Sub titlul “Fonfleu de presa – intenţia PDL de a desfiinţa Institutului Revoluţiei” revolutionarul timisorean Marius Mioc face o analiza de mare bun simt, nu numai jurnalistic. Demonstrand cum poate fi manipulata opinia publica prin vuvuzele acoperite din presa (SIE angajeaza si “analfabeti”?), Marius Mioc aduce aminte ca “Institutul lui Iliescu” (IRRD) nu poate fi supt de “Institutul lui Tismaneanu” (ICCMER) pentru simplu fapt ca primul apartine de Parlamentul Romaniei iar al doilea a aparut pe lume din pixul lui Boc. Nici o Hotarare de Guvern (chiar bagata “la scurt”, de “urgenta”), nu poate desfiinta o institutie a altei puteri a statului. A, ca Baconschi si colegii lui de clan, care mai acoperiti, care mai descoperiti, i-au suflat lui Basescu in ureche cine stie ce mare gaselnita electorala anti-PSD-ista, din care Tismaneanu sa iasa in fata pe post de Oedip ca sa-l sperie de moarte pe Laios Iliescu, dupa cum a facut-o si Ilici cu tatal lui adoptiv (dar mai ales cu mama, Elena) Ceausescu, e foarte posibil. Faza nasoala, ca sa zic asa, e ca ramane cu doamna Nina Iocasta pe cap si o sa se supere fetele lui Leonte, Anca Rautu – Oroveanu si Elena Rautu – Coller, care-l asteapta ca pe… olandezul ratacitor (sau era zburator?).
Cetateanul Baconsky a anuntat azi ca are de gand sa fure impreuna cu PDL un proiect al societatii civile anticomuniste, si sa infiinteze “Muzeul Comunismului” in Hala Filaret cu Tismaneanu impaiat la intrare in loc portarel al lui Soros si pitic de gradina al lui Basescu. Proiectul apartine Centrului Rezistenti Anticomuniste si Asociatiei Civic Media si a fost parafat intre reprezentantii societatii civile anticomuniste si Ministerul Culturii printr-un act cu antetul Guvernului Romaniei in 2006! De atunci se asteapta fondurile. Ne bucuram ca au aparut!
REMEMBER MEDIAFAX ianuarie 2007: Comunismul condamnat multi-media
La Muzeul National de Istorie a Romaniei (MNIR) se verniseaza, vineri, la orele 10.00, o expozitie despre comunism, intre propaganda si realitate. “Va fi o foarte interesanta, incitanta expozitie referitoare la perioada Ceausescu, nu intamplator vernisajul are loc pe data de 26 ianuarie, ziua «conducatorului mult iubit»”, a spus ministrul Culturii si Cultelor, Adrian Iorgulescu, intr-o conferinta de presa.
Expozitia, realizata la initiativa Asociatiei Civic Media in parteneriat cu Serviciul Roman de Informatii, CNSAS, TVR, SRR si Agentia de Presa Rompres, are doua teme: “cultul personalitatii si distrugerea memoriei colective, a trecutului istoric, in incercarea de mistificare a trecutului”, a declarat pentru Mediafax Radu Coroama, director al MNIR. Expozitia multi-media va cuprinde pe langa obiecte primite de Ceausescu, inregistrari audio si video ale epocii, obiecte de arta plastica si decorativa, fotografii-document, sI presentari ale rezistentei anticomuniste. Expozitia, care se doreste un modul al Muzeului Comunismului, va fi deschisa pana pe 1 martie iar la vernisaj vor fi prezenti si disidenti mentionati de raportul Tismaneanu.
Expozitia “Epoca de aur. Intre propaganda si realitate” care se va lansa de ziua dictatorului Nicolae Ceausescu, 26 ianuarie, la Muzeul National de Istorie, reprezinta doar o mica parte a proiectului pus la punct de Asociatia Civic Media impreuna cu Ministerul Culturii si Cultelor: a unui muzeu al comunismului. Este de precizat ca proiectul a mers practic in intampinarea propunerii presedintelui Traian Basescu, facuta in Parlamentul Romaniei ulterioar anuntului noastru. Muzeul, ca si expozitia, trebuie sa arate generatiilor tinere de astazi ororile care au deformat mentalul generatiilor trecute sau care, dimpotriva, le-au intarit credinta si au repus natiunea in drepturile sale firesti prin insurectia din decembrie 1989. In cadrul acestei expozitii vom prezenta aparatul de propaganda, folosind tehnici multi-media: audio, video, presa scrisa, odele intelectualilor vremii. Nu vom uita mijloacele de represiune si control ale Partidului Comunist si Securitatii – si aici apreciem in mod deosebit ajutorul, contributia si deschiderea Serviciului Roman de Informatii – ca si omagiul pe care il aducem luptatorilor din munti, autenticilor militanti anticomunisti, miscarii minerilor din 1977 sau a muncitorilor brasoveni din 1987 si, evident, a tinerilor anului 1989.
Parteneriatul societate civila – autoritati, reprezentat prin membri fondatori ai Centrului Rezistentei Anticomuniste coordonat de Vladimir Bukovski, respectiv de ministrul Culturii Adrian Iorgulescu, merge mai departe. In chiar odioasa Casa a Poporului ar putea fi gasit spatiul pentru Muzeul Comunismului din intreaga Europa, asemenea Muzeului Holocaustului de la Washington, pentru a putea fi reflectate crimele si lectiile comunismului si a atrage interesul european si international in Capitala Romaniei. Proiectul prevede ca Muzeul sa fie lansat in circuitul mondial printr-o Conferinta Internationala si completat printr-un Centru de cercetari aflat sub egida Academiei Romane. Alte institutii care au fost deja contactate pentru contributie sunt cele similare din Polonia, Ungaria, Cehia, asociatii ale luptatorilor anti-comunisti, Universitatea Bucuresti, CNSAS, TVR, SRR, Ordinul Arhitectilor si Muzeul National de Arta Contemporana. Avem incredere ca Centrul Rezistentei Anticomuniste va reusi sa duca pana la capat acest proiect impreuna cu toate partile care isi doresc prezentarea adevarului, in interesul Romaniei, au declarat reprezentantii Civic Media si ai Centrului Rezistentie Anticomuniste.
Vezi si: Ana Blandiana, Vladimir Tismaneanu si Nicolae Manolescu expusi la Muzeul Comunismului
Ana Blandiana, Vladimir Tismaneanu si Nicolae Manolescu au stat o luna la Muzeul Comunismului din Bucuresti. Ca exponate.
Conceptiile revolutionar-marxist-comuniste ale falsilor anti-comunisti socio-literati de astazi au fost expuse timp de o luna la Muzeul National de Istorie a Romaniei, in cadrul expozitiei “Epoca de aur – intre realitate si propaganda”, realizata in parteneriat cu Asociatia Civic Media. La sectiunea Proletcultura, ilustrata prin mai multe extrase din presa si literatura comunista au fost prezenti la loc de cinste Ana Blandiana, cu poezia sa revolutionara “PARTID”, Vladimir Tismaneanu, cu articole din “Scanteia tineretului” – “Contradictiile mitului tehnocratic”, revista “Amfiteatru” – “Noua filosofie” si tentatia oraculara si “Viata Studenteasca” – “O conceptie practica si vizionara – Perspectiva totalitatii” si Nicolae Manolescu, cu extrase din “Literatura Romana de Azi 1944 – 1964” si articolul “Partidul – creatorul unui nou tip uman”. Redam pasaje din operele moralistilor impostori si mincinosi care ocupa in continuare, cu tupeu neokominternist, spatiul public (si oficial) romanesc.
PARTID
Candoarea mi-a-nflorit in ochi definitiv
Cu-ntaiul plans in curtea scolii sub castani
Cand clasa mea primea cravata rosie festiv,
Si sufeream respinsa grav de colectiv
Ca nu-mplinism inca noua ani.
Candoarea mi-a crescut de-atuncea dureros,
Cu bratul ridicat deaspura fruntii mult,
Simbolizand ca viata-mi va fi socotita mai prejos
Decat tulburatorul luptelor tumult,
Ca niciodata n-am sa ma separ orgolios
De imnul colectiv si luminos.
Candoarea scrijelata de mana ta lucid In ochii mei, dramatic deschisi spre mana ta,
Oricate maluri s-ar sedimenta,
Nu-mi vor putea-o sterge.
Candoarea ca un zid
Va masura maturitatea mea, Partid.
Ana BLANDIANA
Almanahul “Luceafarul”, 1983
Ploaia
In noaptea asta uda ca o ploaie
Am scris intaiul cintec comunist
De zece zile toamna se jeleste
Si totusi pe santier nu-i nimeni trist…
Oda 1918
Slava neamului acesta
Vremurilor noastre slava!
Slava erei ce se naste
Dusmanita si grozava;
Slava robului de veacuri
Care n-o sa fie rob;
Slava tarii ce inalta
O sesime de pe glob;
Slava!
Slava fericirii
Vremii viitoare slava;
Slava lumii ce se naste
In aceasta ora grava;
Slava anului acesta
Ce-a ucis in colb milenii;
Si de flacari, ca drapelul,
Slava vesnica lui Lenin!
O conceptie practica si vizionara – Perspectiva totalitatii
Sinteza originala, expresie remarcabila a marxismului creator in contemporaneitate, conceptia filosofica si politica a secretarului general al partidului nostru, tovarasul Nicolae Ceausescu, reprezinta prin viziunea generala, prin complexitatea, polivalenta si bogatia de semnificatii pe care le comporta nu atat un ansamblu de idei de incontestabila valoare teoretica cat mai ales un model de raportare intelectuala la realitatile sociale de azi. Asa cum o doreste o intreaga dezvoltare a marxismului si a miscarii muncitoreseti, punctul de vedere al totalitatii concrete care sta la baza intelegerii dialecticii societatii si istoriei este indisociabil de imperativul transformarii revolutionare a lumii, de imperativul practicii social-istorice. Este, fara indoiala, privilegiul unei gandiri de exceptie, acela de a imbratisa, intr-o viziune larga, deschisa, realitatea, urmarind in acelasi timp surprinderea articulatiilor intime, determinatiilor concrete ale fenomenului si proceselor sociale, de a concepe universul in si prin particular, de a afirma particularul si de a-l integra universului, refuzand schematismul si reductionismul, speculatia si orice fel de excese teoretizante. Interiorizand profund necesitatea nedogmatizarii demersului teoretic marxist, tovarasul Nicolae Ceausescu accentueaza asupra faptului ca: ” Nu trebuie sa ne multumim cu cea ce s-a spus odata ci sa reconsideram unele teze daca viata, realitatile, faptele demonstreaza ca ele nu mai corespunde, chiar daca la vremea lor au fost juste”.
(…)
Depistam, deci, in filonul umanist revolutionar al conceptiei tovarasului Nicolae Ceausescu, intelegerea profunda, deplina, a faptului ca totalitatea sociala concreta isi are radacina in om. Ca nu semnifica nimic in absenta lui sau in conditiile ignorarii lui. Or, tocmai socialismul si comunismul tind sa corespunda practic, sa dea intreaga masura reala unei eterne chemari antropocentriste, pe care marxismul o ridica la cea mai inalta cota.
Vladimir TISMANEANU
Viata Studenteasca
Partidul – creatorul unui nou tip uman
23 August 1944 a avut urmarile cele mai profunde in literatura pusa in fata unor probleme umane nemaicunoscute, a unui peisaj social si moral cu totul deosebit. Arta, hranita secole intregi din negare, devine un mod de a afirna noul umanism socialist.
Factorul hotaritor al revolutionarii literaturii noastre este Partidul, chiar numai pentru faptul ca avangarda marxist-leninista a clasei noastre muncitoare e arhitectul structuralelor prefaceri sociale si politice, al unei noi realitati, al unui nou tip uman, mult mai evoluat, care pune scriitorilor probleme noi, mult mai complexe.
Facind din creatia literara o parte integranta a cauzei generala a clasei munictoare, „o literatura cu adevarat libera, legata fatis de proletariat”, Partidul i-a ajutat pe scriitori sa inteleaga ce rol le revine in viata sociala, in lupta pentru construirea si desavarsirea socialismului, aportul pe care il pot aduce la faurirea si dezvoltarea constiintei socialiste, la distrugerea vechii mentalitati.
Insusindu-si ideile marxist-leninismului, scriitorii au dobindit o imagine justa, adecvata a esentei fenomenelor pe care le reflecta, a perspectivei evenimentelor pe care le traiesc.
Inca in primii ani de dupa Eliberare, Partidul a inceput procesul complex si indelungat de inchegare a unui front scriitoricesc unit, a indrumarii literaturii noastre
“Literatura Romana de Azi 1944 – 1964”
Dupa cum materialismul intra – potrivit observatiei lui Engels, citata de Lenin in “Materialism si empiriocriticism”” – intr-un nou stadiu cu fiecare descoperire stiintifica epocala, tot astfel arta isi innoieste infatisarea in raport cu experientele capitale ale umanitatii, cu evolutia – determinata social – a sensibiltatii umane. Fara a porni din niste “reguli” prestabilite, dintr-un program estetic limitativ, literatura insufletita de idealurile epocii socialiste nu este nici o literatura informa, la discretia reproducerii nesemnificative sau a exercitiului fara sens. Expresie a atitudinii comuniste fata de existenta, ea urmeaza dintr-o necesitate launtrica, izvor=ta din insasi natura sa, anumite principii. Principiul fundamental e acela al partinitatii comuniste, al angajarii. “Literatura – scrie Lenin – trebuie sa devina o parte integranta a cauzei generale a proletariatului”.
(…)
Indemnul la cunoasterea profunda, multilaterala a vietii strabate saluturile adresate de CC al PCR conferintelor si congresului scriitorilor, cuvantarile rostite de Gh.Gheorghiu- Dej cu diferite prilejuri. El se desprinde din memorabilele cuvantari tinute de tovarasul Nicolae Ceausescu la int=lnirea conducatorilor de partid si de stat cu oameni de arta si cultura, din mai 1965, si la conferinta din iunie 1965 a organizatiei de partid a orasului Bucuresti. Un amplu rasunet au gasit in constiinta creatorilor de arta cuvintele rostite de tovarasul Nicolae Ceausescu de la tribuna celui de al IX-lea Congres al PCR: “Avem o tara frumoasa si bogata, un popor harnic si cutezator, care timp de peste doua milenii, in ani grei de restriste, infratit cu codrii, raurile si vaile, si-a aparat glia, iar acum, sub conducerea partidului, isi zideste o viata noua. Poporului, adevaratul fauritor al tuturor bogatiilor patriei, trebuie sa-i inchine oamenii de arta si cultura tot ceea ce poate crea mai frumos si mai bun. Desigur, se poate si este necesar sa se creeze in diferite forme si stiluri. Putem spune creatorilor de arta: alegeti tot ceea ce credeti ca este mai frumos in culoare, mai expresiv in grai, redati realitatea cat mai variat in proza, in poezie, in pictura si muzica, cantati patria si poporul nostru minunat, pe cei ce si-au inchinat intreaga viata infloririi Romaniei”. O sustinuta contributie la popularizarea politicii partidului, la atragerea scriitorilor in lupta pentru democratie populara, pentru crearea unei literaturi animate de idealurile contemporane a dat inca din primii ani de dupa eliberare presa de partid si in general presa progresista. “Scanteia” si celelalte cotidiene care sprijineau actiunea partidului comunist, saptamanalele literare si de cultura au intreprins in anii 1944 – 1947 vaste campanii de difuzare a ideilor revolutionare, a conceptiilor consecvent stiintifice, de demascare a teoriilor inapoiate, reactionare, v=nturate de publicisti de dreapta.
Nicolae MANOLESCU
(presedintele Uniunii Scriitorilor din Romania, director Romania literara, ambasador al Romaniei la UNESCO)
Cum si-au petrecut exilul Plesu, Dinescu, Magureanu si Iliescu
Scriitorul Petru Romoşan, patronul Editurii Compania, vă recomandă o ”lectură de vară”: cartea-bombă (cu efect de tsunami) ”Fereastra serviciilor secrete”, în care generalul Rogojan, fostul şef de cabinet al generalului Vlad, face trimitere la câteva dintre personajele-cheie ale revoluţiei: Iliescu, Pleşu, Dinescu, Măgureanu. Şi nu numai.
”Ceauşescu a considerat că, preventiv, Iliescu-Măgureanu-Militaru şi Dinescu-Pleşu trebuie împiedicaţi să se întâlnească pentru a nu se organiza“, se spune despre ”marii disidenţi” în ”Fereastra serviciilor secrete (România în jocul strategiilor globale)”, apărută recent la Editura Compania şi recomandată în paginile ”ring”. O carte în care nu scapă de tuşele grele puse de generalul Rogojan nici alte personaje ale culturii şi politicii româneşti postdecembriste, printre care şi ”micul Führer al culturii române peste hotare”. Despre care vom mai vorbi.
Cazul ”Iliescu”
”Pe când era prim-secretar al Comitetului Judeţean Iaşi al P.C.R., Ion Iliescu a înconjurat de câteva ori Copoul, purtând o lungă convorbire cu academicianul Cristofor Simionescu. Acesta, entuziasmat, s-a confesat că avusese marele privilegiu de a purta o convorbire remarcabilă cu primul-secretar, în care el îl intuieşte pe viitorul preşedinte al României. Comentariul a ajuns la urechile Elenei Ceau¬şescu. (…) Ori de câte ori se punea pe undeva problema alternativei la Ceauşescu, existau şi «suspecţii de serviciu». Ion Iliescu a fost cel mai longeviv şi mai norocos dintre ei”, se spune în carte, printre altele, despre ”Cazul Iliescu”.
KGB-ul, un frate mason şi… ”până unde au întins ruşii coarda” la Uniunea Scriitorilor
De unde venea ”lumina inspiraţiei” pentru unii ”scriitori”? De la Răsărit, bineînţeles. Generalul Rogojan mai dezvăluie: ”La Uniunea Scriitorilor funcţiona un nucleu «de front», foarte activ în unele momente, al KGB-ului. Surprinzător, nucleul era alcătuit din tineri scriitori, dar şi responsabili de cinematografe, cronicari de film ş.a., pretinşi critici ai lui Ceauşescu pentru că nu-i lăsa să scrie despre transformările şi noile realităţi din Uniunea Sovietică. Unii s-au legat cu lanţuri de grilajul Uniunii Scriitorilor şi au chemat la faţa locului corespondenţii presei sovietice acreditaţi la Bucureşti. Azi, unii din acel nucleu se află în prospere relaţii cu «foşti» ai serviciilor sovietice: îl aduc pe fratele (mason) Kondyakov la Palatul Victoria, fac privatizări de succes, se angajează ca mercenari – «analişti» şi «consultanţi» – prin partide, staffuri electorale şi pe lângă lideri politici. Cum erau recompensaţi unii dintre aceşti «activişti de front» ai KGB-ului? Primeau periodic (cam la două săptămâni) coşul cu produse alimentare multrâvnite în acele vremuri de numeroase «lipsuri şi greutăţi» (caviar, votcă, mezeluri, carne, batog, ulei, fructe exotice, cafea, dulciuri etc.), livrat în faţa porţii dintr-o maşină cu număr TC (taxi creditar) a Ambasadei URSS. Singur acest fapt arată până unde au întins ruşii coarda”.
Ion Varlam – diplomat al Școlii Franceze de Științe Politice si descendent direct al logofătului Răducanu Rosetti și domniței Aglae Ghica, fiica domnitorului Moldovei, Grigore Alexandru Ghica, prin strabunicul sau, Radu Rosseti -, fost detinut politic inchis de comunisti de la 14 ani (aviz Dan Puric, utecistul informator la 17 ani!) si membru marcant al exilului romanesc, fost si actual secretar general al Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi (UMRL), devoaleaza o intreaga retea kominternista anti-Romania, activa in Occident dinainte de 1989 si infiltrata apoi pana in maduva tuturor regimurilor de la Bucuresti, pana la actualul, adus la stadiu de osteoporoza in faza terminala.
Pentru a atinge si un subiect la moda, este de consemnat si faptul ca Ion Varlam, cand si-a anuntat Radu Duda candidatura la presedintie, intr-o baie de aplaudaci la Palatul Elisabeta (iar aviz D.P.), s-a gandit sa-i solicite “principelui” sa raspunda la mai multe intrebari legate de legaturile sale cu Securitatea si de felul in care va armoniza statutul sau de membru al casei regale cu o functie intr-o republica. Protestele civilizate ale profesorului Ion Varlam au ramas fara raspuns din partea lui Duda si a sustinatorilor sai, fiind acoperite de muzica de fond care rasuna din boxe, consemna la vremea respectiva WebPhoto.ro.
In acelasi timp, pornind de la aceasta Declaratie si ajungand la semnatarii ei, Ion Varlam sustine ca promotorul acesteia, Mihnea Berindei, a fost un agent de natura sovieto-trotkista, refuzat din acest motiv la “Europa libera”, si care, dupa ce a format GDS-ul sponsorizat de Brucan si Soros, i-a luat la “specializare” si pe alti “tovarasi de drum”, cum ar fi Stelian Tanase, “slefuit de Paleologu”, Gabriel Liiceanu, “un tip cu o inteligenta scremuta” si Alina Tatiana Mungiu Pipidi, care, afirma Ion Varlam, cand a ajuns la Paris, era “o bolsevica imputita-imputita-imputita, o hazaica”, cum se spunea dupa ce a venit Armata Rosie in “vizita” prin Romania. Fostul detinut politic mai afirma ca grupul de agenti anti-Romania isi trage seva de la “Stefan Gheorghiul” Occidentului, London School of Economics, unde, recent, Tismaneanu l-a pus pe presedintele Romaniei, Traian Basescu, intr-o situatie penibila, tarandu-l la LSE-ul lui Soros pentru a inaugura seria de conferinte “Ghita Ionescu”, despre care Ion Varlam subliniza ca a fost “singurul roman trotkist pe care l-a intalnit in Apus”.
Dar iata ce-i spunea Vladimir Tismaneanu despre Ghita Ionescu unui alt presedinte al Romaniei, pe numele sau Ion Iliescu, in cartea lor de rasunet mondial (lansare in Romania, Franta si SUA) MARELE ŞOC- DIN FINALUL UNUI SECOL SCURT – Ion Iliescu în dialog cuVladimir Tismăneanu, de unde se vede cat de “anticomunisti”, pe linie gorbaciovista, erau profesorul de trotkism de la London School of Economics si elevul lui intarziat:
“Intr-un articol intitulat “Personal Power and Political Crisis in România”, pe care l-am publicat în revista „Government and Opposition” (Vol. 24, No. 2, Spring 1989, vi l-am dat în februarie 1990, când ne-am întâlnit, eram împreună cu Dorin Tudoran), revistă editată de regretatul profesor Ghiţă Ionescu, scriam: “Există grupuri în elita comunistă din România profund îngrijorate de actuala criză. Mai mult, aceşti oameni au găsit o sursă de încurajare în reformele lui Gorbaciov” şi mă refeream la dumneavoastră ca simbol al unei posibile alternative la dictatura familiei Ceauşescu; menţionam faptul că, în timpul vizitei lui Gorbaciov la Bucureşti, în mai 1987, Ion Iliescu a fost „expediat” din Bucureşti pentru a se evita o posibilă întâlnire cu oaspetele sovietic. Menţionam, de asemenea, faptul că Ion Iliescu fusese eliminat din conducerea PCR, sub acuzaţiile de „liberalism” şi „intelectualism”. Mai menţionam articolul său „Creaţie şi informaţie” (o critică voalată a ultracentralismului birocratic şi a incompetenţei dominante în epocă) apărut în „România literară” (3 septembrie 1987, p. 19), precum şi importantul profil biografic despre Ion Iliescu publicat în săptămânalul german „Der Spiegel” (9 noiembrie 1987), profil în care, de asemenea, se făcea referire la articolul amintit şi din care se reproducea celebra frază a lui Francis Bacon, întoarsă de dumneavoastră într-o oglindă mai mult decât sugestivă: „ştiinţa înseamnă putere” (Bacon), „ceea ce — adăugaţi dumneavoastră – nu înseamnă că şi reciproca ar fi valabilă”.”… Ati inteles ideea, nu?! 🙂
Dupa “Declaratia de la Budapesta”, Ion Ratiu publica in „Românul liber”(Londra, anul V, nr. 9), dinseptembrie 1989:
GRAVITATEA UNUI GEST POLITIC IRESPONSABIL
Un grup de exilaţi români au semnat la 16 iunie 1989, la Budapesta, textul unei declaraţii „româno-maghiare“, care a scandalizat în egală măsură pe compatrioţii noştri din Transilvania şi din diasporă, pentru că reia tezele revizioniste ale actualului regim de la Budapesta formulate în 1987 de autorii oficialului tratat de istorie a Transilvaniei.
Din ideile confuze şi termenii ambigui ai „declaraţiei“ reiese că autorii ei se pronunţă pentru dislocarea teritorială a Statului român, în favoarea unor considerabile transferuri de suveranitate, şi pentru subordonarea independenţei naţiunilor faţă de interese străine.
În ciuda inconsistenţei ei, „declaraţia“ este un fapt grav deoarece ar putea deveni un precedent în mâna minorităţilor alogene din Basarabia şi Bucovina.
L-am intalnit pe fostul detinut politic Ion Varlam, secretar general al Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi (UMRL), alaturi de Ana Blandiana la conferinta profesorilor Ion Varta si Stephan Courtois despre deportarile si asasinarile comise de bolsevici asupra romanilor din Basarabia si Transnistria. In cadrul dezbaterii care a urmat dupa prelegerile invitatilor, Ion Varlam a facut cateva declaratii aparent socante despre confiscarea anticomunismului de catre fosti comunisti, bolsevici trotkisti, gen Tismaneanu, si cum au manipulat securistii din fostul spatiu sovietic arhivele secrete, acum desecretizate, oferind drept exemplu o tranzactie dubioasa a regimului Iliescu, care a pus la dispozitia Muzeului Holocaustului din Washington, “cu manuta lui Magureanu”, un set de documente despre Antonescu si crimele comise asupra evreilor, pe care Ion Varlam il considera contrafacut. Mai mult, directorul Muzeului Holocaustului, Radu Ioanid, acuza Ion Varlam, este “un colaborator important cu uzaj extern al Securitatii care face parte dintr-o familie de agenti sovietici”. Am considerat ca asemenea afirmatii trebuie completate, asa ca i-am solicitat fostului detinut politic anticomunist un interviu explicativ, pe care il prezint in varianta video mai sus si care ar merita transcris si publicat online. Pana atunci, cateva cuvinte si despre Cine este Ion Varlam:
Un cap politic
Nascut in 1938, descendent al unor familii boieresti, Ion Varlam a fost inchis initial la varsta de 14 ani, ispasind, cu intermitente, noua ani de inchisoare si domiciliu obligatoriu pana in 1963, cand a fost eliberat. In 1965 a ajuns la Paris, unde s-a implicat in activitatile anticomuniste ale Exilului romanesc, studiind totodata stiintele politice, dreptul si finantele publice. A revenit in tara in februarie 1990, facand apoi politica taranista…
Insir aceste date intrucat pentru publicul larg Ion Varlam nu este foarte cunoscut. Asa era si pentru mine – desi ii citisem cateva articole si interviuri – pana la masivul sau volum de dialoguri, publicat de curand la editura VOG si intitulat “Pseudo-Romania. Conspirarea deconspirarii“.
Dupa opinia mea de om strain de activitatea politica (eu si politica – “Ca fait deux”), dar dornic sa ma orientez in realitate, cartea aceasta cu titlu complicat este de departe cea mai trainica analiza facuta situatiei din Romania postdecembrista. Intreprinsa din perspectiva unui militant anticomunist intransigent si independent. O analiza barbateasca, dura, apartinand unui om care este, deopotriva, cultivat (o cultura vasta si solida), instruit si informat. Intr-o tara in care evaluarea politica – si implicatiile sale – se face urechist, suetar, caragialesc, la nivel de Poiana lui Iocan, sau dimpotriva, prin reproducerea papagaliceasca a unor clisee straine, demersul lui Ion Varlam, intemeiat pe o metoda (fara sa fie didactic sau pedant), corelat cu experienta in domeniu – impune si uimeste.
Insa dl Varlam schiteaza in acelasi timp, impecabil, contextul general, explicand ce este globalizarea si care sunt fortele politice reprezentative in lumea apuseana. Schita apartine unui democrat convins, om de dreapta curajos si necomplezent. Stralucite sunt in acest sens observatiile si reflexiile sale despre “terorismul intelectual de stanga” incazarmat in universitatile apusene, despre actualitatea ideii lui Gramsci, potrivit careia “Pana si discursul anticomunist trebuie sa fie facut de comunisti pentru a fi controlat de ei, ca sa nu-i deranjeze”, despre obiectivul nemarturisit al Stangii de a elimina Dreapta si Centrul de pe scena politica… Atunci cand se raporteaza la realitatea romaneasca, Ion Varlam enumera formele si persoanele prin care marxismul resapat a patruns si patrunde la noi.
In pofida titlului cartii, dl Varlam, democrat autentic, este opusul unui conspirationist si adeptul transparentei. El abordeaza in termeni de dictionar politic teme delicate precum masoneria, miscarea legionara, antisemitismul folosit ca santaj sau in beneficiu personal… Uneori formularile sunt memorabile. Iata doua exemple: “Apropierea intre comunisti si legionari o vad prin faptul ca legionarii si comunistii erau singurele miscari fanatice din Romania si cereau membrilor lor o obedienta oarba. (…) In plus, ambele miscari au reprezentat un fenomen nou pentru romani: derbedeismul politic”. “Masoneria (ca si Securitatea, copia ei <<perfectionista>>) este o organizatie care-si acopera preocuparile de natura conspirativa cu pretexte intelectuale si justifica prin sofisme politice pretentia ei de a se situa deasupra legilor (pretinsa ei “suveranitate”)”.
Atunci cand trece de la real la concret, in poiata taranista sau in ograda Aliantei Civice ori a Conventiei Democrate, Ion Varlam devine un remarcabil portretist in descendenta lui I.G. Duca si un caracterolog pe care instinctul nu-l inseala. M-a convins de acest adevar evaluarea catorva personaje cu reputatie publica diafana. Pe autor nu-l mistifica nici ambalajul, nici firma. Uneori ii ajunge un cuvant pentru un om: “Baietelul acela” vrea sa zica Mihai Razvan Ungureanu…
Ion Varlam nu cauta efecte literare si poate de aceea le si obtine ca portretist: Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Emil Constantinescu…
Intr-un capitol al cartii, Ion Varlam se ocupa de Biserica Ortodoxa Romana. Ii cunoaste istoria, stie ce este Biserica, o marturiseste impecabil, respingand coerent si la obiect provocarile cliseistice formulate de un catolicizant rabiat. Ca nu pot fi de acord cu o parte din judecatile si propunerile autorului referitor la Biserica – asta e alta caciula. Important mi se pare faptul ca avem in sfarsit o analiza trainica a Romaniei postcomuniste, cu incursiuni in trecut si amplasare in contextul international actual. O carte care poate constitui un model si care pare sa vesteasca un sfarsit de epoca.
Un interviu-bomba, la propriu, al generalului SRI (r) Aurel Rogojan, despre dedesubturile secrete ale lui 13-15 iunie 1990, refuzat de doua ziare centrale, unul al Puterii, altul al Opozitiei, a fost sesizat imediat de Sorin Rosca Stanescu. Cand am transmis interviul spre publicare colegilor mei de la Ziaristi Onlinemi-a stat pe limba sa scriu in preambul despre moartea presei romane de investigatii si sa afirm ca daca Sorin Rosca Stanescu ar mai fi avut un ziar nu i-ar fi fost teama sa publice textul, indiferent de consecinte, mirosind continutul exploziv al materialului, dezvaluit in premiera si exclusivitate in spatiul publicistic romanesc.
Asa si cu interviul cu generalul Aurel Rogojan, intre timp publicat si de Editura Compania intr-un volum care promite si continuarea, intitulat inspirat “Fereastra Serviciilor Secrete” (macar dupa 20 de ani sa se mai intredeschida!). Daca Rosca Stanescu ar fi avut un ziar cu siguranta ar fi starnit un caz de presa la nivel national, daca ne uitam doar la cateva nume, azi celebre, implicate atunci intr-un potential atentat terorist cu o masina capcana, plasata sub balconul Universitatii: Ion Iliescu, Petre Roman, Adrian Sarbu, numai trei dintre ele, plus “misteriosul general rosu” Ilie Dragoi, aflat sub comanda FSN si a generalului GRU Nicolae Militaru. Cum nu are ziar ci doar un ponton (platforma) online care cam scartaie pe ici pe colo prin locurile esentiale, Rosca Stanescu a publicat, putin grabit, un comentariu despre cazul 13-15 iunie 1990, in care afirma: Atentatul urma sa le fie atribuit asa-zisilor extremisti din randul manifestantilor. Pentru a fi motivata reprimarea protestatarilor (…) In locul masinii capcana a fost utilizata ca diversiune asa-zisa incendiere, de catre manifestanti, a autobuzelor Politiei.
Adevarat, dar doar partial. Si o informare a publicului doar pe jumatate poate sa devina foarte usor o dezinformare. E drept ca Petre Roman a vorbit de “o actiune de tip legionar” in Piata Universitatii, iar Ion Iliescu vedea “steaguri verzi” ridicat pe sediul IGP si speria minerii cu “elemente de-a dreptul fasciste”. Deci isi insusisera discursul. Dar, in ce priveste masina-capcana, schepsisul era altul: Ilie Dragoi, “generalul rosu” al structurilor GRU patronate de Nicolae Militaru, propusese ca “autoturismul sa fie din dotarea unei unitati a SRI“, posibil chiar a Brigazii Antiteroriste (fosta USLA), ca experta in domeniu, unde se mai aflau colegi de-ai colonelului anti-KGB si anti-GRU Gheorghe Trosca, decapitatul din fata MApN ca “terorist”, in decembrie 1989 (recent re-decapitat printr-o decizie semnata de presedintele Traian Basescu). Urmarea ar fi fost “traznet”, ca sa zic asa, dupa descifrarea seriei autoturismului, eventual sub lumina camerelor unor televiziuni “occidentale”, de preferat frantuzesti. Practic se impuscau doi iepuri dintr-o lovitura: si “legionarii” anti-comunisti din Piata Universitatii si “teroristii” anti-KGB din BA.
Un autoturism din dotarea unei unitati a Serviciului Roman de Informatii urma sa fie dotat cu o bomba si sa explodeze, in iunie 1990, in Piata Universitatii. Acesta era planul lansat de “generalul rosu”. Atentatul urma sa le fie atribuit asa-zisilor extremisti din randul manifestantilor. Pentru a fi motivata reprimarea protestatarilor. Aceasta informatie naucitoare este pusa in circulatie de un personaj care se bucura de credibilitate prin insasi biografia lui. Se numeste Aurel I. Rogojan si este autorul unei ample lucrari intitulata “Fereastra serviciilor secrete”, aparuta recent la editura Compania.
Aurel I. Rogojan a lucrat, incepand din 1970, in securitate, ocupand functii dintre cele mai importante, inclusiv cea de sef de cabinet al generalului Iulian Vlad. Dupa 1989, pana in 2006, a continuat sa conduca importante compartimente in SRI. Ei bine, acesta, in cartea sa extrem de bine documentata, vorbeste despre proiectul “generalului rosu” care, in cele din urma, a fost respins de un alt general SRI, Mihai Stan. “Generalul rosu” venise la SRI de la MApN, unde fusese reactivat de generalul kaghebist Militaru, care ii daduse comanda unei unitati speciale a fostului Departament al Securitatii Statului, ramasa intacta si in noua organigrama.
Alte detalii, la fel de senzationale, ne fac, pentru prima data, sa intelegem ce s-a intamplat in realitate in iunie 1990. La 11 iunie, Ion Iliescu a convocat o intalnire la Scrovistea. Au participat, printre altii, Gelu Voican Voiculescu, ministrul de Interne, generalul Mihai Chitac, seful Inspectoratului General al Politiei, generalul Corneliu Diamandescu, generalul Victor Atanasie Stanculescu, generalul Vasile Ionel, Virgil Magureanu, seful SRI, procurorul general Gheorghe Robu, Nicolae S. Dumitru, primvice-presedintele FSN. Ion Iliescu a cerut ca, pana a doua zi, sa se intocmeasca un “plan de actiune” pentru “eliberarea” Pietii Universitatii, la operatiune urmand sa participe forte ale Ministerului de Interne, efective de politie militara ale Ministerului Apararii si forte antiteroriste apartinand Serviciului Roman de Informatii. Imediat, la sediul MAI, Mihai Chitac, generalul Diamandescu si prim-vicepresedintele FSN N.S. Dumitru au stabilit detaliile. N.S. Dumitru s-a angajat ca va aduce cateva mii de muncitori de pe marile platforme industriale ale capitalei, precum si mineri din Valea Jiului si Filipestii de Padure.
In locul masinii capcana a fost utilizata ca diversiune asa-zisa incendiere, de catre manifestanti, a autobuzelor Politiei. Aflam din aceeasi lucrare ca in Piata Universitatii au actionat si membri ai Batalionului cercetare-diversiune de la Buzau.
O alta informatie care poate face astazi senzatie este ca, in ziua de 13 iunie, desi se stia in mod oficial ce urma sa se intample, toti sefii structurilor centrale si teritoriale ale Serviciului Roman de Informatii se aflau scosi din dispozitiv, intr-o instruire profesionala. Cand agentii provocatori ai serviciului secret al Ministerului de Interne si ai Batalionului cercetare-diversiune au atacat perimetrul Ministerului de Interne si al sediului de atunci al SRI, au incendiat si autoturismele aflate in parcare. In mod straniu, cu cateva zile inainte, personalul “serviciului de protectie a obiectivelor politice”, apartinand serviciului secret al Internelor, si-a pus la adapost autoturismele.
Misteriosul “general rosu” este Ilie Dragoi, care si-a incheiat cariera in calitate de expert parlamentar in materie de servicii secrete.
62 de ani de la deportările staliniste din 5-9 iulie 1949
Masa Rotunda si lansare de carte la Universitatea Bucuresti, Sala Senatului, Facultatea de Drept, joi, 7 iulie, ora 16.00
“Asasinarile in masa din RASS Moldoveneasca in perioada Marii Terori (1937-1938) si deportarile in masa din RSS Moldoveneasca din 13-16 iunie 1941 si 5-9 iulie 1949″.
Lansare de carte:
1. Ion Varta, Tatiana Varta, Igor Sarov, Asasinarile in masa din RASS Moldoveneasca in perioada Marii Terori (1937-1938),vol.1, Documente desecretizate din arhivele MAI si SIS ale Republicii Moldova. Chisinau, Editurile Arc si Cartdidact,2010, 824 pag.;
2. Ion Varta, Deportarile in masa din RSS Moldoveneasca din 13-16 iunie 1941. Studiu. Documente desecretizate din arhivele MAI si SIS ale Republici Moldova. Chisinau, Editura Litera, 2011, 345pag.;
3. Ion Varta, Deportarile in masa din RSS Moldoveneasca din 5-9 iulie 1949. Studiu. Documente desecretizate din arhivele MAI si SIS ale Republicii Moldova. Chisinau, Editura Litera, 2011,918 pag.
La conferinta va participa si profesorul Stephane Courtois, invitat special al istoricului basarabean Ion Varta.
Conform datelor Asociaţiei foştilor deportaţi şi deţinuţi politici din Republica Moldova, în Basarabia mai sunt în viaţă aproximativ 8.600 de victime ale represiunilor staliniste, care constituie doar 9 % din numărul tuturor deportaţilor.
Ziaristi Online a prezentat deja, in premiera in spatiul publicistic romanesc, extrase din volumul despre Asasinarile in masa din RASS Moldoveneasca in perioada Marii Terori.
Istoricul Ion Varta, membru al Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului totalitar comunist, a lansat deja la Chisinau primul volum de documente ştiinţifice din ediţia „Deportările în masă din RSS Moldovenească din 5-9 iulie 1949. Operaţiunea „Sud”. Lucrarea a fost recomandată spre publicare de Institutului de Istorie Socială „ProMemoria”.
Presedintele Traian Basescu i-a decorat pe Andrei Ivantoc, Alexandru Lesco si Tudor Popa cu Ordinul National “Steaua Romaniei” in grad de Cavaler, la o luna de la eliberarea ultimilor detinuti politici romani din Europa. La evenimentul desfasurat la Palatul Cotroceni au participat familiile celor trei, consilieri prezidentiali si de stat din cadrul Administratiei Prezidentiale, primarul Adriean Videanu, actorul Radu Beligan, soprana Mariana Nicolesco, reprezentanti ai Asociatiei Civic Media de la Bucuresti si ai tinerei generatii de la Chisinau.
Dupa ce au primit Ordinul National Steaua Romaniei pe 3 iulie 2007, Tudor Popa, Andrei Ivantoc si Alexandru Lesco au primit pe 12 iulie, acelasi an, si titlul de “Cetatean de Onoare al Municipiului Bucuresti”, la initiativa primarului general al Capitalei, Adriean Videanu, in urma propunerii Asociatiei Civic Media. Decernarea acestei distinctii s-a facut in aplauze generale chiar la inceputul sedintei Consiliului General al Municipiului Bucuresti, de catre primarul Adriean Videanu, care a imbracat special pentru eveniment esarfa cu tricolor. Primarul le-a multumit celor trei pentru sacrificiul lor. La ceremonie a fost prezent si Prefectul Capitalei.
“Ne aflam intr-un moment emotionant si istoric. Acesti oameni au infruntat un regim despotic la Tiraspol si trebuie sa fie pentru noi si copiii nostri un exemplu de urmat. Sacrificiul celor trei eroi este un exemplu de cum trebuie sa ne tratam neamul si glia”, a declarat de la tribuna sedintei CGMB, consilierul Doru Giugula. Vizibil emotionat, Alexandru Lesco a multumit “din tot sufletul” pentru aceasta distinctie. Propunerea decernarii acestui titlu a fost luata in cadrul intalnirii de acum doua saptamani cu noul primar al Chisinaului, Dorin Chirtoaca cand reprezentantii Asociatiei Civic Media au propus celor doua capitele romanesti sa se infratateasca simbolic si prin conferirea acestei distinctii celor trei eroi romani. Primarul Capitalei, Adriean Videanu, a imbratisat imediat ideea urmand ca si Dorin Chirtoaca, tanarul primar anticomunist al Chisinaului sa le decerneze celor trei aceelasi titlu, ceea ce s-a si intamplat ulterior.
Roxana Cosma, consilier general si membru in Comisia de Cultura a CGMB, ne-a declarat: “Din punctul meu de vedere, este o onoare sa pot vota pentru acordarea unei asemenea distinctii celor trei luptatori. Admir curajul lor, admir verticalitatea lor, admir puterea de care au dat dovada pe parcursul acestor ani de detentie care s-a dovedit a fi ilegala – pentru ca avem o decizie a Curtii de la CEDO care nu a fost respectata. Am o mare admiratie pentru spiritul lor de reintregire a neamului romanesc, si pentru sufletul cald de romani ce bate in pieptul oamenilor acestia.”
Tudor Popa, Alexandru Lesco si Andrei Ivantoc au devenit Cavaleri ai Romaniei
Presedintele Traian Basescu i-a decorat pe Andrei Ivantoc, Alexandru Lesco si Tudor Popa cu Ordinul National “Steaua Romaniei” in grad de Cavaler, la o luna de la eliberarea ultimilor detinuti politici romani din Europa. La evenimentul desfasurat la Palatul Cotroceni au participat familiile celor trei, consilieri prezidentiali si de stat din cadrul Administratiei Prezidentiale, primarul Adriean Videanu, actorul Radu Beligan, soprana Mariana Nicolesco, reprezentanti ai Asociatiei Civic Media de la Bucuresti si ai tinerei generatii de la Chisinau. Presedintele Basescu a fost foarte emotionat la decorarea celor trei eroi romani, observandu-se lacrimi in ochii sai in momentul in care a vorbit despre anii de inchisoare ai militantilor pentru romanism.
July 14th, 2011 
VR 
Sub titlul “Fonfleu de presa – intenţia PDL de a desfiinţa Institutului Revoluţiei” revolutionarul timisorean Marius Mioc face o analiza de mare bun simt, nu numai jurnalistic. Demonstrand cum poate fi manipulata opinia publica prin vuvuzele acoperite din presa (SIE angajeaza si “analfabeti”?), Marius Mioc aduce aminte ca “Institutul lui Iliescu” (IRRD) nu poate fi supt de “Institutul lui Tismaneanu” (ICCMER) pentru simplu fapt ca primul apartine de Parlamentul Romaniei iar al doilea a aparut pe lume din pixul lui Boc. Nici o Hotarare de Guvern (chiar bagata “la scurt”, de “urgenta”), nu poate desfiinta o institutie a altei puteri a statului. A, ca Baconschi si colegii lui de clan, care mai acoperiti, care mai descoperiti, i-au suflat lui Basescu in ureche cine stie ce mare gaselnita electorala anti-PSD-ista, din care Tismaneanu sa iasa in fata pe post de Oedip ca sa-l sperie de moarte pe Laios Iliescu, dupa cum a facut-o si Ilici cu tatal lui adoptiv (dar mai ales cu mama, Elena) Ceausescu, e foarte posibil. Faza nasoala, ca sa zic asa, e ca ramane cu doamna Nina Iocasta pe cap si o sa se supere fetele lui Leonte, Anca Rautu – Oroveanu si Elena Rautu – Coller, care-l asteapta ca pe… olandezul ratacitor (sau era zburator?).
Posted in 
Tags: 
