Istoricul Larry Watts susţine în noua sa carte, ce va fi lansată pe 15 aprilie de Editura RAO, că acţiunile lui Ion Mihai Pacepa în America au avut rezultatele unei veritabile dezinformări sovietice.
Varsta Serviciului Roman de Informatii este cu un an mai putin decat dainuirea regimului lui Nicolae Ceausescu, scos din istorie in decembrie 1989. De 23 de ani, Romania traieste din demolarea unei dictaturi, cufundata in profanarea propriei identitati, fara a reusi sa prinda trenul noii istorii.
Imagini uluitoare de la manifestația pentru familie care a avut loc pe 24 martie, la Paris. PESTE 1 MILION de oameni, în stradă, în apărarea căsătoriei, contra proiectului de lege „Taubira”, care urmărește să instituie așa-zisa „căsătorie între persoane de același sex” și adopția de copii pentru cuplurile de homosexuali.
Un incendiu a cuprins lumea noastră. Cei ce-o incendiază aruncă vina asupra preoţilor, asupra protocroniştilor, asupra naţionaliştilor, asupra fundamentaliştilor. Va reuşi noul Nero să incendieze minţile spre a ne găsi mai apoi vinovaţi de incendiu tot pe noi!? Aceasta ar fi marea performanţă a vicleniei minciunii, ea este una şi aceeaşi cu forţa stihiei care a declanşat istoria persecuţiilor criminale împotriva creştinilor în Roma incendiată de acum 2000 de ani. Aceeaşi stihie a devastat lumea creştină a Răsăritului după instaurarea regimurilor bolşevice. Nero se întoarce şi după căderea Cortinei de fier. Va reuşi el să incendieze din nou Roma spirituală şi să dezlănţuie un ciclu nou de persecuţii spirituale într-o vreme de criză şi de suferinţe!? Este una dintre întrebările zilei.
Urmează volumul doi al trilogiei. Deja lumea îl aşteaptă ca pe un mare eveniment pentru că se vor prezenta documente noi, se vor face precizări noi, interpretă ri noi ale evenimentelor din ’89 şi ale celor care au premers momentului decembrie ’89. Când va ieşi această lucrare?
Urmare a unei lucraturi, Presedintele Romaniei a hotarat in aprilie anul trecut demartirizarea eroilor romani ai trupelor USLA ucisi si profanati bestial in fata sediului MApN in noapte de 23 spre 24 decembrie 1989, la comanda KGB si GRU. Este vorba de Grupul Trosca, decapitat, la propriu, de agentul GRU Nicolae Militaru. Am contestat decizia Presedintelui purtand chiar o corespondenta pe aceasta tema cu Administratia Prezidentiala. Parerea mea ramane aceeasi, dupa cum puteti auzi si vedea si in aceasta inregistrare video de la cea mai recenta lansare a cartii “Fereastra Serviciilor Secrete” – care trateaza si Cazul Trosca -, a generalului (r) SRI Aurel I Rogojan (detalii despre aceast eveniment, la care au participat numeroase cadre active si in rezerva, in cursul zilei de maine). La vremea respectiva, SRI a avut o reactie demna, afirmand, negru pe alb, in revista oficiala a Serviciului, “Intelligence”, ca “Eroii nu au nevoie de ‘diplome'”.
Ca reactie la decizia prezidentiala, pe 22 decembrie anul trecut, un grup de artisti ai informatiilor, si nu numai, i-a ridicat ad-hoc o statuie colonelului martir Gheorghe Trosca in memoria jertfei sale si a camarazilor sai, din urma cu 22 de ani (foto dreapta). Pe locul acestui monument-protest, ieri, 20 decembrie 2012, Serviciul Roman de Informatii a dezvelit un monument din marmura, pentru a omagia Eroii Antiteroristi. Felicitari (sfatul meu catre conducerea SRI este sa inchirieze panoul publicitar din spatele monumentului, pe care sa dispuna un mesaj pe masura solemnitatii locului si nu unul despre reduceri de preturi – foto mai jos, cum este cel de acum. Sau sa-l desfiinteze)! Iar in aceasta seara, intre orele 21 si 23, TVR va avea o Editie Speciala pe aceast tema si va difuza documentarul de exceptie al realizatorului Corneliu Mihalache, “Piepturi goale şi buzunare pline” (de fapt, tot goale!).
PS: Raspunsul la intrebarea din finalul interventie mele (video) este: se pare ca da!
Mai este de adaugat ca, prin coroana depusa ieri la Monumentul Eroilor Antiteroristi (foto mai jos), SRI a informat practic, pentru prima oara public, cine au fost teroristii din Decembrie 1989. Grupul Trosca a fost Anti-KGB si Anti-GRU. Coroana SRI de la monumentul grupului de luptatori masacrat bestial in Decembrie 1989 le este dedicata lor, Eroilor Antiteroristi. Rezulta asadar destul de clar ca teroristii din decembrie 1989 au fost rusii din KGB si GRU.
Ediţie specială PRIM PLAN – Conducerea SRI vine la TVR1
Vineri, după Telejurnalul de la ora 20.00, urmăriţi la TVR1 o Ediţie Specială în care invitaţi sunt şefii Serviciului Român de Informaţii. Dupa aceasta Editie Speciala de la ora 21.00, de la 22.00 veti putea urmari documentarul exceptional al lui Corneliu Mihalache “Piepturi goale şi buzunare pline”. “Să vedem împreună, în lumina vorbelor de mai-nainte, care sunt consecinţele morale şi materiale ale Legii Recunoştinţei nr. 341 din 2004, recunoştinţă faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989”, ne invita Corneliu Mihalache
Azi, 21 decembrie, de la ora 21.00, Claudiu Lucaci şi Mihai Rădulescu sunt faţă în faţă cu directorul şi prim-adjunctul Serviciului Român de Informaţii – George Maior şi Florian Coldea, într-o Ediţie Specială, la TVR1.
Informaţii din spatele celor mai închise uşi din România, imagini în premieră filmate chiar de SRI la antrenamentele brigăzilor anti-tero şi dezvăluiri despre unul dintre cele mai tulburătoare momente ale Revoluţiei române – episodul USLA şi colonelul Trosca.
Vedeti filmul prezentat de SRI la TVR chiar de la sursa.
Un alt subiect abordat în cadrul discuţiei este cel al ameninţărilor teroriste.
SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAŢII
OMAGIEREA EROILOR
Titlu: “Ziua luptătorilor antiterorişti” Postul de televiziune: “TVR 1” din 20.12.2012, ora: 14:18 – Crainic: Teodora Popa
“In România, 7 luptători antiterorişti au murit în decembrie 1989, în faţa Ministerului Apărării. Ei au fost chemaţi să apere sediul instituţiei de terorişti. S-a dovedit a fi însă o diversiune, au fost prinşi într-o ambuscadă, s-a deschis foc asupra lor, iar trupurile le-au fost profanate pentru a legitima mitul teroriştilor. Astăzi, Serviciul Român de Informaţii le-a ridicat luptătorilor USLA un monument exact pe locul în care au căzut la datorie.
Reporter: In acest loc, au căzut la datorie 7 luptători antiterorişti, în 24 decembrie 1989, stă scris pe monumentul ridicat în faţa fostului sediu al Ministerului Apărării.
George Cristian Maior, directorul SRI:O reparaţie istorică şi morală şi, în acelaşi timp, o cinstire pentru toţi aceia care şi-au pierdut viaţa în misiune, din Brigada Antiteroristă.
Reporter: Din ordinul generalului Nicolae Militaru, USLA-şii au fost chemaţi să apere de terorişti sediul MApN, în noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989. Ministerul era oricum apărat de tancuri. Imediat ce trupele USLA au ajuns la faţa locului, s-a deschis foc asupra lor. 7 luptători au fost ucişi. Cadavrele au stat expuse zile întregi, iar pe maşinile lor de intervenţie s-a scris ‘terorişti’. Colonelul Gheorghe Trosca a fost decapitat. Trupurile luptătorilor au fost profanate. Inainte să fie şeful de Stat Major al Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă, Trosca a lucrat la Contrainformaţii. Avea rolul de a depista înalţi reprezentanţi ai regimului comunist racolaţi de sovietici. Nicolae Militaru era vizat pentru legături cu Serviciul Secret al Armatei sovietice.
In 2011, preşedintele Traian Băsescu a retras titlurile de eroi martiri pentru Gheorghe Trosca şi Eugen Trandafir Cotuna, în urma unei decizii primite de la CNSAS.
G.C. Maior:Pentru noi, ei sunt eroii noştri şi acest lucru nu trebuie să fie consemnat în vreo sentinţă, în vreo decizie formală.
Reporter: Rude, foşti camarazi şi actuali luptători ai Brigăzii Antiteroriste a SRI au fost prezenţi la dezvelirea monumentului dedicat USLA-şilor care şi-au pierdut viaţa în zilele tulburi ale Revoluţiei.
“Colecţii anuale/ Evenimente militare – ZIUA LUPTATORULUI ANTITERORIST”
“Anii ’70 au adunat o tragică moştenire pentru ceea ce avea să devină terorismul în lume, peste decenii In numele ‘cauzei de apărat’, justiţiari cu sau fără de ţară revendicau deturnări de aeronave, luări de ostatici, atacuri cu bombe, masacrul de la Jocurile Olimpice de la München (1972) sau asasinarea prim-ministrului Italiei, Aldo Moro (1978), sunt doar două dintre evenimentele tragice de care şi-au legat identitatea membri ai unor organizaţii teroriste precum SEPTEMBRIE NEGRU sau BRIGAZILE ROSII. Ca reacţie firească de autoprotecţie, începând cu anul 1974, în România s-a constituit o structură de mici dimensiuni căreia i-au fost încredinţate responsabilităţi antiteroriste. Aceasta a evoluat conceptual, funcţional şi organizatoric, astfel că la 15 decembrie 1977 a luat fiinţă Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (USLA).
“Patria a priori”
In decursul activităţii sale, USLA s-a confruntat cu numeroase încercări de pătrundere în spaţiul naţional ale unor membri sau simpatizanţi ai diferitelor mişcări teroriste. In decembrie 1984, în faţa Hotelului Bucureşti din Capitală, organizaţia disidentă palestiniană Al Fatah-Consiliul Revoluţionar (Abu Nidal) a comis un atentat terorist soldat cu moartea unui diplomat iordanian. Tot în Capitală, în primăvara anului 1985, în complexul studenţesc Grozăveşti, terorişti arabi au plasat mecanisme explozive sub autoturismele unor lideri ai organizaţiei studenţilor sirieni din România. Doi specialişti pirotehnişti ai USLA şi-au pierdut viaţa în încercarea de dezamorsare a dispozitivelor capcană. Instituţia ‘luptătorului antiterorist’ a înregistrat cea mai grea jertfă în 24 decembrie 1989: în tumultul evenimentelor Revoluţiei, în Bucureşti, şi-au pierdut viaţa nouă luptători antiterorişti. 1990 este ‘anul de naştere’ al Brigăzii Antiteroriste. Noul început de drum a stat sub semnul altor provocări ale ameninţării teroriste: în august 1991, la Bucureşti, un comando indian al organizaţiei teroriste Baabar Khalsa a încercat asasinarea ambasadorului conaţional acreditat în ţara noastră. Datorită intervenţiei luptătorilor antiterorişti, atentatul s-a soldat cu un eşec. Mai târziu, în anul 1995, Brigada Antiteroristă a identificat lideri ai organizaţiei teroriste ‘Armata Roşie Japoneză’, reuşind să prevină derularea de către aceştia a unor activităţi pe teritoriul României. După 11 septembrie 2001, în temeiul atributelor de autoritate naţională în domeniul antiterorism acordate Serviciului Român de Informaţii, Brigada Antiteroristă a cunoscut mutaţii conceptual-funcţionale succesive. Aceste transformări au valorificat deopotrivă experienţa acumulată şi orizonturile prefigurate de Strategia naţională de prevenire şi combaterea terorismului (România fiind printre primele ţări din sud-estul Europei care – după atentatele de la 11 septembrie – au avut iniţiativa elaborării unui document doctrinar destinat autoprotecţiei faţă de fenomenul terorist).
Datorită experienţei câştigate şi a recunoaşterii rezultatelor muncii depuse de-a lungul existenţei sale, drapelul de luptă al Brigăzii Antiteroriste a fost decorat, în anul 2002, cu Ordinul naţional “PENTRU MERIT” în grad de Cavaler. Centrat pe puterea primordială a informaţiei, antiterorismul românesc pune în valoare conceptul de prevenire prin cooperare, în cadrul Sistemului Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului (SNPCT), al cărui coordonator tehnic este Serviciul Român de Informaţii. In scopul îndeplinirii unitare şi coerente a misiunilor, la nivelul Serviciului Român de Informaţii funcţionează, începând cu anul 2005, Centrul de Coordonare Operativă Antiteroristă. Mecanismul intern de cooperare are menirea de a contribui esenţial la stabilirea de strategii de etapă, a căror eficienţă este comensurată inclusiv pe dimensiunea activităţii de cooperare internaţională. Ca membru cu drepturi depline al NATO şi UE, România este angajată ferm şi fără echivoc în efortul internaţional de luptă împotriva terorismului. Brigada Antiteroristă comemorează, an de an, la 24 decembrie, ZIUA LUPTATORULUI ANTITERORIST, înclinând in memoriam drapelul de luptă al unităţii, ca semn de profund respect faţă de înaintaşi. In conştiinţa luptătorului antiterorist, jertfa deschizătorilor de drumuri reprezintă lecţia datoriei împlinite la cote de performanţă specifice unui corp de elită. Anul acesta, ROMFILATELIA introduce în circulaţie o emisiune de mărci poştale dedicată acestui eveniment. Aducem mulţumirile noastre Serviciului Român de Informaţii pentru sprijinul acordat la realizarea acestei emisiuni de mărci poştale.”
“Comunicat de presă – ‘Romfilatelia'” Agenţia de ştiri: “Agerpres” din 20.12.2012 – Redacţia
“Ziua Luptătorului Antiterorist – ‘Romfilatelia’, societatea care înscrie periodic în programul său noi tematici reprezentative pentru România, demonstrând astfel că filatelia cultivă valorile naţionale şi este martorul şi mesagerul marilor evenimente, celebrează Ziua Luptătorului Antiterorist şi introduce în circulaţie o emisiune de mărci poştale dedicată acestui eveniment. Pe fondul acţiunilor teroriste din anii ’70 şi ca o reacţie firească de autoprotecţie, de-a lungul timpului, în România, au fost constituite diverse instituţii cu responsabilităţi antiteroriste, de la o primă structură înfiinţată în 1974 până la Uniunea Specială de Luptă Antiteroristă (USLA)-1977 şi Brigada Antiteroristă în 1990. Datorită experienţei câştigate şi a recunoaşterii rezultatelor muncii depuse de-a lungul existenţei sale, drapelul de luptă al Brigăzii Antiteroriste a fost decorat, în anul 2002, cu Ordinul naţional ‘PENTRU MERIT’ în grad de Cavaler. Brigada Antiteroristă comemorează, an de an, la 24 decembrie, Ziua Luptătorului Antiterorist, înclinând in memoriam drapelul de luptă al unităţii, ca semn de profund respect faţă de înaintaşi. Sărbătorind acest eveniment, ‘Romfilatelia’ introduce în circulaţie emisiunea de mărci poştale intitulată Evenimente Militare – Ziua Luptătorului Antiterorist, alcătuită din două mărci poştale cu valorile nominale de 1 leu şi 8,10 lei, un plic prima zi, un carton filatelic şi un întreg poştal. Incepând cu ziua de vineri, 21 decembrie 2012, emisiunea de mărci poştale Evenimente Militare – Ziua Luptătorului Antiterorist va putea fi achiziţionată de la toate magazinele ‘Romfilatelia’ din Bucureşti şi din ţară.”
“Romania devenise cosmarul strategic al URSS”, afirma istoricul american Larry Watts in studiul sau de 46 de pagini insotit de alte 100 de file de documente desecretizate din Arhivele KGB, obtinute de la sectia din fosta RSSM.
Portalul Ziaristi Online este incantat sa prezinte una dintre cele mai recente aparitii la Editura RAO: Analiza de Intelligence. O abordare din perspectiva teoriilor schimbarii, de Ionel Nitu, cu un Cuvant inainte de Ambasador George Cristian Maior, director al Serviciului Roman de Informatii (SRI).
Fumigena “cazului” Ion Stan a reusit sa atraga atentia presei de can-can politic pe ultimele sute de metri ale campaniei electorale. Prea putini jurnalisti s-au invrednicit sa incerce sa afle si cine a tras fumigena si de ce. Vorbim de vicepresedintele a doua Comisii de importanta nationala: Comisia comuna permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI si Comisia comună speciala a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea pachetului de legi privind Securitatea Naţională. Stenogramele DNA furnizate presei in deja clasicul stil care ne aminteste de epitetul folosit de presedintele Traian Basescu la adresa unui ziarist – de “gaozarism” – , ne demonstreaza ca Ion Stan a incercat, ca in fiecare an, sa-l “mituiasca” pe Mos Nicolae, cu “două portocale, două banane, o ciocolată şi o napolitană”. Si ca mai cauta o sponsorizare pentru benzina in campanie. Dar cine dintre candidati nu a cautat aceasta sponsorizare? MRU, poate, pentru ca ruleaza cu limuzinele 4×4 de lux si sub protectia SPP, toate platite de c0ntribuabilul roman timp de 365 de zile pentru ca a fost premier… 72 de zile! In rest, din cate am constatat, vedeta transcrierilor DNA, care apare o data la doua randuri, este un personaj numit “Neinteligibil”. Cu zeci de fragmente “neinteligibile” in inregistrarile lor – in care este posibil ca deputatul sa fi afirmat exact contrariul celor prezentate -, profesionistii de la DNA au hotarat, totusi, sa arunce fumigena pe piata. Posibil intoxicat, la randul sau, Ion Stan a aruncat sageti chiar spre directorul SRI, ambasadorul George Maior, care a replicat ca, dimpotriva, s-a inteles intotdeauna foarte bine cu vicepresedintele Comisiei SRI si nu are nici o implicare in Afacerea DNA. Dar chiar litrul de benzina si napolitana de Mos Nicolae sa-l transforme pe un fost prefect al judetului Dambovita, parlamentar timp de 12 ani, perioada in care a ocupat succesiv pozitia de presedinte, secretar si vicepresedinte al Comisiei SRI, onorat cu Crucea Patriarhala si cu Ordinul Serviciul Credincios in Grad de Cavaler acordat de Presedintele Romaniei, in “coruptul anului”?
Sa luam prin comparatie cu bananele si napolitanele cateva extrase dintr-o declaratie politica facuta de Ion Stan de la tribuna Parlamentului pe 12 iunie a.c.: “Un astfel de comentariu readuce în atenţie circumstanţele accidentului în care a decedat Teo Peter şi ne dezvăluie că autorul uciderii din culpă nu a fost soldatul american, ci fiul, minor şi beat la volanul bolidului, al primului demnitar al Ambasadei SUA la Bucureşti. Soldatul, protagonistul unei relaţii sexuale cu o minoră, fiica unui membru al Consulatului SUA, care a fost determinat să preia fapta asupra sa. Dar, pentru asta, martorul cheie trebuia “să nu mai fie găsit”. Mihai Răzvan Ungureanu, de la cârma MAE şi a SIE, a făcut tot ce trebuia ca martorul să nu fie identificat şi prezent la proces, iar urmarea a fost nedovedirea, nu atât a acuzaţiilor, cât mai ales a persoanei care s-a aflat la volan în momentul producerii accidentului.” Si inca: “Deşi departe de mine gândul de a fi vreun fan de al Emil Boc, acesta a avut, în cele din urmă, şi o zvâcnire de conştiinţă, refuzând să se conformeze lobbyistului, iar acesta i-a ordonat debarcarea. În acest sens, Gabriel Oprea şi structurile speciale de informaţii şi diversiune avute în subordine, cu asistenţa agenţilor de operaţiuni psihologice speciale, acoperiţi la o adresă din strada Povernei, au pus în operă a doua “Revoluţie de iarnă” din Piaţa Universităţii. Cum de au scăpat scenariştii şi regizorii controlul evenimentelor? Au ales un prim-ministru de mucava. Un Pinocchio, cu apucături de domnişoară sadomasochistă, deprins la SIE cu tertipurile ieftine ale celor rataţi în ale spionajului, care l-au umflat cu alune şi îmbălsămat în whisky.” Si mai mult: “Un alt comentariu readuce în actualitate, cu un consistent supliment de informaţii, relatările publicate ale fostului procuror Ciprian Nastasiu în legatură cu faptul că Mihai Răzvan Ungureanu a facilitat vizitarea în detenţie a lui Omar Hayssam de către avocatul Mordechai Tzivin.” (Sursa: Camera Deputatilor, Ion Stan – declaraţie politică: “Controversatele implicări ale fostului ministru de externe Mihai-Răzvan Ungureanu în cazurile Teo Peter şi Omar Hayssam”)
Coincidenta sau nu, la numai o saptamana dupa aceasta declaratie politica fulminanata Ion Stan a fost indepartat de la sefia filialei Dambovita a PSD, pe care o detinea de o bucata buna de timp. “Inlocuirea mea este o decizie abuziva, in spiritul relatiilor neprincipiale si nestatutare pe care incearca sa le incetateneasca impreuna cu unii lideri teritoriali, din dorinta de a scapa de persoane incomode domniei sale si familiei domniei sale”, a afirmat atunci deputatul PSD cu adresa la liderul USL, Victor Ponta. Bun: aflam asadar ca Stan nu e nici cu Ungureanu, recte Basescu, nici cu Ponta. Si mai si critica SIE si DGIA. Deci, cine i-a copt-o? Pentru a descifra aceste mistere, i-am solicitat un interviu generalului de brigada SRI (r) Aurel Rogojan, acuzat de o ziarista anonima in Evenimentul Zilei (vezi foto) ca “ingroapa coruptia” impreuna cu deputatul Ion Stan si ziaristul Cornel Nistorescu.
Dar, inainte de aceasta discutie, am procedat la o documentare la zi cu foste cadre ale conducerii SRI si SIE (la nivel de top 3). Sursele pe care le voi cita in continuare au punctat prestatia principalilor actori implicati in jocul de-a DNA. Unul dintre generalii prezenti i-a facut un portret cu raze X al capului ARD, MRU, alesul lui Traian Basescu ca candidat la Presedintia Romaniei in 2014. Am aflat astfel ca: “MRU a avut cateva mari tentative de a deturna activitatea Serviciului de Informatii Externe de la scopurile sale legale, firesti. A fost izolat, e adevarat destul de tarziu, de profesionistii care au inteles ce urmareste acest IMPOSTOR, ajuns in fruntea spionajului Romaniei. Bineinteles, cu inalte complicitati. Externe dar si interne. Pana a fost izolat in SIE, si inainte, ca ministru de Externe, MRU a actionat devastator impotriva Romaniei. MRU a fost printre cei mai vulnerabili demnitari, dupa cei care i-au girat promovarile; a ramas, in continuare extrem de vulnerabil, deci este totalmente incompatibil serviciului public loial Romaniei. Nu-l leaga absolut nimic nobil de tara noastra, al carei teritoriu il locuieste si a carei cetatenie o detine alternativ. Inselator, inselator… Nu este nici pe departe un erudit, un om de stiinta sau altceva. Are trei mari “calitati”: mitoman cu staif, poltron patentat, cleptocrat dovedit. Este un jalnic impostor, cu un CV umflat, un ambalaj amagitor pentru un spirit si suflet gol”.
Alt subiect, tangential: “ICR a fost folosit si pentru deturnarea fondurilor operative secrete ale SIE in diverse buzunare, precum si pentru plata unor operatiuni ilegale de infestare si agitare a vietii politice”. Despre actorii guralivi din presa si politica: “Tapalaga este in solda straina, ca si M. Macovei, cu care se afla in aceeasi barca. TRU – Traian Razvan Ungureanu – a fost expediat de la BBC ca suspect contagios de KCI – Kaghebita Cronica Incurabila. Mircea Marian este un caz de notorietate, cu loc garantat in patologia fatarniciei si a delatiunii. Robert Turcescu a fost extras de Gabriel Oprea de unde era, fiind incantat de gradul “onorific” de colonel, apoi plasat sub umbrela DGIA si gadilat de SIE sub Ungureanu. Aceleasi initiale, cu directie spre aripile internationaliste tradatoare ale celor doua servicii, sunt scrise cu vopsea reflectorizanta si pe fruntea lui I.T. Morar si Mircea Toma de la Agentia de Monitorizare a Presei, ultimul fiind si unul dintre coordonatorii principali ai Retelei Soros in Romania, alaturi de Alina Mungiu Pippidi.” Pornind de aici haideti sa vedem ce ne spune despre aceasta afacere si generalul Aurel Rogojan, cu functii importante atat in DSS, o jumatate din cariera sa, cat si, apoi, ca ofiter de rang inalt in SRI, cealalta jumatate, fiind printre responsabilii planificarii strategice a serviciului secret roman si unul dintre autorii pachetului de legi privind Securitatea Nationala, in ultima perioada remarcandu-se prin publicistica sa ca un critic constant al Troicii Iliescu-Magureanu-Basescu. Dar, mai intai, un motto dintr-o declaratie politica a acuzatului Ion Stan:
“În opinia noastră, serviciile de informaţii reprezintă, în acest moment, cea mai importantă redută a bătăliei unor forţe politice profund dezbinate, în care fiecare din părţi mizează pe supravieţuirea prin controlul acestor servicii. La serviciile de informaţii se află secretele măririi şi decăderii lor, iar conştiinţa acestui adevăr îi face, şi pe unii şi pe alţii, să arunce totul în joc. Dacă nu au reuşit să-şi aservească serviciile, atunci preferă să le împingă spre sinucidere, împlicându-le pe unele cu – pe altele – fără voia lor, în dispute politice.” – Ion Stan
Interviul Ziaristi Online cu generalul Aurel Rogojan: “Victimele inscenarilor razbunatoare, cu substrat politic, sunt linsate mediatic insa, pe termen lung, militantii politici hartuiti castiga in notorietate”
Rep Ziaristi Online: Domnule general Aurel Rogojan, in gazeta Evenimentul Zilei, Scanteia ARD-PDL, a aparut un articol de infierare a dvs, a jurnalistului Cornel Nistorescu si a deputatului Ion Stan, in care se sugereaza ca sunteti un fel de vector al coruptiei parlamentare si, pe deasupra, mai semnati si cu pseudonim in Cotidianul. Autoarea, respectiv semnatura Adriana Musat, are doar trei articole in doua luni de munca la EvZ, celalalte doua fiind oarecum pe acelasi “profil”. Cum raspundeti acuzatiilor din ziarul lui Tal Silberstein si Dan Andronic?
Gen Aurel Rogojan: Regula de conduita fata de asemenea subproduse, care nu au nimic comun cu jurnalistica si care denota intruzinea structurilor oculte clandestine in folosirea presei ca mijloc si releu de agresiune imagologica, ar fi sa nu luam seama. Dar, fiindca m-ati intrebat, din respect pentru interesul dumneavoastra, am sa fac cateva comentarii.
In primul rand, deplang conditia semnatarei articolului, in masura in care exista in realitate si nu este doar un nume de serviciu, alaturi de multe altele din presa infiltrata, prin care se lanseza provocarile si diversiunile mediatice. Fiindca, asa cum a tinut sa ne avertizeze Adam Michnik la o reuniune a organizatiilor jurnalistilor din Europa Centrala si de Est, “Daca Milosevici nu ar fi existat, noi l-am fi inventat”.
Lipsa de corectitudine si absenta dorintei “autoarei” de a exprima adevarul, au retinut-o de la exercitarea celei mai elementare norme de etica jurnalistica: ”Audiatur et altera pars”. Daca ma intreba, nu mai avea ce publica.
In colaborarea mea cu Cotidianul.ro am semnat mai multe zeci de articole – editoriale, comentarii, studii si documentare, cu numele si pronumele din cartea de identitate, iar uneori, daca a fost cazul, si cu gradul din livretul militar.
Dreptul de a cauta, culege si raspandi informatii, prin orice mijloace si neconditionat de frontierele statelor este consacrat de celebrul Articol 19 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Asa ca nu vad de ce anume ma acuza oficiosul din topul releelor de dezinformare ?
In al doilea rand, o spun clar, raspicat si fara nici-o rezerva. Am avut statut oficial de colaborator al deputatului Ion Stan in anii 2007-2008, iar anterior, cand era presedintele unei comisii parlamentare, am fost solicitat institutional pentru a-i furniza asistenta in materia reglementarii domeniului securitatii nationale si a activitatii serviciilor de informatii. Este ilegal, interzis ori impotriva vreunei cutume ?
In al treilea rand, Cotidianul.ro, asa cum si gazetarul Lucian Gheorghiu a dorit sa precizeze, nu a folosit, in referire la cazul deputatului Ion Stan, decat declaratiile sale politice, postate pe site-ul Camerei Deputatilor si publicate in Monitorul Oficial.
In al patrulea rand, asocierile fortate si neconcordante adevarului privind o relatie personala de vreo patru decenii cu domnul Cornel Nistorescu, o “intalnire si imprietenire pe taram militar, pe la mijlocul anilor ’60”, este o mostra evidenta de intoxicare si manipulare, dar si de inducere a unei supozitii tendentioase. Si unul si altul avem biografiile publice. Puteau fi accesate. Siluirea adevarului este o stratagema care ne vine din democratie sau din totalitarism? Deci portavocea cui este o gazeta de aceasta factura?
“Autoarea” nu s-a documentat nici macar in arhiva gazetei unde presteaza si in care, prin 2002-2003, eram “infierat” ca “francmason”. La conducerea gazetei era atunci Cornel Nistorescu, cu care am dat mana, prima oara, in 2007, luna iunie, ziua 28. Dar pana in urma cu doi ani, cand a intevenit colaborarea mea la Cotidianul.ro nu am avut prijejul sa stam fata in fata .
In al cincilea rand, daca domnul deputat Ion Stan ar fi dovedit ca a premeditat si savarsit cu intentie fapte incriminate de lege, cu pericol social demonstrat de probe directe incontestabile, in cadrul unei instructii judiciare in care procurorii au adunat, deopotriva, dovezile de acuzare, cat si cele de circumstantiere si aparare, atunci nimic nu ar indreptati la vreo ingrijorare. Dimpotriva.
In al saselea rand, de ce are nevoie instructia judiciara de atata publicitate si mediatizare dirijata unilateral, cine si de ce pronunta sentinte in presa, inainte de un proces echitabil ? Am in vedere toate cazurile de aceasta natura. Victimele inscenarilor razbunatoare, cu substrat politic, sunt linsate mediatic, apoi, peste ani, Justitia nu le mai retine nimic in sarcina.
In al saptelea rand, trebuie observat ca “autoarea” afirma ca eu si domnul Nistorescu suntem din sate vecine, din judetele Bihor si Hunedoara. Cum cele doua judete nu se invecineaza direct… sunt tentat sa cred ca textul a fost redactat pe undeva, pe afara, de catre cineva care nu cunoaste nici geografia Romaniei. Sau au fost incurcate fisele personale.
Nu in ultimul rand, ce ni se reproseaza? Ca punem si noi umarul la ingroparea coruptiei? Trebuie lasata sa traiasca ?!
Rep: “Seful unei retele de trafic de influenta” Ion Stan – dupa cum a fost caracterizat de europarlamentarul Traian Ungureanu, cercetat acum de DNA pentru niste pachete de Mos Nicolae si o sponsorizare pentru benzina, este unul dintre cei mai energici parlamentari, conform activitatii sale consemnate pe portalul electronic al Camerei Deputatilor. Declaratiile sale politice si interpelarile sunt majoritatea pe subiecte foarte fierbinti, in general evitate de alti parlamentari mai comozi: de la secesiunea “Tinutului Secuiesc”, ingaduita de “organele statului”, la mafia intelectuala patronata de Plesu, Liiceanu si Patapievici si dictatura “justitiarilor” de tipul comisaresei Macovei (citez din declaratiile sale). Presedintele Basescu si ungureanul sau nu lipsesc din comentariile sale la obiect. In acest context, cu expuneri publice care vizeaza infractiunile unui grup organizat, nu vi se pare cam cusuta cu ata alba operatiunea DNA?
Gen: Asa cum am mai sustinut cu alte prilejuri, chiar si in deschiderea volumului ”Fereastra serviciilor secrete. Romania in jocul strategiilor globale” reiterez un fapt notoriu: parlamentarii, cu rare exceptii, isi preiau mandatul sub povara datoriilor facute pentru campania electorala. Adica intra in Parlament “datori vanduti”. Sansa ori nesansa de a fi documentat ca infractor depinde doar de alegerea “sponsorilor” si modalitatile sponsorizarii. Daca avem in vedere aceasta dezolanta realitate o securizare a Parlamentului ca penitenciar ar sanctiona mai echitabil coruptia electorala, cu o marja de eroare de circa 5 la suta.
Domnul Stan cunoaste foarte bine legile, este avizat asupra riscurilor, nu facea parte din categoria celor obligati de imprejurari sa-si cumpere locul in Parlament. Dar, in acelasi timp, iar intrebarea dumneavoastra este avizata, dansul a deranjat prin militantismul sau politic subordonat, nu neaparat partidului din care face parte, cat mai cu seama interesului public, pe care l-a identificat corect si servit loial, chiar cu riscul de a avea probleme in partid. Si a avut probleme foarte serioase in partid, fiindca a demascat in declaratiile sale politice afacerile nebuloase, ca sa le spunem asa, ale sponsorilor personali ai unora dintre liderii marcanti.
Oamenii de afaceri, mai cu seama cei care isi datoreaza profitul contractelor publice, au moral indatatoriri de caritate, cum sunt si darurile simbolice pentru copii, fie de Mos Niculae sau Mos Craciun. Desigur, acesta nu este un argument cu valoare juridica, dar este o oportunitate pe care politicienii nu o scapa.
Dar, a folosi o astfel de imprejurare ca pretext pentru a servi poporului insetat de justitie un “mare caz de coruptie” si a cere arestarea in plina desfasurare a campaniei electorale, nu poate ramane in afara unor determinari de cu totul alta natura, decat cea a corectei aplicari a legii. Cine nu cauta si nu alearga dupa sponsorizari in campania electorala? Asa ca intrebarea: ”De ce Ion Stan?! “ poate aparea ca fireasca.
Rep: Dl Ion Stan este vicepresedinte al Comisiei comune permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI si vicepresedinte al Comisiei comune speciale a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea pachetului de legi privind Securitatea Naţională. Dvs sunteti general de brigada SRI (rez). Intamplator, unele dintre subiectele abordate de domnia sa se regasesc si in cartea dvs, “Fereastra Serviciilor Secrete”, laudata chiar si la B1 Tv, de Ion Cristoiu. Credeti ca de aici s-a facut o legatura?
Gen: Nu-i nimic intamplator! Doar ca maestrul Ion Cristoiu, al carui loc in istoria presei din Romania va fi cu interes cercetat de viitorime, mi-a spus cinstit si direct, “Despre chestiunea maghiara nu discutam. Au compromis-o unii si altii si… “. Da, domnul deputat Stan, cu prietenii speram si sincere printre parlamentarii maghiari, nu a menajat derapajele extremismului neorevizionist si a avut, si din acest considerent, unele discutii “neconventionale” cu Adrian Nastase, care i-a reprosat ca-i strica randuilelile convenite cu U.D.M.R.-ul.
Opera politica a deputatului Ion Stan, consemata de analele parlamentului, ramane si o vor judeca cei ce ne urmeaza. Cele ce i se vor intampla, nu vor putea fi extrase din contextul activitatii sale politice. Ca regula, pe termen lung, militantii politici hartuiti castiga in notorietate.
Rep: Se spune ca cine lucreaza in Comisia SRI nu este lipsit de tangente cu principalul serviciu secret roman. In acest context putem vorbi de un razboi intre servicii, de o razbunare a unei aripi internationaliste din SIE sau DGIA contra oamenilor SRI sau de o politizare excesiva a serviciilor? Nu va este frica ca urmeaza sa deveniti si Dvs o tinta?
Gen: Aveti o intuitie patrunzatoare. Cazul in speta pune si chestiuni care tin de “nesfarsitul razboi fratricid dintre servicii”, asa cum l-a caracterizat Claude Silberzahn, referindu-se la niste realitati franceze, dar prezente peste tot. Domnul deputat Ion Stan a cerut o reforma structurala, demolatoare pentru excrescentele nefiresti ale unor structuri special. Asa cum spuneam la recenta lansare a cartii mele, la care ati participat, impreuna cu elita de informatii a unui intreg judet, fac parte din categoria vinovatilor de serviciu. Acesti vinovati sunt si tinte permanente de serviciu.
Rep: De ce spun aceasta: pentru ca, in mediile jurnalistice se speculeaza ca in presa si politica, mai ales in zona din care vin aceste atacuri al dvs si la Ion Stan, isi fac de cap agenti acoperiti ai SIE facuti la apelul bocancului mai ales pe vremea lui Ungureanu. Este vorba de personaje culese din bazinul Soros, care acum beneficiaza de multipla protectie (Soros, servicii secrete straine, Cotroceni, SIE, DGIA plus Parlamentul European sau alte institutii unde activeaza, cum a fost cazul ICR-ului sau IICCMER-ului) si care actioneaza, sub steag strain, pentru a deservi interese personale sau de grup organizat, de cele mai multe ori impotriva intereselor Romaniei. Din informatiile care circula prin presa dintre cei mai servili agenti de acest gen se detaseaza: Robert Turcescu, Dan Tapalaga, Mircea Marian, Grigore Cartianu, activul Mircea Toma, multiplul Bogdan Chirieac, comisareasa Monica Macovei si sublocotenentii sai, fostii utecisti de frunte Cristian Preda si Traian Razvan Ungureanu. Cum comentati?
Gen: Ne apare evident ca exista multa dereglementare si dezordine in ceea ce priveste comanda si conducerea acestor agenti. Fiecare dintre noi suntem agenti ai unei cauze, vectori ai unor idei… Fiecare natiune se apara si prin mijlocirea agentiilor sale secrete, a oamenilor care le populeaza ori colaboreaza cu ele, voluntar ori motivati. La noi, din pacate, par a se fi inversat rolurile. Agentii unor entitati straine dau tonul, au bagheta Dirijorului si, de aici, suma consecintelor inevitabile.
Aparitiile si prestatiile publice ale celor mentionati de dumneavoastra pot face obiectul unor interesante studii de caz. Poate chiar merita, dar nu este bine ca asemenea chestiuni sa fie abordate sub impulsiuni de moment. In particular, v-am indicat sensibilitatile si nuantele unora dintre cazurile aduse in discutie. Dar sa nu uitam ca in lumea dominata de cultul secretului misuna si multi mercenari, aventurieri, nebuni, unii de geniu, delatori de mare vocatie ori complexati…
Rep: Din punct de vedere al problematicilor de securitate nationala, prestigiului international si vulnerabilitatilor Romaniei, credeti ca dupa 9 decembrie se poate repeta un scenariu de genul “loviturii de stat” de la referendumul pentru demiterea presedintelui Romaniei, cu contestarea alegerilor pe motiv de “frauda masiva”, etc, etc, etc?
Gen: Eu sunt adeptul rationalitatii in deciziile de stat, dar experientele de care am avut parte, pot fi un suport pentru predictii care sa ne determine “sa fim pregatiti si pentru raul la care nu ne asteptam.”
Rep: Cum credeti ca poate fi aparata Romania pe viitor in fata acestui tavalug antiromanesc care isi bazeaza atacul la adresa statului national unitar roman pe un adevarat cal troian cu diversi magari si catari inflitrati in epicentrul aparatului de securitate al tarii?
Gen: Sunteti glumet, malitios, cinic ori de toate la un loc, domnule Victor Alexandru Roncea? Apararea in astfel de imprejurari, depinde de forta constiintei civice nationale si de factorii care o pot valoriza benefic interesului comun.
Ati participat si dvs, alaturi de mine si alti specialisti si combatanti pe frontul invizibil, la cateva evenimente publice importante, unde salile erau arhipline. Pe mine cel mai mult m-a impresionat dorinta de adevar, dreptate, justitie si demnitate a oamenilor prezenti, dintre care nu au lipsit tinerii. Intr-un tineret educat sanatos, in spritul valorilor nationale perene, adversar al minciunii si intolerant la mizeria politicii trebuie sa ne punem sperantele. Un tineret in masura sa ne judece corect greselile, procesand obiectiv experientele trecutului, pentru a fi feriti de surprizele a ceea ce astazi are aparenta de adevaruri, dar viitorul le va dezvalui ca au fost falsuri. Fara independenta presei, fara eliberarea canalelor de comunicare publica de dictatura familiilor politice transpartinice, un adevarat cancer al democratiei, nu este posibil un reviriment real pe termen scurt.
“Daca ar fi sa regandim apararea teritoriului NATO in prezent, aceasta ar trebui configurata in cadrul unor noi concepte defensive: Cum putem, spre exemplu, raspunde unui atac terorist in inima Europei, cum putem asigura securitatea retelelor naostre de comunicatii si infrastructura, cum putem proteja continentul de un atac de rachete cu raza lunga de actiune venit de undeva din Orient? Apararea Europei ramane un subiect-cheie pe agenda strategica a NATO si UE, dar pe alte coordonate si pe alte dimensiuni stratefice. Europa nu se poate izola in fata unor amenintari externe, nu poate intra sub un clopot de sticla sau intr-o noua “linie Maginot”, fie aceasta politica, economica sau militara. Regandirea conceptelor de aparare europeana si euro-atlantica va fi un proces lung si greu la care toti- diplomati, politicieni si planificatori militari- vor trebui sa lucreze pentru a dezvolta o abordare integrata- tot mai grea in absenta perceptiei acelui pericol iminent de care vorbeam- asupra amenintarilor actuale.” – George Maior
“Indiferent de tipologie, în intelligence este foarte important ca schimbarea să genereze o mai bună cunoaştere, prevenire şi combatere a riscurilor la adresa securităţii naţionale. Performanţa în intelligence se măsoară în funcţie de modul în care organizaţiile din domeniu reuşesc să-şi realizeze atribuţiile în mod eficient, prevenind producerea de prejudicii la adresa securităţii.”(…) “Ne aflăm în faţa unei schimbări de paradigmă de intelligence, în care schimbarea este cuvântul-cheie. Ea tinde să fie perpetuă, aşa că schimbarea va fi regula, şi nu excepţia. De altfel, consider că şi teoriile de management vor fi, în curând, doar teorii ale managementului schimbării, pentru că nu există individ, grup sau organizaţie care să fie exceptat de la influenţele şi nevoile schimbării.” – Ionel Nitu
Avem în faţă o extraordinară carte de investigaţie, în care cititorul român îl va întâlni pe patriotul Ion Costaş, părintele fondator al poliţiei şi armatei moldoveneşti, care îşi pune talentul de povestitor avizat în slujba recuperării istoriei nefalsificate a naşterii şi devenirii Republicii Moldova. Cartea abundă în detalii, cele mai multe absolut inedite, despre ce s-a întâmplat în Basarabia după destrămarea URSS, dar şi despre cauzele prăbuşirii atotputernicului imperiu comunist. Autorul, suprapunând peste experienţa sa directă, înţelesurile ulterioare ale evenimentelor, informaţiile colaterale, dezvăluirile incendiare bazate pe mii de documente adunate şi păstrate cu grijă, atacă şi portretizează elita politico-aministrativă a Moldovei, disecă mecanismele complicate care au dus la obţinerea independenţei acesteia, descrie războiul ciudat din Transnistria şi evenimentele care au condus la formarea autoproclamatei Republici Moldoveneşti Nistrene. Ion Costaş nu omite să vorbească şi despre începuturilor relaţiilor cu România, dar şi despre lupta lui pentru introducerea grafiei latine. Generalul Costaş dedică această carte – eveniment celor căzuţi în luptele pentru integritatea Republicii Moldova.
“Larry Watts looks beneath the surface of events in the period up to 1978 by investigating, in particular, the activities of Romanian, Soviet, and bloc secret services. He has drawn on extensive archive materials, many unused until now, to show how, beginning in the late 1950s, the Soviet Union and its allies in the Warsaw Pact treated Romania essentially as an enemy. … In examining these stratagems in detail, Watts puts his archive sources to good use. He notes how American analysts were misled by Soviet-inspired deceptions into discounting Romania’s striving for autonomy merely as a ruse on a number of occasions, a device to secure Western benefits at little cost. On the basis of abundant evidence Watts argues just the contrary. His account of Gheorghiu-Dej’s and Ceauşescu’s opposition to the economic integration of the bloc through Comecon, and military integration within the framework of the Warsaw Pact, leaves no doubt about their determination to achieve distance from the Soviet embrace. … Besides the strains in Soviet-Romanian relations, Watts adds much to our understanding of the tense situation created by Ceauşescu’s denunciation of the intervention in Czechoslovakia in 1968, Romania’s mediation between the United States, China, and Vietnam, and growing United States-Romanian military coordination in the mid-1970s. His book in many ways, then, is an invitation to historians of Communist Romania to revisit crucial issues.” Prof. Keith Hitchens, History of Russia, East Europe and Eurasia, University of Illinois, Urbana-Champaign
Victor Ponta a declarat, joi seara (ieri, 27.09.2012), la România TV, că informaţia conform căreia Dan Diaconescu ar dispune de46 milioane euro într-o bancă din Olanda este falsă, iar acesta nu a depus până în prezent vreo dovadă că are banii pentru Oltchim.
Întrebat cum comentează documentul conform căruia o firmă olandeză garantează că Dan Diaconescu dispune de 46 milioane euro într-o bancă din Olanda, premierul a afirmat că această informaţie este una falsă. “Este o informaţie falsă. Nu a depus dovada că are banii. Nu este adevărat, nu există“, a spus Ponta, preluat pe RTV.NET.
“Dan Diaconescu a dovedit deja că, pentru a deveni erou şi a-şi creşte corespunzător valoarea contului bancar, este în stare să petreacă un timp oarecare în închisorile democraţiei capitaliste de azi.
Acesta este cazul cel mai probabil în “Scandalul Oltchim” dacă ţinem cont de informaţiile, parvenite din surse proprii, că Dan Diaconescu a introdus, din grabă sau diletantism, acte şi informaţii false în oferta sa pentru privatizarea combinatului de la Râmnicu Vâlcea.”
Totodata, ziarul BURSA face o precizare simpatica azi:
Televiziunea România TV prezintă, în aceste minute, conţinutul articolului din BURSA, “Privatizarea Oltchim, după planul lui Roibu (prin “Harry Potter”)“, semnat de MAKE, fără să precizeze că a preluat informaţiile din BURSA, ba chiar susţinând că are “exclusivitate” asupra lor.
Suntem foarte multumiţi că BURSA i-a impresionat într-atât pe colegii noştri, încât să creadă că este ziarul lor.
Ghiţă, Ghiţă…
Dupa cum spuneam ieri, “ziarul BURSA a reusit printr-o serie de articole foarte bine documentate sa prezinte Cazul Oltchim si repercusiunile lui pe piata economica, politica si de securitate nationala in toata complexitatea lui”. Azi, seful SIE confirma ca Afacerea Oltchim este o problema de securitate nationala.
Ramane valabila si intrebarea lui Gigi Becali: DNA si Parchetul General ce fac in acest caz, al unei fraude flagrante de miliarde de euro? Tot ancheteaza batranei prin biserici?
Sunt absolut incantat sa semnalez aceasta analiza intesata cu dezvaluiri grave si ipoteze perfect valabile, semnata de specialistul in servicii secrete Razvan Belciuganu si publicata de Q Magazine, desi nu impartasesc in totalitate asertiunile sale despre importanta benefica a Comisiei Trilaterale, un organism mondialist cu valente totalitariste care, conform informatiilor mele, a fost implicat direct in eliminarea sangeroasa a primului presedinte al Romaniei, Nicolae Ceausescu, urmata de degringolada din ultimii 22 de ani. Cu toate acestea, Jos palaria! pentru expunerea solida, bine argumentata, a ideii interesante si inovatoare din acest material ce poarta titlul “George Maior, viitorul premier al României?”. Nu este, de altfel, singurul articol de inalt calibru care poarta semnatura jurnalistului profesionist in cel mai proaspat numar al revistei bilunare conduse de celebra ziarista si rafinata scriitoare Floriana Jucan. Semnalez asadar si Afacerea Monica Macovei a presat un procuror pentru rezolvarea cazului morții unui om. Cat priveste ideea revenirii ambasadorului George Cristian Maior in politica mare o consider extrem de salutara. Dupa cum scria si istoricul american prof dr Larry Watts intr-o recenta cronica publicata de CIA (varianta PDF aici -Watts Review Mind War) a cartii coordonata George Cristian Maior si aparuta la Editura RAO, “Un razboi al mintii“, in ce priveste trecutul sau si pozitia acestuia actuala, de sef al SRI, “din fericire, Maior este unul din putinii intelectuali din domeniul apararii si securitatii, calificat, intr-adevar, pentru o astfel de pozitie, avand in vedere ca a ocupat functia de adjunct al ministrului apararii, insarcinat cu integrarea euro-atlantica si reforma in Armata in perioada aderarii Romaniei la NATO. El este, de asemenea, un diplomat cu experienta si fost insarcinat cu afaceri in Irlanda.” Experienta acumulata in ultimii ani de George Maior – fiul cunoscutului istoric ardelean Liviu Maior, ale carui merite au fost evidentiate si prin conferirea titlului de cetatean de onoare al municipiului Cluj Napoca – este considerata de Larry Watts ca valoroasa pentru “rafinarea dezbaterii publice privind serviciile romanesti de informatii, mai ales in legatura cu evolutiile post-comunism si post 9/11 si discutiile privind transformarile in domeniul intelligence”. “Un Razboi al Mintii – scrie istoricul american dr Watts, publicat in Revista CIA Studies in Intelligence, Vol. 55 – refecta campania pe care Maior o desfasoara in ultimii 5 ani pentru promovarea rolului educativ si atitudinii proactive deja impresionante ale Serviciului pe care il conduce”. “Un important element de substrat este faptul ca numirea fara precendent a lui Maior in functia de director, in 2006, din partea unui important partid de opozitie, a fost partial determinata de temerile exprimate in mod repetat de societatea civila, potrivit carora administratiile prezidentiale si partidele aflate la guvernare au folosit in mod regulat serviciile de informatii in scopuri politice partizane.”, mai consemneaza autorul aclamatului volum care releva istoria reala si secreta a Romaniei, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni. Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania“, la a carui lansare a fost prezent si directorul Serviciului Roman de Informatii, dr George Cristian Maior. Fara alte comentarii, prezint integral materialul de exceptie al colegului nostru Razvan Belciuganu, la randul sau subiect fara sa vrea al unui recent scandal media dar si eliminat din presa de mare tiraj pentru articolele sale de dezvaluiri printr-un “MO” folosit si in cazul subsemantului. No (more) comments! 🙂
George Maior, viitorul premier al României?
de Răzvan Belciuganu
Stânga politică românească este într-o mare criză. Proiectul „Victor Ponta” eşuează cu fiecare zi. Între timp, dreapta politică se reinventează prin promovarea agresivă a unor personalităţi noi, cărora chiar evenimentele din această vară, ce au culminat cu suspendarea lui Traian Băsescu, le-au oferit motivul de afirmare. Apoi, familia socialistă europeană fuge de Bucureşti. În acest moment, stânga are nevoie de o personalitate necompromisă, credibilă internaţional şi care poate dilua, prin orice mijloace, orgoliile din interiorul PSD. George Maior, actualul director al SRI şi fost senator PSD, întruneşte toate condiţiile. Va fi acesta soluţia-surpriză pentru funcţia de premier?
Tumultuoasa viaţă politică din România erodează orice apariţie publică, mai ales că vara aceasta criza declanşată de forţarea USL de a-l debarca grăbit pe şeful statului a oferit ocazii multiple pentru gafe politice. A pierdut Victor Ponta cel mai mult, iar ieşirile sale i-au făcut pe mulţi să-l privească galeş, ca pe un puşti dornic de afirmare. Însă lucrurile sunt mult mai complicate.
CUNOŞTINŢE VECHI, DE LA REVOLUŢIE
Victor Ponta era, în zilele fierbinţi ale lui decembrie ’89, un tânăr revoluţionar animat de dorinţa de a lupta cu dictatura lui Nicolae Ceauşescu. Potenţialul său a fost observat, cel mai devreme, de generalul Ştefan Kostyal, un trădător al României şi agent sovietic dovedit, membru al Grupului „Militaru”. Acesta l-a luat pe Victor Ponta sub aripa sa protectoare în acel sângeros decembrie, când cu maşina agentului GRU s-au deplasat într-un punct deosebit de important al apărării naţionale, Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului, să sprijine Revoluţia. Acest lucru l-a dezvăluit jurnalistului Toma Roman jr însuşi Ştefan Kostyal de pe patul de spital, bolnav fiind de o maladie necruţătoare, în urmă cu câţiva ani. Aşadar, tânărul baschetbalist din ’89 de la clubul „Steaua” al Ministerului Apărării Naţionale a văzut pe viu cum se activează în momente importante o „conservă” sovietică.
Cunoştinţele revoluţionare ale lui Victor Ponta de atunci sperăm noi să fi fost valorificate de ofiţerii patrioţi, care găseau în adolescenţii de la Steaua pepiniera unor viitoare „nestemate”. Totuşi, vremurile erau tulburi, iar agenţii sovietici, în frunte cu generalul Nicolae Militaru, îşi făceau de cap. Ulterior, acesta a dispărut din prim-plan, iar lucrurile s-au mai relaxat, dar „urmele” sale pesemne că au rămas. Când Victor Ponta s-a apucat de Facultatea de Drept, instituţie de elită bine observată, Adrian Năstase, cel care este considerat public descoperitorul „micului Titulescu”, era deja ministru de Externe. Nu la mult timp, un fost aghiotant al generalului Militaru, generalul Dumitru Cioflină, devenea şeful Statului Major General al Armatei Române, în vremurile când titularul acestei funcţii era atotputernic. Peste ani, tânărul procuror Victor Ponta, coleg cu alt tânăr procuror, Cristian Panait, avea să lase magistratura pentru o carieră politică. Membru în Cabinetul Năstase, s-a întâlnit pe holurile Palatului Victoria cu generalul Dumitru Cioflină, consilierul pe probleme de securitate naţională al premierului, dar şi cu prietenul acestuia, Viorel Hrebenciuc, un pilon al PSD-ului de ieri.
PROIECTUL „VICTOR PONTA”
După perioada petrecută în Guvernul Năstase, Victor Ponta căpătase deja o experienţă remarcabilă, având cunoştinţă despre atâtea şi atâtea secrete guvernamentale, că doar condusese Corpul de Control. L-a văzut în acţiune pe mentorul său, Adrian Năstase, cum şi-a expus viziunea de privatizare a economiei şi a schimbat impresii revoluţionare, şi nu numai, cu tatăl socru, Ilie Sârbu. Din 2004, după căderea în dizgraţie a lui Adrian Năstase, care a fost salvat totuşi într-un post de parlamentar, în urma alegerii în colegiul Mizil (oraş care depinde cu totul de Uzina de transportoare militare), Victor Ponta a părut o vreme în derivă. Înţelepciunea politică a lui Ilie Sârbu şi a altor vechi observatori ai lui Ponta l-a transformat într-un „cocoş“ veritabil în lupta pentru preşedinţia PSD împotriva lui Mircea Geoană. Numai că toată această construcţie făcută cu migală a deraiat vara aceasta. Ambiţia de a lua faţa lui Traian Băsescu la Consiliul European a fost prima şicană pe care şi-a făcut-o singur. Scandalul plagiatului şi modul agresiv de a se apăra cu tot felul de comitete şi comiţii a fost semnalul că, uneori, mai ales când grăbeşti „coacerea”, sunt inevitabile greşelile. Apoi disperarea de a-l răsturna pe Traian Băsescu, prin joaca de-a ordonanţele de urgenţă şi referendumul, cărora li s-a suprapus brambureala cu numirea miniştrilor pentru anumite portofolii, l-a afectat continuu pe Victor Ponta. Prea prins de exemplele sale revoluţionare din anii 90, nu a înţeles deloc că timpurile şi metodele s-au schimbat, iar cearta cu aliaţii României, care sunt pe bună dreptate îngrijoraţi de ce se întâmplă la Bucureşti şi dacă angajamentele României mai sunt valabile, în condiţiile unor mesaje ale USL tot mai favorabile Moscovei, nu-i aduce nimic bun. A putut să vadă că nici măcar familia politică europeană nu-l sprijină necondiţionat şi nu mai vrea să îşi ţină congresul la Bucureşti. Dar Victor Ponta este tânăr şi se poate salva politic pentru viitor, dacă va face pasul înapoi înainte de a-l mânca de viu colegii de partid, dacă îşi va pune cenuşă în cap referitor la plagiat şi-şi va cere scuze profesorului coordonator (sic!), Facultăţii de Drept, etc şi dacă va ispăşi penitenţa de rigoare, gândindu-se îndelung şi la opoziţia libiană. Aceasta înseamnă şi să nu se mai repeadă la telefon imediat ce îl sună Viorel Hrebenciuc.
VARIANTĂ PENTRU UN PSD CU SUFLU NOU
Pentru ca stânga să îşi domolească picajul şi să îşi refacă forţele, PSD are nevoie de altceva în acest moment. Dacă Victor Ponta nu mai este o soluţie, cu atât mai puţin sunt baronii încurcaţi în dosare DNA sau plini de exotism, precum Radu Mazăre, Marian Oprişan, Marean Vanghelie, Liviu Dragnea ş.a.m.d. Mai mult ca niciodată PSD are nevoie de credibilitate internaţională, politic vorbind dinspre zona aliată euroatlantică şi mai puţin dinspre cea moscovită. Echilibrul poate fi adus de către George Cristian Maior, actualul director al SRI şi fost senator PSD. Când George Maior era, ca însărcinat cu afaceri în Irlanda, un tânăr diplomat român cu studii masterale la Washington şi tată fost ministru, un politician de frunte şi fost procuror general de la Dublin, Peter Sutherland, deja era implicat de decenii, cu tot sufletul, în construcţia spaţiului euroatlantic. A fi în raza de acţiune şi a împărtăşi din ideile lui Peter Sutherland reprezintă un lucru extraordinar de important pentru oricine, deoarece irlandezul a fost o perioadă lungă şeful secţiunii europene a influentei organizaţii globale, Comisia Trilaterală, iar astăzi este preşedinte non-executiv la Goldman Sachs International. Eforturile de promovare a euroatlantismului făcute de George Maior în perioada ce a urmat mandatului din Irlanda, şi anume celei de secretar de stat la Ministerul Apărării Naţionale, dar şi celei de director al Serviciului Român de Informaţii (SRI), sunt foarte bine cuantificate la nivel internaţional. Să nu uităm că nu de mult Comisia Trilaterală şi-a susţinut o întâlnire anuală la Bucureşti.
RETRAGEREA STRATEGICĂ A LUI PONTA
Atuul pe plan intern al lui George Maior este poziţia de director al SRI, din care cunoaşte, în amănunt, realităţile româneşti, iar acest lucru îl avantajează inclusiv în interiorul PSD. „Baronii” nu-i pot reproşa în acest moment că a fost pro-băsist, fiindcă în timpul crizei politice a stat deoparte şi a părut, din exterior, a înclina balanţa spre USL. Apoi, pe George Maior îl leagă o prietenie şi o relaţie de rudenie cu Victor Ponta, iar preşedintele interimar Crin Antonescu a arătat că are încredere în el. De asemenea, în prima ieşire publică după suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, acesta nu a criticat serviciul de informaţii, ci a apreciat neutralitatea lui. George Maior mai are avantajul că numele său nu a fost vehiculat în afaceri de corupţie şi că, mai mult, a sprijinit justiţia ca director al SRI. Pe de altă parte, George Maior are de gestionat o scurgere de informaţii din interiorul serviciului, apărută public în timpul directoratului său şi care vizează documente anterioare preluării mandatului dintr-o acţiune a SRI de urmărire a activităţii editoriale și dezvăluire a unor afaceri ale unor oficiali ai serviciului făcute chiar asupra subsemnatului. Această scurgere este de natură a pune la îndoială capacitatea autorităţii naţionale în domeniul protecţiei informaţiilor secrete de stat, cât şi a intereselor operative ale SRI, lucru cumplit acum, când în Siria şi Iran temperatura de fierbere a atins cote alarmante pentru ONU, UE şi NATO. În acelaşi timp, o problemă gravă neelucidată este moartea violentă în Penitenciarul Coldea a lui Sorin Crivăţ, fost funcţionar ministerial şi despre care există serioase supoziţii (*), din rapoartele sale devenite publice, că a fost ofiţer acoperit al SRI.
Odată depăşite aceste obstacole, George Maior poate fi varianta-surpriză a lui Traian Băsescu pentru funcţia de premier. Astfel, preşedintele Traian Băsescu poate demonstra că, în perioada pe care o mai are de mandat, va opta pentru soluţia naţională care oferă garanţii aliaţilor, predictibilitate şi stabilitate internă şi va reconsidera SRI-ul după momentul de cumpănă anterior de alegere ca premier a directorului SIE, Mihai Răzvan Ungureanu. Paşii de urmat ar fi o retragere a lui Victor Ponta din funcţia de prim-ministru şi rămânerea sa ca şef al partidului, care se va ocupa cu atenţie de pregătirea alegerilor. George Maior este cel care poate revitaliza PSD-ul şi opri scăderea partidului în sondaje, iar acest lucru îi va face bine lui Ponta însuşi. Varianta Ioan Rus este posibilă, dar n-are anvergura celei a alegerii lui George Maior şi ar fi controversată în partid. După aceea, ca prim-ministru, George Maior are tot aparatul guvernamental la îndemână să îl facă vizibil.
George Maior are avantajul că numele său nu a fost vehiculat în afaceri de corupție și că a sprijinit justiția ca director al SRI.
Daca ziaristul harsait Cornel Nistorescu da de pamant cu o anumita parte a SRI-ului, acuzandu-l pe generalul Florian Coldea ca se afla intr-un anume menaj cu doua generalese, Elena Istode si Emilia Cristina-Posaștiuc, pentru a-l deservi la garaj pe presedintele ales, suspendat si demis de romani, jurnalistul si istoricul Razvan Belciuganu sustine in Q Magazine ca SRI-ul preia comanda, dupa noile schimbari politice din Romania. Foarte bine!, zic eu. Dar care dintre SRI-uri? 🙂
PS: Un alt observator experimentat atrage atentia ca “vampiroaica vrea razboi civil” si masacrarea Romania dupa modelul Iugoslaviei. Afirmatia “vampiroacei”, recte a colonalesei peroanelor de pe ruta Budapesta – Bucuresti si retur, protejata ideopolitica a presedintelui suspendat, Monica Macovei Gherghescu, vine in contextul in care emisarul american Philip “Phil” Gordon bate trotoarele Capitalei Romaniei dupa ce a rezolvat o criza constitutionala oarecum similara cu cea din Romania taman in Kosovo, produsul principal al destramarii Serbiei (care asteapta si secesiunea Voivodinei). E drept, dupa modul in care (n-)au votat ungurii din Romania si Basescu poate fi considerat presedintele incontestabil al “Tinutului Secuiesc” si al tuturor ungurenilor.
Criza politică va continua cu faza pe serviciile secrete
de Răzvan Belciuganu
Preşedintele interimar, Crin Antonescu a început să-şi pună în practică viziunile asupra întregului sistem de securitate naţională, cât să-l lase pe “suspendatul” Traian Băsescu, la o eventuală revenire la Cotroceni, fără instrumentele de putere. S-a exprimat deja împotriva directorului STS şi a atacat, în două rânduri, SIE şi pe directorul acestuia. Ȋn acelaşi timp, s-a “blindat” cu consiliere de la cel mai înalt nivel de la serviciul secret al Armatei. Are încredere în SRI şi va fi foarte receptiv la ideea lui George Maior, directorul acestuia, de a uni SRI cu SIE într-un anumit interval de timp. Ducând planul mai departe, se preconizează decapitarea şI reconfigurarea STS şi SPP.
Schimbările în sistemul securităţii naţionale au fost declanşate înainte de începerea crizei politice de ministrul Ioan Rus. Acesta l-a înlocuit de la şefia Direcţiei Generale de Informaţii şI Protecţie Internă (DGIPI) pe chestorul Cristian Laţcău, văzut ca un filo-PDL-ist. Planurile lui Ioan Rus erau mai elaborate, dar criza politică şi scandalul referendumului au dus la demisia sa.
Atac la SIE
Odată ajuns la Cotroceni ca preşedinte interimar, Crin Antonescu s-a exprimat de la bun început asupra încrederii mai mari pe care o are în George Cristian Maior, directorul Serviciului Român de Informaţii (SRI), decât în Teodor Meleşcanu, directorul Serviciului de Informaţii Externe (SIE), care i-a fost coleg de partid. Apoi, Crin Antonescu a arătat spre SIE ca fiind vinovat de acţiunea “organizată, coordonată, finanţată” în ceea ce priveşte imaginea externă a României, în urma crizei politice de proporţii de la Bucureşti. Acest gest extrem şi total neobişnuit pentru un şef de stat, l-a determinat pe Teodor Meleşcanu să ceară comisiei parlamentare de resort un control tocmai pentru a nu fi afectată activitatea şI credibilitatea SIE. Dar săgeţile de la Cotroceni sunt mult mai otrăvite!
SRI – ul preia comanda
George Maior, cel în care are mai multă încredere Crin Antonescu, are o veche viziune, pe care a prezentat-o chiar public. Directorul SRI militează constant pentru înfiinţarea unui singur Serviciu de Informaţii al României, ceea ce înseamnă unirea SRI cu SIE. Bineînţeles că acela care a venit cu ideea ia caimacul, iar Crin Antonescu, sensibil la argumentele care ţin de economisirea şi optimizarea resurselor, că doar e criză economică mondială, are la îndemână iniţierea unei operaţiuni îndrăzneţe şi care-l slăbeşte pe Traian Băsescu. Drept urmare, George Maior a fost foarte cuminte şi parcă prea echidistant în timpul în care pe tot globul se vorbeşte, influenţat sanu nu, de “lovitura de stat din România” şi atacul la statul de drept şi Curtea Constituţională. Parcă SRI avea o întreagă unitate de “Apărarea Constituţiei”, dar dacă judecătorii Curţii Constituţionale sunt nevoiţi să se plângă forurilor internaţionale pare că “anticorpii” naţionali sunt amorţiţi.
Blindajul armat
Pe acest fond, preşedintele interimar şi-a adus consilier pentru securitate naţională pe generalul Gheorghe Rotaru, fostul şef al Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării (DGIA). Ȋnaltul ofiţer are o mare experienţă în integrarea ramurilor informative interne şI externe, fiind de altfel primul director al DGIA din istorie şi cel care a unit vechile structuri – Direcţia Informaţii Militare şi Direcţia de Protecţie şi Siguranţă Militară într-un singur serviciu secret. La o adică, dacă George Maior, actualul director al SRI şi fost secretar de stat la MApN pe vremea când Rotaru era şef la DGIA, îl întreabă cum să se producă fuziunea SRI cu SIE va şti ce să răspundă. Mai ales că generalul nu a uitat că un fost şef al SIE, Gheorghe Fulga, se exprimase că Direcţia Informaţii Militare îşi are locul în SIE. Nu contează pentru Crin Antonescu faptul că generalul Gheorghe Rotaru a fost consilierul lui Gabriel Oprea şi chiar şeful Departamentului de Securitate Naţională din UNPR. Mai important este faptul că celebrele documente privind colaborarea din tinereţe a lui Traian Băsescu cu Securitatea, descoperite procesual de Mugur Ciuvică au fost scoase la iveală, în 2004, din arhiva unei unităţi subordonate generalului Gheorghe Rotaru. Oricum, echipa 2000 -2004 de la MApN se reîntregeşte sub sceptrul lui Antonescu prin aducerea tot în poziţie de consilier prezidenţial a unui alt general, Vasile Enache, fost şef de cabinet al lui Ioan Mircea Paşcu. Apoi, fostul procuror general Ilie Botoş de atunci este astăzi noul director general al DGIA. Ţinând cont că ministrul actual al apărării este generalul Corneliu Dobriţoiu, un apropiat al generalului Rotaru, iar la SRI George Maior are demult un adjunct provenit din DGIA, Ion Grosu, Crin Antonescu se dovedeşte a fi bine flancat militar şi se va putea exprima dur împotriva “securiştilor”.
STS şi SPP, judecate la pachet
O atenţie specială acordă Crin Antonescu Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS). Prima dată când a condus o şedinţă a CSAT, a dorit schimbarea şefului acestuia, generalul Marcel Opriş, pentru că Traian Băsescu avea o legătură telefonică securizată la sediul de campanie, dar a fost oprit de consilierul prezidenţial de la acea vreme, Iulian Fota, moştenit de la Traian Băsescu. Având în vedere că acel consilier “negativist” a fost schimbat, următoarea şedinţă a CSAT este de aşteptat cu viu interes. Crin Antonescu a spus după referendum că instituţiile şi-au făcut corect treaba, “inclusiv” STS, un apropo fin. Ȋn fond, Crin Antonescu va putea duce mai departe ideile liberale în privinţa STS şi a SPP, pentru care a luptat mult Radu Stroe, actualul ministru delegat pentru administraţie. Aşadar, modelul liberal presupune transformarea SPP şi STS în direcţii în cadrul “Internelor”, şefii urmând a fi numiţi de premier, la propunerea ministrului de interne. Argumentul ce va fi folosit: economisirea resurselor.
Demnitarii, protejaţi de oamenii de încredere
Serviciul de Protecţie şI Pază (SPP) este un caz şi mai acut, pentru că este văzut ca loial lui Traian Băsescu. Acesta, când a devenit preşedinte, a spart cutuma comenzii provenind de la Armată şi a adus în funcţie de şef al SPP pe generalul Lucian Pahonţu, care a şi început să fie acuzat că a “jandarmerizat” serviciul. Nu întâmplător, Viorel Hrebenciuc, strategul PSD, a atacat în mod constant SPP, anunţând că acesta a înfiinţat o unitate de informaţii numită “Zeus” şi care ar fi pregătit fraudarea alegerilor în 2009 în favoarea lui Traian Băsescu. Dar dezvăluirile n-au mai fost făcute. Ȋn schimb, Crin Antonescu, prin trecerea SPP la “Interne”, poate sigila peste noapte, prin ministrul de interne, arhiva SPP şi căuta orice eventuale urme. Oricum, la o posibilă revenire a lui Traian Băsescu la Cotroceni, acesta va fi lipsit de pârghiile de putere. Şi unde mai pui, cu SPP integrat în MAI, ministrul de interne ştie pe unde se găsesc şi ce fac demnitarii statului. Iar dacă se mai întâmplă vreo situaţie precum cea cu vizita secretă a lui Mircea Geoană la Moscova, informaţiile raportate de protectorii demnitarului nu vor mai fi făcute scăpate publicului.
March 26th, 2013 
VR 
Ziaristi Online:
Posted in 
Tags: 
