Camil Tulcan, creatorul RasterPoint, a publicat dupa 24 de ani un film realizat de tatal sau, Doru Tulcan, la Timisoara, in ziua de 19 decembrie 1989, pe o pelicula de 8 mm. Il prezentam aici, cu multumiri:
În mentalul colectiv maghiar, evenimentele din decembrie 1989, în mod special circumstanţele cu semnificaţie neechivocă de la Timişoara, au fost percepute şi ca o mişcare naţională proprie, dovada fiind, pe de o parte, explozia exceselor xenofobe împotriva românilor, iar, pe de altă parte, escaladarea separatismului etnic, în formele şi modalităţile care au amorsat conflictul interetnic din 19-20 martie la Târgu Mureş.
Fostului consilier pe problemele de culte si cultura ale Presedintelui Traian Basescu, fost Ministru de Externe al Romaniei in Guvernul Boc, fost ambasador al României la Paris si Vatican si fost inspector MAE in jacuzzi-ul ambasadoarei Vulpe din Australia, teologului de serviciu Teodor Baconschi – nasul ambasadorului Lizarduca de la Chisinau – , in visele lui umede “catindat” in cuplu prezidential cu MRU, pe 18 decembrie 1989, cand la Timisoara se murea, ii ardea de felicitat coloneii de Securitate ai RSR.
Eu aduc dovezi că românii au fost consideraţi de sovietici nu doar ca un stat răzvrătit. Au fost consideraţi inamicul principal în Blocul estic. Dar pot accepta o opinie contrară cât timp ea este susţinută cu dovezi şi argumente.
Consilierul sovietic, sub acoperire, Denis Patapievici a instrumentat delaţiunile prin care s-a fabricat “Lotul de la Finanţe”. Ministrul Aurel Vijoli şi elita finanţiştilor români au fost judecaţi şi condamnaţi sub acuzaţia de introducere a politicilor monetare liberal-titoiste, în dauna “învăţăturilor progresiste“, cu care consilierii lui Stalin au venit să lichideze reacţionarismul din gândirea înalţilor demnitari, de care noul regim nu se putea, încă, debarasa.
Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România a organizat cu mare fast, un eveniment inedit, într-o premieră absolută – Premiile Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România – ”Eminescu, ziaristul“.
Daca nu as fi cazut intamplator, la un prieten, peste Jurnalul de seara de ieri, zapat pe la toate televiziunile, nu as fi scris randurile de mai jos. Caci, despre morti, numai de bine. Dar Radu Vasile nu este un mort oarecare, decorat, iata, post-mortem de presedintele Romaniei, Traian Basescu, cu Ordinul National “Steaua Romaniei”, ci este si un personaj al istoriei post-decembriste a Romaniei. Si istoria obliga. Obliga la adevar. Or, in nici unul dintre jurnalele Tv presarate cu inserturi melodramatice si, apoi, din stirile consultate online privind moartea fostului premier Radu Vasile nu am gasit adevarul. Ci numai minciuni prin omisiuni pe banda. Incepand cu HotNews, care ii ridica niste ode a la Scanteia, regasite si in succesorul organului PCR, “Adevarul“, si pana la “obiectivul” cotidian Ziarul Financiar si “enciclopedia” Wikipedia (editia in engleza si in romana). Si anume, ce se “uita”, in mod special? Ca Radu Vasile a fost colaborator al Securitatii, responsabil cu informari asupra activitatii studentilor straini (si nu numai). Adica un fel de Mona Musca fara fusta. Sigur, poate nu-i nimic rau in asta. Dar e un adevar lipsa din biografia sa “oficiala”. Iar povestea este ceva mai complicata; pentru ca el a fost instalat in functia de prim-ministru al Romaniei, in 1998, de catre presedintele “anticomunist” si “antisecurist” Emil Constantinescu, desi acesta stia ca Radu Vasile a colaborat cu Securitatea, dupa cum avea sa marturiseasca de abia in 2006!
Apoi, ce se mai trece asa, rapid, la “si altele”: aprobarea de survol data avioanele NATO, in principal la ordinele mafiotilor mondialisti din Administratia SUA, care, ajunse in Iugoslavia, au bombardat salbatic o capitala europeana, pentru prima oara de la sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial, provocand uciderea a mii de civili. Chiar si de Sfintele Pasti si cu sustinerea directa a lui Emil Constantinescu, Zoe Petre si Andrei Plesu. Chestiunea asta, oriunde pe pamant, dar mai ales la Judecata de Apoi, se numeste complicitate la crima.
Ce se mai uita: Radu Vasile si-a incalcat credinta in care fusese botezat, trecand la catolicism si, dupa propriile afirmatii, intrand in organizatia oculta “Opus Dei”. La capitolul laude de sine se batea in piept cu Teodor Anatol Baconschi care “l-a adus” pe Papa Ioan Paul al II-lea in Romania. Saracii, nici unul nu putea intelege peste propriul ego nemasurat ca Papa a venit in Romania animat doar de interesele materiale si georeligioase ale Vaticanului.
Pentru mine personal Radu Vasile ramane personajul marunt care astepta cuminte pe un scaunel la usa lui Sorin Rosca Stanescu, chiar inainte de a fi numit prim-ministru, in timp ce noi ne foiam de colo-colo cu chestiuni editoriale. Dincolo de aerul sau umil am retinut ca era purtatorul unui ghiul mare tiganesc asezonat cu o unghie lunga, nataiata, la degetul mic. Pentru sare si clei din ureche, probabil. Dupa ce SRS l-a facut de ras in fata noastra, cu unghia si ghiulul lui de aur, a revenit si ca prim-ministru, stand pe acelasi scaunel, dupa ce isi lasase SPP-istul dincolo de usa anticamerei, pana cand a fost primit in biroul Nasului. Si ne-a aratat, mandru, celor din colegiul de redactie, mana sa, acum fara ghiul si cu unghia de la degetelul mic taiata.
Ridicol, pe 13 decembrie 1993, Radu Vasile, alaturi de alti informatori-demnitari, intre care Alexandru Paleologu, semna excluderea informatorilor Securitatii din aparatul de stat. 🙂
MOTIUNEA nr. 1 din 13 decembrie 1993
EMITENT: PARLAMENTUL ROMANIEI
aparuta in MONITORUL OFICIAL nr. 302 din 21 decembrie 1993
Parlamentarii mai jos semnati, considerind ca este de datoria lor sa contribuie la asanarea morala a societatii romanesti si la schimbarea practicilor si mentalitatilor comuniste, declara in mod ferm ca astazi a devenit inadmisibila si nedemna numirea, alegerea sau mentinerea in structurile organelor puterii in stat, in functii de decizie sau de conducere, in autoritatile sau institutiile publice ori in conducerea si indrumarea invatamintului de orice grad etc., a tuturor persoanelor care in perioada 1945-1989 au lucrat cu buna-stiinta ca informatori ai securitatii (ori ai altor servicii straine similare), depunind note informative sau folosind alte modalitati prin care denuntau convingerile politice ori atitudinea comunista sau antisovietica a cetatenilor romani, fiind sau nu retribuiti pentru aceasta activitate.
Pericolul pe care il reprezinta aceasta categorie de persoane care a insemnat in mod real una din principalele forte ale odiosului aparat represiv al securitatii, prezent prin ei peste tot (in casele noastre, ca prieteni, la serviciu, drept colegi, pe strada, ca simple cunostinte, in inchisori, ca detinuti etc.), consta in aceea ca si in situatia in care s-ar dezice si ar regreta aceasta activitate infamanta, ei vor ramine in continuare usor de manipulat si de santajat de orice forte oculte si deci incompatibili cu ocuparea unor functii si posturi de raspundere.
Nu trebuie uitat ca prin actele lor de tradare si delatiune aceste persoane au determinat arestarea si suferinta a sute de mii de oameni, dintre care multi au fost ucisi.
Avind in vedere faptul ca nu mai exista riscul ca aceste persoane sa devina tinta unor acte de violenta sau de alt gen, intrucit pina astazi in Romania n-a existat nici un caz in care fostii detinuti politici sa fi agresat fizic sau verbal pe vreunul dintre fostii lor tortionari, anchetatori de securitate, temniceri, judecatori etc., cerem publicarea listelor agentilor informatori ai securitatii sau ai altor servicii straine (din perioada 1945-1989), in conformitate cu prevederile alin. 2, dupa ce, in prealabil – in mod obligatoriu -, vor fi verificate de o comisie parlamentara special desemnata.
In scopul celor aratate, detinatorii de arhive sau de alte date au obligatia sa nu distruga si sa nu ascunda sau sa instraineze nici un fel de documente, acte etc., care se refera la aceasta problema.
Semnatarii documentului ii declara in fata tarii pe agentii informatori din categoria amintita nedemni de a mai detine functii ori de a ocupa posturi importante in stat (Presedinte, prim-ministru, membru al Academiei, al Curtii Supreme de Justitie, al Curtii Constitutionale, membru in Guvern, judecator, parlamentar, prefect, primar, ofiter superior etc.).
Motiunea constituie, totodata, un exemplu pentru generatiile viitoare, exprimind vointa acestui popor ca niciodata sa nu se mai repete in Romania asemenea acte deplorabile, iar delatiunea sa fie socotita un act reprobabil.
Documentul va fi supus dezbaterii si aprobarii plenului fiecareia dintre cele doua Camere.
Senatori ——————————————————————————Nr. crt. Numele si prenumele Grupul parlamentar ——————————————————————————
Fostul presedinte Emil Constantinescu a afirmat, ieri, ca, in 1998, a vazut dosarul de colaborator al Securitatii al lui Radu Vasile, atunci cand acesta a devenit prim-ministru. “Exista un angajament semnat, dar nu exista dovada ca si-a turnat colegii (Vasile era atunci profesor universitar – n.red.). Era vorba despre studentii straini”, a spus Constantinescu, la o dezbatere pe tema condamnarii comunismului, organizata de catre Fundatia Horia Rusu.
Fostii sefi ai SRI si SIE spun ca Radu Vasile a semnat cu Securitatea
Doi fosti sefi ai serviciilor secrete in administratia Emil Constantinescu, Catalin Harnagea (SIE) si Costin Georgescu (SRI), au afirmat ieri ca fostul sef al Guvernului intre 1998 si 1999, Radu Vasile, a avut un angajament la Securitate.
Harnagea a spus ca colaborarea lui Radu Vasile a fost descoperita in 1998 de CSAT, in vreme ce Georgescu a afirmat ca acest episod s-ar fi petrecut in 1999. In orice caz, membrii CSAT au stiut de aceasta colaborare, dar nu au facut-o publica.
Radu Vasile nu a putut fi contactat ieri pentru a lamuri aspectele legate de presupusa lui colaborare cu Securitatea.
Radu Vasile, pe atunci fruntas al PNTCD, s-a aflat in fruntea guvernului din primavara anului 1998 (dupa debarcarea lui Victor Ciorbea) si pana la sfarsitul lui 1999. Colaborarea sa cu Securitatea a fost adusa la cunostinta Consiliului Suprem de Aparare a Tarii (CSAT) de SRI la mijlocul anului 1998 (potrivit lui Harnagea) – cand Vasile era deja in fruntea Guvernului – dupa ce fostul presedinte Emil Constantinescu a cerut detinatorilor de arhive sa verifice daca membrii CSAT au colaborat cu Securitatea.
Potrivit lui Harnagea, SRI a prezentat CSAT un raport care spunea ca seful Guvernului a semnat un angajament la Securitate. SRI a spus, afirma Harnagea, ca Vasile nu ar fi facut politie politica. Drept urmare colaborarea sa cu Securitatea nu a fost facuta publica. Notele sale la Securitate ii privea pe studentii straini si ar fi fost date in perioada in care Vasile era cadru didactic la ASE. Vasile a fost lector la ASE intre 1972 si 1989.
CSAT a anuntat in 1999 ca nici unul dintre membrii guvernului Radu Vasile nu a colaborat cu Securitatea. Acelasi lucru l-a spus si despre membrii viitorului guvern condus de Mugur Isarescu.
“S-a intamplat in 1998 (descoperirea colaborarii – n. red.), cand nu exista legea Ticu (legea CNSAS – n. n.) si nici CNSAS ca institutie. Chiar daca era dovedit, nu aveam ce-i face, pentru ca nu aveam cadru legal. Dupa 2000, dosarul a fost trimis la CNSAS, dar Radu Vasile nu a mai fost persoana publica si dosarul sau a ramas neverificat”, crede Catalin Harnagea, fostul sef al SIE. CNSAS nu a dorit sa comenteze.
Trebuie spus insa ca din 2000 pana in 2004 Radu Vasile a fost senator ales pe listele PD, drept urmare cand a fost pus pe lista electorala ii trebuia verificata, potrivit legii CNSAS atunci in vigoare, colaborarea cu Securitatea. CNSAS a inceput sa functioneze efectiv pe la mijlocul anului 2000, iar alegerile au avut loc in toamna aceluiasi an.
Mai trebuie amintit ca in administratia Constantinescu unul dintre membrii guvernului a platit cu functia dupa ce s-a aflat ca a semnat un angajament cu Securitatea. Este vorba despre Francisc Barany, ministru al sanatatii. Colaborarea sa a fost facuta publica de un fost ofiter al Securitatii, iar Barany a demisionat in 1998.
Harnagea si-a amintit ieri ca la sedinta in care CSAT a discutat raportul SRI care vorbea despre colaborarea lui Radu Vasile a fost prezent si acesta din urma. El era vicepresedintele CSAT, dat fiind calitatea sa de sef al Guvernului.
In luna aprilie, fostul presedinte Emil Constantinescu a declarat ca a vazut dosarul de Securitate al lui Radu Vasile pe vremea in care se afla in fruntea tarii. Dupa declaratiile din aprilie ale lui Constantinescu, replica lui Radu Vasile a fost ca l-ar putea da in judecata pe fostul presedinte. El a spus ca nu a facut politie politica, argumentand chiar cu declaratiile CSAT care a spus in 1999 – deci dupa ce CSAT a aflat de angajamentul sau – ca nici unul dintre membrii guvernului nu a colaborat.
Despre colaborarea lui Radu Vasile cu politia politica s-a vorbit in PNTCD chiar dinainte ca el sa ajunga in fruntea guvernului. Radu Vasile a negat insa ca ar fi colaborat.
Vasile a ajuns sef al Guvernului dupa debarcarea lui Victor Ciorbea. Acesta din urma a fost schimbat in urma unui crize provocate de actualul presedinte Traian Basescu, pe atunci ministru al transporturilor.
Uniunea Social Democrata, USD, (PD si PSDR, partid absorbit ulterior de PSDR, absorbtie care a dat nastere PSD) guverna alaturi de CDR (taranisti, liberali, ecologisti) si UDMR. PD si-a retras la inceputul lui 1998 oamenii din Cabinetul Ciorbea in urma unor acuzatii ale lui Basescu la adresa premierului, provocand, dupa saptamani de criza, caderea guvernului. Radu Vasile, pe atunci secretar general al PNTCD, a facut presiuni in partid pentru a fi numit premier, el fiind preferat si de PD care a insistat pentru numirea sa.
La finele lui 1999, Vasile a plecat din fruntea guvernului, dar nu inainte de a provoca o criza institutionala. Este vorba despre faptul ca el nu voia sa demisioneze, iar presedintele tarii nu putea, potrivit Constitutiei, sa-l demita. Dupa ce a plecat din fruntea guvernului, Radu Vasile a plecat si din PNTCD si si-a facut un partid. Insa in 2000 a intrat in Senat pe listele PD. Dupa 2004, cand nu a mai ajuns in Parlament, a disparut, practic, din viata politica.
Am aflat zilele acestea că domnul Traian Băsescu este supărat pe domnul Mihai Răzvan Ungureanu, fostul său ministru de Externe, demis din funcţie, fostul său şef demisionar al SIE, fostul său prim- ministru, demis de Parlament după o evoluţie precoce de 72 de zile, şi, de-acum, şi fostul său prezidenţiabil. Spre deosebire de Tudor Postelnicu, care şi-a recunoscut erorile în public într-un mod original, Traian Băsescu alege să-şi exprime nemulţumirile de alcov prezidenţial prin prepuşii săi, ultimii care i-au mai rămas. După o aruncare cu buzduganul “feisbucistă” cam nereuşită a domnului Sebastian Lăzăroiu – consilier la case mari: “Spiru Haret”, Realitatea TV şi Cotroceni (conform declaraţiei sale de avere) – aflăm ce-l doare pe domnul Traian Băsescu chiar de la doamna Elena Udrea şi tot prin mijloace electronice: o “intervenţie” TV. Chiar dacă este deja intens ventilat, merită reprodus citatul, pentru o eventuală istorie a presei: “Dacă te dezici de un om care te-a numit în funcţii, în toate funcţiile în care ai fost şi care te-a desemnat aşa dintr-o dată, din senin, pe tine ca fiind cel care trebuie să salvezi PDL, să fii cel care îl conduce de acum încolo, şi candidat la preşedinţie şi viitorul şi tot şi, la un moment dat, când ţi se pare că planurile nu mai sunt aceleaşi, îl dezici pe cel care a făcut toate lucrurile astea pentru tine, atunci Lăzăroiu a avut dreptate că asta arată lipsă de caracter”.
Un blogger subtil, Traian Mitrică, observă pe portalul său, “Politica ta“, că în această frază sunt câteva cuvinte care nasc întrebări, destul de adânci, respectiv: “Te-a desemnat aşa dintr-o dată, din senin, pe tine”. Chiar aşa, cum a ajuns Mihai Răzvan Ungureanu, acum deja fostă stea a MAE, SIE, PFC, PDL şi ARD, “în toate funcţiile în care a fost”? “Din senin”?
(…)
Mărirea lui Ungureanu şi a “civililor” strâns uniţi în jurul său a fost pecetea care i-a adus decăderea lui Băsescu, până la stadiul de formolizare în care se află azi. Din păcate, nici ultima asistentă de gardă din serviciul mobil de urgenţă şi reanimare prezidenţială nu cred că mai poate face ceva, în ciuda aptitudinilor sale evidente. Soarta lui Băsescu este pecetluită. Tudor Postelnicu a fost mai cinstit.
Experimentatul diplomat Serghei Victorovici Lavrov este ministru de Externe al Federatiei Ruse de opt ani si se afla in prezent la al treilea mandat. Aceasta continuitate imperiala denota modul in care trateaza Diplomatia Rusia. In aceeasi perioada, daca numaram si doua interimate, asigurate de Tariceanu si Predoiu, Romania a avut 11 ministri de Externe. Cristian Diaconescu a fost de doua ori sef in Aleea Alexandru, dar, in total, daca-i adunam lunile mandatelor de abia daca ajunge la un an de ministeriat. Geoana si Comanescu au reprezentat vechea garda, de diplomati de cariera, Marga de musca-n lapte si Corlatean de ariergardist pe urmele fostilor sai magistri. De departe cei mai catastrofali ministri de Externe pe care i-a avut Romania, in aceasta perioada dar si in intreaga istorie a diplomatiei romane, sunt produsele cooperativei de agitprop “Noua Europa” scoase din jobenul rapciugos al lui Soros de cuplul contra naturii Basescu – Plesu. Respectiv “trio formidable”: Mihai Razvan Ungureanu, in prezent “os de aradean”, Adrian Cioroianu, “yesman” desavarsit, si Teodor “Dorel” Baconsky, teologul din Jacuzzi, tustrei demisi din functie pentru activitatea lor lamentabila. Prosti la MAE, buni in Parlament, forul suprem al Romaniei? Haida, de! Daca Romania se afla in haznaua in care se scufunda astazi nu este numai din cauza serviciilor speciale si a noastra, ca nu am facut ce a trebuit cand a trebuit, cat, mai ales, din cauza imbecililor care au condus-o, mai ales a celor din “fruntea” diplomatiei inexistente a Romaniei. Cand aud, azi, tot felul de habarnagii din presa si politica discutand savant pe nas despre Tezaur, fara macar a sti ce contine, sau despre Transnistria, fara macar a fi siguri ca stiu unde e pe harta, ma ia din nou amocul de emigrare. Fara indoiala, numai animalele politice care se numesc Iliescu si Basescu pot genera asemenea sentimente nefiresti care au dus la pustiirea Romaniei de valorile sale umane si la destararea in masa a romanilor, cu efecte distrugatoare asupra prezentului si viitorului natiunii. Dar sa ne intoarcem la Rusia “noastra”. Rusia face ce stie, dintotdeauna. Nimic nu mai este nou si nu ar trebui sa ne surprinda din partea ei. Totul este deja scris, de la Petru cel Mare citire. Asa si cu Tezaurul si Transnistria. In primul si singurul interviu pe care – din cate stiu – l-a acordat unui ziarist roman, seful diplomatiei ruse da cheia tratarii problemelor dintre Romania si Rusia inca din urma cu 7 (sapte) ani. Urechi nu s-au gasit, pana acum, sa-l auda, nici creiere sa-l inteleaga, daramite vreun barbat de stat care sa-i raspunda cu demnitate si responsabilitate, calitate si simt incompatibile cu gargara cu care ne-am obisnuit in ultimii ani. Opt ani de scandal si sapte ani de “diplomatie” irosita, pentru a ne gasi exact in acelasi punct, mort, in relatia cu Rusia. Cu mici exceptii, extrem de notabile: oameni ca filosoful Constantin Barbu, cel care a reusit, iata, de unul singur, sa extraga din bunkerele Rusiei un al doilea Tezaur romanesc si universal – Operele lui Dimitrie Cantemir. Republic aici, pentru ochii celor care vor sa vada, si sa inteleaga, interviul pe care mi l-a acordat Serghei Lavrov in urma cu exact sapte ani.
Ziua, Joi, 10 noiembrie 2005
Ministrul de externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a acordat un interviu in exclusivitate sefului Departamentului Externe al ziarului ZIUA, Victor Roncea
Rusia ne da praful de pe Tezaur
Rusia isi permanentizeaza prezenta militara din Transnistria, este stirea principala rezultata in urma vizitei ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov, la Bucuresti. Ministrul rus a afirmat ca in zona separatista transnitreana sunt in misiune 500 de militari rusi membri ai “fortei de pace” si inca 1000 care asigura paza depozitelor de munitii ale fostei Armate a XIV-a ruse, cifre contradictorii cu alte rapoarte neoficiale. Rusia este deranjata de planurile Statelor Unite de a instala mai multe facilitati militare in Romania, la Gurile Dunarii si Marea Neagra, este o alta remarca importanta pe care seful diplomatiei ruse a lasat-o sa razbata in cadru public, printre foarte putinele declaratii oficiale. Secretarul de Stat al SUA, Condoleezza Rice, este asteptata luna viitoare la Bucuresti pentru a semna cu presedintele Traian Basescu acordul bilateral privind bazele mobile americane. In exclusivitate pentru ZIUA, Serghei Lavrov a raspuns, in tonul diplomatiei ruse, mai multor intrebari legate de problematicele relatii romano-ruse.
Trecutul este o realitate care apartine istoriei
Rusia este una din marile puteri ale lumii. In istoria noastra comuna, Rusia, in cautarea spatiului sau geopolitic vital, a traversat spatiul Romaniei de mai multe ori, lasand in urma rani care nu s-au vindecat nici pana acum. Cum ar fi Basarabia, nordul Bucovinei, Tinutul Herta, Insula Serpilor si chiar unele parti importante din Delta Dunarii. Regimul comunist impus, de asemenea, cu forta Armatei rusesti si romanii deportati in Gulaguri au adancit aceste rani si mai mult. Inaintarea Rusiei in Europa prin Romania l-a facut pe unul din marii nostri politicieni, Take Ionescu, sa ii numeasca pe rusi “dusmanii naturali” ai poporului roman. Ce considerati ca ar putea fi facut pentru inlaturarea aceste sentimente, deosebit de actuale pentru romani, in pofida declaratiilor de la nivel oficial?
Intrebarea dumneavoastra vorbeste despre cat de complicata a fost istoria relatiilor dintre tarile noastre in secolul XX, mai ales in perioada interbelica si in anii celui de-al doilea Razboi mondial. Cu toate acestea, consideram ca in prezent este important sa ne concentram atentia in primul rand la ceea ce se intampla astazi in relatiile noastre si cum vor arata ele maine. Este important sa ne dam seama unde ne aflam, sa ne straduim sa folosim toate posibilitatile pe care ni le ofera viata internationala extrem de dinamica si sa atingem orizonturi noi de colaborare. Asa cum remarca presedintele Vladimir Putin inca din anul 2003, in discutia avuta cu seful statului roman, nu trebuie sa lasam ca istoria sa ne traga de maneca inapoi. Presedintele Traian Basescu, la randul sau, a spus in timpul vizitei la Moscova in februarie, anul acesta, ca trecutul este o realitate care apartine istoriei.
Ministrul de Externe roman, Mihai Razvan Ungureanu, a apreciat, cu ocazia ultimei sale vizite la Moscova, ca nu exista probleme intre Romania si Federatia Rusa, ci numai “subiecte de discutie”. Jurnalistii romani si rusi nu au fost de acord cu acest punct de vedere, mentionand Tezaurul romanesc, retinut de Moscova, drept una din probleme. In cazul in care istoricii care cerceteaza aceasta problema nu vor descoperi nimic, nu considerati ca Rusia ar trebui sa returneze Romaniei contravaloarea Tezaurului?
Predarea spre pastrarea Guvernului tarist, in perioada primului Razboi Mondial, a tezaurului national al Romaniei este un fapt istoric. Numai ca eu nu as incepe sa masor istoria cu un echivalent in bani. De altfel printre valorile transmise, dupa cum se stie, nu era numai aur, ci si documente, opere de arta, a caror valoare este greu de stabilit si care au fost restituite Romaniei in anii ’30-’50 din secolul trecut. Haideti sa lasam timp specialistilor istorici sa lamureasca definitiv aceste probleme in cadrul comisiei de specialitate existenta.
Rusia dezvolta “planul Iuscenko”
Transnistria este deja considerata in regiune drept un al doilea Kaliningrad. Considerati ca formatul extins de negocieri se va dovedi folositor si cum vedeti viitorul acestei regiuni si al Republicii Moldova?
Nu vad nici un fel de motiv pentru a face o analogie intre Kaliningrad si Transnistria. Regiunea Kaliningrad, spre deosebire de Transnistria este subiect al Federatiei Ruse. In ceea ce priveste problema transnistreana, solutionarea sa necesita punerea de acord intre Chisinau si Tiraspol a unui model de stat comun, viabil, in cadrul caruia sa i se acorde Transnistriei un statut special, cu garantii sigure. In legatura cu aceasta Chisinaul si Tiraspolul vor trebui sa cada singure de acord. Trebuie insa ca si cei invitati sa le fie mediatori – in prezent acestia sunt Federatia Rusa, Ucraina si OSCE – sa sprijine crearea unui climat de incredere intre partile aflate in conflict, sa le sugereze solutii de compromis in fondul normalizarii care s-a constituit in acesti ani. De exemplu, Rusia, in contextul initiativelor care se elaboreaza in prezent a adus la masa tratativelor propuneri suplimentare – “Foaie de parcurs de reglare”, care dezvolta “planul Iuscenko”, orientata spre realizarea urgenta a intelegerilor, in etape. La finele lunii octombrie, anul acesta, la Chisinau si Tiraspol, dupa aproape un an si jumatate de cand Moldova a intrerupt procesul de participare la negocieri, au fost reluate contactele directe ale partilor aflate in conflict. Pentru prima data acestea si-au dat acordul ca la procesul de negociere sa fie invitati observatori din partea Uniunii Europene si SUA. Noi salutam acest lucru. In sens larg, procesul este transparent pentru comunitatea internationala, structurile politice europene, unde problematica solutionarii conflictului transnistrean este examinata in legatura indisolubila cu crearea premiselor pentru stabilitate si securitate in aceasta zona a intereselor reciproce.
Portile Marii Negre raman inchise
Marea Neagra se imparte, la acest moment, dupa cum a fost si in trecut, in sfera de influenta a Rusiei si Turciei. Presedintele Traian Basescu, sprijinit de strategii ale NATO, a solicitat internationalizarea Marii Negre pentru a pune capat activitatilor transfrontaliere ilegale si chiar teroriste, referindu-se, de asemenea, si la conflictele inghetate din regiune, in majoritatea acestora fiind implicate trupe sau baze rusesti. Cat de departe credeti ca va ajunge aceasta propunere? Veti accepta si alte forte navale in Marea Neagra in afara de cele din BlackSeaFor?
Nu pot fi de acord cu faptul ca Rusia si Turcia ar imparti Marea Neagra intre ele. Dimpotriva, Marea Neagra a devenit, mai ales in ultimul timp, o punte care a deschis cele mai largi oportunitati pentru colaborarea ruso-turca. La randul sau, Marea Neagra trebuie sa devina un factor dinamizator al colaborarii multilaterale in regiune, in special pentru unele institutii regionale cum ar fi Organizatia pentru Colaborare in Zona Marii Negre. Romania a devenit presedintele acesteia pentru urmatoarele semestre. Cresterea eficientei Organizatiei pentru Colaborare in Zona Marii Negre reprezinta directia principala in care depun eforturi atat Rusia, cat si Romania. In ceea ce priveste dimensiunea militara, as dori sa apreciez in mod pozitiv activitatea “BlackSeaFor”. Tarile noastre, la fel ca si alte state membre ale acordului privind crearea grupei maritime militare, au convenit sa completeze mandatul acesteia in lupta impotriva terorismului si a raspandirii armelor de distrugere in masa. Cred ca in cadrul “BlackSeaFor” tarile riverane vor putea rezolva cu eforturi comune aceste probleme. Referitor la accesul in Marea Neagra a fortelor maritime militare ale tarilor neriverane Marii Negre, aceasta problema este reglementata prin prevederile cunoscutei conventii semnate la Montreux.
Bazele SUA, contestate prin acordul Rusia-NATO
Principala putere concurenta a Rusiei – Statele Unite – a fost acuzata de comentatorii rusi ca ar incerca sa limiteze influenta ruseasca, de la regiunea Marii Baltice, Caucaz si pana in Asia Centrala, imbinand problemele de securitate cu obtinerea de resurse naturale. Romania si Bulgaria vor gazdui, in curand, facilitati militare americane. Cum comentati situatia?
Nu, probabil ca nu mai este nevoie sa explicam ce importanta are situatia din Caucaz si Asia Centrala pentru Rusia. Cu tarile din aceste regiuni suntem uniti prin istoria multiseculara, prin stransele relatii economico-comerciale si culturale, legaturile dintre familii. Rusia este interesata sa aiba vecini stabili din punct de vedere politic si economic. A ramas de domeniul trecutului timpul discutiilor scolastice privind sferele de influenta in spiritul “razboiului rece”. Noi suntem impotriva incercarilor de instigare a competitiei politico-militare artificiale acolo unde sunt necesare cu adevarat eforturi colective. Suntem convinsi ca numai o colaborare pe scara larga, pe baze egale, crearea unor contexte stranse a relatiilor integrationiste va permite atingerea unui progres calitativ in solutionarea problemelor social-economice si ecologice din regiune, a luptei mai eficiente impotriva terorismului, extremismului, traficului de droguri, imigratiei ilegale si altor amenintari la adresa stabilitatii. Pentru noi este important ca aceasta colaborare sa fie transparenta si previzibila, sa se faca in spiritul increderii reciproce si cu luarea in considerare a intereselor tuturor statelor din regiune. Acum, in ceea ce priveste planurile anuntate de reconfigurare a prezentei militare a SUA in strainatate. Partea americana ne informeaza despre stadiul elaborarii acestor planuri. Acest lucru raspunde intereselor mentinerii unui climat politic pozitiv in intregul spatiu euroatlantic. Noi pornim de la faptul ca orice pasi in cadrul “reconfigurarii” nu trebuie sa contravina spiritului Documentului fundamental Rusia-NATO si declaratiei Consiliului NATO din 8 decembrie 1998. In aceste documente sunt stabilite obligatiile Aliantei de a se abtine de la amplasarea suplimentara continua de forte militare importante ale “vechilor” membri NATO pe teritoriul noilor tari membre NATO in cadrul procesului de extindere a organizatiei. Speram ca in viitor se va respecta cu strictete intregul complex de obligatii, politice si juridice din partea tarilor membre ale NATO in sfera controlului asupra inarmarilor.
Uniunea Rusia-Belarus ramane deschisa
Asa-numitele “revolutii portocalii” au beneficiat de sprijinul unor structuri occidentale. Considerati ca aceasta a facut parte din operatiuni mult mai elaborate sau ca reprezinta, in egala masura, rezultatul regimurilor autoritare din regiune, care au reflectat necesitatea unei schimbari?
Rusia porneste de la faptul ca in problemele spatiului ex-sovietic trebuie sa aiba o atitudine ponderata, tinand seama de particularitatile situatiei in fiecare tara in parte. Anii anteriori au demonstrat deja cat este de complicata si de contradictorie perioada trecerii la democratie si la economia de piata, ce probleme importante trebuie rezolvate pe acest drum. Cu atat mai mult sunt inacceptabile incercarile de a impune din afara standarde unice pentru structura sociala. Este treaba popoarelor respective sa decida cum sa-si construiasca viata. Principala prioritate aici este cat de buna va ajunge viata oamenilor din aceste tari. Pentru Rusia toate fostele republici sovietice sunt parteneri cu drepturi egale iar noi nu intentionam sa le dictam in ce fel trebuie sa-si rezolve problemele interne.
Rusia intentioneaza sa realizeze o uniune cu Belarus, care, se spune, ar oferi presedintelui Putin ocazia de a-si prelungi sederea la Kremlin. Ucraina se pare ca nu o sa acceada la aceasta structura, desi Kievul a facut parte intotdeauna din civilizatia ruseasca. In cazul in care Putin va deveni liderul Uniunii, credeti ca Ucraina se va alatura acesteia sau isi va pastra orientarea spre UE si NATO, reprezentand in aceste structuri si o viziune ruseasca?
In primul rand as dori sa subliniez ca motivul principal al crearii Uniunii Statale nu sunt interesele personale ale diferitilor politicieni, asa “cum considera unii”, ci cerintele profunde, obiective ale tarilor noastre. Posibilitatea ca si alte state sa adere la Uniunea Statala formata din Rusia si Belarus este prevazuta in documentele constitutive – cu conditia ca acestea sa fie de acord cu obiectivele si principiile acestei Uniuni.
Rusia, China, Iran, India, Pakistan, impreuna in SOS
Considerati ca o eventuala alianta intre China si Iran ar putea diminua influenta exercitata de SUA in Orientul Mijlociu si Asia? Considerati ca Organizatia de Cooperare de la Shanghai – SOS – ar putea deveni replica unei structuri conduse de SUA?
Nu am auzit nimic despre o uniune chino-iraniana. Ambele tari sunt doua state asiatice puternice, desfasoara o politica externa de sine statatoare, determinata de propriile interese nationale. Poate ca dumneavoastra aveti in vedere participarea Chinei si a Iranului la Organizatia de Colaborare de la Shanghai, dar aceasta organizatie nu urmareste scopul de a submina interesele cuiva in Orientul Apropiat sau in Asia. Agenda sa de lucru este cu totul alta. Organizatia de Colaborare de la Shanghai nu este un club inchis si nici o dublura a vreuneia din institutiile existente. Aceasta este o organizatie deschisa parteneriatului, orientata spre mentinerea pacii si stabilitatii in regiunea din centrul Asiei, spre lupta activa impotriva noilor provocari si amenintari, dezvoltarea colaborarii economico-comerciale inclusiv in domeniul energiei si al retelei de transporturi din tarile membre, investitiilor reciproce, colaborarii in domeniul stiintei, invatamantului, culturii. La summit-ul Organizatiei de Cooperare de la Shanghai din vara aceasta, India, Iranul si Pakistanul au obtinut statut de observator.
Baza solida Moscova-Berlin
Care este opinia dvs privind rezultatele alegerilor legislative din Germania si viitoarea orientare a politicii externe a acesteia?
Rusia este deschisa colaborarii constructive cu noul Guvern al Germaniei, care va fi constituit in urma alegerilor din 18 septembrie, anul acesta. In opinia noastra, nu exista o alternativa reala la dezvoltarea in continuare a parteneriatului strategic dintre Germania si Rusia. Contactele de incredere stabilite in timpul cancelarilor Helmuth Kohl si Gerhard Schröder intre Moscova si Berlin constituie o baza solida, care permite si astazi sa privim cu incredere in viitor, dezvoltand relatiile dintre statele noastre in spiritul bunei vecinatati si a egalitatii in drepturi. Si in acest plan remarcam cu satisfactie acordul tuturor fortelor politice din Germania spre mentinerea unor relatii constructive stranse cu tara noastra.
Belgradul, drepturi egale la negocieri in Kosovo
Revenind in Balcani: la atatia ani de la invadarea Kosovo de catre trupele internationale, drepturile populatiei sarbe din regiune inca nu sunt respectate, misiunile ONU si KFOR aflandu-se sub semnul esecului. Cum vedeti viitorul provinciei sarbe Kosovo?
Dupa cum se stie, Consiliul de Securitate al ONU, pe baza recomandarii cuprinse in raportul Trimisului special al Secretarului general al ONU pentru urmarirea respectarii prevederilor referitoare la provincia Kosovo, K. Aide, a decis inceperea procesului de negocieri pentru determinarea statutului Kosovo. Cadrul provizoriu al negocierilor, precum si decizia finala nu au fost prestabilite. Pornim de la necesitatea mentinerii rolului conducator al Consiliului de Securitate al ONU in aceasta etapa. Ramane imperativa realizarea standardelor stabilite de comunitatea internationala pentru Kosovo. Situatia in aceasta sfera este extrem de nesatisfacatoare, in primul rand in ceea ce priveste securitatea si asigurarea drepturilor populatiei care nu este de origine albaneza din acest tinut, libertatea circulatiei, reintoarcerea refugiatilor. Consideram ca desfasurarea negocierilor trebuie sa fie direct corelata cu progresul in respectarea standardelor. Principala raspundere revine aici organelor de conducere provizorie a tinutului, partii albaneze din Kosovo. Un rol activ trebuie sa-l aiba si prezenta internationala in aceasta directie. Ne pronuntam pentru participarea cu drepturi egale a Belgradului la negocieri, care trebuie sa se poarte in mod direct intre parti. Numai in cazul acesta s-ar putea ajunge la o solutie acceptabila pe termen lung si la consfintirea acesteia intr-o rezolutie a Consiliului de Securitate al ONU.
Gazprom si legile economice
Relatiile intre Romania si Rusia in domeniul afacerilor s-au imbunatatit. Companiile rusesti deja actioneaza in Romania in sectoare importante. In aceste conditii, nu considerati ca o renegociere a pretului gazelor naturale importate de Romania din Rusia ar putea fi interpretata drept un semn al acestei bune cooperari?
Noi traim de ceva vreme in conditiile economiei de piata, in care preturile nu sunt dictate de “gesturi de bunavointa”, ci se formeaza sub actiunea legilor economice general cunoscute. Principalul furnizor de gaze in Romania este “Gazprom” si activitatea sa de asemenea este determinata de conditiile pietii. In afara de aceasta, el nu controleaza retelele de distributie a gazelor din interiorul Romaniei, iar acesta este un factor important pentru determinarea pretului pe care il plateste consumatorul roman si pentru gazele rusesti si pentru gazele proprii romanesti.
Cand va veni Vladimir Putin la Bucuresti?
Invitatia ca Vladimir Putin sa viziteze Romania a fost confirmata in octombrie, anul acesta, in mesajul de felicitare adresat de Traian Basescu cu ocazia zilei de nastere a sefului statului rus, precum si verbal, in cadrul vizitei la Moscova a ministrului roman de Externe, Mihai Razvan Ungureanu. Cred ca trebuie sa lucram serios in directia completarii substantiale a continutului acestei vizite, astfel incat aceasta sa devina un reper important in relatiile noastre.
Nota mea, de azi: De prisos sa spun ca aceasta vizita de stat n-a mai avut loc niciodata, Putin multumindu-se sa fie vedeta Summitului NATO de la Bucuresti, din 2008? Si atat!
Plus: O amintire de la Moscova, dintr-o vizita din 2009:
Dl Gabriel Andreescu, cunoscutul aparator al tuturor minoritatilor din Romania, de o anumita orientare sexuala sau sectara, eventual transcedentala, dar mai ales, de origine “moldava” si maghiara, a ales sa-si exprime frustrarile de ordin personal atacandu-l pe istoricul american Larry Watts si pe generalul SRI (r) Aurel Rogojan printr-un melanj despre “reabilitarea Securitatii” mixat sub forma unei duble recenzii publicata in Timpul.ro (Revista aparuta cu sprijinul financiar al Primariei Iasi – Primar Gheorghe Nichita, vicepresedinte PSD).
Mircea Popescu: Daca as avea acces la emailul domniei sale, l-as intreba pe domnul Victor Ponta daca doreste la fel de mult ca o minoritate importanta ca cea romaneasca din zonele in care UDMR-ul forteaza maghiarizarea prin toate mijloacele, sa aiba o reprezentare parlamentara. Nu de alta, dar tocmai prezenta parlamentara si guvernamentala a UDMR-ului adanceste tensiunile pe plan local.
Asa cum era de asteptat si asa cum a anticipat si a declarat OSB Bucuresti la lansarea studiului, societatea a perceput acest studiu ca pe o dovada ca basarabenii sunt nepregatiti, incapabili sa asimileze programul romanesc de invatamant si prin urmare ca acestia consuma in zadar bursele oferite de catre statul roman. Probabil crearea acestei perceptii a fost si intentia autorilor acestui studiu incomplet care au folosit eronat sintagma “rata de abandon’’ anume cu acest scop, desi raportul lansat de ei este irelevant dintr-o serie de motive importante.
Puiutul lui Andrei Plesu, Mihai Razvan Ungureanu, isi lanseaza sambata o carte la Bookfest, tiparita, cum altfel?, la editura PCUS-Iasi, Polirom: “Intotdeuna loial” (mereu profund si genial?), “editie ingrijita de Ana Dinescu” (ciudat – mie nu mi-au cerut acordul pentru interviurile reproduse; n-au auzit de copyright?). Uite ce-a ajuns Ana dupa ce am am bagat-o in MAE (la cererea lui Razvanel, ce-i drept): ingrijitoare la curtea miracolelor! Mai sa fie! Dar Cartea de Munca unde i-o fi ramas sau ajuns: la prima, la a doua sau la a treia institutie?… Dar ce mai conteaza?
Ca Plesu, piticul de gradina al lui Patriciu, vrea sa-l faca pe Mihaita presedintele universului, daca ar putea intra in contact cu omologii sai, omuletzii verzi, e stiut. Zice inainte-cuvantatorul de serviciu din el, despre Razvanel: “diplomaţia şi politica în genere erau, pentru el, nu simple dexterităţi anexe, conjuncturale, ci ingredientele unei vocaţii. (..) Restul e destin. Şi va fi, deopotrivă, istorie, căci îi prevăd autorului o traiectorie publică de ordinul excepţiei”. Mai-mai!
Nu stiu de ce si cum dar, fara sa-mi doresc sa fiu rautacios – chiar dimpotriva as putea spune, am fost extrem de ponderat, pana acum, de dragul cuiva dar nu spui cine, persoana insemnata – prefatatorii dau pe-afara de o atentie homo-intelectuala nu prea cusher, ca sa zic asa. Tz tz tz…
Iata ce zice si distinsul comentator de politica externa Emil Hurezeanu – care zilele trecute uitase ca avem ambasadori in SUA si UK inca de la inceputul anului – ca a gasit intre copertile “nenarcisiste” ale “memoriilor” reputatului ministru de Externe care a brevetat diplomatia in genunchi sau/si vier-pfoten: “fărîme din eforturile unui înalt demnitar dedicat, instruit şi briliant şi chiar imaginea în epură, ce-şi aşteaptă dezvoltările, a unui om de stat luminos şi responsabil“.
Noroc ca nu mai traieste Ceausescu saracul, ca ar fi plesnit acum, pe loc, de invidie! Dar, poate, ar fi fost si putin mandru: nu spunea tanarul membru al CC al UTC dupa intalnirea sa cu secretarul general al PCR, agitandu-si mana dreapta deasupra clasei, ca “de-acum incolo nu ma voi mai spala – l-am atins pe tovarasul Nicolae Ceausescu!”?
“Experienţa mea personală cu el este că el nu are niciun fel de respect şi de simpatie umană pentru oamenii de carte. El, în sinea lui, are un hohot de râs când se gândeşte la oamenii ăştia”.
“Descoperim un tanar (are 35 de ani si pare cu vreo zece mai putin) simplu, emotionant si emotionat, aproape patetic, care ne vorbeste de tatal lui iesind din închisoare si nespunându-i nimic din cele petrecute acolo. Aduce o sticla de Murfatlar s-o bem împreuna în amintirea acestui tata mort fara sa-i fi spus fiului suferintele prin care a trecut”. – Monica Lovinescu
De la N.K.V.D. şi Gestapo la Banca Naţională a României şi Institutul Cultural Român
Despre Horia-Roman Patapievici s-a afirmat, mai mult sau mai puţin explicit, că ar avea niscaiva legături cu afacerile secrete ale unor servicii străine, ca activ şi totodată nociv agent de influenţă. Avem, din păcate, şi o tradiţie a trădării, prin care unii s-au definit dintotdeauna. Este şi cazul familiei Dionis şi Odarca Patapievici, un cuplu informativ creat de N.K.V.D. la începutul anilor ’40 în Cernăuţi şi infiltrat apoi în secţia Gestapo-ului din Viena, de unde, în 1947-1948, s-a petrecut marşrutizarea în România.
December 19th, 2013 
VR 
Posted in 
Tags: 
Mihai Razvan Ungureanu: Intotdeauna loial. Bine, bine: loial. Dar cui?
Ca Plesu, piticul de gradina al lui Patriciu, vrea sa-l faca pe Mihaita presedintele universului, daca ar putea intra in contact cu omologii sai, omuletzii verzi, e stiut. Zice inainte-cuvantatorul de serviciu din el, despre Razvanel: “diplomaţia şi politica în genere erau, pentru el, nu simple dexterităţi anexe, conjuncturale, ci ingredientele unei vocaţii. (..) Restul e destin. Şi va fi, deopotrivă, istorie, căci îi prevăd autorului o traiectorie publică de ordinul excepţiei”. Mai-mai!
Nu stiu de ce si cum dar, fara sa-mi doresc sa fiu rautacios – chiar dimpotriva as putea spune, am fost extrem de ponderat, pana acum, de dragul cuiva dar nu spui cine, persoana insemnata – prefatatorii dau pe-afara de o atentie homo-intelectuala nu prea cusher, ca sa zic asa. Tz tz tz…
Iata ce zice si distinsul comentator de politica externa Emil Hurezeanu – care zilele trecute uitase ca avem ambasadori in SUA si UK inca de la inceputul anului – ca a gasit intre copertile “nenarcisiste” ale “memoriilor” reputatului ministru de Externe care a brevetat diplomatia in genunchi sau/si vier-pfoten: “fărîme din eforturile unui înalt demnitar dedicat, instruit şi briliant şi chiar imaginea în epură, ce-şi aşteaptă dezvoltările, a unui om de stat luminos şi responsabil“.
Noroc ca nu mai traieste Ceausescu saracul, ca ar fi plesnit acum, pe loc, de invidie! Dar, poate, ar fi fost si putin mandru: nu spunea tanarul membru al CC al UTC dupa intalnirea sa cu secretarul general al PCR, agitandu-si mana dreapta deasupra clasei, ca “de-acum incolo nu ma voi mai spala – l-am atins pe tovarasul Nicolae Ceausescu!”?
Se pare ca de-atunci a ramas… de dreapta…
Roncea Ro – 7 Iunie 2008
Vezi si Andrei Plesu despre Traian Basescu:
“Experienţa mea personală cu el este că el nu are niciun fel de respect şi de simpatie umană pentru oamenii de carte. El, în sinea lui, are un hohot de râs când se gândeşte la oamenii ăştia”.
Integral la Andrei Plesu are “darul limbilor”. Marturisiri despre “Frontul” lui Plesu: Teodor Baconscky, Mihai Razvan Ungureanu, Toader Paleologu, Sever Voinescu, Cristian Preda