda se va alege cu o Plangere Penala pentru fals in declaratii si uz de fals ca colaborator al Securitatii acoperit de CNSAS

Adevarul si Ziaristi Online: Cazul maiorului Agache, linsat bestial de unguri in 1989, si aparatorii ucigasilor: Ion Iliescu, Laszlo Tokes, Tamas Sandor, Gyorgy Frunda, Katona Ádám

Editorial: Senatorul György (Gheorghe) Frunda NU (prea) vrea să se înscrie în lupta electorală pentru Primăria Tîrgu-Mureş

Zvonurile despre candidatura lui György (Gheorghe) Frunda la Primăria Tîrgu-Mureş au circulat cu viteza focului în aceste ultime zile punând mari probleme senatorului, care, cu îngrijorare, se vede prins într-un joc total străin de el şi de temperamentul său. Plimbat şi răsfăţat prin cercurile rafinate europene de la Bruxelles, absent ani dearândul din viaţa de zi cu zi a oraşului, critic constant din interiorul Uniunii a diverselor decizii politice ale colegilor săi, “aristocratul” domn Frunda se vede aruncat dintr-o dată în realitatea politică ( ce îi şifonează groaznic cămaşa impecabilă) a politicii mureşene. Din surse deosebit de apropiate distinsului  senator am aflat că această perspectivă de intrare în lupta pentru Primărie îi provoacă o pronunţată stare de disconfort. Pur şi simplu nu ştie cum să evite această “misiune” care i-a fost cerută (impusă) de însuşi liderul Marko Bela.

O primă îngrijorare îi provoacă reîncălzirea unui subiect mai vechi: relaţia cu vechiul său fost prieten şi actual inamic Kinces Elod, dar în special cu fiica acestuia Kincses Reka, care prin 2006 lansa filmul „Balkan Champion”. În film există o scenă ce sugerează că senatorul UDMR, Frunda György, l-a turnat la Securitate pe tatăl regizoarei, nimeni altul decât Kincses Elod. Filmul a câştigat Marele Premiu la Festivalul Filmului Maghiar de la Budapesta, dar a produs multă rumoare şi în Tîrgu-Mureş, unde o seamă de vechi prieteni ai senatorului au început să îşi reamintească episoade demult trecute. Nu sunt de lăsat la o parte nici cele ştiute despre acest subiect de fostul şef al Securităţii judeţului Mureş, colonelul (r) Gheorghe Mărieş, care a spus şi poate spune mai multe.

Apoi, un alt punct sensibil este poveste în care domnul Frunda suţine “reabilitare” criminalului de război Albert Wass. Wass Albert de Szentegyed a fost condamnat la moarte în contumacie pentru crime de război. Din depozitia martorului Jacob Rozenberg făcută în anii ’50, în faţa Tribunalului, reiese că după ce militarii maghiari le-au arestat pe cele doua cumnate ale sale, Rozalia (24 de ani) si Estera Mihaly (18), acestea au fost reţinute într-o magazie a contelui Wass. Ulterior, cele doua femei au fost duse în comuna învecinată, Ţaga, unde la marginea satului au fost împuşcate împreună cu alţi doi ţărani români, cadavrele fiind aruncate intr-o groapa comună. Din documentele păstrate în arhiva Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington rezultă clar că Albert Wass şi tatal sau, Andrei, i-ar fi instigat în septembrie 1940 pe militarii unguri să ucidă patru persoane din satul Scutard, doi români şi două evreice.

Nu în ultimul rând, de numele senatorului Frunda se leagă şi faptul că s-a opus în Parlament prevederii ca politicienii să îşi declare averile, fiind un înverşunat inamic al Agenţiei Naţionale de Integritate. În 2010, au fost anumite ziare care au interpretat această ostilitate faţă de A.N.I ca fiind legată de afacerile soţiei senatorului. Doamna Frunda deţine printre altele două firme, S.C. Marmed şi S.C Ortoprofil România SRL, care încasează anual milioane de euro de la casele judeţene de asigurări de sănătate. C.A.S Bihor a plătit, într-un singur an, nu mai puţin de 400.000 de euro pentru proteze medicale livrate de Ortoprofil. Şi mai sunt şi alte judeţe unde s-au făcut deconturi către această firmă. În concluzie, există o vorbă: “prietenii” ţi-o “coc” mai bine decât duşmanii”.

Întrebarea firească este, de ce a primit această “sarcină” ingrată, tocmai acum, senatorul György Frunda ?. Răspunsul este simplu. Pentru ca să se şifoneze în alegerile locale şi să nu mai fie “frumos şi plăcut uscat” la alegerile generale, când i se va transmite suav că “datorită erodării din alegerile locale, colegiul său a fost reevaluat şi acordat unui alt reprezentant al UDMR”. Prin urmare, diplomat, discret, extrem de atent cu imaginea sa, senatorul Frunda se află într-o situaţie delicată. NU ştie cum să facă să arunce “pisica” ce i-a fost pusă cu grijă în braţe de colegii săi dragi. O confruntare cu contracandidatul PSD-ist Cornel Brişcaru, cu jigniri şi discuţii neprincipiale îi provoacă repulsie. Apoi, o discuţie cu actualul primar Dorin Florea i-ar evidenţia rapid lipsurile mari pe care le are în domeniul administraţiei. Îl vedeţi pe Frunda în cartiere, verificând dacă se pun bordurile bine? Îl vedeţi stricându-şi pantofii impecabili şi strălucitori, prin cartierele oraşului pentru a discuta cu oamenii ? Am zâmbit atunci când am discutat cu Ferike de la Salubriserv, romul care mătură pe strada unde stau şi pe care îl mai cinstesc din când în când cu o ţigară. “No, abia aştept să-l văd pe domnul Frunda în Valea Rece să vină să ne rezolve problemele noastre, ale ţiganilor. N-ar fi mişto ?” Şi uite cum nişte zvonuri îţi pot provoca mari dureri de cap, asta dacă te cheamă György Frunda.

Adrian Luca / Targumuresanul.ro

Ziaristi Online: Larry Watts despre Basarabia si Razboiul Secret contra Romaniei. Conferinta internationala la 200 de ani de la anexarea Basarabiei de catre Imperiul Rus. Genocidul armenesc. Bucovina sustine campania AQUA Carpatica


Mai multe video la Ziaristi Online:

Larry Watts despre Basarabia si Razboiul Secret contra Romaniei. Ca la Carte – Lansarea de la Universitatea din Craiova. VIDEO/INFO

Larry Watts la Universitatea din Craiova - 11.04.12 - Foto Cristina Nichitus Roncea

Astazi prezentam doua extrase cu profesorul Larry Watts din emisiunea lui Cristian Tabara de la TVR, Ca la carte, si un fragment din conferinta istoricului american de la Craiova, toate atingand aceeasi tema sensibila: Basarabia si rusii! Maine venim cu un anunt-bomba privind o noua transmisie fulminanta la TVR si o declaratie asemenea, surprinsa de reporterul Ziaristi Onlinedupa dezbaterea de la Craiova.

Tinerii istorici de peste Prut organizeaza o conferinta internationala la 200 de ani de la anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus

Conferinta tinerilor istorici 1812-2012 Basarabia - Ziaristi OnlineLa împlinirea a 200 de ani de la anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus Asociaţia Naţională a Tinerilor Istorici din Moldova în colaborare cu facultăţile de istorie de la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” şi Universitatea de Stat din Moldova organizează pe parcursul zilelor de 26-27 aprilie 2012 Conferinţa internaţională „Tratatul de pace de la Bucureşti din 1812 şi impactul lui asupra istoriei românilor. 200 de ani de la anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus”.

Genocidul armenesc, comemorat azi la Bucuresti. Invitatie pentru ziaristi si nu numai

Genocidul Armenesc comunicat de presa 23-04-2012

Pe 24 aprilie va fi comemorat genocidul săvârşit împotriva armenilor în 1915, în cadul unei slujbe de pomenire ţinută la Catedrala Armeană din Bucureşti. Genocidul armean rămâne, la aproape o sută de ani, un subiect de dispută politică între Turcia, Armenia şi statele occidentale.

Aproape 50.000 de romani au semnat deja pentru Legea Apei. Semneaza si tu! Bucovina se alatura campaniei AQUA Carpatica

Voteaza Legea Apei - Aqua Carpatica

Portalul Ziaristi Online sustine Legea Apei si va indeamna sa semnati si Dvs la adresa www.legea-apei.ro. AQUA Carpatica plata este apa oligominerala (saraca in saruri) necarbogazoasa (plata) cu cel mai scazut continut de nitrati din Romania (0,8 mg/l NO3).

Cacartarescu, Basescu si Ceausescu (cu un strop de Nastase si un zvac a trois cu Constantinescu si Iliescu)

Colegul meu de proces cu Liiceanu-Liicheanu-Liigheanu, dl Ion Spanu, probabil atins putin de patima anti-Basescu a publicatiei online Cotidianul.ro, cade in eroare identificandu-l pe Cartarescu cu un apologet al lui Basescu. In realitate, sublocotenetul Cacartarescu este, la fel ca toti membri gastii de profitori ai tuturor regimurilor din care face parte (foto mai sus), un lingau de meserie al oricui este la putere. Incepand de la Ceausescu incoace. Si aici, de dragul doamnei Herta Muller, o sa vin si cu probele de rigoare. 🙂 De altfel, chiar in ianuarie anul acesta, numitul Cacartarescu ii solicita demisia lui Basescu, in cor cu “protestatarii” de meserie din Piata Universitatii. Grafomanul scatolog satofag si sccria asta chiar in Evenimentul Zilei care, se spune, este “al lui Basescu”. Alta aiureala. E a domnilor mediteraneeni la care presteaza dl Andronic de cand fostul sef al “fantomelor” SIE l-a pus pe senile si a invartit de cheita cu azimut Marea Moarta. Dar sa-l lasam pe micul gigant al porno-literaturii ICR sa vorbeasca liber: “Eu nu cred că revoltele din acest ianuarie agitat sunt revolte anti-sistem, cum începe să circule un fel de cuvânt de ordine. Sunt revolte evident împotriva Puterii, considerată vinovată de diverse rele, între care pe primul loc se află scăderea nivelului de trai. Personal, sunt foarte de acord şi cu demisia lui Traian Băsescu, şi cu alegerile anticipate. Am tot spus-o de un an şi jumătate, şi doar reaua-credinţă poate împiedica pe cineva să recunoască asta: Traian Băsescu şi-a epuizat, în primii trei-patru ani ai primului său mandat, capitalul de încredere şi popularitate, iar al doilea mandat l-a surprins fără idei şi proiecte noi, depăşit de situaţie din punct de vedere politic. Am spus-o şi o repet: Băsescu este un om al trecutului. Nu el e problema României de azi” (Evz.ro). De altfel, chiar si in septembrie 2010, Cartarescu spunea acelasi lucru, incercand sa-si scuze umplerea buzunarelor cu valuta lui Ceausescu via “conservatorul” Voiculescu, la Jurnalul National, unde juisa, intelectual, fireste, alaturi de mai dreptacii Dorin Tudoran si Volodea Tismaneanu: “Epoca Băsescu mi se pare terminată, cu bunele şi relele ei. Ca şi Emil Constantinescu, actualul preşedinte e azi un prizonier neputincios al sistemului politic românesc, corupt şi nenorocit.” (Adevarul). Asa cum Plesu si Liiceanu “s-au lepadat de Basescu”, a facut-o, asadar, si micul gigant nerecunoscut al lui Manolescu, sublocotenentul scribulet la revista Activistul a Securitatii, Mircea Cartarescu.

Eroarea dlui Spanu, care publica articolul cu titlu vibrant “Îmi bag p… în regina Angliei” – Mircea Cărtărescu, autorul preferat al lui Băsescu, în “Orbitor”,  reiese chiar din propriul text, in care acesta argumenteaza ca limbile dambovitene pe care i le-a plasat regulat dosului lui Basescu l-au facut sa fie publicat in “n”-spe limbi straine de catre cosangeanul sau galitian Patapievici, pe banii prostilor de patibulari romani si cu concursul fostei informatoare DIE Catrinela Plesu, azi directoare ICR. Dupa cum arata dl Spanu, Cartarescu a inceput sa fie tradus si publicat de ICR pe vremea lui Constantinescu iar operatiunea onaneanua pe banda a continuat, bine-mersi, si in epoca Iliescu! Iata: 1. Orbitor, Editura Denoël, Paris, 1999; 2. Vakvilág – A bal szárny (Orbitor. Aripa stângă), Editura Jelenkor Kiadó, Pécs, 2000;  3. Orbitor, Editura Gallimard, 2002 (traducere în limba franceză de Alain Paruit); 4 Orbitór. Vänster vinge, Editura Albert Bonniers Förlag, Stockholm, 2004 (traducere în limba suedeză de Inger Johansson). Sunt convins, asadar, ca, daca Nastase iesea presedinte, Cacartarescu ar fi devenit sinecuristul profund numarul unu al Cotrocenilor rosii, ca doar, dupa cum scrie singur, “ii placea să-şi pună degetul pe fund şi să-l miroase apoi” si, innebunit de placere, e posibil ca ar fi speriat tot SPP-ul cu strigate reproduse artistic in “Orbitor”, ca “Dragule… dă-mi-o… te rog, te implor, dă-mi-o şi-n popou…aaaaah! aaaaah!” . Cu exeptia acestor mici erori subsemnez la articolul colegului meu de proces Ion Spanu si astept, cu incredere, continuarea!

Cititi si va cruciti:

Mircea Cărtărescu, autorul preferat al lui Băsescu, scrie în “Orbitor”:
“Îmi bag p… în regina Angliei”

Romanul pornografic al scriitorului dâmboviţean a fost tradus în mai multe limbi pe bani publici din bugetul Institutului Cultural Român. Cine l-ar fi tradus şi publicat pe modestul poet optezecist dacă România i-ar fi puricat mai serios opera?

Lăudat în mod deşănţat de „intelectualii lui Băsescu”, romanul „Orbitor” de Mircea Cărtărescu, ajuns la vol. 3, se pare că nu a fost citit de nimeni, deşi a fost tradus de către ICR, pe bani publici, în aproape toate limbile pământului!

Întrebat ce carte a citit în ultima vreme, însuşi preşedintele Traian Băsescu a nominalizat invariabil o carte a lui Cărtărescu, probabil la sugestia vreunui consilier care aflase că scriitorul a fost recomandat la Premiul Nobel de gruparea Liiceanu-Pleşu-Patapievici. Mai mult chiar, în anul 2006, Băsescu l-a decorat pe Cărtărescu cu Ordinul “Meritul Cultural” în grad de Mare Ofiţer, categoria A “Literatura”.

Ce ar fi citit Băsescu în romanul lui Cărtărescu?

Dacă ar fi lecturat chiar superficial romanul „Orbitor. Aripa dreaptă”, apărut, desigur, la Editura Humanitas, condusă de Gabriel Liiceanu, preşedintele Băsescu ar fi citit următoarele:

– “Îmi bag pu… în regina Angliei” (pag. 241).

-“Mă fu… în ea de Casa Albă?” (pag. 241).

– “CIA ce căcat e” (pag. 242).

– “Îi placea să-şi pună degetul pe fund şi să-l miroase apoi” (pag. 84).

– “Uite cum e cu ţara: cică limbricul iese cu fi-su dintr-un cur plin de căcat, ca să-i arate cum e afară (…). Limbricu-ăla mic se gîndeşte ce se gîndeşte şi dup-aia zice: “Păi, tăticule, dac-aici e atît de frumos, de ce trebuie să trăim noi în gaura aia păroasă?, în duhoarea aia de căcat, în bezna aia groaznică?” Da’ taica-su-i zise răstit: “Fiule, să nu mai vorbeşti aşa! Aia-i Patria!”” (pag. 58).

– “Îi plăcea să-şi pună degetul pe fund şi să-l miroase apoi” (pag. 84).

– “Dragule… dă-mi-o… te rog, te implor, dă-mi-o şi-n popou…aaaaah! aaaaah!” (pag. 185).

– “Căci sfînt era să lingi cu devoţiune scrotul iubitului tău” (pag. 339).

– “La rîndul ei, femeia primea-n gura caldă, rujată, tumefiată de dorinţă, capul umed al penisului, pe care-l sugea amintindu-şi sfircul matern, din care supsese odată certitudine şi ocrotire” (pag. 339).

– “Vrei să ne fu..em în cur? Mi-am amintit, fulgerător, din bancuri şi din pălăvrageala copiilor. Homosexualii. Poponarii. Curiştii (…). Unii oameni nu şi-o băgau în gaura femeilor, ci în fundul altor bărbaţi. Erau cei mai răi dintre toţi, căci oamenii mari făceau prostii cu nevestele lor ca să aibă copii, dar poponarii şi-o băgau acolo, în caca, pe unde trăgeai pîrţuri, de unde-ţi ieşeau, cîteodată, cînd te mîncă, viermişorii” (pag. 381).

– “Fesele barbatului izbeau acum ritmic, neiertator. Ouale, vizibile prin punga lor de piele, loveau anusul si fesele femeii, care-ncepu sa scoata strigate aspre si indemnuri obscene, spuse brutal” (pag. 341).

– “Am avut milioane de tirfe, in masa lor colcaitoare de tite, cururi si vulve” (pag. 519).

“Am exersat sodomia” (pag. 519).

Cerem scuze cititorilor pentru reproducerea acestor obscenităţi, cu toate că, din respect pentru ei, am pus puncte de suspensie acolo unde textul din carte este explicit. Astfel de pasaje de o vulgaritate extremă se întâlnesc la tot pasul, fără nici o motivaţie estetică, menită să justifice prezenţa lor.

Premiat, tradus şi plimbat pe banii statului

Pentru simplul fapt că a fost în ultimii opt ani editorialistul de casă al lui Traian Băsescu, pe care-l considera „un preşedinte pentru alte coordonate istorice”, Cărtărescu a avut un statut privilegiat, fiind tradus pe banii statului, într-un program naţional al ICR, în mai multe limbi, fiindu-i plătiţi şi banii cu care-şi promova romanele sale pornografice. Spicuim din această risipă:

1. Orbitor, Editura Denoël, Paris, 1999

2. Vakvilág – A bal szárny (Orbitor. Aripa stângă), Editura Jelenkor Kiadó, Pécs, 2000

3. Orbitor, Editura Gallimard, 2002 (traducere în limba franceză de Alain Paruit)

4. Orbitór. Vänster vinge, Editura Albert Bonniers Förlag, Stockholm, 2004 (traducere în limba suedeză de Inger Johansson)

5. Orbitór. Kroppen (Orbitor. Corpul), Editura Albert Bonniers Förlag, Stockholm, 2006 (traducere în limba suedeză de Inger Johansson)

6. Die Wissenden, (Orbitor. Aripa stângă), Editura Zsolnay Verlag, Wien, 2007 (traducere în limba germană de Gerhardt Csejka)

7. Mesanver vol. 1 (Orbitor vol. 1), Editura Nymrod, Tel Aviv, 2007 (traducere în limba ebraică de Yotam Reuveny)

8. Orbitor. Venstre vinge (Orbitor. Aripa stângă), Editura Bokvennen, Oslo, 2008 (traducere în limba norvegiană de Steinar Lone)

9. Orbitór. Höger vinge, (Orbitor. Aripa dreaptă), Editura Albert Bonniers Förlag, Stockholm, 2008 (traducere în limba suedeză de Inger Johansson)

10. L’Aile tatouée, (Orbitor. Aripa dreaptă), Editura Denoël, Paris, 2009 (traducere în limba franceză de Laure Hinckel)

11. Cegador (Orbitor. Aripa stângă), Editura Funambulista, Madrid, 2010 (traducere în limba spaniolă de Manuel Lobo Serra)

12. Orbitor. Kroppen (Orbitor. Corpul), Editura Bokvennen, Oslo, 2010 (traducere în limba norvegiană de Steinar Lone)

13. De Wetenden (Orbitor. Aripa stângă), Editura De Bezige Bij, Amsterdam, 2010 (traducere în limba neerlandeză de Jan Willem Bos)

14. Der Körper, (Orbitor. Corpul), Editura Zsolnay Verlag, Wien, 2011 (traducere în limba germană de Gerhardt Csejka)

15. Blinding, (Orbitor), Editura Archipelago Books, New York, 2013 (traducere în limba engleză).

Apariţia acestor traduceri a fost finanţată de ICR, instituţie aflată sub patronajul Preşedinţiei României, cu un buget de peste 12 milioane de euro, finanţare care cuprinde dreptul de traducător, dreptul de autor, plata tirajului şi a acţiunilor de promovare! Un bun subiect pentru Garda Financiară.

Despre felul în care se lansează în străinătate volumele lui Cărtărescu, recomandăm lectura unui articol publicat de scriitorul Eugen Mihăescu, membru de onoare al Academiei Române, în „Napoca News” din 26 octombrie 2006: „În afara fondurilor risipite pentru traducerea volumului «L’aile tatouée» (în româneşte «Orbitor-Aripa dreaptă»), Institutul Cultural Român i-a oferit autorului Mircea Cărtărescu, din bani publici, şi un sejur la Paris. L-am zărit, pe 7 octombrie, în librăria «L’écume des pages», învîrtindu-se printre standurile de cărţi, cu un pahar de carton în mînă, strivit de notorietatea cîştigată pe banii Statului Român. Aştepta «asaltul» admiratorilor invitaţi să-i solicite autograful pe volumul mirosind încă a cerneală. N-a fost să fie! N-avea cum să fie, cu toţi banii cheltuiţi de România!”.

Dar iată ce spune chiar Cărtărescu despre o altă lansare, opinie consemnată într-o ştire Mediafax din 28 august 2007: „Traducerea în limba germană a volumului «Orbitor. Aripa stângă» va fi promovată ulterior de Mircea Cărtărescu în cadrul unui turneu în Austria şi Germania. «Voi face de fapt un lung turneu de promovare în toata luna octombrie, la Viena, Graz, Stuttgart, Berlin, Basel, Frankfurt», a declarat pentru MEDIAFAX Mircea Cărtărescu”.

De ce nu a luat Premiul Nobel?

Dar, dacă a spus cineva răspicat cine este, de fapt, Mircea Cărtărescu, aceasta este Herta Müller, laureata Premiului Nobel pentru Literatură, care, auzind că autorul romanului „Orbitor” nu asculta în vremea dictaturii nici măcar radio „Europa liberă” şi că nu ştia că scriitorii erau urmăriţi de Securitate, a declarat pentru ziarul „România liberă”:

„Acesta este scriitorul român cel mai cunoscut în străinătate, iar ceea ce spune oglindeşte o stare de fapt. Ce a vrut el să spună: că a fost apolitic, că nu s-a interesat de nimic şi a trăit cu nasul în vânt. Eu n-am avut stabilitate şi, din păcate, în nici o zi n-am ştiut ce mă aşteaptă a doua zi. Mie în fiecare zi mi-a fost teamă că seara nu voi mai fi în viaţă. Ceea ce spune Mircea Cărtărescu arată multe despre el… În limba germană există termenul «Mitläufer», cel care merge cu ei: tace, încearcă să nu iasă în evidenţă, nu deranjează pe nimeni, se face gri”.

Precizăm că “Mitläufer” este un cuvînt foarte dur în germană, care-i descrie pe susţinătorii pasivi ai unei dictaturi.

Tot Herta Müller a explicat şi de ce nu a luat Cărtărescu Premiul Nobel, susţinând că a aflat neoficial că motivul pentru care scriitorul român nu a luat premiul a fost descoperit de către Serviciile de Informaţii ale Academiei Norvegiene Nobel: Mircea Cărtărescu a avut rude recunoscute ca active în cadrul mişcărilor anarhiste din Europa. Străbunicul acestuia de pildă, Witold Czartarowski, a ajuns în România după cunoscutul atentat asupra ţarului Rusiei Alexandru al II-lea. De asemenea, fratele geamăn al poetului, Victor Cărtărescu, a activat în cadrul Legiunii Străine, după care a contribuit la alte numeroase atentate anarhiste sub conducerea vestitului Errico Malatesta!

Ion Spânu / Cotidianul

 

Cititi si : Imbecilul Cartarescu. Intr-un atac la adresa Hertei Muller il plaseaza pe Vaclav Havel in inchisorile… Poloniei. Cum a luptat Cartarescu cu regimul comunist in… “Flacara”: “Fluierând Lennon, sucindu-mi gâtul după femeiuşti rasate”

Sa ne cunoastem scriitorii. Azi, Mircea Cartarescu: “Orbitor, Aripa stanga-dreapta”. A, am uitat, e si jurnalist. La EvZ. Atunci: Sa ne cunoastem “intelectualii angajati”. Extrase de Nobel si Pulizer: “Sint creier care ejaculeaza si testicule ginditoare… dragule, da-mi-o si-n popou… aaaaah! aaaaaah!”


Ziaristi Online: Pro Vita lupta pentru drepturile copilului si ale femeii crestine cu toata “societatea civila” Soros

În plină dezbatere națională (sau scandal?) pe marginea propunerii legislative care instituie consilierea femeii în criza de sarcină, a avut loc, recent, la Palatul Parlamentului, o întâlnire la care au participat reprezentanți ai organizațiilor care susțin și care se opun propunerii, ai parlamentarilor inițiatori și presă.

Evident surprinși de prezența masivă în sală a coaliției de ONG-uri care susțin legea, adversarii, seculariștii agresivi finanțați de Fundația Soros și diverse organisme sovietizate si sovietizante ale Uniunii Europeane fac ce știu: mint și manipulează. Practica a fost îndelung exersată de oengistii de profesie vreme de 22 de ani, ani în care au uzurpat și confiscat scena publică pretinzând că ar fi „reprezentanții societății civile” sau chiar „societatea civilă” în sine. Poate că presa, superficială adesea, va fi de aici înainte mai atentă la preluarea acestor termeni, total incorecți din punct de vedere semantic. Societatea civilă, într-o țară democratică, este alcătuită din entități cu interese și principii divergente și nu poate avea „reprezentanți”. Am fost destulă vreme „reprezentați” de instituții marionetă precum UGSR sau FDUS pe vremea comunismului, când toată lumea era „unită în cuget și simțiri” în jurul partidului, si de FSN apoi.

Adevărul este că societatea civilă românească se polarizează tot mai mult, așa cum e și firesc, grupându-se în jurul sistemelor de valori, adesea antagonice, pe care le adoptă componentele ei. Dezbaterea pe marginea acestei propuneri legislative o demonstrează din plin: de o parte, organizațiile secular-liberale cu tente clare de extrema stanga anticrestina, dincolo, cele conservatoare, cu o componentă mai mult sau mai puțin religioasă dar fidele în general valorilor creștine, care stau la baza întregii civilizații europene moderne, noteaza site-ul Cultura Vietii.

Pentru o mai buna intelegere a problemei, Ziaristi Online va furnizeaza aici lista celor care se ocupa de “drepturile femeii romane” in Romania, prezenti la dezbaterea din Parlamentul Romaniei (pe cine “reprezinta” ei???). Ce observam: alaturi de vocala Borbala Koo (?! de unde a aparut aceasta sora siameza pierduta a Alinei Mungiu Pipidi?) – foto dreapta – se afla mai intreaga “societate civila” Soros, de la homosexualii ACCEPT (ce treaba au cu femeile si copiii?) la anticrestinii declarati (Asociatia Secular Umanista din Romania) si deonotologii in jurnalism fara de jurnalism ai CJI. Studiati singuri si cititi apoi mai jos pozitia docta a Andreei Popescu, avocat la European Center for Law and Justice, care a răspuns unui articol infam, difuzat de una din organizațiile care se opun legii, APADOR-Comitetul Helsinki, fondat si condus de sustinatorul drepurilor homosexualilor Gabriel Andreescu, anti-crestin fundamentalist.  Reproducem mai jos integral această replică, cu sprijinul Pro Vita – Bucuresti. Iata lista femeilor-barbat si a barbatilor-femei, toti cu un pronuntat si posedat fond sufletesc si trupesc anti-crestin (observati de asemenea cat de pompoase sunt denumirile oengeurilor lor de lift, cu titulaturi ce le imita pe cele oficiale, o practica tipica Soros – vezi si “Sociatetaa Academica Romana”, un ONG de trei oameni a madamei Mungiu):

– Fundatia Soros – Ovidiu Voicu – Coordonator SOROS (No Comment)

– CJI – Centrul pentru Jurnalism Independent– Ioana Avadanei, anticrestina  si Cristina Lupu, CJI – Programe finante de Fundatia SOROS – mai vezi aici si aici si aici si aici si aici si aici… (pana va plictisiti, evident)

– ECPI – Centrul Euroregional pentru Initiative Publice (denumire aburitoare marca Soros – creatie a “Open Society Institute” / ACCEPT – Florin Buhuceanu, homosexual declarat, director Asociatia Homosexualilor – Ambele Finantata de Fundatia Soros (vezi aici pentru ECPI si aici pentru ACCEPT – ultimul proiect, de doar 150.000 USD, pentru “lobby” si “advocacy”)

– CeRe – Centrul de Resurse pentru Participare Publica (o alta inventie Soros finantata de Soros prin mai multe resurse dar si, printre altii, de… Camera Deputatilor!? – ONG care militeaza pentru “nesupunere civica”!) – Ioana Popa si Oana Preda “profesoara” la Scoala de Activism SOROS

– CPE – Centrul Parteneriat pentru Egalitate (o alta inventie Soros, membra a Soros Open Network (Reteaua Deschisa Soros – SON),  finantata prin doua resurse Soros) – Irina Sorescu – membra de contact a SOROS Women’s Program Coordinators, Institutional Partners, and Consultants

APADOR-CH o alta tentacula a “Societatii Deschise” Soros – Diana-Olivia Hatneanu si romanca Dollores Benezic – anticrestina extremista, dupa cum marturiseste singura. Membra a Consiliului Director al APADOR este informatoarea Securitatii si activista PCR Smaranda Enache-Szobotka, de profesie anti-romanca. Co-presedinte a APADOR-CH a fost chiar Renate Weber, fosta sefa Soros, in prezent europarlamantar PNL si activista anti-Rosia Montana “din convingere”. Alta fosta femeie-barbat a APADOR CH a fost chiar Monica Macovei, in prezent europarlamantar “civil” al PDL si activista anti-Rosia Montana “din convingere”. Organizatiile si persoanele in cauza sunt celebre si prin Coalitia Pestelui Cod si Actiunea Pupat Piata Universitatii.

– Asociatia Front – Tudorina Mihai si Alexandra Ana (doua ratacite)

– Societatea de Analize Feministe AnA –  (despre aceasta dementza cititi pe larg aici) – Parteneriate cu Soros – Ovidiu Anemtoaicei, Universitatea Soros de la Budapesta

– Centrul Filia – mebru al Coalitiei Antidiscriminare creata de membri ai Retelei Soros pentru homosexuali, in special, si pentru romi, in secundar – Oana Baluta si Andreea Braga (anticrestine – sustinatoare prin Filia a Petitiei lui Remus Cernea si a “humanistilor”: “Proiectul de Lege pentru stabilirea parteneriatului dintre Stat şi Biserică în domeniul asistenţei sociale trebuie retras!”)

– Asociatia Secular Umanista din Romania (ASUR) – Alexandru Toma Patrascu – anti-crestin militant – No Comment

– SECS – Societatea de Educatie Contraceptiva si Sexualaparteneri organizatiile homosexualilor PSI si ACCEPT  cat si “Romanian Angel Appeal” finantata de Fundatia Soros – Ungaria, printre altii – Borbala Koo – No (more) Comment

– APFR – Asociatia de Planificare Familiala din Romania – Iuliana Baltes si Beatrice Dinulescu – Grav, ambele sunt doctori!

– doctoranda SNSPA (in ce calitate?) – Ioana Vrabiescu, o zurlie de extrema stanga

autoare site Feminism Romania (!? dementza pura) – Laura Candidatu, la fel  ca si cea de mai sus

 *

Raspuns la articolul « Condiționarea avortului de ștampila psihologului – România încalcă drepturile femeii „pentru binele națiunii” », publicat de APADOR-CH pe blog-ul propriu pe 18 aprilie 2012

Integral la Ziaristi Online

Femeia Stie: Cristina Nichitus Roncea: “Fotografiile mele sunt o invitatie de a pasi pe calea iubirii si a adevarului”. INTERVIU

 

“Prin fiecare fotograma am incercat sa deschid ochii celor care judeca fara a sti si, in acelasi timp, sa impletesc o camasa de zale, o armura de inele, legate intre ele, pentru a-i apara pe cei din manastiri – adeseori denigrati de dusmanii ortodoxiei -, cu imaginile adevarului. Fiecare fotografie este o za.”

Femeia Stie: Precum in cer, o expozitie de fotografie altfel

Sa te uiti la fotografii e altceva decat sa vezi fotografii. “Oricine poate sa se uite la fotografii, insa a vedea o fotografie implica si capacitatea de a o citi” ne spune Bernlef. Cred cu tarie in cuvintele lui, iar a citi o fotografie este o arta.

Zilele acestea, zbuciumate de atata tensiune, am descoperit linistea in fotografii, care dupa parerea mea, lasa cel mai cald si linistitor sentiment.

Anul acesta a inceput cu decoruri triste, oameni care protesteaza, indura frigul si spera cu tarie ca pot avea un viitor mai frumos. La cativa metri departare, de locul unde acum cateva luni pancarte pline de revolta umpleau piata, o oaza de liniste si caldura te inalta, inghetand orice gand rau dand speranta sentimentului ca bunatatea exista.

Cristina Nichitus Roncea ne propune sa traim “Precum in cer”. O expozitie de fotografii ce te inalta si care te duc spre o lume in care cuvintele sunt de prisos.

Cu mare caldura sufleteasca am intervievat-o pe autoarea fotografiilor. Va invit sa lecturati un interviu in care Cristina ne destanuie povestea din spatele cortinei expozitiei “Precum in cer”.

FemeiaStie.ro: Aceasta calatorie in lumea ortodoxiei din Romania a fost o provocare, o dorinta personala sau pur si simplu o idee?

Cristina Nichitus Roncea: A fost o minune, in primul rand. In sensul ca aceasta poarta mi-a fost deschisa de Parintele Iustin, intr-o seara de Craciun, cand eram la usa chiliei sfintiei sale alaturi de pelerini, maici si calugari, cantandu-i colinde. Este si prima fotografie facuta cu Parintele, cu care de altfel si deschid expozitia. E drept ca cineva m-a dus de mana pana acolo… Dar dupa aceea toate au venit de la sine. Am vrut sa descopar taramul tainic al manastirilor Romaniei si, mai ales, sa-i trimit prin fotografiile mele si pe altii sa se impartaseasca din “gura de rai” pe care o reprezinta orice sfant asezamant ortodox. Traim intr-o lume in care stresul ne inunda si tinde sa ne domine viata, asa ca tanjeam dupa linistea si inaltarea spirituala care stiam ca se regasesc dincolo de zidurile unei manastiri, acolo unde sunt oameni care traiesc frumos. Fotografia este mare mea pasiune, la care m-am intors dupa peregrinari prin Drept si Finante. Prin expozitie pledez – ca si in cazul experientei mele personale – la aceasta intoarcere la radacini, la traditie. Si m-am straduit sa transmit prin lucrarile mele acea stare minunata pe care o poti avea cand esti alaturi de oameni care traiesc in stransa legatura cu Dumnezeu. Nicaieri nu se poate vedea mai bine ca omul sfinteste locul decat in gradinile Maicii Domnului care sunt manastirile Romaniei. Bunatatea si linistea sunt transmise de fiecare coltisor din manastire, de fiecare fir de iarba, de fiecare floricica, de fiecare privire a oamenilor de acolo care stiu sa ierte, care au o rabdare infinita si o generozitate care poate schimba lumea. Si mai ales multa iubire, pe care o simti si simti ca trebuie sa o intorci chiar si celor mai putin norocosi, a nefericitilor care au uitat comandamentele Mantuitorului, au uitat sa iubeasca.

Integral la Precum-in-cer.ro

Vedeti si: Doxologia: “Imaginile doamnei Cristina Nichituş Roncea ilustrează perfect aspectele caracteristice ale trăirii ortodoxe”

O lectie despre Ortodoxie si Poporul Roman. Profesorul Florin Constantiniu la lansarea Albumului Precum in cer asa si pe pamant de Cristina Nichitus Roncea. Fara manastiri, dragostea si rugaciunea monahilor, Romania nu ar mai exista. VIDEO

NOU! A aparut si VOL III al lucrarii DOCUMENTE DIN ARHIVA CORNELIU ZELEA CODREANU. Un nou Avertisment al Profesorului Buzatu insotit de facsimile inedite din dosarele secrete ale Capitanului Miscarii Legionare

DOCUMENTE DIN ARHIVA CORNELIU ZELEA CODREANU

–  I I I –

EDITATE DE VICTOR RONCEA PENTRU CIVIC MEDIA

ÎN COLABORARE CU GH. BUZATU

IAŞI, TIPO MOLDOVA, 2012

 Vedeti si DOCUMENTE SECRETE DIN ARHIVA CORNELIU ZELEA CODREANU. A aparut o carte cu totul inedita, disponibila prin comanda online la Editura Tipo Moldova »

Ultimul articol al academicianului Florin Constantiniu pentru revista Clipa si tristetea Profesorului: “Am devenit un fel de Burkina Faso a Europei”

Prof Ioan Scurtu: “Florin Constantiniu a fost cel mai complet şi temeinic istoric român din ultima jumǎtate de veac”

AVERTISMENT VOL III

de Prof Univ Dr Gheorghe Buzatu

În 1996, în Radiografia Dreptei Româneşti (1927-1941), realizată în colaborare cu Corneliu Ciucanu şi Cristian Sandache[1], am consacrat lui Corneliu Zelea Codreanu mai multe pagini consistente, pe măsură rolului şi locului său în istoricul Mişcării Legionare şi în evoluţia României contemporane[2]. Paginile, cuprinzând şi bibliografia lucrărilor lui Codreanu, precum şi unele dintre cărţile şi studiile ce-i fuseseră consacrate, nu au fost pe placul unora dintre culturnicii pripăşiţi, deşi am apelat la atâtea argumente forte[3]. Între altele, la opiniile unor reputaţi istorici români şi străini, precum, în ordine, Florin Constantiniu sau Andreas Hillgruber, Martin Broszat,  Ernst Nolte, Keith Hitchins, Nicholas M. Nagy-Talavera, Armin Heinen, Francisco Veiga ş.a..

Lui Francisco Veiga, şi nu numai, îi datoram unele recunoaşteri de esenţă care trebuie să se afle în atenţia specialiştilor: „ … Mişcarea Legionară nu a fost niciodată o transpunere întocmai a modelelor fasciste străine şi în aceasta constă superioritatea ei asupra unor copii atât de grosolane […] Codreanu şi ai săi şi-au dezvoltat propriile discursuri, intim legate de cultura română, în general, atât la sate cât şi la oraşe, şi întotdeauna au datorat mult unor importante curente şi figuri ale intelectualităţii. Mişcându-se într-o lume de profesori, studenţi şi burghezie de studii, ei au avut grijă să arate clar pe cine considerau inspiratorii multora dintre acţiunile lor”[4].

La rândul său, Nagy-Talavera insista asupra impresiilor desprinse după prima „întâlnire”, întâmplătoare, cu Codreanu: „Deodată, asupra mulţimii s-a aşternut tăcerea. Un om înalt, de o frumuseţe întunecată, îmbrăcat într-un costum naţional alb, a intrat în curte, călare pe un cal alb. S-a oprit lângă mine, şi n-am putut să văd nimic monstruos sau rău în el. Dimpotrivă. Zâmbetul lui copilăresc, sincer, radia peste mulţimea săracă, şi el părea a fi cu ea, dar, în chip misterios, şi în afara ei. Carisma nu este un termen potrivit pentru a defini forţa stranie ce emana din acest om. Era mai degrabă pur şi simplu o parte a pădurilor, a munţilor, a furtunilor de pe crestele acoperite de zăpadă ale Carpaţilor, a lacurilor şi râurilor. Aşa stătea, tăcut, în mijlocul mulţimii. Nu avea nevoie să vorbească. Tăcerea lui era elocventă; părea să fie mai puternică decât noi, mai puternică decât ordinul prefectului care interzisese cuvântarea lui. O ţărancă bătrână, cu părul alb, şi-a făcut semnul crucii pe piept şi a şoptit către noi: Trimisul Arhanghelului Mihail![5]

Notă

Având în vedere importanţa deosebită a cunoaşterii tuturor documentelor pentru studiul obiectiv al istoriei contemporane, continuăm publicarea documentelor aflate în Arhiva Corneliu Zelea Codreanu.

Din motive lesne de înţeles, credem că se impune a fi puse la dispoziţia cititorului următoarele date privind situaţia fondurilor de documente C. Z. Codreanu de la Arhiva C.N.S.A.S. din Bucureşti:

  Cota              Dosarul      Volumul            Total file

013207            111041            1                      770

,,                      ,,                      2                      580

,,                      ,,                      3                      501

,,                      ,,                      4                      497

,,                      ,,                      5                      311

11784              110237            l                       532

,,                      ,,                      2                      267

,,                      ,,                      3                      242

,,                      ,,                      4                      325

,,                      ,,                      5                      523

,,                      ,,                      6                      386

,,                      ,,                      7                      307

,,                      ,,                      8                      508

,,                      ,,                      9                      399

,,                      ,,                      10                    339

,,                      ,,                      11                    313

,,                      ,,                      12                    288

,,                      ,,                      13                    422

12784              110237            14                    509

,,                      ,,                      15                    271

,,                      ,,                      16                    536

,,                      ,,                      17                      71

,,                      ,,                      18                    305

,,                      ,,                      19                    231

,,                      ,,                      20                    200

,,                      ,,                      21                      91

I – 234980       83490       vol. nr. (fără)          147

            Este necesar să reţinem că în fondul investigat predomină documentele relativ la Procesul lui C. Z. Codreanu (vols. 1-2/11784; vols. 15-17/12784), dar şi celelalte procese, diverse dosare penale şi note informative, legăturile cu persoanele proeminente ale ML sau cu aderenţii, un dosar de presă, corespondenţa cu A. C. Cuza, acte privind perioada începuturilor (1923-1924) etc. Vezi şi www.ziaristionline.ro/2011/09/13/corneliu-zelea-codreanu-pentru-legionari-cu-un-avertisment-de-gheorghe-buzatu-exclusiv-ziaristi-online/.  Menţionăm de asemenea că, în fiece caz, coperţile dosarelor anastatice indică cu precizie cotele şi volumele de referinţă.


[1] Bucureşti, Editura FF Press, 1996, 426 p.; ediţia a II-a anastatică, Iaşi, Editura Tipo Moldova, 2010, 423 p. – anexă (Colecţia „Opera Omnia”).

             [2] Ibidem, pp. 83-91.

[3] Cf. bibliografia, pp. 12-50.

[4] Francisco Veiga, Istoria Gărzii de Fier, 1919-1941. Mistica ultranaţionalismului, traducere, Bucureşti, Editura Humanitas, 1993, p.163 (ediţia originală – Barcelona, 1989).

[5]  Vezi pe larg mai jos o alta traducere a fragmentului, extras din Capitolul IX al lucrarii O ISTORIE A FASCISMULUI ÎN UNGARIA SI ROMÂNIA, publicata de Editura Hasafer cu sprijinul Guvernului Romaniei si al Institutului Hoover. NICOLAS M. NAGY-TALAVERA tine sa specifice despre Miscarea Legionara in aceasta lucrare ca “Legionarii erau totdeauna conştienţi de marea diferenţă dintre ei, pe de o parte, şi nazişti sau fascişti, pe de altă parte. Unul dintre intelec­tualii lor de vârf, Mihai Polihroniade, explica: „fascismul proslăvea statul, nazismul, rasa şi naţiunea. Mişcarea noastră nădăjduieşte nu nu­mai să îndeplinească destinul poporului român – noi vrem să-l înde­plinim mergând pe calea mântuirii”. Iata inceputul Capitolului IX, in care istoricul american de origine maghiaro-evreiasca relateaza despre intalnirea sa cu Capitanul Miscarii Legionare:

Emisarul Arhanghelului

E bine să fii cinstit, dar totodată e foarte important să fii şi drept

(Winston Churchill, vorbind despre Stanley Baldwin)

Deziluzionate de clişeele politicianismului, plictisite de promisiuni şi programe, masele sperau că va veni un om care va fi în stare să unifice toate aceste năzuinţe într-un singur curent creator, care să înlocuiască apatia maselor cu o putere nou găsită. (Goga, Mustul care fierbe, p. 28, „Politicianismul”)

Când Goga a scris aceste cuvinte, în 1925, se afla deja în formare o mişcare al cărei lider urma să devină conducătorul a milioane de oameni, o adevărată încarnare a lui Nemesis, care lua o atitudine dură faţă de tot ce constituia o adoptare superficială a ideilor Occidentului în România, a „formelor fără fond” transplantate în viaţa românească. Numele lui era Corneliu Zelea Codreanu.

Deşi foarte tânăr, în acele vremuri, autorul îşi aminteşte cu claritate zilele tulburi din toamna lui 1937, când au avut loc cele mai aprinse şi contestate alegeri din Transilvania, în perioada interbelică. Fiind copil de opt ani, am vizitat, cu părinţii mei, nişte rude şi prieteni de familie într-un sat ascuns în Munţii Apuseni, inima Transilvaniei române, vatra moţilor si locul naşterii legendei lui Avram Iancu. Seara, când intelectualii s-au adunat în salonul proprietarului joagărului din localitate (un evreu ungur), venerabilele matroane din „lumea bună” a satului discutau numai despre un singur subiect: apropiata vizită a lui Codreanu, temutul căpitan al Gărzii de Fier, care urma să aibă loc a doua zi. Nu exista nici o limită privind oroarea cu care discutau despre el acești unguri de credinţă creştină sau mozaică. Una dintre doamne care îl văzuse la Târgu Mureş cu un an înainte, vorbea de el ca si cum or fi văzut monstrul pe care nu îndrăznea să-l descrie. Având spirit aventurier, am hotărât că trebuie, cu orice preţ, să văd de aproape această făptură fabuloasă. A doua zi am pornit să-mi pun planul în aplicare. Cel mai bun prieten al meu, fiul preotului ortodox din localitate, care era mai mare decât mine cu patru ani, mi-a dat un costum ţărănesc şi astfel, ca doi conspiratori, ne-am îndreptat spre curtea bisericii unde urma să aibă loc adunarea legionară. Mica piaţă din fata bisericii era plină de ţărani îmbrăcaţi cu hainele lor colorate, de duminică. Mulţi dintre ei au venit pe jos de la distanţe de zeci de mile. Erau acolo mulţi jandarmi de la circa de jandarmi din localitate. Chiar prea mulţi. Prefectul districtului Turda, aşa cum procedează funcţionarii unor regimuri ineficiente şi corupte, i-a interzis lui Codreanu să vorbească mulţimii dar nu a declarat ilegală adunarea, deci a cauzat o mică problemă, fără a-i da o lovitură decisivă. Iar mulţimea formată din ţărani simpli şi săraci tot creştea, până ce curtea bisericii a devenit neîncăpătoare.

Deodată s-a produs o rumoare prin mulţime. Un bărbat chipeş, smead, înalt, îmbrăcat într-un costum alb, românesc, a intrat în curte, călărind un cal alb. S-a oprit aproape de mine. N-am putut vedea nimic monstruos sau rău în el. Ba chiar dimpotrivă. Zâmbetul său copilăros sincer radia asupra mulţimii celor săraci si părea să fie una cu mulţimea şi, totodată, în mod misterios, departe de ea. Carisma este un cuvânt nepotrivit pentru a defini forţa stranie emanată de acest om. Poate el aparţinea pur şi simplu pădurilor, munţilor si furtunilor de pe culmile Carpaţilor acoperite cu zăpadă, sau lacurilor şi vânturilor. Si astfel stătea în mijlocul mulţimii în tăcere. Nu era nevoie să vorbească. Tăcerea sa era elocventă; părea mai puternică decât noi, mai puternică decât ordinul prefectului care i-a interzis să vorbească. O ţărancă bătrână cu părul alb si-a făcut cruce şi a şoptit catre noi: „E trimis de Arhanghelul Mihail”. Apoi clopotul trist al bisericii se porni să bată și slujba, care preceda întotdeauna adunările legionare, începu.

Impresiile adânci, create în sufletul unui copil, dispar cu greu. De mai mult de un sfert de veac n-am uitat niciodată întâlnirea cu Corneliu Zelea Codreanu.”

Foto sus: Coperta Vol II

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova