Un film de Al. Gaşpar, cu contribuţia lui Dorin Suciu
DOCUMENTARE:
Un film de Al. Gaşpar, cu contribuţia lui Dorin Suciu
DOCUMENTARE:
În timpul evenimentelor din decembrie 1989, două seminţii, străine de România, şi, să recunoaştem, neprietene românilor, au produs cele mai bestiale crime ale revoluţiei: ungurii din Harghita-Covasna – prin uciderea şi mutilarea sălbatică a ofiţerilor Securitate şi miliţie din Odorheiu Secuiesc şi Târgu Secuiesc, respectiv locotenent-colonelul Dumitru Coman, linşat de maghiari dezlănţuiţi, şi maiorul Aurel Agache, ambii bătuţi până la moarte şi după -, şi ruşii, care au ordonat prin agenţii lor uciderea militarilor din Grupul Trosca, ale căror cadavre au fost lăsate în plină stradă şi profanate drăcesc. Ucideri ritualice. În ambele cazuri, vinovaţii, deşi cunoscuţi, au rămas nepedepsiţi. Cu sprijinul celui mai înalt for al ţării: Preşedinţia României. Prin doi dintre reprezentaţii ei: Ion Iliescu şi Emil Constantinescu. În ambele cazuri, victimele au fost ucise, a doua oară, batjocorindu-li-se memoria, de la cel mai înalt for al ţării: Preşedinţia României. Prin grija celui de-al treilea locatar: Traian Băsescu.
Trecerea printr-un timp dat a unui personaj, în speţă mandatul unui preşedinte, trebuie să rămână în istorie printr-un ceva, prin ceea ce-l defineşte. Un lucru emblematic. Aşa-zisa condamnare a comunismului, pe baza unui “raport” mistificator al istoriei României, nu poate fi decât un fals în acte publice. În rest, a rămas ceva concret în urma lui Băsescu, dincolo de informaţiile venite pe final de ultim mandat privind şpăgile de milioane de euro solicitate şi primite de cei care se foloseau în traficul de influenţă în primul rând de asocierea cu persoana sa? Sau de o altă informaţie, la fel de revelatorie, şi anume că în perioada premierului Emil Boc problema Tezaurului României de la Moscova a fost scoasă din programul de guvernare? Asemenea Tezaurului, praful şi pulberea s-a ales de România în ultimii zece ani. Nu este cazul să deschid aici o analiză pe care mi-am refuzat-o, din motive de post. Vreau să mă refer doar la esenţa problemei. A Cazului Băsescu.
Prisma: Cazul Tokes vs Cazul Coman-Trosca, ultimul fiind, după cum se ştie, depozitarul dovezilor că generalul Nicolae Militaru – cel căruia Ion Iliescu şi Silviu Brucan i-au încredinţat conducerea Armatei în 1989 – a fost agent KGB/GRU. La cererea senatorului Raymond Luca, născut în URSS, solicitare neîntemeiata legal dar în care se acuză că cei doi, Coman şi Trosca, alături de alţi ofiţeri USLA, ar fi făcut “poliţie politică”, preşedintele Traian Băsescu semnează la sfârşitul lui februarie 2011 decretele de “demartirizare” a acestor eroi.
La zidul adevărului, din punctul meu de vedere, Băsescu rămâne în istoria turnesolului, în primul rând, prin aceste două gesturi definitorii şi emblematice, care îi marchează cu fierul roşu toată cariera: neridicarea Ordinului National “Steaua României”, acordat chiar de către el antiromânului visceral cocoţat în cele mai înalte funcţii europene cu aportul PDL, agentul Securităţii comuniste a Ungariei Laszlo Tokes – în ciuda tuturor instanţelor morale şi legale care cereau şi permitea acest lucru -, şi batjocorirea luptătorilor din Grupul Trosca, executaţi a doua oară de la uciderea ritualică şi profanarea lor sălbatică, prin ridicarea titlurilor de eroi-martiri, – în ciuda faptului că întreaga acţiune de contestare a lor a fost nelegală, injustă şi imorala, taxată apoi chiar de Avocatul Poporului drept nulă de drept.
Justiţia a dat dreptate Consiliului de Onoare al Ordinului Steaua României: retragerea acestuia era legala, necesară şi perfect întreptăţită. Şi totuşi, Băsescu l-a lăsat pe Tokes cu Steaua României în turul pantalonilor, acolo unde o ţine. La Tokes n-a mai contat că a fost prins cu chitanţă de informator al Securităţii RP Ungare şi nici Angajamentul de turnător pentru Securitatea română.
Justiţia i-a dovedit lui Traian Băsescu caracterul ilegal al propriei semnături date în 2011 pe decretul de anulare a titlurilor de eroi-martiri pentru Dumitru Coman şi membrii Grupului Trosca. La momentul semnării retragerii titlurilor, sentinţa de “poliţie politică” invocată pentru atacarea eroilor-martiri nu era definitivă, fiind ulterior contestată în Instanţă şi, mai mult, chiar dovedită drept nulă de Avocatul Poporului, deorece actul CNSAS a fost publicat în Monitorul Oficial după ce instituţia fusese declarată ca funcţionând în baza unei legi neconstituţionale. Şi totuşi, cinci eroi-martiri au rămas “demartirizaţi”, soţiile eroilor şi cei 11 copii rămaşi orfani de tată fiind obligaţi să returneze pensia de urmaş cumulată, din 2004 până în 2011.
În 2011 i-am demonstrat preşedintelui că a greşit şi că are posibilitatea şi datoria să repare această “eroare”. În aceeaşi scrisoare către Preşedinţie afirmam că mai bine ar ridica împreună cu SRI-ul un monument in cinstea acestor eroi, la locul crimei. La doar câteva zile, la neagra comemorare, un grup de artişti “teroristi” a ridicat un monument temporar, extrem de sugestiv: pe un cauciuc inscripţionat cu numele TROSCA, un cap strigând către noi, cu ochii larg deschişi, amintind decapitarea şi profanarea şoferului autovehiculului blindat al USLA, ucis prin călcare cu tancul (foto sus – Video aici). Anul următor, în 2012, SRI-ul a ridicat un monument la locul masacrului însă fără a reuşi, până azi, să scape de un panou publicitar cu reclamă la cârnaţi ieftini, proţăpit la mai puţin de 10 metri de monument (foto).
Anterior, SRI reacţionase la gestul preşedintelui Băsescu prin publicarea unui anunţ sobru, comemorativ, în revista serviciului, Intelligence (Nr. 19, martie – mai 2011). Pe două pagine negre, cu imaginea unei lumânări aprinse, alături de portretele luptătorilor antiterorişti căzuţi la datorie se afla textul sec: Eroii nu au nevoie de “Diplome”. Dar familiile lor?
Aşa că, dacă este să judecăm mandatele lui Traian Băsescu dincolo de fumigene şi lăcrămioare, iată, scripta manent – asta rămâne: o semnătură pentru un ungur extremist, apărător înfocat al criminalilor maghiari din decembrie 1989 şi o semnătură împotriva unor eroi-martiri români ucişi de ruşi, ritualic, în acelaşi decembrie negru. Judecaţi singuri.
Şi, în plus, să nu uităm de deservirea clanului de mafioţi culturnici antiromâni în frunte cu Tismăneanu – cu “raportul” său falsificator al istoriei românilor – şi compania lui de zgomote, Liicheanu, Pleşu, Patapievici…
În această noapte, de 23 spre 24 decembrie, se împlinesc 25 de ani de la asasinarea Grupului Trosca, ofiţerii USLA Gheorghe Trosca (colonel, şef de Stat Major în cadrul USLA), Eugen Trandafir Cotuna (locotenent-colonel, şeful serviciului de protecţie apropiată), Andrei Ştefan (sublocotenent), Ion Muicaru (sublocotenent, şofer ABI ucis prin calcare cu şenila tancului. Capul acestuia a fost asezat pe roata unui ABI), Emil Oprea (sublocotenent), Florin-Constantin Suprăţeanu (sublocotenent), Teodor Neagoe (sublocotenent), Ion Costache (sublocotenent).
Dumnezeu să-i ierte!
Fotograful Laurenţiu Gâlmeanu, cel care a surprins şi o serie întreagă de imagini extraordinare din Piaţa Universităţii, în 21 decembrie 1989, a publicat în această noapte de 23 spre 24 decembrie 2014, în premieră, In Memoriam Grupul Trosca, o filmare tulburătoare de la locul carnagiului, realizată în ajunul Craciunului, în urmă cu 25 de ani. Dacă aveţi nervii tari, o puteţi viziona în baza blogului său cu Imagini de la Revoluţia din 1989.
Mai jos o filmare din aceeaşi zi, aflată online de câţiva ani:
Cadavrele USLA-silor lui Trosca ucisi de GRU in 1989 by ZiaristiOnlineTV
Vedeţi şi: DECEMBRIE 1989. Jurnalistul Cristian Botez publica fotografii de dupa asasinarea Grupului Trosca
Pleşu, acest nefericit filosof de colţ de ziar, un “rezistent prin mâncare” al tuturor regimurilor, de la Ceauşescu şi Iliescu la Constantinescu şi Băsescu, în prezent susţinător înfocat al şefei lesbienelor şi homosexualilor din lupanarele “societăţii civile”, anticreştina Mandela Macovei, se gândeşte să-şi mai lipească numele de o mare personalitate, atacându-l mizer pe nonagenarul Radu Beligan. Ce mai: îi face… morală!
Când îi scria cu libidoşenie lui Ceauşescu ca să poată apoi să meargă în sejururi şi la burse în Occident, cu acordul Securităţii, dl. Pleşu, plagiatorul lui Adorno, devenea, se ştie, un moralist “cu acte în regulă”. În străinătate fiind, dl. Pleşu, din calitatea lui de moralist, n-a găsit nici un prilej să critice crimele regimului comunist din România, altfel decât în şoaptă, la cafenelele din Montparnasse. Curajosul moralist guraliv de azi este complicele de ieri, prin tăcere, al acestor crime.
Când făcea apologia intervenţiei în forţă împotriva manifestanţilor din Piaţa Universităţii, în sinistrul Adevărul din 14 iunie 1990, ulterior masacrului mineresc asupra Capitalei pupâdu-i mâna cu aceeaşi libidoşenie satrapului Iliescu, din funcţia de ministru al Culturii, dl. Pleşu era, se ştie, tot un moralist. Moralistul de azi este complicele de ieri la crimele lui Iliescu.
Când, la CNSAS fiind, înfiera Securitatea acoperindu-şi soţia, fost agent al DIE, dl. Pleşu era, din nou, un moralist. Complice la fraudă, impostură dar şi la teroarea Securităţii, iată, atât familială cât şi familiară.
Când susţinea, pe vremea lui Constantinescu, cot la cot cu “tovarăşa colonel” Zoe Petre, bombardarea sârbilor de Sfintele Paşti, dl. Pleşu era, din nou, un moralist. Dar şi un complice al crimelor comise asupra populaţiei civile sârbe din capitala europeană Belgrad, bombardată sălbatic chiar şi în noaptea de Înviere.
Când a ajuns la Băsescu, a ştiut cum să rămână acelaşi moralist limbist, împreună cu toată gaşca lui de antiromâni bolnavi: Liiceanu, Patapievici, Cărtărescu, eiudem farinae (sic). Complice şi făptaş al crimelor lor culturale împotriva poporului român.
“Filosoful” nostru de colţ de ziar a fost, de-a lungul fulminantei sale cariere, angajat al unui devalizator al României, Dinu Patriciu, cât şi al puşcăriaşului Sorin Ovidiu Vântu, pentru ca azi să devină amploaiatul unui odios traficant de copii, când PSD-ist, când PDLMP-ist, după cum îi vine ordinul: Cristian Burci. Complice prin asociere, tăcere, “onorabilitate” şi reprezentare al unui vânzător de carne vie. Moralist, nu glumă!
Din această postură de mare scribuleţ la ziarul unui traficant de copii şi, desigur, moralist de servicii, sperând să-şi recapete sinecurile dacă-i revine mafia GDS la putere, Andrei Pleşu îl înjură pe maestrul Radu Beligan, negându-i dreptul la opinie, oricare ar fi aceasta. Cu ce drept, dle Andrei Pleşu?
Morala: ţiganul tot ţigan.
Victor Roncea
UPDATE: Intr-o “Scrisoare catre Andrei Plesu si catre cetatenii Romaniei care iubesc democratia”, mai multi artisti de marca ai Romaniei ii reproseaza scriitorului ca l-a atacat in mod “josnic” pe maestrul Radu Beligan, dupa ce acesta din urma si-a manifestat sprijinul pentru Victor Ponta in cursa pentru prima functie in stat. În scrisoare, care este semnată de actorii Florina Cercel, Adela Mărculescu, Marin Moraru, Costel Constantin, societari de onoare ai TNB, și de soliștii Dida Drăgan, Angela Similea, Adrian Daminescu și Florin Apostol, i se solicită lui Andrei Pleșu să-i ceară scuze maestrului Beligan, transmite Agerpres.
“Maestrul Beligan merita respectul dumneavoastra si al nostru, nu atacuri politice josnice…”, spun semnatarii scrisorii.
“Acest mesaj nu se refera neaparat la persoane, ci la valori. Acest mesaj reprezinta un semnal de alarma in fata radicalismului, a intolerantei si a urii care se manifesta in societatea romaneasca. Din pacate, aceste sentimente si atitudini care ataca in mod direct fundamentele unei societati deschise sunt promovate nu doar de unii actori politici, ci si de reprezentantii elitei culturale, de oameni care reprezinta repere sociale si care exceleaza in domeniile lor de activitate.
Suntem profund ingrijorati in acelasi timp de atacul nedrept pe care domnul Andrei Plesu l-a lansat la adresa Maestrului Radu Beligan, doar pentru ca marele nostru actor a indraznit sa aiba si sa exprime public o opinie si o optiune politica diferita de cea a domnului Plesu. Consideram ca traim intr-o societate democratica in care libertatea de exprimare este garantata si ca nimeni nu trebuie pus la zid doar pentru ca isi exprima punctele de vedere. Este firesc ca intr-o societate deschisa sa existe pluralism de idei, de opinii si de optiuni de orice natura si este la fel de firesc ca oamenii, in special cei care reprezinta repere pentru societate, sa accepte si sa respecte faptul ca cineva gandeste si se manifesta altfel decat ei.
Domnule Andrei Plesu, va respectam si va recunoastem autoritatea epistemica in calitate de scriitor, de estetician si de istoric al artei, dar consideram ca este fundamental gresit pentru sanatatea spatiului public romanesc sa actionati, prin intermediul cuvintelor, conform dictonului «cine nu este cu noi, este impotriva noastra». Credem ca Romania inceputului de secol XXI ofera cetatenilor sai libertatea de a-si exprima ideile si preferintele, inclusiv pe cele politice, fara a fi atacati, linsati si batjocoriti comunicational de cei care au alte optiuni.
Va respectam parti-pris-ul politic evident al ultimilor 10 ani, va acceptam opiniile expuse in calitate de intelectual, adica de personalitate care se implica in treburile publice. Dar, atunci cand cineva nu este de acord cu o opinie, nu trebuie sa arunce cu pietre, sa denigreze si sa terfeleasca imaginea si munca depusa de o viata intreaga. Cariera de exceptie a maestrului Beligan nu merita in nici un caz astfel de atacuri, pe care le asteptam parca mai mult din partea unor partizani politici obtuzi si nu din partea unui autor respectat ca dumneavostra.
Va rugam sa acceptati acest minim comportament democratic si sa va cereti scuze fata de Maestrul Radu Beligan. Domnia-sa are dreptul, ca si dumneavoastra si ca orice cetatean al acestei tari, sa se exprime public fara teama ca cei care gandesc altfel ar putea reactiona violent!”, se arata in scrisoarea semnata de Florina Cercel, Adela Marculescu, Marin Moraru, Costel Constantin, Dida Dragan, Angela Similea, Adrian Daminescu si Florin Apostol.
In plus, societarii de onoare ai Teatrului National Bucuresti, Florina Cercel, Adela Marculescu, Marin Moraru si Costel Constantin, ii transmit lui Andrei Plesu ca nu prezinta corect realitatea atunci cand spune ca artistii de la TNB i-au cerut in 1990 sa-l demita pe Radu Beligan de la conducerea institutiei: “Vrem sa va reamintim, domnule Andrei Plesu ca, noi, artistii Teatrului National Bucurest in anul 1990 nu v-am cerut schimbarea directorului TNB, domnul Radu Beligan, asa cum afirmati, ci, v-am adresat solicitarea de a numi un director la prima scena a tarii la 3 luni de la vacantarea postului, dupa ce Mesterul Radu Beligan parasise conducerea TNB din motive personale, iar Teatrul National Bucuresti nu avea conducere. Aceasta este realitatea faptica pe care dorim sa o subliniem si sa o facem cunoscuta opiniei publice”.
Sursa: BZI
In 1968, “Vasile Paraschiv a anunţat în cadrul adunării generale a BOB că doreşte să se retragă din PCR, al cărui membru era din 1946. A refuzat să revină asupra deciziei, aşa că în 1969 a fost arestat pentru prima dată şi internat cu forţa la Spitalul de psihiatrie de la Urlaţi” ne aminteste Adevarul. In 2008, la Palatul Cotroceni, pe cand Traian Basescu se pregatea sa-l decoreze, Vasile Paraschiv i-a trantit in fata ca refuza sa primeasca ceva „de la un comunist la fel ca toţi ceilalţi care ne-au condus ţara de la Revoluţie“.
Pe 15 august 1992, Ion Iliescu este intampinat de Ziua Marinei la Constanta, de catre un confrate ziarist, Paul Parvu, cu “Iliescu pentru noi, este Ceausescu doi”. Iliescu isi face loc printre ziaristi si il ia de gat pe colegul nostru apelandu-l candid cu „De ce strigi, băi, ca animalu’?”. Cu toate acestea, nu-i face plangere penala pentru “ultraj”. Mai recent, la 18 ani de la evenimentele din decembrie 1989, Nica Leon i-a strigat lui Iliescu, la o reuniune la Parlament, “Esti un vierme, esti un criminal!”, adaugand si “mai, animalule!”. Nici acestuia afront nu i-a replicat Iliescu pe vreo cale legala, desi, evident, avea aceasta posibilitate. La 19 ani de la evenimente, un batran, fost detinut politic, a aruncat cu oua clocite in Iliescu. Nici acestuia nu i-a facut plangere penala. El a fost audiat de politie si a plecat acasa bine mersi alegandu-se cu o amenda. Eu insumi l-am asteptat la iesirea de la Sectia 1 si i-am oferit drept recompensa premiul meu de la Clubul Roman de Presa. Din cate stiu, nici Emil Constantinescu nu i-a facut plangere penala celebrului protestar Faur Isaia, care l-a improscat cu cerneala. Iata insa cum din ce in ce mai incrancenatul Basescu a ajuns mai rau ca Iliescu dar si ca… Ceausescu!
Pe 24 mai 2014, la 24 de ani de la “revolutia care a inlaturat dictatura”, un tanar oarecare din Constanta, nu mai are timp sa strige nimic contra actualului presedinte, Traian Basescu, si ii tranteste un scuipat in fata. Asa cum au facut, insa mult mai elegant, prin exercitarea dreptului la vot, 7.403.836 de romani (+/-) de la Referendum sau procentul ingrozitor, pentru el si toata clasa politica, de la alegerile Europalamentare. Dupa ce Traian Basescu ii face plangere penala tanarului Adrian Zglobiu, procurorul de caz, un anume Teodor Nitu, comanda o “expertiza complexa” demna de regimul comunist condamnat din varful buzelor de acelasi jenant presedinte al Romaniei, ajuns la epocalul coeficent de incredere la nivelul national de… 6%: internarea cu forta la Spitalul de psihiatrie. Nu era suficient un test psihologic, care ar trebui, dupa parerea mea, sa fie obligatoriu si pentru toate persoanele cu functie in stat? Zglobiu a fost incunostiintat ca este obligat sa se prezinte pana vineri la Spitalul de psihiatrie, pentru o internare de o saptamana sau chiar o luna (!). Expertizele sunt, cum ziceam, “complexe”, si de aceea pot dura chiar si “cateva saptamani”, explica Procuratura (?!). Un abuz ordinar! Dupa ce ieri a aparut la Antena 3, astazi “organele” au venit sa-l ridice cu forta – intrand fraudulos pe proprietatea lui Zglobiu, fara mandat (!) -, ceea ce a declansat o tentativa de sinucidere a lui Adrian Zglobiu. Suntem in democratie?
Bravo Traian Basescu! Ai ajuns mai rau ca Iliescu si Ceausescu! Daca esti om, renunta la plangerea penala si lasa-l in plata Domnului pe tanarul nefericit!
Vedeti si articolele de la Lumea Justitiei:
UPDATE: Sora lui Adrian Zglobiu a fost voluntar in campaniile prezidentiale ale lui Traian Basescu!
“Maine, poimaine, cativa atei obraznici ne vor cere sa scoatem si crucile de pe morminte.” – Parintele Justin
Gabriel Andreescu, un homo intelectuanalus din curtea GDS, gavarisea cu ceva timp in urma ca pe el il deranjeaza, ba chiar il jigneste si discrimineaza, duminica, sunetul clopotelor. Astazi, aceeasi brigada neo-kominternista tinuta in brate de toti presedintii tradatori ai Romaniei si oamenii lor de serviciu/i, dupa ce in trecut a militat pentru eliminarea icoanelor si a religiei din scoli, reclama sfintele colinde traditionale romanesti, care tocmai au intrat in patrimoniul cultural imaterial universal al UNESCO. Sa fie o intamplare ca tocmai acum li s-a incins tartacuta curlandistilor lui Brucan, Plesu si Liiceanu (sa ne amintim de eseul Parintelui Steinhardt despre “Catarii de la Paltinis”)?
As vrea sa repet acest lucru, ca sa-l inteleaga mai bine naivii din toate mediile care, cu bunele lor intentii, paveaza drumul spre iad pentru cohorte de bieti credinciosi. “Colindul antisemit” a fost reclamat de GDS si organul lor, “22”. Repet: de Grupul pentru Dialog Social (GDS), reclamatia fiind asadar asumata de toti membrii Grupului, pentru ca altfel era facuta in nume personal, de intelectualii evrei din GDS ca Andrei Cornea sau Anca Rautu. Din GDS fac parte trup dar fara de suflet, strans uniti in jurul fondatorului Grupului, Gyuri Soros, intelectualii buni de gura care smintesc mintile bietilor naivi, ca Plesu, Patapievici si Liiceanu. Si-acum pun punct si ma intorc la capat, nu inainte de a atrage atentia ca reprezentatii comunitatii evreiesti care merg mai departe cu reclamatiile aberante nu fac decat sa straneasca un efect contrar, care, da, se poate numi curent antisemit. Daca evreii isi propun sa genereze antisemitism atunci ar fi bine sa fie si ei reclamati la CNCD.
Daca un colind este “antisemit” nu cumva o fi si Noul Testament “antisemit”? Poate ar trebui sa curatam si Sfanta Scriptura, cu ai sai jidovi blestemati de Mantuitorul nostru Iisus Hristos sa rataceasca pana la sfarsitul lumii, dintre care multi sunt cuibariti in cuibul de viespi din GDS, cam in procent similar cu cei prezenti in PCdR, pe vremea cand se pregateau sa stearga crestinismul din sufletele romanilor, odata cu elitele lor… Na, ca n-au reusit. Or sa reuseasca, oare, de acum incolo? Parerea mea este ca nu, daca incepem sa ne mai pocaim si noi pentru milioanele de pacate care au napadit acest neam obidit, o data cu reocuparea tarii de catre noii bolsevici cu masca de evropenisti. Pacate facute, da, si din nestiinta sau prea buna credinta alias naivitate… Si iata cum am ajuns la vorba Parintelui Justin: “maine, poimaine, cativa atei obraznici ne vor cere sa scoatem si crucile de pe morminte” (vedeti mai jos).
UPDATE 1 si 2, cu explicatia “corlanului”, mai jos:
După ce TVR 3 a fost reclamat la CNA și CNCD pentru că ar fi difuzat un colind antisemit, postul public de televiziune a reacționat, spunând că programul cântecelor a fost ales de către Centrul de Conservare şi Promovare a Culturii Tradiţionale (CCPCT) Cluj.
Directorul CCPCT Cluj, Tiberiu Groza, a declarat la rândul său, că “nu există colinde antisemite” și că respectivul cântec are o vechime de peste 100 de ani.
Nu există colinde antisemite, în colindul prezentat la TVR 3 se vorbeşte de evrei, dar nu este vorba de a discredita pe cineva. Colindul are rolul de a răspândi vestea Naşterii Domnului, iar cel prezentat are o vechime de circa 100 de ani, a fost cules în urmă cu 50 de ani din satul Bârlea, judeţul Cluj, şi nu au fost sesizări până acum referitoare la el. Noi am ales acest colind urmărind să fie unul scurt şi care să nu fi fost prezentat până acum la televiziune, să nu fie aceleaşi colinde care se cântă în fiecare an, Tiberiu Groza director CCPCT Cluj. (sursa)
Felicitari Centrului de Promovare a Culturii Tradiționale Cluj!
Parintele Justin: “Nu trebuie sa ingaduim un precedent primejdios”
“Este stiut ca Biserica a fost intotdeauna forta si ramane forta unui stat. De aceea, dusmanii statului roman incearca sa paralizeze Biserica. Nu ma refer doar la straini, ci si la romanii care lovesc credinta noastra. Vedeti scandalul icoanelor din scoli sau vanzoleala din jurul legii cultelor. Credinta poporului roman a fost mult incercata, si ortodoxia a trecut prin multe persecutii. Numai ca acum, prigonirea Bisericii imbraca alta forma. Vrajmasii vin cu “drepturile omului”, cu “libertatea de constiinta”, dupa care se ascunde imoralitatea cea mai mare. Tinta este distrugerea neamului. Si suntem atacati in ce este mai profund in noi: credinta stramoseasca. S-au gasit oameni care sa apere icoanele, dar aceasta batalie nu e totul, ci doar un semn a ceea ce va veni.
Icoana este martora a tuturor nevoilor si durerilor acestui neam. Icoana stie cine a patimit si cine a tradat neamul romanesc. Si nimeni nu are dreptul sa ne-o ia. Este ca si cum ne-ar lua ochii. Se tot vorbeste de statul laic. Dar statul e o vorba goala, daca ignoram oamenii care il alcatuiesc. Statul suntem noi, cei aproape 90 la suta ortodocsi. Pe iconoclasti ii deranjeaza icoanele, pentru ca ele sunt o forma de marturisire a credintei, tacuta, discreta, dar limpede. Icoana de pe peretii scolilor este raspunsul tineretului roman la dragostea lui Dumnezeu. Icoana este o fereastra catre Cristos Dumnezeu si catre sfintii Lui. Icoana este cea mai buna forma de educatie, este o invatare a iubirii. Civilizatia betonului nu poate oferi o solutie de educatie pentru tineret. Numai credinta il poate ajuta in viata, il poate dumiri pe tanar. Iar icoana este o expresie a credintei. Ca sa nu mai vorbim despre icoanele facatoare de minuni, care sunt marturii neindoielnice ale iubirii lui Dumnezeu fata de om. Iar Romania este plina de astfel de icoane. Si-apoi nu trebuie sa ingaduim un precedent primejdios, fiindca maine, poimaine, cativa atei obraznici ne vor cere sa scoatem si crucile de pe morminte.”
Colindul “antisemit”:
Colindul “antisemit” – Hitul anului by ZiaristiOnlineTV
Transcrierea (proasta) a revistei 22 preluata pe nemestecate de toata presa (doar) de limba romana:
“A născut un fiu frumos / Anume Iisus Hristos / Toată lumea i se-nchină, / Numai jidovii-l îngână. / Jidovan afurisit (in realitatea Jidov, neam afuristit) / Nu l-ar răbda Domnul sfânt / Nici în cer, nici pe pământ.. Numai la corlan (= horn), la fum, / Acolo-i jidovul bun, / Să iasă şfară (= fum) în drum”.
UPDATE 2: Un anonim mi-a trimis o explicatie foarte buna:
“Versurile din colind se referă la afumătoarea din Ardeal care de multe ori era afară, iar expresia arată că cei ce îl neagă pe Hristos nu merită să fie ţinuţi în casă ci lângă afumătoare, în curte, sau chiar afara în drum. A se vedea mai jos, pe la mijlocul explicatiei:
cotlón (cotloáne), s.n. — 1. Foc primitiv, făcut cu pietre îngrămădite, care protejează flăcările. — 2. Nişă, firidă. — 3. Ascunzătoare, vizuină. — 4. Loc stîncos, stîncărie. Mag. katlan (DAR), din sl. kotĭlŭ „căldare” (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 306; Cihac, II, 76), cf. cocli, şi ceh. kotlina „căldare, crater”. Este dublet de la coclan (var. cotlan, corlan), s.n. (Olt., cămin), ca şi de la coclauri, s.n. pl., cu sing. analogice coclaur şi coclaur şi coclaură (loc stîncos, creastă, ţanc), care pare a proveni de la un sing. *coclău, var. de la cotlon 4 (după DAR, din mag. kö „piatră”; după Byck-Graur, 28, din sl. *kotlavŭ). — Der. cotloni, vb. (a face fumar la un cuptor; a iscodi, a căuta); cotloneală, s.f. (căutare, cercetare).
Dicţionarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966″
Inca o explicatie buna, de pe Facebook:
In primul rand nu este “jidovan afurisit”, cum a spus Revista 22 si cum au preluat televiziunile, ci “jidov, neam afurisit”. Sunt colinde din toate zonele, mai ales din Transilvania, care fac referire la momentul judecarii lui Hristos de catre Pilat in fata multimii din Ierusalim : “Iar tot poporul a răspuns şi a zis: Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!” (Matei 27,25).
Este blestemul nerecunoasterii lui Hristos, Mesia cel asteptat de atatea veacuri de neamul israelitean si proorocit de profetii sai. Arhaic vorbind afurisenia insemna ruperea de comunitate, anatema.
In al doilea rand referirea focului ca loc de pedeapsa este legata de “iezerul de foc şi de pucioasă”. Practic ultimele versuri se refera la o viziune populara a iadului.
Documentare: