Posts Tagged ‘Horia Roman Patapievici’

In atentia DNA: Jaful de la ICR (I). Patapievici si ai lui au lasat in urma lor carti nevandute si mucegaite in valoare de doua miliarde de lei. Profesorul Gh. Buzatu ne face un cadou de ziua lui, a Sfantului Gheorghe: ISTORIA SA JUDECE. La Moscova, pe 23 aprilie 1992. In Memoriam Constantin Mustata

basescu_patapievici_liiceanu_icr_horrorZiaristi Online:

Jaful de la ICR (I). Patapievici si ai lui au lasat in urma lor carti nevandute si mucegaite in valoare de doua miliarde de lei

Jaful de la ICR - Patapievici, Tismaneanu, Mihaies, Tania Radu - Curtea de Conturi - DNA - Cotidianul - Ziaristi Online
Ancheta cotidianul.ro, în colaborare cu ziaristionline.ro, scoate la iveală dovezi concrete ale jafului de la ICR sub mandatul lui H-R Patapievici: editarea unor cărţi care zac şi acum în depozit, plata unor publicaţii care să scrie pozitiv despre ICR, acordarea de bani pentru traducerea discreţionară a unor clienţi ai ICR etc. Aceasta in timp ce Basescu si Boc taiau de zor din pensiile batranilor si alocatiile copiilor. Cineva trebuie să răspundă pentru jaful acesta înfăptuit de ICR sub conducerea lui H.-R. Patapievici, instituţie care ajunsese la un buget de aproape 15 milioane de euro anual!
Istoria sa Judece - Prof Ghe Buzatu - Antonescu - Alexianu - Piki Vasiliu - Ziaristi Online - Tipo Moldova
De mai multe decenii, chiar şi în prezent, materialele „Procesului” desfăşurat sub tutela „Tribunalului Poporului” din Bucureşti (6-17 mai 1946), reunite în 148 de dosare (în total – peste 30 000 file), investigate integral de prea puţini istorici, alcătuiesc încă o arhivă operativă. Ceea ce înseamnă că urmărirea „criminalilor de război” din 1946 poate fi oricând reluată, desigur tot împotriva victimelor de atunci, deşi, în raport cu infamiile fostelor autorităţi şi ale „judecătorilor” de odinioară, faţă cu redesfăşurările istoriei, se impune, dacă nu rejudecarea, anularea „Procesului”!

Prof Gh Buzatu si Ioan Scurtu - Academia Oamenilor de Stiinta via Ziaristi Online

Buzatu cumpără două carnete noi, necompletate, unul de membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi altul – o legitimaţie KGB. La insistenţa lui cumpăr o căciulă de general cu stema sovietică în faţă (aici este foarte frig şi eu am venit cu o şapcă subţire)… Din acest moment, 23 aprilie 1992, există un document oficial în care se consemna acordul părţii ruse de a ne înapoia documentele care fac parte din fondul arhivistic naţional al României.

O pierdere grea pentru breasla jurnalismului autentic: a murit Constantin Mustata, un mare luptator, un mare patriot

Constantin-Mustata-Cluj-4-septembrie-2012-foto-RaoulSorban-Ro

Ai transmis, domnule MUSTAŢĂ, cu suflet uriaş reportaje dintr-un colţ de patrie în altul, ai spart atâtea inerţii ca să domine Adevărul, Dreptatea şi Frumosul, te-ai expus, cu suflet mare de român, cu verbul şi cu mintea împotriva atâtor răutăţi care nu conteneau şi nu contenesc să ne lovească cu lănci otrăvite, conştient că o Cetate, o ţară se apără, nu cu tăcere, nu cu laşitate, nu cu ascundere în turnuri de fildeş, sau mai rău, cu afundare în frivolitate şi promiscuitate, ci cu atitudine deschisă, cu pieptul drept în faţa furtunii.

Evenimentul publicistic al anului 2013. Lansarea cartii lui Larry Watts CEI DINTÂI VOR FI CEI DIN URMÃ. ROMÂNIA SI SFÂRSITUL RÃZBOIULUI RECE

Larry L Watts - Cei dintai vor fi cei din urma - Romania si sfarsitul Razboiului Rece - Fereste-ma Doamne de prieteni - Editura Rao - Promo Ziaristi Online - Roncea Ro

“Cei dintâi vor fi cei din urmă, continuarea volumului “Fereşte-mă, Doamne, de prieteni“, se constituie într-un demers absolut necesar a istoriei recente a României ca actor pe scena internaţională. Şi de această dată, Larry Watts ne oferă un studiu chintesenţial, vital pentru a ne apropia de adevărul aflat în spatele uimitoarei apoteoze a regimului Ceauşescu în 1978, şi transformărilor survenite până în ajunul prăbuşirii acestuia, incapabil de acomodare la o nouă conjunctură internaţională, în 1989. “

“Peste 1,2 miliarde lei” – peschesul lui Tismaneanu de la Basescu sustras din buzunarele romanilor prin “dottore” Patapievici. Jaful de la ICR, despre care am scris ani de zile in ZIUA, confirmat de Curtea de Conturi si noua conducere a ICR

Genitalul Patapievici KGB ICR Tismaneanu Basescu E-bay

“Peste 1,2 miliarde lei”. Atat a primit perfectul acrobat si profitor al tuturor regimurilor, fostul propagandist comunist convertit in lustragiul de serviciu al parazitatului national Traian Basescu, eternul nomenclaturist Vladimir Tismaneanu, de la doctorul inchipuit, aferatul contorsionist Horia Roman Patapievici, alias asasinul platit al culturii romanesti, cunoscut si drept sponsorul curant al cavalerilor de Curlandia sub deviza Securitate, Sex und Swastika, conform Financial Times – Deutschland: Rumanisches PR Desaster. Acesta este bilantul temporar al cheltuielilor emigrantului USA pe filiera internationalist-bolsevica, evaluat de noua conducere a ICR intr-un Raport preliminar, prezentat inainte de toate calculele finale elaborate de Curtea de Conturi a Romaniei.

Securitatea Sex und Swastika pe feuda ICR PatapieviciSituatia ar fi putut fi curmata, ca sa zic asa, inca de cand am inceput deconspirarea activitatilor frauduloase ale retelei mafiotilor culturnici Patapievici-Tismaneanu-Manolescu–Liiceanu-Cartarescu-Plesu-Etc in ziarul ZIUA cat si prin intermediul Asociatiei Civic Media, care i-a adresat in van presedintelui Romaniei vreo doua petitii semnate de mii de romani ultragiati.

“Domnule Presedinte, mentinerea lui Horia Roman Patapievici si a cercului lui de interese la conducerea si in jurul Institutului Cultural Roman este o dezonoare pe obrazul statului roman si al Dumneavoastra personal. Aveti sansa sa spalati aceasta dezonoare prelungita mult prea mult si sa va scuturati de resturile si stafiile regimului comunist-bolsevic, dupa cum v-ati exprimat chiar Dvs. Pana nu va fi prea tarziu si, dupa cum spune doamna Herta Muller, o sa vorbim din nou in soapta pe strada.”, se scria intr-una dintre aceste Petitii adresate fostul sef al fostului stat roman. (Vedeti De ce trebuie aruncat la cosul cu “deseuri politice” Horia Roman Patapievici, “asasinul platit al culturii romane” )

Dar ex-presedintele tuturor romanilor, (fostul ?!) Traian Basescu, nu numai ca a preferat sa nu spele dezonoarea adusa tarii ci s-a gandit sa maculeze definitiv fata bietei Romaniei, prin toata prestatia sa groteasca din cel de-al doilea si ultimul sau mandat, al carui sfarsit il petrece acum ilegitim si ilegal.

Intr-o prima instanta am fost dat in judecata impreuna cu senatorul artist Eugen Mihaescu, membru de onoare al Academiei Romane. Aparati de bataiosul avocat George Papu, Patapievici si ai lui au pierdut procesul, libertatea presei si adevarul triumfand. Dar tot in van. Caci Jaful a continuat. “Sub inaltul patronaj al presedintelui Romaniei, domnul Traian Basescu“. Pana mai ieri.

Astazi, Curtea de Conturi a Romaniei si noua conducere a Institutului Cultural Roman confirma hotia obladuita de la cel mai inalt nivel, cu complicitatea unor servicii de informatii din aceasta tara si nu numai.

Prezint mai jos un Comunicat categoric al ICR si extrase dintr-un Raport preliminar al ICR semnalat de directorul general al ICR Mihai Milca pe site-ul noului Institut. Se va sesiza, oare, DNA? (aceasta a fost o gluma 🙂 )

Motto:  “Astăzi se poate observa, pe datele financiare, că vehemența a fost cu atât mai mare cu cât beneficiile unilaterale au fost mai considerabile (vezi, de pildă, cazul unui emigrant, care a încasat de la ICR peste 1,2 miliarde de lei și a folosit multe alte oportunități, și alte cazuri).”

Precizări

Oricine este liber să comenteze funcționarea unei instituții publice, iar Institutul Cultural Român este o astfel de instituție. Sunt, însă, de îndeplinit, totdeauna și oriunde, cel puțin două condiții : a) cel care comentează să se fi informat în prealabil asupra activității din acea instituție; b) cel care comentează să fi avut un raport corect cu instituția în cauză.

În ultima vreme se întrec în a se exprima despre Institutul Cultural Român și formulează opinii care de care mai lipsite de temei, tot felul de inși care nu citesc nici măcar site-ul instituției, necum documente mai pretențioase. Mai grăitor este faptul că se pronunță inși care au afectat negativ sau au folosit copios, în trecut, banii instituției, dincolo de limitele normalului. Bunăoară, ce acoperire morală să evalueze instituția are Vladimir Tismăneanu (care a încasat sume incredibile doar de la ICR în ultimii ani, inclusiv pentru a susține conferințe în țara în care trăiește și în universitatea în care lucrează)? Sau Teodor Baconschi, care a desemnat capricios persoane neadecvate în funcții, iar acum caută să iasă cumva în relief? Sau Katia Dănilă, care a trebuit să fie înlocuită neîntârziat la Paris pentru management slab?! Sau Corina Șuteu, care a plecat din post în iunie 2012, din ICR New York, ducând cu ea logistica și unele programe ale instituției? Sau familia Perjosvschi, soț și soție, care s-a înfruptat copios din banii instituției? Sau Marius Chivu, sau Maria Răducanu, sau Mihai Chirilov, sau alții în aceeași situație? Exemplele de auto-supraevaluare sunt numeroase. Sunt cazuri care atestă fără putință de tăgadă irosirea de resurse pe activități superficiale, pe alocuri derizorii. La nevoie, vom reveni cu amănunte. (Sigur ca e nevoie! – n.n.)

Menționăm, totodată, că principalii creatori ai României, din artă, literatură, știință, nu au beneficiat de vreun sprijin financiar din partea ICR în ultimii ani.

Pe de altă parte, înțelegem îngrijorarea unora care au beneficiat din plin, în toți acești ultimi ani, de banii ICR – îngrijorare motivată probabil și de recenta apariție a noului Raport al Curții de Conturi a României cu privire la gestionarea plină de abateri de la lege a acestor resurse.

Cei mai mulți dintre inșii amintiți nu au citit, cu siguranță, textele comunicate public ale actualei conduceri a ICR (ei nu știu, de pildă, că toate deciziile ICR sunt publice prin intermediul „Buletinului Informativ ICR“, ce se publică periodic). Inițiativele instituției sunt sintetizate în documente programatice, în care a fost expusă noua strategie ICR, menită să consolideze politica culturală a României în ceea ce privește promovarea culturii române în lume și sincronizarea Institutului Cultural Român cu provocările globale ale secolului al 21-lea. O lectură atentă a acestor texte, declarații, comunicate publice, dublată cu monitorizarea activității inovative din primele luni ale mandatului noii conduceri a ICR (înființarea filialelor ICR din țară, înnoirea tuturor programelor, derularea programelor pentru ICRS, deschiderea ICR către întreaga sferă culturală, înființarea conferințelor ICR, pregătirile intense pentru Salonul Cărții de la Paris, organizarea unor concursuri deschise pe posturi etc.) atestă tocmai eforturile de recredibilizare a ICR după o perioadă în care criticile la adresa stării și conducerii ICR în anii 2008 – 2012 s-au extins în societate.

Răspunsul la aberațiile acelor inși – venite din frustrări de altă natură, altele din necunoaștere ori din absența minimală a informării – este unul la vedere, oferit de activitatea intensă a actualului ICR, care face exact ceea ce legea l-a mandatat: reprezentarea, promovarea şi protejarea culturii şi civilizaţiei naţionale în ţară şi în străinătate.

Direcția Comunicare a ICR

Miercuri, 30 ianuarie 2013

RAPORT PRELIMINAR

(…)

  1. I.                 Evaluarea situației ICR preluate în 11 septembrie 2012

 

De îndată ce starea Institutului Cultural Român s-a putut observa din interiorul acestuia, s-au putut formula evaluări precise. Documentele de organizare, rapoartele de activitate, actele financiare arhivate, evaluările Curții de Conturi duc la următoarele concluzii privind activitățile Institutului Cultural Român de până la 15 septembrie 2012 :

a)      Program bazat pe satisfacerea de cereri, fără asumarea frontală și coerentă a misiunii – aceea de a face cunoscută cultura din România și a o promova creându-i vizibilitate și prestigiu.

b)      O înțelegere restrictivă a culturii, cu accent pe anumite componente și pe creatorii potențiali și cu stârnirea unei antagonizări între generații.

c)      Impact restrâns, creat mai ales făcând plăți pentru participări la activități.

d)     Plăți pentru activități prin excedarea reperelor și practicilor europene, de multe ori fără distincție între remunerare firească și mituire.

e)      Dezechilibru în defavoarea cheltuielilor materiale și disproporție între salarizarea personalului din centrală și plățile către terți.

f)       Editarea de publicații ce nu se vând, cu autori remunerați, fără redacții responsabile de difuzare.

g)      Depozite umplute cu cantități mari de volume plătite, ce nu au putut fi vândute.

h)      Institute culturale române în străinătate cu neajunsuri majore: unele fără sediu (Bruxelles), altele fără bibliotecă (Viena), altele realizând activități cu impact insuficient (Budapesta, Varșovia), altele devenind agenții de impresariat (Istanbul), altele fără înțelegerea culturii (Paris), altele realizând mai mult activități din sfera pregătirii profesionale a directorului (New York) etc..

i)        Folosirea unor institute pe post de „finanțator de premii“ și de acțiuni ale unor firme de la fața locului.

j)        Angajarea în acțiuni cu costuri ce nu au corespondent în beneficii.

k)      Preferința pentru „manageri culturali“ selectați discreționar, care s-au dovedit a fi fără randament managerial și fără orientare sigură în cultură.

Se pot trage, desigur, și alte concluzii. Le amintim doar pe cele de mai sus pentru a sublinia nevoia de a privi lucid situația și de a contribui la schimbarea în bine. Nu folosește nimănui o imagine edulcorată asupra unei situații pline de neajunsuri. În plus, atunci când s-a pus problema schimbărilor la Institutul Cultural Român, diferite persoane au reacționat cu vehemență. Astăzi se poate observa, pe datele financiare, că vehemența a fost cu atât mai mare cu cât beneficiile unilaterale au fost mai considerabile (vezi, de pildă, cazul unui emigrant, care a încasat de la ICR peste 1,2 miliarde de lei și a folosit multe alte oportunități, și alte cazuri).

ӿ

În 2004, s-a adoptat Hotărârea de Guvern Nr. 492/9.04.2004, prin care s-a trecut la înființarea Institutelor Culturale Române din străinătate. Au fost create, în timp, prin hotărâri ale autorităților, Institute Culturale Române la Berlin, Budapesta, Chișinău, Istanbul, Lisabona, Londra, Madrid, New York, Paris, Praga, Roma, Stockholm, Tel Aviv, Varșovia, Veneția, Viena.

În septembrie 2012, odată cu preluarea Institutului Cultural Român de către o nouă conducere, plasată sub autoritatea Senatului României, s-a făcut o analiză a Institutelor Culturale Române din străinătate, în raport cu misiunea încredințată de lege. Subliniind importanța istorică a înființării institutelor și meritele unor inițiative, am arătat că sunt necesare noi inițiative pentru a normaliza rețeaua și funcționarea institutelor culturale române din străinătate. Datele înregistrate legal ale institutelor culturale române din străinătate atestă că:

a)      Unele institute au rămas pe hârtie (Bruxelles), altele nu au sediu corespunzător (Chișinău), unele nu au bibliotecă proprie (Viena), altele nu organizează cursuri de limba română, unele au devenit altceva (Istanbul), altele sunt înconjurate de nemulțumiri (Madrid, Paris), unele au desfășurat mai mult activități preferențiale ale directorului (New York), multe au mizat pe plăți pentru participarea la activități (plăți ce au excedat adesea reperele europene) și prea puțin pe inovație etc.;

b)      Institutele au permis mobilități ale unor autori români din literatură, muzică, film, arte plastice și altele și au etalat unele performanțe românești – ceea ce a fost pozitiv, firește. Acțiunile acestor institute au fost listate și publicate ulterior. Evaluarea acțiunilor desfășurate la institutele culturale române din străinătate a permis câteva concluzii.

S-a promovat prea puțin cultura română, clasică sau actuală, în ceea ce aceasta are mai reprezentativ. Acțiunile nu s-au bazat pe evaluări ale contextului și priorități, ci mai ales pe conjuncturi și preferințe personale. Preocuparea unor directori de a se pune bine cu anumite persoane de la fața locului a întrecut preocuparea de reprezentare a culturii române. S-au cheltuit bani mulți pe acțiuni banale. Orientarea culturală și competența managerială a unor directori a lăsat de dorit. Imaginea proiectată a culturii române, de către institutele pe care le-au condus, a fost adesea sărăcită.

Dăm câteva exemple din anul 2011 și din primul semestru al anului 2012, pe baza rapoartelor institutelor însăși.

Acțiunile majore ale ICR New York pe parcursul anului 2011 au fost: participarea la Târgul de bandă desenată (77.000 RON), deplasarea unui autor în Arizona (8.600), promovarea cinematografiei lui Mihai Chirilov (7.800), lecturi din Matei Călinescu (65.700), publicarea broșurii program (10.000), prezentarea de filme documentare (10.523), festivalul filmului românesc (121.000), sesiunea „Securitatea și intelectualii în România” (12.700), Expoziția „Covoare maramureșene“ (17.000), onorarii pentru programul „Citind pe frunzele de ceai“ (12.600), Expoziția foto „Civic Resistance and State Violence“ (24.300), festivalul de film (17.600), festivalul de literatură World Voices (38.000, cu Mircea Cărtărescu), lansarea filmului „Aurora“ (23.300), Spectacolul „Polanski“ (11.700), „Filmul românesc“ (46.600), Colocviul Norman Manea (84.000), Cinematografia românească (11.400).

La ICR Budapesta în 2011 s-au întreprins acțiunile : „Locomotiva Jazz“ (80.000 RON), „Expoziția Fris“ (12.000), Concert „Trio Zamfirescu“ (11.000), Proiectul „Amalia respiră adânc“ (6000), Proiectul „Oradea oaspete la Muzeul Holocaustului“ (5000), Filmul românesc (63.000), Film de spionaj „Corina de Celuloid” (4.000), turneul teatrului „Marin Sorescu” (105.000), Filmul francofon (2.400), Românii despre România (20.000), Festivalul Internațional de Carte (Mircea Cărtărescu, Dan Lungu, 15.000), Filmul „Apocalipsa după Cioran” (2.600), Noaptea institutelor culturale (21.600), Zi românească la Clubul Godar (8.500), onorarii la „Caravana Cărții” (10.000), Festivalul Vinului (6.150), Festivalul Piftiei (6.000), onorarii la expoziția „Un divan pe Dunăre” (6.200), Duna party (26.600) și altele de același profil.

În primul semestru al anului 2012, ICR Paris a realizat patru acțiuni despre „transhumanță“ (pentru care a plătit, numai ca onorariu, 5 000 de euro), expoziții cu „orfanii lui Ceaușescu” (cu onorarii de 5 000 de euro), acțiuni privind barocul sediului ambasadei române din acel oraș (cu onorarii de peste 13 000 de euro), un spectacol de dans contemporan pe muzică autohtonă, o prezentare de filme documentare (cu onorarii de 25 000 de euro), o discuție despre Panait Istrati și o evocare Benjamin Fondane, precum și alte acțiuni fără mare impact. Nu discutăm folosirea resurselor financiare, care este evident lipsită de chibzuință. Dar, între 1 ianuarie și 30 iunie 2012, doar atât se putea prezenta din România? Unde sunt scriitorii, regizorii, muzicienii, actorii de prim-plan ai României de azi? Unde este tematica societății românești? Ce imagine asupra României s-a proiectat de acel ICR în șase luni ale anului 2012?

c)      Trebuie spus că, până la urmă, însăși concepția care a stat la baza acțiunilor Institutului Cultural Român în ansamblu a fost carentă. Teza fostei conduceri, publicată în raportul de activitate pe 2011, a fost aceea că „Institutul Cultural Român trebuie să facă nu propagandă cu valori culturale, nu promovare a culturii recunoscute de stat drept «cultura oficială», ci cooperare culturală directă“. Nu comentăm aici această teză, ale cărei lacune se văd cu ochiul liber. Nicio țară nu-și reduce prezentarea propriei culturi la „cooperare culturală directă“! Consecințele acestei teze au fost, însă, negative : promovarea pe scară mare a unei puzderii de acțiuni cu costuri mari și rezultate slabe; folosirea de bani de la buget pentru a plăti publicitatea activităților și, totodată, aprecieri favorabile în presă (câteva ziare și persoane din diferite țări au avut sumă garantată la câte un institut cultural român); supralicitarea pieței din anumite locuri pentru a stabili ierarhii de autori din România etc.

Am înlocuit neîntârziat teza de mai sus cu teza „Institutul Cultural Român trebuie să promoveze valorile reprezentative ale culturii române, într-un înțeles sincronizat și european al culturii, în cadrul unui pluralism înțelept caracteristic secolului XXI“. În acest orizont acționează actualul Institut Cultural Român.

ӿ

Curtea de Conturi a României a făcut constatări demne de reținut privind activitatea Institutului Cultural Român. La cererea multor observatori calificați ai ICR le evocăm succint. Astfel, Decizia nr. 17/2011 a Curții de Conturi a României consemnează:

a.)    încălcarea Legii nr. 356/2003 privind Institutul Cultural Român, prin angajarea vicepreședinților ICR fără concurs sau examen și asimilarea abuzivă a vicepreședinților cu secretarii de stat, cu consecințele salariale corespunzătoare;

b.)    invocarea de către ICR a Ministerului Finanțelor pentru propriile cheltuieli, pe care această instituție nu le-a aprobat niciodată;

c.)    au fost “avansuri nejustificate” și “deconturi nejustificate până în prezent”;

d.)   “nu a fost clarificată natura sumelor acordate participanților/invitaților la acțiunile culturale organizate de ICR, nefiind stabilită exact categoria de cheltuieli acceptată la decontare (…)”;

e.)    „au fost încălcate prevederi [legale] privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar”;

f.)     numai în anul 2010 au rămas în stoc cărți și reviste de peste 2,3 milioane RON, care nu au fost valorificate, deși s-a plătit pentru ele;

g.)    au fost “cheltuieli suportate nelegal de ICR, sume acceptate inițial la decontare, deși acestea prezintă cheltuieli în afara celor stabilite prin contractele încheiate cu diverși parteneri”;

h.)    ICR a motivat, în 2011, că a înscris cheltuieli pe care le-a făcut ilegal în buget, dar Curtea de Conturi, cu Încheierea nr. 19/9 august 2011, a arătat că înscrierea în bugetul propriu nu este temei suficient pentru a asigura legalitatea unei măsuri: “unele cheltuieli nu pot fi înscrise în bugetul unei instituții publice și nici nu pot fi efectuate cheltuieli pentru care nu există bază legală”;

i.)      în Procesul-Verbal de Constatare (nr. 6592 din 3 mai 2011) se arată că “la nivelul ICR nu există desemnată o persoană căreia să-i fie stabilite atribuții privind evidența și urmărirea sumelor avansate de instituție“;

j.)      “în cadrul proiectelor și acțiunilor proprii, organizate de către ICR în străinătate, au fost decontate cheltuieli (…) fără a se solicita (…) documente justificative care să reflecte realitatea acestor cheltuieli” (de exemplu, la ICR Paris sunt peste 20.000 Euro în această situație, în 2010);

k.)    s-au făcut numeroase cheltuieli de cazare, transport, mese, etc., care nu au bază legală, iar selecțiile de oferte nu au fost reale;

l.)      s-a cheltuit mult cu editări de volume ale unor persoane preferate, dar aceste volume, în cea mai mare parte, au rămas în magazie, cu pierderi mari pentru instituție.

Aceste evaluări revin în documentele ulterioare ale Curții de Conturi.

Nu ne obsedează trecutul, ci ne preocupă prezentul și viitorul Institutului Cultural Român.

Pentru varianta integrala descarcati de aici Raport Preliminar ICR 2012 si prefigurare 2013

Cititi si “Hannibal Lecter, MD” aduce acuze extrem de grave la adresa lui Tismaneanu, Patapievici si Pacepa. Tismaneanu a fraudat Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati. Cazul falsului doctorat al lui Patapievici a fost dovedit cu documente de Fundatia Mellon. Pacepa s-a lasat rapit de CIA?

“Hannibal Lecter, MD” aduce acuze extrem de grave la adresa lui Tismaneanu, Patapievici si Pacepa. Tismaneanu a fraudat Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati. Cazul falsului doctorat al lui Patapievici a fost dovedit cu documente de Fundatia Mellon. Pacepa s-a lasat rapit de CIA?

“Cum imi scria cel care semneaza “Hannibal Lecter, MD” intr-o postare recenta pe “Contributors”, in era internetului nimic nu dispare, totul se pastreaza.” – V.I. Tismaneanu, blog personal

“Un cititor cu care s-a intamplat sa fiu uneori in dezacord, dar ale carui cunostinte istorice si tehnice (in special pe tema noilor tehnologii comunicationale) sunt remarcabile, deci cel care semneaza “Hannibal Lecter, MD”, imi scria mai demult: “In era internetului, formula clasica ‘Nimic nu se pierde, totul se transforma’” devine ‘Nimic nu se pierde, totul se stocheaza’” Reiau mai jos, cu cuvenitele multumiri, scrisoarea postata de domnia sa…”. – V.I. Tismaneanu, blog Con-tributors

Pomenirea apreciativa, in repetate randuri, de catre dl Tismaneanu, a acestui comentator al sau de pe platformele unde presteaza – si unde, trebuie sa recunoastem, de cele mai multe ori cititorii sunt mult mai inteligenti decat “contributlersii” – m-a facut sa caut ce lucruri deosebite scrie pseudonimul “Hannibal Lecter, MD” din moment ce ditamai “profesorul” de marxism-leninism este atat de galant cu el. Oare ii este frica de el? Si ce am gasit m-a cutremurat cu adevarat: “Hannibal Lecter, MD” chiar are o groaza de cunostinte, din moment ce il lasa fara replica pe Tismaneanu dupa ce ii prezinta niste informatii-bomba despre persoana sa, Patapievici si Pacepa. Dar, mai exploziv decat acest Coktail-Molotov de date este o acuza extrem de grava pe care i-o aduce direct lui Tismaneanu, si anume ca “condamnatorul” comunismului a fraudat Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati, mintind ordinar asupra statutului sau de “refugiat politic”. Faptul a fost descoperit de organismul ONU, ceea ce a dus in final la respingerea acestei pretentii desi pana la descoperirea falsului Tismaneanu incasase stipendii lunare! Schimbul de comentarii si informatii este de-a dreptul socant, asa ca il redau fara alte interventii – desi nu sunt de acord cu toate asertiunile lui HL MD -, cu rugamintea catre “Hannibal Lecter, MD” de a-si duce pana la capat afirmatiile. Oriunde, in lumea civilizata, ascunderea unor ilegalitati crase se considera a fi tainuire si chiar complicitate la infractiune. Ca sa nu mai vorbim ca este de-a dreptul imoral. Ceea ce este valabil si pentru Tismaneanu care, dupa cum veti citi mai jos, detine de la “Hannibal Lecter, MD”,  in cazul “doctorului” Patapievici, dovezile indubitabile ale falsului facut de acesta fata de Fundatia Mellon, unde a pretins ca are doctorat desi nu il avea, pentru a putea incasa o bursa post-doctorala de mii de euro. Nu in ultimul rand – si aici ma adresez doar lui “Hannibal Lecter, MD”, pentru ca cazul siecuristului Tismaneanu e incurabil – misiunea oricarui om pe pamant ar trebui sa fie slujirea Adevarului. Cu incredere, redau mai jos acuzele documentate ale lui “Hannibal Lecter, MD”  la adresa lui Tismaneanu, Patapievici si Pacepa (alaturarea nu pare a fi deloc intamplatoare):

“Hannibal Lecter, MD spune:

Daca imi permiteti, as mai da cateva exemple de “sinecura ” :

1) sinecura este atunci cind n-ai alt talent decit ca esti “tarentata” si ti se aranjeaza un loc caldut in Parlameentul European

2) sinecura este atunci cind nu ai doctorat ,dar pretinzi ca il ai,minti Fundatia Mellon si obtii prin fals in documente , mii de euro in timp ce tu esti la Buc. ,parte din comisia Tismaneanu.

3) sinecurist este acela care, in anii ’80, aflandu-se in occident, pretinde a fi in pericol daca se intoarce in RO, stiind bine ca nu e adevarat si ca a stat pe roze. Cere a fi considerat political refugee si traieste luni de zile pe banii United Nations High Comissioner for Refugees. Apoi e respins ,but who cares, banii au fost papati si sejurul gratis a fost realizat.

4) sinecurist e acela care primeste o functie babana la IICMER ,nu face nimic dar se lauda cu masina cu sofer la scara si sederi in hoteluri 5 stars.–ast ape banul public.

Ei, si ar mai fi exemple–, daca se doreste si platforma permite (!) mai pot da vreo cateva sute !

Hannibal Lecter , MD spune:

Da’ de ce ma rog frumos, imi cenzurati comentariul ? Ce, nu e adevarat ce-am scris ? Este acolo vreun neadevar ? Nu este pe linia comentariului dvs. la care doar am raspuns ?
Va rog insistent sa-mi explicati cenzurarea comentariului. Multumesc.

Nimeni nu va cenzureaza. Da, sunt acolo neadevaruri, probabil nascute din informatii lacunare ori chiar din dezinformarile diseminate pe unele bloguri pe care prefer sa nu le mentionez. N-am acum timp sa le demontez. Cum sunteti un virtuoz al cyberspace-ului, stiti Dvs cum sa le verificati :) Plecam, evident, de la premisa bunei credinte.

Aveti parerile Dvs, foarte bine. Sa revenim la subiectul articolului.

Hannibal Lecter , MD spune:

1) comentariul a disparut, pentru o perioada, din stadiul de “in asteptare ” –apoi a reaparut. De asta l-am scris pe cel de-al doilea.

2) revenim la tema articolului, sigur, dar dvs. ati trecut la “sinecuri” si nu am facut decit sa va raspund, completind cu alte exemple.

3) scrieti ca sint neadevaruri pe care le-am preluat fara sa le verific de pe bloguri ? Domnule profesor, eu intotdeauna lucrez cu documente originale, nu cu zvonuri de pe blogosfera. Sa le luam pe rind si demontati cind aveti timp :

a ) fata lui Basescu a fost trimisa la Bruxelles si boyfriend la Paris numai pt. ca era ” tarentata”. Ce documente doriti ca proba ?

b) Patapievici este un infractor care a devalizat fundatia Mellon. Cu niscaiva saptamani in urma v-am dat, privat, documentele, provenind de la susursala din Germania a fundatiei. A mintit sub semnatura ca ar avea doctorat si astfel a obtinut o bursa de mii de euro, in 2006. A luat banii si nici n-a mai stat pe acolo, venind la Buc. sa lucreze la comisia Tismaneanu. Documentatia ce v-am dat-o provine de la fundatie. Asta nu e zvon pe blog, e document al fundatiei. In mod normal, intr-o tara civilizata, fundatia ar trebui sa faca plingere la FBI si numitul arestat la aeroport cind vine in USA. Dar Fundatia Mellon procedeaza precum bancile care se rusineaza cind iau teapa, si prefera sa taca, ca sa nu rada lumea de ei.

c) pentru false refugee issue, spre deosebire de altii care scriu dupa ureche , eu am avut in fata ochilor documentele. Daca trebuie, le pot obtine din nou, dar eu zic sa o lasam asa, sa nu se incalzeasca atmosfera.

d) Mihai Neamtu s-a laudat cu masina la scara si sofer si sederi la hoteluri de 5 stele –pe vremea cind era la dvs. la IICMER. Adica gura lui a spus asta —si precum stiti, gura pacatosului …….

Domnule profesor, eu nu lucrez cu zvonuri. Dvs. de multe ori lucrati cu aspecte pe care le preluati fara a le verifica. Un exemplu : Pacepa. Ati scris de nenumarate ori : Fuga lui Pacepa, THE escape , etc (special am pus capital letters). Ca si cum ar fi un fapt verificat si confirmat  Ati fost dvs. acolo, in acea noapte de pomina din 28.7 ? Nu jos, in holul hotelului, ci sus, in camera si mai ales la etaj ? a fost fuga sau rapire ? oooops , CIA nu face asa ceva , cine a mai auzit ?!?

As a gesture of good will si ca sa nu mai banuiti oamenii (macar unii) ca scriu dupa ureche, am sa va trimit, privat, acces la documente scrise de Pacepa cu propria sa mana, in primele sale ore de captivitate. Le veti avea intre propriile dvs. degete. Cititi atent, printre rinduri si in spatele cuvintelor, and then decide for yourself. Sa-mi spuneti doar la care adresa (electronica) doriti sa primiti.

PeSe —sa moara de ciuda cei de la Georgetown & LW”

Sursa: Contributlers-Inapoi la Neanderthalul securist: Pompierismul patriotard al profesorului Marga

Documentare: De la doctoratul lui Patapievici la plagiatul lui Pal Schmitt si inapoi, la impostura unui infractor cultural. Corespondenta deschisa cu Ziua de Vest si Wissenschaftskolleg zu Berlin

Dinu Zamfirescu scoate nota de plata pentru trepadusul Mihail Neamtu si pentru “Marele Ofiter” Vladimir Ilici Tismaneanu, cel care trambita: “Eu am facut un serviciu statului roman, nu statul roman mie”

“Mahalaua inepta” de “patibulari” l-a platit pe Tismaneanu cu zeci de mii de dolari pentru conferinte ICR in intreaga lume. Patapievici a semnat deconturile uriase obtinute din pensiiile si alocatiile taiate de Basescu si Boc. Traiti bine?

“Mahalaua inepta” de “patibulari” l-a platit pe Tismaneanu cu zeci de mii de dolari pentru conferinte ICR in intreaga lume. Patapievici a semnat deconturile uriase obtinute din pensiiile si alocatiile taiate de Basescu si Boc. Traiti bine?

Observ ca presa “libera” a “mogulilor cei buni” nu se inghesuie in a prezenta scabroasa si reala fata a Tismaneanului lui Basescu, de incasator la greu, de zeci de mii de dolari, de la ICR, pentru niscai conferinte basinoase. Decontul e semnat, cu manuta lui, de ilustrul scatofag Patapievici, fost membru al Comisiei “Tismaneanu” si tovaras in Grupul pentru Dialog Social cu incasatorul. Conflict de interese? Ntz!… Doar cumetrie kominternista de cea mai joasa speta, asa cum e tot ce se taraste prin mocirla din jurul lui Basescu, fostul presedinte al tuturor romanilor. Cum “imundoseniile” lui Tismaneanu sunt ignorate de limacsii “prezidentiali” de pe statul de plata al Retelei Soros, reiau documentele deja publicate in postarea de ieri, in care prezentam si previziunile mele din urma cu cinci ani privind Reteaua antiromaneasca patronata de Traian Basescu, actualul presedinte al ungurenilor de pretutindeni: Cum au ajuns limbricii lui Tismaneanu la Basescu. Cand Minciuna sta cu presedintele la masa. PLUS: DECONTUL lui Tismaneanu de la ICR semnat de Patapievici cu manuta lui. Spre aducere aminte… 🙂

Vedeti si Dinu Zamfirescu scoate nota de plata pentru trepadusul Mihail Neamtu si pentru “Marele Ofiter” Vladimir Ilici Tismaneanu, cel care trambita: “Eu am facut un serviciu statului roman, nu statul roman mie”

PS: Sa traiti bine? Dar de dormit, cum dormiti, tot bine? Si… dupa?

DOC PDF – Contractul lui Patapievici cu Tismaneanu de 5130 (?) USD pentru 15 minute de “conferentiere”

Cum au ajuns limbricii lui Tismaneanu la Basescu. Cand Minciuna sta cu presedintele la masa. PLUS: DECONTUL lui Tismaneanu de la ICR semnat de Patapievici cu manuta lui

Intr-o sala semi-goala de la Muzeul Taranului Roman (?!), ocupata mai mult de sculele jurnalistilor, fostul presedinte al tuturor romanilor, in prezent reprezentantul oficial al ungurenilor din Romania, Traian Basescu, a sustinut un discurs bizar, care fara indoiala va ramane in analele istoriei, la categoria “Tudor Postelnicu”. Ciudatenia s-a petrecut saptamana trecuta, la lansarea unui nou volum rezultat al Comisiei “Tismaneanu”, respectiv „Istoria comunismului din România. Documente Nicolae Ceauşescu (1965-1971)” la care Basescu, cu gura pana la urechi, s-a batut pe burta cu recrutatul de Securitate “SANDU” si “MIRCEA”, co-autor si semnatar al Declaratiei de la Budapesta din 1989, prin care se solicita autonomia Transilvaniei, Mihnea Berindei, cu penticostalul pentru care Tismaneanu a recunoscut ca a facut trafic de influenta la cel mai inalt nivel, Dorin Dobrincu si cu suspectatul de catre SRI ca agent al SVR, Armand Gosu. Intr-un cuvant, limbricii lui Tismaneanu, acum ingurgitati de Basescu si mangaiati pe cap pe dinafara, respectiv pe propria-i burta, dupa cum puteti citi in declaratiile stupefiante de mai jos:

“Și vă rog sa mă credeţi că fiecare nou pas în susţinerea cu documente din Arhivele Naţionale sau din arhivele oricărei alte instituţii, a raportului prin care pe 18 decembrie 2006 am declarat regimul comunist ca fiind ilegitim şi criminal, îmi dă sentimentul că, probabil, umbrela prezidenţială aşezată asupra muncii istoricilor, cercetătorilor, a fost unul din cele mai inspirate şi corecte atitudini şi acţiuni ale Administraţiei Prezidenţiale, în cele două mandate. Nu exagerez, pun deasupra proceselor de modernizare a statului, fie că ne referim la Codurile pentru justiţie, la noul Cod al muncii, fie că ne referim la noua Lege a educaţiei sau la Legea salarizării sau Legea pensiilor sau recuperarea suprafeţelor din Marea Neagră, unde peste câţiva ani vom exploata gaze şi ţiţei, pun deasupra acestor lucruri, care s-au întâmplat în mandatul meu, Raportul de condamnare a comunismului.” (…)

“Aceiaşi oameni şi nu numai cei de faţă, dar aceiaşi oameni care astăzi sunt atacaţi, discreditaţi printr-o propagandă care ne aduce aminte de vremurile trecute, aceiaşi oameni din societatea civilă, fie că se numesc Pleşu, Liiceanu, Cărtărescu, Horia Roman Patapievici şi mulţi alţii, au fost cei care m-au convins să-mi asum constituirea comisiei şi asumarea rezultatelor muncii acestei comisii. Dacă am avut un merit, a fost acela că am cedat în faţa inteligenţei si am înţeles că ceea ce îmi propuneau acei oameni era corect şi trebuia făcut.”

Postelnicu a fost, totusi, mai sincer…

Fotografii edificatoare la Ziaristi Online

Cititi mai jos editorialul din ZIUA pentru care am fost dat in judecata de catre unul dintre limbrici, care mi-a cerut despagubiri prin gurita lui Valerica Stoica vreo 3 miliarde de lei. Eu le-am dat tot asa, prin gurita.

Cand Minciuna sta cu presedintele la masa

“In societatea noastra socialista, o conditie primordiala a victoriei noului o reprezinta infaptuirea consecventa a politicii Partidului Comunist Roman.” – Vladimir Tismaneanu, 1981

Destinele intrepatrunse ale lui Vladimir-Volodea Tismaneanu si Horia-Roman Patapievici sunt legate chiar si prin indicativul unitatii DSS care ii avea in grija. Tismaneanu a parasit Romania socialista cu acordul si sprijinul oficial al Directiei a II-a a Securitatii. Patapievici a ramas. Dar ambele familii de “ex-patzi” sovietici se aflau in atentia aceleiasi unitati speciale: UM 0110, responsabila cu monitorizarea si contracararea activitatilor agentilor URSS din Romania. Sigur, nu ei erau agenti sovietici, ci doar parintii lor.

Regretatul opozant anticomunist, jurnalistul si scriitorul Victor Frunza, afirma in ultima editie a monumentalei sale lucrari “Istoria comunismului in Romania” ca propagandistul Vladimir Tismaneanu este urmasul direct al kominternistului Silviu Brucan, fiind insarcinat cu existenta in a doua sa ilegalitate a Partidului Comunist si a structurilor Internationalei a IV-a din Romania. Numele celulei de baza a PCR este astazi GDS – Grupul pentru Dialog Social, scrie Frunza, amintind ca acesta a fost infiintat de Brucan; prin intermediul recunoscutului agent al Securitatii Mihnea Berindei, membru de vaza al “Comisiei Tismaneanu”.

Victor Frunza explica: “In interesul puterii sale, PCR putea si poate sa imbrace orice haina, sa-si ia drept travesti orice chip, chiar si acela al adversarilor sai”. Ceea ce se si intampla astazi: Tismaneanu face pe anticomunistul, Patapievici pe preacucernicul. Ambii se pretind drept detinatori ai unui alt “adevar unic”, veritabili “gardieni ai democratiei”, pretinsi “intelectuali”, de loja, furtunari de cuvinte aruncate peste un imens pustiu de idei, ocupanti si manipulanti cu brevet ai opiniei publice.

Arma lor preferata este minciuna. Saptamana trecuta, Tismaneanu s-a apucat sa scrie, negru pe alb, ca nu a facut parte din nici o redactie comunista, ca altii – exemplificand cu Sorin Rosca Stanescu, Ion Cristoiu sau Cornel Nistorescu – si ca a scris doar “cateva texte de conjunctura”. “Profesorul” cu catedra platita in Maryland, din banii nostrii – prin intermediul retelei de profitori din Institutul Cultural Roman patronat de H.R. Patapievici -, are grave probleme de memorie. Neo-trotkistul uita ca suntem in 2007 si nu a apucat inca sa rescrie istoria din functia de Ministru al Gandirii si Implementarii cu Forta a Raportului Tismaneanu. Inca mai avem biblioteci, ne-”prelucrate”, in care inca se mai gasesc colectiile organelor de Partid in care-si facea slujul: “Tanarul leninist”, “Viata studenteasca”, “Amfiteatru”, “Scanteia tineretului”, “Convingeri comuniste” sau pana si lucrarea publicata sub bagheta lui Virgil Magureanu, in care il pupa in fund pe Ceausescu, la fel cum o face astazi cu Basescu sau cum a facut-o ieri cu Iliescu.

Autorul celui mai ticalos afront la adresa Bisericii Ortodoxe Romane si a Patriarhului Teoctist, in fond, a istoriei reale a Romaniei – mincinosul “Raport final” Tismaneanu – se doreste si inchipuie drept prim lustrationist si moralizator sef, acum pe santierul “anticomunist” al tarii. Si aceasta de la stanga presedintelui care i-a oferit Patriarhului cea mai inalta distinctie nationala oferita vreunui roman al lumii.

Daca insa Traian Basescu vrea ca gestul acesta chiar sa aiba o semnificatie pentru Romania si Patriarhului ei, pana dincolo de moarte, trebuie sa-i gaseasca Raportului si autorului lui locul cel mai potrivit, indicat fara gres de autentici militanti anticomunisti ca Ionel Cana si regretatul Victor Frunza: la cosul de gunoi al Cotrocenilor, al Romaniei. Altfel, Minciuna va sta mereu cu presedintele la masa.

Victor RONCEA / ZIUA

24 August 2007

DOC PDF – Contractul lui Patapievici cu Tismaneanu de 5130 (?) USD pentru 15 minute de “conferentiere”

Criza mare: Sotia sefului ICR, Ioana Patapievici, primeste un salariu de 3388 euro pe luna de la BNR, respectiv 15.250 lei, adica 183.000 lei, aproximativ 40.666 euro, pe an. UPDATE: Sotia vicepresedintelui ICR, fosta sefa Soros, a iesit din “confidentialitate”

15.250 lei, adica 3388 euro pe luna, respectiv 183.000 lei, aproximativ 40.666 de euro pe an, este salariul pe care il incaseaza de la BNR Ioana Patapievici, sotia presedintelui ICR, Horia Roman Patapievici, angajata ca consilier.

Chiar daca nu-l vedeti niciodata cu ea la brat, din considerente ce tin de preferintele sale filosofice, Horia Roman Patapievici are o sotie. Ioana Patapievici, anterior director economic la Editura Humanitas a prietenului sau apropiat Gabriel Liiceanu, este, de cativa ani, consilier la Banca Nationala a Romaniei. Salariul acesteia a fost, intotdeauna, confidential, conform unei prevederi a UE prin care angajatii bancilor centrale “nu accepta instrucţiuni din partea instituţiilor Uniunii Europene şi nici din partea guvernelor naţionale”. Chiar asa scria si Horia Roman Patapievici in Declaratiile sale de Avere anteriore cat si, mai ales, Ioana Patapievici, membra si in Consiliul de Administratie al Moneteriei Nationale, in Declaratia sa de Avere completata la 13.06.2012: salariu confidential “conform articolul 130 al Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene”.

Pana anul trecut, cand a aparut dintr-o greseala pe site-ul Agentiei Nationale de Integritate, nu era cunoscut nici salariul guvernatorului BNR, Mugur Isarescu, dezvaluit a fi de 12.213 Euro. Portalul de analize financiare Conso.ro, preluat de Yahoo.ro, considera ca “salariile BNR sfideaza realitatile economice”, apreciind ca acestea se ridica la circa 10.000 de lei pe luna, in crestere cu aproximativ 2000 de lei fata de anii de dinaintea crizei economice, ceea ce dovedeste ca angajatilor BNR – care se ridica la un numar de 1771 – nu li s-au aplicat reducerile de 25% enuntate de Guvernul Boc. Mai mult: cifra de 10.000 este, iata, subestimata, conform informatiilor oferite de seful ICR! Probabil din cauza oboselii intelectuale acumulate in ultimul timp, Horia Roman Patapievici a incalcat “prevederile articolului 130” si a dezvaluit, din greseala sau dinadins, salariul de la BNR al sotiei sale in ultima sa (Doamne ajuta!) Declaratie de Avere de la ICR: 183.686 lei pe an, ceea ce inseamna 15.250 pe luna.

Mediafax o sintetizeaza: Declaraţia de avere a preşedintelui Institutului Cultural Român (ICR), Horia-Roman Patapievici, pe anul 2011 arată o scădere a veniturilor acestuia, atât în ceea ce priveşte salariul pentru funcţia ocupată – 60.820 de lei, faţă de peste 64.000 de lei în 2010 -, cât şi sumele provenite din drepturi de autor (de la editurile Humanitas şi Polirom, TVR, Asociaţia Eruditio), care totalizează 83.440 de lei, faţă de peste 95.000 de lei în 2010 (de la TVR, Evenimentul zilei, Humanitas, Art şi Asociaţia Eruditio).

Pe de altă parte, Patapievici are depozite bancare de 640.360 de lei şi de 20.292 de euro şi un cont de 7.912 lei, toate la ING. El şi-a plătit totodată creditul de 41.675 de lei la BRD (contractat în 2007 şi scadent în 2011). În 2010, preşedintele ICR avea depozite de 516.049 de lei şi de 17.450 de euro şi conturi de 21.717 lei şi 2.421 de euro.

Horia-Roman Patapievici şi soţia sa sunt titularii unui apartament în Capitală şi a două case de vacanţă – la Câmpulung, cu teren şi fâneţe, şi la Crevedia, cu teren, toate cumpărate. De asemenea, Patapievici a dobândit prin moştenire a şasea parte dintr-un alt apartament în Bucureşti.

Patapievici deţine şi un autoturism Renault Clio, achiziţionat în 2007, prin credit, şi un Matiz, fabricat în 2004. Declaratia de Avere nu dezvaluie ce s-a intamplat cu automobilul de lux Volvo pus la dispozitie sefului ICR de Sorin Ovidiu Vintu, conform datele oferite de Agentia Nationala de Integritate.

Soţia sa, Ioana Patapievici, a avut anul trecut venituri salariale de 183.000 de lei de la Banca Naţională a României, mai scrie Mediafax. La Banca Nationala, denumite pe atunci Banca de Stat, a lucrat si tatal lui Patapievici, Dionis Patapievici (1) considerat agent NKVD de catre cadrele de specialitate.

Sa mai notam ca, in ce o priveste pe vicepresedinta ICR, Tania Radu Mihailescu, sotia lui Dan C Mihailescu, fosta adulatoare a lui Gogu Radulescu, in Declaratia sa de Avere de anul acesta nu mai apare si functia de membra a board-ului Fundatiei Soros, dupa cum aparea in Declaratia de anul trecut. Venitul acesteia anual depaseste 150.000 lei. Interesant ca, desi este angajata a statului roman, Tania Radu are contracte si cu un alt stat, evident strain, ceea ce ar putea fi considerata o incompatibilitate cel putin morala, daca nu de alt ordin.

Conform site-ului ICR, al doilea vicepresedinte ICR, mai celebrul Mircea Mihaiesi, nu si-a depus inca Declaratia de Avere, incalcand Legea. Agentia Nationala de Integritate (ANI) stipula ca data de 15 iunie este ultima zi in care persoanele prevazute la art. 1, alin. (1) din Legea nr. 176/2010 trebuie sa-si depuna Declaratiile de Avere.

In Declaratia de anul trecut, Mihaiesi, sotul fostei presedinte a Fundatiei Soros, Ilona Mihaies, avea insa un venit mai mare decat seful sau direct, Patapievici, respectiv putin peste 190.000 lei. In dreptul sotiei, presedinte al organizatie Soros Centrul Euroregional pentru Democratie, Mihaies scrie “salar confidential – nu lucreaza la stat”. Pai cum era dragi sorosisti cu “transparenta”. Ce aveti de ascuns? Transparenta – transparenta dar nu pentru catei?… De remarcat si numarul de conturi bancare al vicepresedintelui ICR: nu mai putin de 11, dintre care trei in dolari, doua in euro si restul in lei.

UPDATE: A aparut si Declaratia de Avere a dlui Mihaies pentru 2011, anterior ratacita, probabil, pe site-ul ICR. De apreciat, “salar”-ul sotiei nu mai este “confidential”. Potrivit Declaratiei vicepresedintelui ICR, veniturile dnei Ilona Mihaies in anul 2011 au fost urmatoarele: ca “formator” al “Asociatiei pentru Promovarea Femeii din Romania” -34.580 lei, ca “manager” al Centrului Euroregional pentru Democratie – 22.788 lei si ca presedinte al Fundatiei Soros doar 11.072.

Informatia mi-a fost transmisa chiar de vicepresedintele ICR, Mircea Mihaies, caruia ii multumesc pentru semnalare. Tot dansul afirma: “In privinta salarului sotiei mele, poate veti observa ca incepand cu acest an are un alt tip de contract. Nu e nimic misterios in asta”. Si in noua Declaratie de Avere, probabil ultima la ICR, conturile dlui Mihaies raman tot 11.

Note:

1. Autobiografie

“Subsemnatul Patapievici Dionis, salariat la Banca de Stat, Directia Operatiuni Banesti, domiciliat in Bucuresti, raionul Tudor Vladimirescu, str. Caimatei 14, arat urmatoarele:

1.(…) Urmare schimbarilor teritoriale ce au avut loc in aceasta perioada (22 iunie 1940) am avut posibilitatea sa ma inscriu la Universitatea de Stat din Cernauti (URSS) la facultatea de fizica si matematici. Pentru rezultatele bune obtinute la invatatura si pe taramul activitatii obstesti, am obtinut bursa de merit. Dupa absolvirea primului an de facultate, razboiul si ocupatia hitlerista-antonesciana au intrerupt mersul normal al vietii. Suspectat si persecutat de organele statului fascist pentru comportarea avuta sub regimul sovietic, lipsit de vreo perspectiva si amenintat cu mobilizarea si trimiterea pe frontul antisovietic, in toamna anului 1941 am parasit regiunile natale pentru a ama refugia in Polonia.(…)

Din aprilie 1945 am putut din nou sa traiesc in conditii umane. La Viena am activat ca transalator pe langa Comandamentul militar sovietic, apoi pe langa Politia Zonei Sovietice, in arondismentul I. (…) Imediat dupa eliberarea Vienei de Armata Rosie m-am inscris la Academia superioara de Comert Mondial. In timpul sederii mele la Viena am activat in randul Partidului Comunist Austriac. In anul 1946 am fost primit ca membru in Partidul Comunist (carnet nr. 201729 din 2 oct. 1946). (…)

2. Ca dovezi pentru cele aratate in autobiografie voi mentiona unele documente, existente asupra mea si persoane. (..)
Pentru perioada 1940/1941 cand am studiat in URSS: carnet de student. (…) In ceea ce priveste activitatea democratica posed legitinmatia de membru in Partidul Comunist Austriac nr. 201729/1946 (predat la CC al PMR) si carnet de membru in K.d.G.H. – Comitetul studentilor oprimati de nazism (nr. A 2056); in Asociatia de strangerea legaturilor de prietenie cu URSS (nr. 62508), etc. (…)

TRAIASCA LUPTA PENTRU PACE

Bucuresti, 16 oct. 1960″

Documentele in facsimil la Civic Media Ro


Anusuri, penisuri, pornografie si satanism. “Arta” ICR in lume, institutie aflata sub “Inaltul Patronaj al Presedintelui Romaniei, Traian Basescu”. FOTO/VIDEO + 18 de la Bienala de la Venetia si “Zilele culturii romanesti” de la Bochum

Cotidianul prezinta astazi, lapidar, “Două găuri în cur made in Romania – Ce fel de artă a dus ICR la Bienala de la Veneţia?” cu textul “Cam AŞA vede Horia-Roman Patapievici cultura română!” ilustrat cu fotografiile de mai jos. Nu imi propun sa intram neaparat in putul gandirii lui Patapievici, reliefat atat de bine de productiile porno care au reprezentat Romania la Venetia in 2011, din banii pensiilor si alocatiilor taiate romanilor in numele crizei (in numele aceleiasi crize, conform Raportului Curtii de Conturi, angajatii lui Patapievici nu au avut salariile reduse cu 25%, ba chiar dimpotriva). Insa o minima informare este necesara. De exemplu, cine este artistul care a reusit sa patrunda strafundurile gandirii patapieviciene atat de profund incat a fost recompensat cu sponsorizarea de catre ICR, MAE si Ministerul Culturii, pentru a portretiza “arta romaneasca” la cea de-a 54 editie a Expozitiei Internationale de Arta de la Venetia. De fapt e vorba de mai multi “artisti”: exhibitionistul Ion Grigorescu si inca doua artizte, o romanca si o slovaca (!), pe numele lor de scena Anetta Mona Chişa & Lucia Tkáčová care s-au autodefinit, chiar la Bienala in cauza, intr-un mod original, prin graffiti pe perete, drept “o comunista si o socialista feminista”. Inainte de a intra in detalii va propun mai intai sa admiram partea centrala a artei lor, o “video-instalatie” care ar putea sa se intituleze, cred eu, “Explorand adancurile profesorului universitar doctor in fiziosofie si impostorologie Horia Roman Patapievici”:

Dupa cum vedeti, expozitia din Pavilionul Romaniei aflat in Giardini di Castello – Venezia, deschisa cat se poate de larg publicului, timp de sase luni (4 iunie – 27 noiembrie 2011), nu a dus lipsa de sponsori – inclusiv Loteria Nationala (!), aflata azi in prag de insolventa – iar organizatorii au fost chiar atat de disputatele si aparatele “institutii ale statului”, respectiv: Ministerul Culturii si Patrimoniului National, Ministerul Afacerilor Externe si Institutul Cultural Roman, aflat sub “Inaltul Patronaj al Presedintelui Romaniei, domnul Traian Basescu”.

UPDATE: Cotidianul prezinta si Bugetul Proiectului: “1. Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional va asigura finanţarea expoziţiei din Pavilionul Naţional din Giardini di Castello. Se va lua ca reper suma de 600.000 lei alocată în anul 2009 proiectului ce a reprezentat ţara noastră la cea de-a 53-a ediţie a Bienalei de Artă de la Veneţia, cu menţiunea că această suma poate fi diminuată sau majorată în funcţie de bugetul alocat Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional pentru anul 2011.

(2) Institutul Cultural Român va asigura finanţarea expoziţiei din Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, în sumă maximă de 140.000 lei.

(3) Institutul Cultural Român (prin Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia) va asigura, din bugetul propriu, finanţarea tipăririi catalogului participării României la cea de-a 54-a ediţie a Bienalei de Artă de la Veneţia, sub forma unui număr special al publicaţiei Quaderni della Casa Romena di Venezia.”

Cam cate pensii si alocatii taiate ar insemna asta?

Ca sa n-o mai lungesc, la dictionar zice asa despre “magnificul” Ion Grigorescu, care a prezentat in cadrul Bienalei si lucrarea de mai jos, de un metru pe trei, cu el preumblandu-se in sula goala prin propriu-i atelier: EXHIBIȚIONÍSM s. n. 1. Mania, înclinarea de a face exhibiții. 2. (Med.) Perversiune sexuală constând din expunerea în public a organelor genitale. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exhibitionnisme.

Iar pentru cele doua “comuniste si socialiste feministe” transbordate la Venetia de “dreptaciul” Patapievici, avem alte “opere”, mai “sexy-mother-fucker”, pe care le prezint sub sulele “personajului iconic al artei conceptuale si de ‘performance’ din Romania”, dupa cum este prezentat de ICR. Ce e cu Ion Grigorescu (foto dreapta) aflam dintr-un material publicat sub semnatura lui Adrian Guţă de “Centrul Soros pentru artă contemporană“: “Toate manifestările de tip performance ale lui Ion Grigorescu din perioada comunistă vădesc frustrări, încorsetări ale artistului date numai şi numai de sistem. Se explimă contra sistemului, îşi foloseşte propriul corp pentru acţiunile artistice  – demers reprobabil în acea perioadă. Însă, pentru acel public restrâns, de apropiaţi, Ion Grigorescu vrea să se alinieze mijloacelor de exprimare mondiale, vrea să devină contemporan contemporanilor săi de pe alte meleaguri”.

Doua vorbe despre ce face Patapievici si agentura lui de la ICR: proiectul Retelei din care face parte tinteste destructurarea identitara a natiunii si este parte a ansamblului de masuri anti-umane conceput de Scoala de la Frankfurt, atat de laudata de neo-kominternistul Vladimir Tismaneanu. Conform unui ideolog al Scolii care a inventat “corectitudinea politica”, comunistul trotkist Walter Bendix Schönflies Benjamin, pentru distrugerea occidentului este necesara eliminarea bucuriei si a frumosului din arta. Scopul artei este sa exprime pesimismul pentru ca “a organiza pesimismul nu inseamna altceva decat a expulza metafora moralitatii din politica”, se arata intr-un studiu asupra subiectului, din 1993, intitulat “The Evil Philsophy Behind Political Correctness”.

Inainte de a va lasa sa va delectati cu alte “opere” ale artistelor “comunisto-socialiste-feministe” selectate de ICR sa reprezinte Romania la Venetia (foto dreapta), e bine sa stiti ca a avut loc si un concurs, desfasurat sub egida ICR, MAE si MCPN, cu “curatori” si “comisari”. Comisari culturali, desigur. Juriul a fost format din urmatorii: Marius BABIAS – membru, Fabio CAVALLUCCI – membru, Alexandru DAMIAN, vicecomisar – membru, Erwin KESSLER – membru, Monica MORARIU, comisar – preşedinte, Alexandru PATATICS – membru, Oana TĂNASE – membru. Din cei 23 de participanti Juriul a desemnat drept câștigătoar pentru Pavilionul României din Giardini di Castello proiectul Performing History  care ii are ca autori pe: Ion Grigorescu, Anetta Mona Chisa, Lucia Tkacova; curatori: Maria Rus Bojan, Ami Barak, Bogdan Ghiu. Motivaţie: “Proiectul cu titlul Performing History (site-ul proiectului si manifestarii aici), punctat favorabil de majoritatea membrilor juriului a fost apreciat ca fiind cea mai convingătoare propunere pentru spaţiul expoziţional din Pavilionul României din Giardini di Castello în contextul Bienalei, atât prin tematica propusă cât şi prin reprezentativitatea artiştilor. Experienţa curatorilor, colaborările pe care echipa intenţionează să le stabilească, laolaltă cu strategia de promovare a proiectului garantează reuşita acestui demers.”

De adaugat ca la vernisaj, tinerele noastre revolutionare care declara ca traiesc si lucreaza impreuna din anul 2000, amorezate de “cultura gay”, s-au gandit sa-si infrumuseteze arta cu un mesaj transcris cu spray rosu pe peretii pavilionului Romaniei, dupa cum se povesteste pe Modernism.ro. De amintit si un Studiu IRES despre Romania la Bienala de la Venetia (PDF), unde, la capitolul SENTIMENTE ASOCIATE EXPERIENȚEI VIZITĂRII PAVILIONULUI ROMÂNIEI, respondenţi au indicat curiozitatea (16%) si cu câte 6% fiecare dintre urmatoarele: sentimente de şoc, uimire, surpriză; confuzie, sentimente amestecate; furie; dar şi sentimentul că expoziţia este bună și originală (15%). Printre sentimentele generate de experiența vizitării pavilionului se mai numără: dezgustul (3%), neînţelegerea lucrărilor (2%), empatia (2%), emoţionalitatea (1%), dezamăgirea (1%), senzaţii negative (5%), etc.

Acum, iata cateva din creatiile de “video-art” ale celor doua Cheeky-Freaky Girls atat de apreciate de “curatorii” si “comisarii” lui Patapievici-ICR (Institutul Comunist din Romania). Atentie, imagini nerecomandate minorilor (mi-e teama ca si Facebook-ul m-ar da in urmarire internationala pentru ele 🙂 UPDATE: Chiar asa s-a intamplat: Facebook a interzis “arta” ICR. Vedeti in baza textului):

Mai multe porno-sado-maso reprezentari sataniste pe site-ul “artizdei” si aici: https://autoreprezentari.blogspot.ro/2011/02/anetta-mona-chisa-n-1975.html. De amintit ca artizda noastra a mai porcait Romania, “gratie” aceluiasi ICR, cand a impanzit Bucurestiul cu imaginile filmului “artistico-revolutionar” titrat foarte sensibil, asa cam ca putul lui Patapievici (putul gandirii, evident), “What the fuck are you staring at!?”. Adica, pe romaneste, “La ce p… mea te holbezi?”, “video-protest” prezentat laudativ in Romania libera de domnul Stefan Iancu. Daca aveti stomacul tare priviti-l aici, pe site-ul sponsorizat de ICR. Unul din proiectele porno-artistice al artizdelor ICR este prezentat de SalonuldeProiecte astfel: “Artistele analizeaza aici si felul in care se moduleaza un mesaj prin transferul lui dintr-un sistem de comunicare (sau dintr-un tip de limbaj) in altul, ce se pierde si ce se pastreaza – daca se mai pastreaza ceva. Intr-un mod similar, alfabetul morse e transpus in „interactiunea” sexuala dintre un barbat si o femeie in filmul A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z (2011)” (foto cu morsa care baga morse mai mici, prima din seria de mai sus).

Simpatic, chiar la Bienala de la Venetia, artizdele ICR admit public, prin “arta” lor, scrisa chiar la intrarea in Pavilionul Romaniei, ca vreo doua dintre motivele pentru care s-au aflat acolo pe banii prostilor de romani este “to score” (in argou “sa marcheze” dar si cu intelesul de “sa si-o traga”) si “to pussify the Bienalle” (expresie derivata de la “pussy”, in argou “pasarica”, daca vreti):

Si un remember cu “arta” ICR – institutie a “statului roman” aflata “sub Inaltul Patronaj al Presedintelui Romaniei, domnul Traian Basescu” – de la “Zilele culturii romanesti” din Bochum, Germania, “arta” sponsorizata de prostii de romani prin Programul Cantemir al ICR, criticat, pe buna dreptate, de Coalitia Sectorului Cultural Independent :

UPDATE: Facebook a interzis “arta” ICR

 Facebook-ul a interzis “arta” ICR a lui Patapievici. S-a intamplat ce scriam mai sus. Astia chiar nu inteleg “arta”! :)))

Patapievici, plagiat dupa metoda Ponta: “Ochii de sticla ai Beatricei”. Filosoful maghiar István Aranyosi demonstreaza ca presedintele ICR a plagiat dupa Culianu, Osserman, Peterson si Egginton intr-un volumas Humanitas premiat de USR

Cand am publicat, in premiera, faptul ca Horia Roman Patapievici, inca presedinte al ICR, a lasat sa se inteleaga timp de 12 ani ca are un doctorat in filosofie, beneficiind si de o bursa post-doctorala la prestigiosul Institut pentru Studii Avansate din Berlin – Wissenschaftskolleg zu Berlin, alaturi de nu mai putin renumitul “dr” in turnatorie Sorin Antohi, distinsul intelectual al cuplului Plesu-Liiceanu a proferat o serie de calomnii cu iz penal. Citez: “Blogul lui Roncea este o sursă clară de dezinformare. Roncea este un infractor, antisemit şi antiromân. El este în război cu mai multe organizaţii şi persoane din ţară. Ce poţi pretinde de la un om care mi-a falsificat fotografia şi m-a transformat în Hitler”, a spus Patapievici cotidianului Ziua de Vest. Aici, ca de obicei de altfel, Patapievici are o cadere de logica: daca as fi un “infractor antisemit” ar inseamna ca l-as adula pe Hitler, deci implicit pe el cu mustacioara. “Monser, esti tampit!”, ar spune Caragiale. Ulterior, atat Institutul de Studii Avansate din Berlin cat si Universitatea de Vest din Timisoara, ca urmare a dezvaluirilor mele, au fost silite sa retraga de pe site-urile academice titlurile lui Patapievici de “Prof. Univ. Dr.” inchipuit. Deci, se pare ca am fost, totusi, o sursa de informare pentru cei inzestrati cu un minim bun simt si o oarecare responsabilitate profesionala.

In acelasi timp, filosoful Constantin Barbu, discipol al marelui Constantin Noica, a sustinut negru pe alb ca Patapievici nu este numai impostor ci si plagiator: Plagiatele mici ale lui Plesu, Patapievici si Liiceanu. Constantin Barbu, discipolul lui Noica, isi pune fostii colegi de la Paltinis la o “autopsie vie” . Constantin Barbu a dovedit separat si plagiatul lui Gabriel Liiceanu, vezi Gabriel Liiceanu a plagiat in Teza sa de Doctorat 32 de pagini din Constantin Noica. Securitatea a interceptat marturia filosofului. PLAGIICEANU DOVEDIT. Ca sa nu existe o discriminare pozitiva etno-culturala, Constantin Barbu anunta ca urmeaza si marele plagiat al lui Andrei Plesu!

Ciudat, camarila intelectuala de sinecuristi aflati in coada cometei prezidentiale, nu s-a revoltat de loc, ca in cazul micului plagiator Victoras Ponta. Eh, iata ca acum, un filosof maghiar, Istvan Aranyosi, profesor la prestigioasa Universitate Bilkent, din Ankara, si autor al unui capitol al volumului Idolii forului, demonstreaza ca Horia Roman Patapievici a plagiat folosind “metoda Ponta”. Adica furand texte si idei, in principal din Culianu si Egginton, si expediindu-i apoi pe cei doi la “printre altii”, in bibliografia de la coada brosurii sale “Ochii Beatricei” (56 de pagini!), altfel volum(as) de “mare succes”, publicat in doua editii, unde altundeva decat la colegul sau din GDS, Plagiiceanu, supranumit Liicheanu-Liigheanu?! Si, culmea!, volumas premiat in 2005 de catre Uniunea Scriitorilor din Romania, poate ati ghicit, a dlui Manolescu. O brosura de 56 de pagini, de fapt o conferinta transcrisa! Sa ne mai miram ca Cartarescu este “unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii”, apud Tismaneanu?

Ma intreb ce-o sa zica Patapievici acum de dl Istvan Aranyosi? Ca este membru al Partidului Crucilor cu Sageti?

Haideti sa studiem noile dovezi de plagiat in cazul impostorului cu staif Horia Roman Patapievici, asa cum sunt ele prezentate pe platforma de idei si dezbateri filosofice Calculemus, dovezi preluate si prezentate si de Cotidianul.ro:

Ochii de sticla ai Beatricei

In urma cu doi ani am raspuns pe blogul Calculemus unui atac importiva mea, cauzat de publicarea capitolului meu din volumul Idolii Forului (redactori: Sorin Adam Matei si Mona Momescu, Editura Corint, 2010). Atacul venise din partea lui Andrei Cornea (“Idoli si idolatri (II)”, Revista 22, 22 Iunie, 2010), care scria la acea vreme:

“Cred că suprema aberaţie din acest volum se află în textul lui István Aranyosi, “Specializarea intelectual: cazul intelectualilor filosofi din România. Un exerciţiu de logică.”.

Ce il deranja atat de mult pe Andrei Cornea? Il deranja faptul ca am scos in evidenta absenta oricarei activitati publicistice recunoscut academice la nivel international al catorva intelectuali “superstar” din Romania numiti “filosofi” fara a avea opera filosofica de o calitate minim acceptabila. In raspunsul meu de pe blog am dat ca exemplu o carte recenta a lui Horia-Roman Patapievici, care este total lipsita de originalitate.

Dat fiind ca problema plagiatului este fierbinte zilele acestea, reiau cateva idei aici, impreuna cu pasaje pe care Patapievici le-a “subtilizat” de la alti autori in volumul mai sus amintit.

Andrei Cornea sustinea sus si tare intr-o discutie online cu Sorin Adam Matei ca volumul Ochii Beatricei (Humanitas 2004, 2006), al lui H.R. Patapievici, este scris din perspectiva unui fizician, ca este despre spatii non-Euclidiene, si ca nimeni altul decat un fizician precum d-l Patapievici nu ar fi avut indrituirea si cunostintele sa aiba o asemenea abordare asupra lui Dante.

Problema este ca ideea d-lui Patapievici este preluata, inclusiv metaforele si analogiile, din articolul “On Dante, Hyperspheres, and the Curvature of the Medieval Cosmos”, Journal of the History of Ideas 60.2 (1999) 195-216, scris de William Egginton, acesta din urma preluand si dezvoltand ideea originala de interpretare a lui Dante de la R. Osserman, The Poetry of the Universe (New York, 1995), 112-13). Egginton este departe de a fi un fizician; se ocupa de teorie literara. Ideea insa apare pentru prima oara in Mark Peterson, “Dante and the 3-sphere”, American Journal of Physics — December 1979 — Volume 47, Issue 12, pp. 1031-1035:

“We describe three different methods of visualizing the ”closed universe” S3, and point out language in Dante’s Divine Comedy which suggests that he visualized his universe in the same ways, making his universe topologically S3.”

(Traducere: “Descriem (in acest articol, NB) trei metode diferite de a vizualiza “universul inchis” S3 si scoatem in evidenta pasaje din Divina Comedie a lui Dante care sugereaza ca Dante isi vizualiza universul in acelasi fel, adica tratandu-l, topologic vorbind, drept un univers S3”.)

Desigur, Patapievici ii citeaza pe Egginton si pe ceilalti insa doar la bibliografie, fara sa-i mentioneze in text, sa indice clar parafrazele si sursa analogiilor si sa citeze ceea ce este de citat. Mai mult, se vaita (Ochii Beatricei, pp. 51-52) la sfarsitul cartuliei sale (aceasta avand doar 56 de pagini, adica in jur de 20 mii de cuvinte) cat de rau ii pare ca altii au mai spus exact ceea ce el a descoperit despre Dante. Desi este extrem de improbabil ca cineva sa descopere exact aceleasi idei extrem de ineresante si originale pe care altii le-au scris deja, nu este imposibil; dar este total neprofesional, diletant si ridicol sa insisti sa publici cartea, in special refuzand sa indici foarte exact sursele (cartea nu are note de subsol deloc, cu exceptia uneia care indica faptul ca volumul se bazeaza pe o conferinta sustinuta de catre Patapievici)

Ochii Beatricei a castigat in 2005 premiul Uniunii Scriitorilor din Romania. Nu s-a gasit nimeni sa citeasca volumul inainte ca el sa se publice, sa vada ca ideea principala este a altcuiva, ca ceea ce a adaugat autorul roman este aproape zero. Mai mult, textul publicitar la cartea d-lui Patapievici include exact un pasaj despre hipersfera lui Riemann si o imagine (cea cu atingerea propriei cefe prin intinderea mainii in fata, intr-un unvers cu spatiul extrem de curbat) care ii apartin lui Egginton. Cititorul autohton ramane, dupa obisnuita publicitate desantata acordata autorului roman genialoid, cu ideea ca Patapievici a avut originala idee de a intepreta imaginile descrise de Dante prin prisma notiunii hipersferei lui Riemann, ceea ce este complet fals.

O alta sursa a lui Patapievici, nementionata nici macar la bibliografie, este primul capitol din cartea lui Ioan Petru Culianu, Out of this World: Otherworldly Journeys from Gilgamesh to Albert Einstein (Boston: Shambala Publications Inc., 1991) — analogia lingurii (vezi citatele de mai jos). Culianu insusi il parafrazeaza pe Edward Abbott, autorul unei faimoase carti care discuta idea unei lumei bidimensionale si a lumilor multidimensionale, Flatland. A Romance of Many Dimensions (1884). Bineinteles, Culianu nu comite plagiatul de care se face vinovat Patapievici in Ochii Beatricei (il citeaza pe Abbott in text, iar analogia cu supa si lingura ii apartine, Abbott utilizand o alta analogie, cea a perceptiei unui triunghi ca o linie dreapta variind in lungime in lumea bidimensionala).

In cele ce urmeaza am sa dau cateva citate comparative din Patapievici, pe de o parte, si Egginton si Culianu, pe de alta, din care reiese foarte clar nivelul de “originalitate” al intelectualului amator autohton. Traducerile din engleza in romana imi apartin. Cartea Ochii Beatricei am cumparat-o online, sub forma de E-book, de pe site-ul commercial al editurii: https://www.libhumanitas.ro/horia-roman-patapievici-ochii-beatricei-humanitas-2010-ebook.html

Patapievici Ochii Beatricei, p. 44:“Imaginati-va ca as trai într-o lume ca o bila mica, altfel spus, ca spatiul ar fi curb si eu as întinde mâna înainte. Daca sfera ar fi foarte mica, stiti ce s-ar întâmpla? Mâna mea mi-ar atinge ceafa. Daca ar fi foarte mica curbura, întinzând mâna m-as scarpina pe ceafa. (…) Modul geometrilor de astazi de a reprezenta cum ar arata aceasta sfera cu suprafata bidimensionala se cheama hipersfera: de fapt, o sfera în patru dimensiuni.” Egginton, “On Dante, Hyperspheres, and the Curvature of the Medieval Cosmos”, p. 196:“If the sphere were made small enough, you would encounter some bizarre effects, such as continually returning to the same place you just left despite not having changed directions. Or if the sphere were really small, you could scratch your own back by simply stretching your arm out in front of your body.”(Traducere: Daca sfera ar fi sufficient de mica, v-ati confrunta cu niste efecte bizare, cum ar fi perpetua reintoarcere in acelasi loc pe care care tocmai l-ati parasit, in ciuda faptului ca nu v-ati schimbat directia de mers. Sau daca sfera ar fi foarte mica, ati putea sa va scarpinati propriul spate prin simpla intindere a mainii in fata.”)
Patapievici, Ochii Beatricei, p. 46:“Imaginati-va cum ar fi daca noi am fi niste fapturi bidimensionale. Am locui pe suprafata unei supe si cineva ar manca din ea. Cum as vedea eu lingura? Fiind faptura bidimensionala, nu pot sa ies sa vad ca cineva mananca. Ce vad eu este ca apare un punct, momentul in care lingura patrunde in supa, apoi o linie curba care se mareste pana la diametrul maxim al lingurii, dupa care intersectia lingurii cu suprafata supei se micsoreaza si devine iarasi un punct—momentul in care lingura se desprinde de suprafata supei. Dupa care apare din nou un punct si asa mai departe, pana la miscarea inversa.” Culianu, Out of this World: Otherworldly Journeys from Gilgamesh to Albert Einstein, p. 18-19:“Essentially, according to his ideas a flat being living on the surface of the soup I am preparing to eat would experience (painfully, I suppose) the spoon crossing his or her space as a simple line whose size varies in time. (…) for the soup creature, the spoon is a crazy and unpredictable transformative two-dimensional (2-D) being that appears and disappears out of nothing and whose shape shows uncanny changes over time.”(Traducere: “In esenta, potrivit propriilor conceptii, o fiinta plata traind pe suprafata supei pe care ma pregatesc sa o mananc ar percepe (in chip dureros, presupun) lingura care intersecteaza spatiul sau drept o linie simpla a carei lungime variaza in timp. (…) pentru creatura de pe suprafata supei, lingura apare drept o entitate tansformativa bidimensionala (2-D), ciudata si impredictibila, care apare si dispare din nimic si a carei forma prezinta schimbari stranii in timp.”)
Patpievici, Ochii Beatricei, p. 44-45:“Dar se mai intampla ceva, independent de faptul ca spatiul este sferic ori nu. Ceea ce eu vad atunci cand ma uit drept in fata nu este o situatie contemporana cu mine, ci una care s-a petrecut in trecut: mi-as vedea, daca spatiul ar fi suficient de curbat, ceafa de azi-dimineata, sa zicem, nu ceafa de acum. Atunci cand privim cerul instelat de deasupra noastra noi nu vedem prezentul, ci trecutul situatiilor stelare la care ne uitam: orice privire in adancul cerului este de fapt o privire aruncata in trecut, si anume, cu cat mai departe ne uitam in spatiu, cu atat mai la inceput – spre inceputul timpului – patrundem. La rigoare, limita de vizibilitate a cerului ar trebui sa fie originea universului.” Egginton, “On Dante, Hyperspheres, and the Curvature of the Medieval Cosmos”, p. 197:“As we train our vision on the distant reaches of space, we are also looking back in time, such that the light that has traveled the furthest is also the oldest; and the uniformity we see at the edges of the visible cosmos is the uniformity of the cosmos itself, a relatively short time after its birth.”(Traducere: “In timp ce ne exersam vederea inspre locurile indepartate ale spatiului, ne uitam simultan si inapoi in timp, astfel incat  lumina care a calatorit cel mai departe este in acelasi timp si cea mai timpurie, iar uniformitatea pe care o vedem la marginile cosmosului vizibil este uniformitatea cosmosului insusi la putin timp dupa nasterea sa.”)
Patapievici, Ochii Beatriceip. 48:“Nu sustin ca Dante ar fi avut facultatile de geometru ale lui Bernhard Riemann; deloc!” Egginton, “On Dante, Hyperspheres, and the Curvature of the Medieval Cosmos”, p. 195:“I am not proposing to naively interpret the past in our own image, claiming Dante to be a mathematical genius”(Traducere: “Nu propun o intepretare naiva a trecutului prin prisma imaginii noastre prezente, sustinand ca Dante a fost un geniu al matematicii”)
Patapievici, Ochii Beatriceip. 48:“Acest lucru înseamna ca mergând pâna la capat cu cunostintele pe care le avem, universul crestin medieval trebuie sa fie o hipersfera, care are în centrul ei absolut pe Dumnezeu. Cum seamana aceasta cu lumea Big Bang-ului nostru? Foarte bine!” Egginton, “On Dante, Hyperspheres, and the Curvature of the Medieval Cosmos”, p. 198:“For Osserman this image is a startlingly accurate rendition of the retro-verse, in which the point of light the poet depicts at the center of the universe — representing, of course, God — coincides perfectly with the Big Bang in contemporary cosmology.”(Traducere: “Pentru Osserman, aceasta imagine este o uimitoare versiune a retro-versului, in care punctual luminos pe care poetul il descrie ca fiind in centrul unversului — reprezentandu-l pe, bineinteles, pe Dumnezeu — coincide in mod perfect cu Big Bang-ul din cosmologia contemporana”)

In cazul in care cineva are dubii ca aceste pasaje indica plagiat, sugerez acesarea paginii Harvard University dedicata definirii si analizei tuturor tipurilor de plagiat

István Aranyosi

Dezvaluirile academicianului Augustin Buzura despre ICR si papionierii noi cu badigarzi: Plesu voia sa stea sub Parlament. Despre Patapievici: “Ziua, om de știință, noaptea, prostituată!”

In cel mai recent numar al revistei Q Magazine, condusa de celebra ziarista Floriana Jucan, ceva mai putin celebrul consilier prezidential Iulian Chifu face a analiza, special pentru publicatia bilunara, despre “Reconstrucţia post-conflict după suspendarea preşedintelui”. Dar mult mai interesant ni se pare materialul publicat de academicianul Augustin Buzura, fondatorul de facto si de jure al actualului ICR, in care se fac, in premiera, dezvaluiri importante, chiar fulminante – pentru a folosi un termen la moda dar de data aceasta chiar in intelesul lui – despre intestinele Institutului devenit azi, sub conducerea falsului doctor in filosofie, fizicianul Horia Roman Patapievici, un soi de oficina externa de propaganda si dezinformare a GDS. Aflam astfel ca, la infiintarea ICR-ului, Dilema lui Plesu, platita pana atunci din bani de la bugetul Guvernului Nastase, sustinea ca Institutul sa fie pus sub egida Parlamentului, adica exact pentru ce este injurat acum Guvernul Ponta. Totodata, tele-nobelistul Mircea Cărtărescu se opunea infiintarii ICR, asemuind noua instituție cu cele două „monstruozități comuniste”: Palatul Poporului și Canalul Dunăre – Marea Neagră. Dupa schimbarea lui Buzura din functie cu Patapievici, efectuata peste noapte, si aflata de academician de la televizor, plagiatorul Cartarescu a mers bine-mersi pe acest canal, chiar pana sub Palatul Cotroceni. Eseistul Buzura nu se fereste sa afirme ca papionierii nostri de azi sunt “ieșiți de sub mantaua lui Brucan” si a lui Soros si ca, “dacă nu s-ar fi schimbat regimul, aceste progenituri ar fi făcut exact același lucru, dar de pe băncile Comitetului Central al PCR”. Academicianul Augustin Buzura se arata convins si că “ura, agresivitatea și degradarea climatului cultural de la noi nu sunt străine de cei ce se află în spatele infantilelor papioane” din banda lui Patapievici, personaj despre care lasa sa se inteleaga ca ziua se crede om de stiinta iar noaptea devine ceea ce este de fapt: o prostituata a tuturor regimurilor. Iata o parte dintre dezvaluirile extraordinare facute de scriitorul Augustin Buzura despre “piscotarii si pretutindenarii” de la ICR-ul lui Patapievici, “primele zece papioane” ale tarii, unele chiar papioane cu badigarzi si girofare, mai ales in cap (vezi foto):

Cacealmalele

Integral la Ziaristi Online

Cititi si Coltul condeierului: Putreziciunea ICR

Patapievici Liiceanu KGB GDS ICR Basescu

„La mijloc este o neînțelegere în legătură cu scopul acestei instituții, și anume a fost concepută pe modelul altor instituții similare din Europa și, în particular, al Colegiului Noua Europă din București, condus de Andrei Pleșu.”

Profesorul Corneliu Turianu: Ce votăm: suspendarea Preşedintelui sau suspendarea statului de drept?

Corneliu Turianu

Deşi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2012 – atât în întregul ei, cât şi în ceea ce priveşte modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului – este profund neconstituţională, autorii demersului suspendării din funcţie a Preşedintelui anunţă cu nonşalanţă că referendumul va fi organizat în baza Ordonanţei de urgenţă adoptată de Guvern la 6 iulie a.c.

Dan Tanasa isi da demisa din PC si acuza existenta unui troc secret intre USL si UDMR impotriva drepturilor inalienabile ale Episcopiei Ortodoxe si romanilor din Harghita si Covasna. DOC

Dan Tanasa Pro Romania

Dan Tanasa: Constat cu mâhnire faptul că la aproape trei luni de la instalarea Guvernului Victor Ponta discursul USL față de soarta românilor din Covasna și Harghita începe să semene izbitor de mult cu cel al Guvernului Emil Boc sau Mihai Răzvan Ungureanu.

Traian Basescu l-a nasit pe Horia Mihai Neamtu, fiul lui Horia Roman Patapievici si Mihai Razvan Ungureanu

In prima sa conferinta de presa in calitate de presedinte-“lepadat”*, Traian Basescu, cu un copil in brate, adus de o doamna de origine roma din cartierul in care se afla sediul sau de campanie, a afirmat ca “are incredere si se bazeaza (sau conteaza, parca) pe Mihai Razvan Ungureanu”. “Dar nu numai pe el. Uitati-va si la Horia Neamtu!”, a mai spus fostul sef al statului. Este foarte posibil ca Traian Basescu sa se fi referit la un nou fetus sarit in politica damboviteana din eprubeta lui Andrei Plesu, un anume Mihaita Neamtu, cel mai probabil obtinut dintr-o incrucisare intre Mihai Razvan  Ungureanu si Horia Roman Patapievici, informatie pe care, se pare, presedintele suspendat o detinea, de unde si nasirea lui, sub numele de Horia Neamtu (foto).

(*) Pentru a nu fi acuzat de plagiat mentionez ca expresia ii apartine lui Gabriel Liiceanu, care a declarat intr-o emisiune TV ca “M-am lepadat de Basescu!”

Pentru documentare despre Horica Neamtu, vedeti:

Sfarsitul erei Basescu. Cine l-a ingropat, ce il poate invia

0,1 bucuresteni si 0, 01 din cetatenii Romaniei au participat la mitingul ungurenilor din CC al PDL. Cati romani l-au ales pe Cristi Preda? Din ciclul: “M-am saturat de lichele, dati-mi o canalie!”

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova