Posts Tagged ‘Tismaneanu’

Ultimul mesaj al Profesorului Gh. Buzatu: A sosit, netăgăduit, momentul Adevărului. Iar acesta se produce pe Internet

Prof Univ Dr Gheorghe Buzatu la Maia cu sabia dreptatii si adevarului istoric in mana - Foto Ion Petrescu via Roncea RoApropiatii marelui istoric Gh. Buzatu – Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! – stiu ca adeseori Profesorul se exprima pe internet sub diverse pseudonime, in ultima perioada folosindu-se cu amuzament de cele ale lui Stalin si Hitler (Vedeti La 60 de ani de la moartea sa, Stalin se intretine cu Hitler pe tema lui Antonescu si a holocaustului Academiei. Presa online reflecta comentariile lui Djugasvili alias ЌОБА. Destinul Maresalului Antonescu. VIDEO MApN-ANF-ANR-ASRI). Profesorul, din cate mi-a marturisit, avea in lucru un studiu amplu ce purta deja titlul “Adevarul s-a nascut pe Internet”. Redau mai jos ultimul mesaj pe acest subiect primit de la Profesor pe e-mail si probabil ultimul comentariu online al Profesorului Gh. Buzatu, alias KOBA/ЌОБА (0110), privind Falsificatorii Istoriei, intregit de un altul recent, pe aceeasi tema, comentariu plin de o incarcatura devenita, deja, istorica:

Iata mesajul Profesorului despre Adevar si Internet:

“A sosit, netăgăduit, momentul adevărului: Cititorul nu mai poate neglija publicaţiile şi revistele online editate de mulţi ani pe Internet şi care, sub raport cantitativ şi calitativ, se dovedesc superioare “studiilor” şi “colecţiilor” îngrijite de … delegaţii Comunităţii evreieşti din România. Aceste “studii” şi “colecţii” trebuie cunoscute, dar investigaţia istoricului nu se poate opri la bibliografia indicată de Comunitate, care nu se confundă şi nu acţionează SUB TUTELA ACADEMIEI. Doar “institutul” Wiesel din Bucureşti a fost plasat, din iunie 2012, sub egida (şi plata) Guvernului de la Bucureşti…
Istoriografia – după cum a reclamat Apelul faimos al istoricilor francezi din 2005 (“Libertate pentru istorici“) – nu are legătură, nu poate fi plasată sub patronajul nici unui Guvern. “Indicaţiile” acestuia, cât ar fi de interesante, chiar venind din partea unor doctori în ştiinţă, sunt documente de studiu, iar nu directive spre aplicare. De aceea, pe măsura posibilului, şi orice bibliografie temeinică a unui studiu trebuie să tindă spre limitele  ex-haustivului.Menţionăm unele publicaţii şi reviste online:

– “Art-Emis
– “BadPolitics” (vezi, de ex., “Dar cu holocaustul cum rămâne, tovarăşi?“, 25.3.2013; “La 60 de ani de la moartea sa, Stalin se întreţine cu Hitler pe tema lui Antonescu şi a holocaustului Academiei”, 6.3.2012)
– “Cronicile din Gerulia” (vezi “Mitul celor 6 milioane …”, 6.4.2012; “Monumentul balonului de săpun”, 27.12.2012)
– “Clipa”
– “Secretele Istoriei” – blogul Prof. Al. Moraru
– Blogul Prof. I. Coja
– “Ziare.ro” (vezi Petru Tomegea “De la holocaust la tirania majorităţii“, 13.10.2012)
– “Altermedia.Info”
– Blogul “Dacia Mare”
– “Istoria ascunsă” etc. etc.
– Excelentul Dicţionar “Zydokomuna” (3 ediţii), datorat D-lui Iulian Apostu – în ediţia a III-a, peste 9 000 biografii ale evreilor care au adus şi implementat comunismul şi Holocaustul Roşu în România după 1944. Lucrarea, prin amploare, temeinicie, obiectivitate şi orizont istoriografic, nu ignoră, ci ANULEAZĂ “Raportul” Comisiei Tismăneanu!
– Volumul apărut recent sub titlul “Istoria să judece!“, cuprinzând declaraţii ale lon şi Mihai Antonescu, Gh. Alexianu, literatura consacrată “holocaustului” propovăduit de Wiesel-Ioanid-Florian-Tismăneanu-Totok-Shafir, echipa comuniştilor Pauker-Luca-Pătrăşcanu-Bodnăraş-Nicolski-Brucan-Voitinovici la “procesul” din 6-17 mai 1946 ş.a.m.d.

– Trimiterile la Faurisson, Finkelstein
– Materialele postate de diverse bloguri de I. Coja, M.Beltechi, V. Zărnescu ş.a.
– Etc. etc. etc.”

Iata, cel mai probabil, ultimul comentariu online al Profesorului:

Sa-l ascultam pe KOBA de pe Blogul Prof. Coja!

                                                   Gh.B.
KOBBA/ 00011

Kremlin, 17 mai 2013 – ora 10.31 pm – Stimate Domnule Profesor! Ce să zic? Nu vă mulţumesc, dar – dacă aşa a fost să fie – atunci tot a ieşit ceva bine … Şi iată de ce: 1. Fuhrerul Adolf nu-i lângă mine, ceea ce e bine; şi aşa aveam discuţii – el că Io îs Number One, eu – că el! Bine că a apărut profesorul Jirinovski, care a spus-o foarte clar: nici EU, nici Fuhrerul, LENIN A FOST INDUBITABIL PRIMUL… Adică CEL DINTÂI CRIMINAL din toată istoria şi din toate timpurile …, un fel de RECORDMAN! Nu-s credincios, dar, vorba aceea: Doamne, fereşte! Ce l-a apucat? Când o să afle Fuhrerul, iar va jubila: Că el a ştiut, că de-aia l-au menţinut ruşii pn Lenin în Mauzoleu, că nu ştiu ce, că nu ştiu cum … 2) Acum, fiind vorba între noi, NU-S nici pe locul 2, ci acolo, pe undeva, spre 7-8, după alde Fuhrer, după Genghis Han, după Beria şi Himmler, dar … treaba lor! Nu ne amestecăm, fără ură şi părtinire. Căci mâine, sigur, poate să fie altfel … Cum nu se poate? Ce, în 1939, în anul de-a pornit Războiul Mondial din 39-45, Hitler nu a figurat între cei propuşi la (atenţie!) Premiul Nobel pentru Pace?! Aşa precum, azi, Wiesel şi alţii DE CE golesc aurul planetei … Şi, dacă-i aşa, ce, bre, eu nu meritam acolo o atenţionare, aşa, pentru Acordul meu cu Churchill din octombrie 1944, de-am evitat războiul în Europa Est-Centrală? Ăştia-s oameni, d-le, necunoscători şi nerecunoscători! Da ce – eu cu Hitler nu meritam pentru Pactul nostru din 23 august 1939? Însă să revenim la subiect: Din acest moment, în care profesorul Jirinovski l-a dezvăluit pe Lenin, vă rog să-mi spuneţi, la Dv., în România, garda post-kominternistă (Tismăneanu, Florian, Ioanid, Shafir, Rotman, d-na Lya ş.a.) tot aşa îşi face de cap în privinţa meritelor excepţionale (blau, blau, blau) ale lui Lenin-Marx-Engels, eu fiind lăsat în penumbră după Raportul nenorocit al lui Hruşciov din 56 … O, Doamne, e strigător la cer! Este adevărat că ăştia, Tismăneanu şi ai lui, şi-au croit Raportul lor, dar a fost un avorton din start, fără legătură cu istoria, ci numai teorie, cazuistică, căci, în fond, NUMAI EU ŞTIU CUM, DE CE ŞI CE-A FOST CU COMUNISMUL ÎN ROMÂNIA, plantat prin mancurţii mei – PAUKER, TISMENEŢKI, NEULANDER (ROMAN), LUCA, BURĂH TESCOVICI, KIŞINEVSKI, PANTIUŞA, NIKOLSKI, NIKONOV ş.a. Nu-i vorbă că şi voi, Românii, aţi avut trădători mulţi şi sublimi, exemplari, astfel încât, prin 1944-45, Vâşinski le-a spus-o de la obraz celor de la Bucureşti care tot insistau pentru … ajutorul URSS: Cereţi Kremlinului orice, avem de toate şi dăm de toate, dar NUMAI LEMN NU SOLICITAŢI (prin “Sovrom”, evident) PENTRU CĂ ŞI-AŞA AVEŢI … ATÂTEA COZI DE TOPOR !!! Şi nu a fost aşa? Ce, acum, NU-I LA FEL?! Numai direcţia v-aţi modificat-o – de la Est la Vest. Şcolile lui Wiesel şi Tismăneanu ce vă ajuntă şi ce-s? Instituţii cultural-ştiinţifice ori PEPINIERE pentru New-Post-Cominternism, pentru Sionism, GLOBALISM, pentru Holocaust=Holocash? Dar câte nu ar fi de spus? De aceea, Domnule Profesor, să-i mulţumim lui Jirinovski care a convins lumea ÎN PRIVINŢA LUI LENIN! Nu-i puţin, ci, aşa după cum a spus cosmonautul american, cel de-a ajuns primul pe Lună, s-a făcut “un pas mic pentru om – imens pentru Umanitate”! Auziţi, d-le, nebunul de Lenin: n-a cunoscut limite, a îmbolnăvit Imperiul Ţarilor şi Planeta cu cavalcada crimelor sale … Eu, nici acum, nu-mi revin, ce-a fost CU MINE? … Dar, linişte, revine Fuhrerul, promit să vă mai scriu … Pe curând!

Iata si comentariul Profesorului Gh. Buzatu despre cedarea Arhivelor Militare, scris ca Nota la articolul Falsificatorii istoriei au primit acces liber la arhivele Armatei! publicat de IonCoja.Ro:

KOBA/ЌОБА (0110)

Kremlin, 11 mai 2013 – KOBA/ЌОБА constată: Cititorii trebuie, Stimate Domnule Profesor Ion COJA, să vă exprime sincere felicitări pentru afişarea acestui material, dar, îndeosebi, pentru activitatea ştiinţifică amplă şi rodnică privind problema aşa-zisului … holocaust în România anilor 1940-1944 (trimit, în acest sens, la lucrarea „Holocaust în România”, Bucureşti, Editura Kogaion, 2002, 95 pag.). Holocaust, inventat chiar de către cei care, azi, solicită şi au obţinut deja, România fiind o ţară OCUPATĂ, deschiderea arhivelor militare din Bucureşti şi Piteşti, deşi, la ei acasă, în SUA şi deopotrivă în Israel, stau literalmente pe tone de documente, adunate din toate ţările … Vă felicit, Domnule Profesor, şi pentru re-editarea volumului la care vă referiţi: „Al Doilea Război Mondial – Situaţia Evreilor din România”, I/1, 1939-1941, coordonatori Al. Duţu şi C. Botoran, Bucureşti, Editura Ţara Noastră/Uniunea Vatra Românească, 2003, 408 pag. Volumul respectiv urma să apară în 1994, sub egida Fundaţiei Culturale Române (Director – Augustin Buzura), dar – din raţiuni … înalte (evident, de stat ?!) – a fost TOPIT, însă
s-au salvat unele exemplare, după care aţi realizat Dv. ediţia menţionată din 2003. Să ştiţi însă că se imprimase şi vol. I/2, dar acesta, cu adevărat, rămâne o raritate … Până când, cine mai ştie (?), o să re-apară într-o nouă ediţie din „Istoria cărţilor cenzurate în România” …
În ordinea a II-a, KOBA/ЌОБА zice: RUŞINE! Vă reamintiţi, neîndoielnic, de remarcabilul C. Tănase (1880-1945), care, cu numai câteva zile înainte de a muri la 29 august 1945, lansase în Bucureşti faimosul cuplet ce-i punea
faţă-n faţă pe foştii „aliaţi” (germani) din 1940-44 şi pe „eliberatorii” (ruşi) din 1944-45:
Rău era cu «der, die, das»
Da-i mai rău cu «davai ceas»…
De la Nistru pân’ la Don
Davai ceas, davai palton,
Davai ceas, davai moșie,
Harașo, tovărășie!
Vremurile s-au schimbat, iar, după 1989-1990, cupletele de asemenea … Devenise la modă se ştie:
Cine-a stat cinci ani la ruşi
Nu poate gândi ca Bush! …
Acum, pentru unii, şi „der, die, das”, şi „davai ceas”, şi „cinci ani” au devenit desuete … Pentru unii, cum ziceam, la ordinea zilei se află: DAVAI DOKUMENTE! O să spuneţi că nu-i posibil, şi, totuşi, DA!
Iată ce s-a petrecut acum 1-2 zile:

(more…)

Larry Watts si-a lansat cartea, „Cei dintâi vor fi cei din urmă”, la Universitatea Petru Maior din Targu Mures. EDITORIAL: Regionalizare dupa orientari maghiare si apoi federalizarea Romaniei sau apararea interesului national?

Larry Watts la Univ Petru Maior din Targu Mures 24 Mai 2013 via Ziaristi Online

Ziaristi Online:

O carte-cadou pentru romani: „Cei dintâi vor fi cei din urmă. România și sfârșitul războiului rece”. Larry Watts isi lanseaza cartea la Universitatea Petru Maior din Targu Mures. VIDEO de la BCU

Larry Watts la Univ Petru Maior din Targu Mures 24 Mai 2013 via Ziaristi Online

”Una dintre primele măsuri adoptate la debutul Revoluției române din decembrie 1989 de către președintele ungar ad-interim Mátyás Szűrős a fost abrogarea unilaterală a Tratatului de Prietenie și Cooperare semnat în 1948 de către România și Ungaria, cel care consfințea în mod oficial frontiera dintre cele două state…” (Larry Watts despre măsurile luate în mod unilateral de către Ungaria la momentul de debut al Revoluției din decembrie 1989 din România – pagina 621, „Cei dintâi vor fi cei din urmă. România la sfârșitul războiului rece”, Editura Rao)

”Următorii pe lista celor mai numeroși în cadrul comunității de analiști din serviciile de informații specializați pe problemele Europei de Est și ale Balcanilor după americanii de origine poloneză erau americanii de origine maghiară (…) Este demn de notat faptul că șeful de operațiuni al Diviziei pentru Europa de Est / URSS a CIA din perioada Revoluției din România era un imigrant ungur, la fel ca analistul CIA însărcinat cu problemele României. Merită observată experiența primului șef al Serviciului de Informații Externe al României când a încercat să stabilească o legătură cu serviciile de informații din SUA (…) i-au fost înmânate 21 de cărți de vizită ale interlocutorilor dintre care 11 erau analiști cu nume maghiare…”. (Larry Watts despre prezența maghiară în cadrul serviciilor de informații americane la momentul 1989 și imediat după acest moment – p. 82, 91)

EDITORIAL: Regionalizare dupa orientari maghiare si apoi federalizarea Romaniei sau apararea interesului national?

Regionalizarea anti-Romania varianta UDMR

Asadar, Senatul Romaniei, nu Parlamentul de la Budapesta, a votat varianta UDMR, trecuta prin… aprobare tacita, presedintele de sedinta, domnul Melescanu, invocand ca “nu era indeplinit cvorumul de vot”, “fara sa fi avut loc niciun fel de dezbatere, fara niciun fel de discutie in public”, fiind, totusi, vorba “despre o chestiune de interes national, despre reimpartirea, pe regiuni, a Romaniei”! Or, in 1968, propunerea de revenire la judete a fost publicata in presa, spre dezbatere publica, nu pe tacute, nu pe furis, nu departe de parerile romanilor.

„Regionalizarea României – între tradiţie şi model european” – Conferinţă la Universitatea ”Petru Maior” din Târgu Mureş

Universitatea Petru Maior - Conferinta Regionalizare 2013

Forum de analiză și discuții a oportunității regionalizării, Conferinţa „Regionalizarea României – între tradiţie şi model european”, organizată de Centrul de Cercetare pentru Drept şi Ştiinţe Socio-Umane din cadrul Facultății de Ştiinţe Economice Juridice şi Administrative și Facultatea de Științe și Litere, Departamentul Istorie și Relații Internaționale, sub egida Universității „Petru Maior” din Tîrgu Mureş îşi propune, în mod lăudabil, căutarea criteriilor și modalităților care să faciliteze conturarea alternativelor viabile de regionalizare în plan legislativ și administrativ.

Testamentul Profesorului Gheorghe Buzatu: ISTORIA SA JUDECE!

La biroul Profesorului Gh. Buzatu

La biroul Profesorului Gh. Buzatu

Motto de la Profesorul Gh. Buzatu: Contrar celor mai sinistre opinii sau celor mai pesimiste preziceri, Mareşalul şi-a câştigat un rol de primă mărime în istoria naţională, ceea ce opinia publică de ieri ori de azi a surprins cu exactitate, numeroase sondaje trecându-l pe Antonescu, nu fără temei sau câtuşi de puţin exagerat, în rândul marilor români, de oricând şi de oriunde. Antonescu şi-a propus, a urmărit şi a reuşit să fie întotdeauna egal cu el însuşi… A ştiut – în fapt, i s-a prezis! – că avea să ajungă… Vodă în Ţara Românească, dar că va sfârşi… pe eşafod. La 1 iunie 1946, cu puţine minute înaintea execuţiei, chiar în preziua împlinirii vârstei de 64 de ani, Mareşalul şi-a reafirmat convingerea că sfârşitul îi fusese pecetluit de bătălia pentru Basarabia şi Bucovina, pe care era dispus s-o reia, cu acelaşi deznodământ. În clipa supremă şi-a comandat plutonul de execuţie, fiind în măsură, în clipa supremă, a mai rosti „Trăiască România!” Iar Poetul, fac trimitere la Adrian Păunescu, l-a surprins exact pe acest Antonescu, aşa cum a fost şi cum ne rămâne:

„În faţa morţii neclintit,
N-aveai ce o ruga,
Ai lăcrimat şi i-ai zâmbit
Ca şi la nunta ta”.

Sursa – INTERVIU. Profesorul Buzatu reaminteste versurile lui Paunescu despre Antonescu in fata plutonului de executie: „În faţa morţii neclintit, N-aveai ce o ruga, Ai lăcrimat şi i-ai zâmbit, Ca şi la nunta ta”

Dna-Stela-Cheptea-si-Prof-Gh-Buzatu-in-Copou-2012-Foto-Cristina-Nichitus-Roncea

Istoria sa Judece - Ultimul volum al Profesorului Gheorghe Buzatu - Foto Victor RonceaLa praznic de Sfantul Gheorghe, Profesorul m-a intampinat, ca intotdeauna, cu zambetul pe buze, cu bratele larg deschise si cu o surpriza placuta: “Domnule director, suntem co-autori: v-am preluat in ultima mea lucrare. Iat-o: Istoria sa Judece!, gata de tipar la TipoMoldova.” Profesorul era un sustinator de minune al refugiatilor online. De altfel, din cate mi-a marturisit chiar cu acea ocazie, pe langa un nou “Antonescu, altfel“, lucra si la un volum intitulat “Adevarul s-a nascut pe Internet“. Avea atatea proiecte in lucru si istorii extraordinare de povestit inca de fiecare data cand aveam privilegiul sa-l intalnesc in laboratoarele sale de la CICE-Iasi, discutiile continuand la un pranz intotdeauna excelent, urmat de plimbarea aferenta pe langa teii lui Eminescu si la Biserica lui Iorga din Copou, il ascultam cu sufletul la gura, incercand sa retin fiecare cuvant. Din cand in cand imi oferea cate o insula primitoare pe care sa-mi trag rasuflarea din oceanul inghetat in care ma scald, respectiv o bucata de hartie tiparita, asternuta frumos cu randurile publicate pe Ziaristi Online si care altfel zburau aiurea prin spatiul virtual. Voia sa fie si era dragut, cu o camaraderie tinereasca rar intalnita si o candoare de copil (chiar in urma cu trei zile mi-a trimis o poezie care continea si versurile “Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil, Aș da orice pe lume să redevin copil!…). Asa si acum. Co-autorii Istoriei erau, de fapt, Profesorul, Serban Alexianu, fiul guvernatorului Transnistriei ucis de Brucan si ai lui in “lotul Antonescu”, si Doamna Stela Cheptea, colega si buna sa prietena de-o viata. Articolele de pe “Ziaristi”, pentru a caror publicare sunt extrem de onorat si, acum, la aflarea tragicii vesti despre plecarea Profesorului, coplesit si bulversat, veneau ca o mica si modesta completare. Cine avea sa-si imagineze ca acest (ultim) volum, cu un titlu atat de grav, avea sa-i devina un adevarat Testament?!… Iata aici textul-semnal pe care mi l-a oferit regretatul nostru Profesor atunci, spre publicare pe Ziaristi Online.

Dumnezeu sa-l odihneasca  in rand cu dreptii Sai, martirii anticomunisti ai neamului romanesc, impacati si aparati timp de o viata, cu toate riscurile, de blandul si marele Profesor Gheorghe Buzatu!

Istoria-sa-Judece-Prof-Ghe-Buzatu-Antonescu-Alexianu-Piki-Vasiliu-Ziaristi-Online-Tipo-Moldova

Profesorul Gh. Buzatu ne face un cadou de ziua lui, a Sfantului Gheorghe: ISTORIA SA JUDECE. O pledoarie pentru rejudecarea “Lotului Antonescu” si anularea “Procesului Tribunalului Poporului”

Istoria, profesore, i-aşa cum spui,
Hotarul peste care nu se poate trece,
Cât timp noi n-am venit în ţara nimănui,
Mânaţi de raza nu ştiu cărui astru rece…

Istoria, profesore, i-aşa cum spui,
Sau, mai curând, aşa ar trebui să fie,
De n-ar apare, peste noapte, scribi destui,
Mult prea dispuşi, din ea, să facă Geografie!

                                                                  (Niculae Stoian)

Maresalul Ion Antonescu in fata plutonului de executie 1 iunie 1946

FAPTA ŞI RĂSPLATA ISTORIEI

 

„Să nu uităm că istoria nu va uita pe vinovaţi,

şi vinovaţi suntem cu toţii:

unii pentru că am tăcut;

 alţii pentru că am greşit,

cu toţii – pentru că am suportat”

(Ion Antonescu,

Alba Iulia, 1 Decembrie 1940)

Biografiile Mareşalului Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Gh. Alexianu şi Constantin (Piki) Z. Vasiliu nu mai au oricum şi pentru ce decade în hagiografii. Având în seamă în prezent realităţi indiscutabile, verificabile şi susţinute pe temeiul unei bogate bibliografii şi al documentelor, unele cercetate de noi cu predilecţie în arhive şi biblioteci, române şi străine, apoi valorificate, numeroase în premieră. Nefiind neglijate, în context, nici mărturiile unora dintre participanţii la evenimente, unii interogaţi special de noi – Gh. Barbul, George I. Duca, Barbu Călinescu, Henriette şi Gh. Magherescu, Şerban Milcoveanu ş.a. Nu este lipsit de interes să precizăm că biografiile respective sunt populate cu zeci şi sute de personaje, fiecare ajungând să-şi ocupe natural locul în funcţie de rolul jucat în devenirea, declanşarea şi consecinţele faptelor desfăşurate cu predilecţie în cursul Războiului Mondial din 1939-1945 ori în conexiune nemijlocită cu acesta.

Sacrificiul Mareşalului Antonescu şi al colaboratorilor săi – Mihai Antonescu, Gh.  Alexianu, Constantin (Piki) Z. Vasiliu – a fost posibil prin voinţa excesiv brutală şi anormală  a Marilor Învingători din 1945 şi potrivit unor „principii juridice” dictate de ei şi în folosul lor, nicidecum al Învinşilor sau al popoarelor, cum au clamat un număr de ani. Asasinatul de la 1 iunie 1946, în mod sigur, nu a fost nici fără antecedente şi nici fără consecinţe dramatice, în unele privinţe la proporţii de cataclism pentru Români şi pentru România – Holocaustul Roşu. Nu în zadar s-a apelat la similitudini cu „practici barbare” de odinioară!

(more…)

Sorin Ovidiu Vintu, mogulul necercetat de CNSAS de trei ani de zile. Doar n-o fi obiectiv de… “siguranta nationala” al SPP, SRI, SIE, FSB, ETC?! Document Civic Media – CNSAS

Asociatia Civic Media - Sorin Ovidiu Vantu - obiectiv de 'siguranta nationala' necercetat de CNSASIn urma cu trei ani de zile, in iulie 2010, in baza colaborarii perene pe care Asociatia Civic Media o are cu CNSAS si in completarea operatiuni Voci Curate in presa si societatea civila din Romania (actiune care pare sa deranje foarte mult si fostii dieisti de la ICR, ca Catrinel Plesu, si kominternistii infiltrati la Deutsche Welle, dupa ce le-am deconspirat tartorul pacepist, recte pe Nestor Ratesh, agentul rasaritean de la Europa Libera si chiar si pe puricistii de servicii), am solicitat si cercetarea marilor patroni de presa, asa-zisii moguli. Vedeti: Era Dinu Patriciu locotenent major in DIE in decembrie 1989? Sa ne spuna CNSAS. Patronii de media din Romania dati in cautare la CNSAS de Civic Media in campania Voci Curate. Despre Felix Voiculescu, numai de bine, vorba-ceea. Gratie, culmea, chiar avocatului sau din acea vreme, Sergiu Andon (dar amanunte picante privind aceasta situatie hilara veti citi in cartea despre aventurile Civic Media la CNSAS, la care lucrez in colaborare cu un distins reprezentant al lumii academice).

Dupa numai o luna am primit un raspuns de la CNSAS din care aflam o suita de chestii interesante: cum ca Adrian Sarbu e curat ca lacrima iar Dinu Patriciu, un cunoscut arhitect navetist in tarile arabe pe vremea regimului comunist, “nu figureaza in evidentele SRI, SIE, ETC cu dosar de urmarire sau/si colaborator”. Cu alte cuvinte, cei doi pareau inca in exercitiul functiunii. Vedeti: Ce mai zice CNSAS despre Nuşulică si restul mogulilor ONG: Vintu, inca in lucru, alaturi de Adamescu. Sarbu, OK. Patriciu, ori ofiter acoperit, ori urmarit din motive de siguranta nationala. Ori ambele :-). DOCUMENT

Dupa alti doi ani a venit si raspunsul in ce-l priveste pe “occidentalul” Dan Grigore Adamescu, proprietarul, in acte, al “Romaniei libere” sorosite (ce rusine, pentru memoria inaintasilor lui Adamescu!). Respectiv: CNSAS via Civic Media: Patronul “Romaniei libere” Dan Grigore Adamescu nu a colaborat cu Securitatea. DOC. Normal. Dupa care s-a asternut tacerea. Cum, tocmai celebrul “Nusulica” al domnului presedinte Traian Basescu a fost uitat?! Asa ca am revenit cu o adresa. La care a venit si raspunsul (foto sus).

Dvs ce parere aveti? Sorin Oviciu Vintu este, oare… “obiectiv de siguranta nationala”. Pentru cine?

Sursa: Civic Media via Roncea.Ro

Documentare: Mitul Basescu – victima mogulilor, a rusilor si a “golanilor din presa”

Caror servicii secrete apartin televiziunile din Romania, de la TVR si Pro TV la B1 TV, Antene si Realitatea TV: MOSSAD, SIE, ex-KGB, SRI.

Voci Curate Civic Media CNSAS Patriciu Vintu Voiculescu Sarbu

Ziaristi Online: Mafia homosexuala si Monica Macovei, in spatele atacului la judecatorul CEDO Corneliu Birsan. Cazul SRS: Războiul agenţilor secreţi din scena politică. Larry Watts la Iasi cu “Cei dintai vor fi cei din urma”. VIDEO

Patapievici ex-ICR, Iulia Motoc de la Curtea Constitutionala si mafia homosexuala reprezentata de Monica MacoveiZiaristi Online:

Mafia homosexuala antiromaneasca reprezentata de Monica Macovei, in spatele atacului la judecatorul CEDO Corneliu Birsan. Scrisoare catre Senatul Romaniei

Ultimele zvonuri despre persoana pregatita sa-i ia locul profesorului Birsan, caruia ii va expira mandatul in data de 16 decembrie 2013, arata ca aceasta este judecatoarea Iulia Motoc, de la CCR (foto sus la GDS), insa inainte de aceasta, atunci cand s-a pornit dosarul abuziv la DNA impotriva sotilor Birsan, persoana agreata era fosta procuroare comunista Monica Macovei (membra de onoare si membra fondatoare a asociatiei homosexualilor din Romania – ACCEPT , sponsorizata in principal de miliardarul George Soros – nota red. – vezi si foto via Wikipedia). Cititi in continuare scrisoarea adresata Comisiei senatoriale de ancheta, demers care reprezinta o premiera europeana tragica, si anume un judecator al CEDO acuza statul care l-a propulsat in functie de terorizarea sa si a familiei sale, in scopul de a fi debarcat din functie cu ajutorul unor institutii aservite, pentru ca in locul sau sa fie adusa o persoana obedienta politic.

Asociatia Homosexualilor Accept - Monica Macovei - Traian Basescu - Wikipedia

Cazul Sarbu – Ponta vs Rosca Stanescu – Antonescu, din perspectiva strategica. Aurel Rogojan despre “Războiul agenţilor secreţi din scena politică”

Sorin Roşca Stănescu ne va mai oferi surpriza unor poziţii interesante, eliberate de constrângerile “disciplinei de partid”. Senatorul se va prevala de faptul că îndatoririle sale de parlamentar sunt, mai întâi, faţă de alegători. Aşa să fie!

Sorin Rosca Stanescu si Victor Ponta - Ziaristi Online

VIDEO: “Cei dintai vor fi cei din urma” la Iasi. Profesorul Gheorghe Buzatu: “Sansa lui Larry Watts”. Lansarea de la libraria Universitatii “Alexandru Ioan Cuza”

In volumul “Cei dintai vor fi cei din urma” autorul reia firul conflictului manifestat intre Romania si Pactul de la Varsovia, intrerupt in primul volum in anul 1978, si il continua pana in prima saptamana a lunii decembrie 1989.

Larry Watts Cei dintai vor fi cei din urma RBN Press Info via Roncea ro

Foto: RBN Press

In “Epoca Patapievici”, ICR ii platea pe ziaristii de la New York Times ca pe curve: cu banii inainte. Ziarele străine primeau sute de mii de euro ca să scrie frumos despre Plesu si Liiceanu. JAFUL DE LA ICR (III) Se pregateste Tismaneanus

Jaful de la ICR. Mostenirea lui Patapievici - de Ion Spanu si Ziaristi Online

Patapievici minte de stinge in New York Times -Dovada MediafaxImediat cum caracatitei de la ICR au inceput sa-i fie taiate tentaculele, “presa mondiala” a vuit de “manie proletara”. In New York Times, de exemplu, Patapieviciul de serviciu al gastii kominterniste a sarit ca ars, mintind cu nerusinare asupra unui fapt care nu a avut loc (foto dreapta). Roncea.Ro si Cotidianul au demonstrat atunci lamentabila intoxicare a opiniei publice internationale. Oamenii naivi nu intelegeau insa cum de o publicatie aparent prestigioasa “pune botul” la manipularile Patapieviciului. Ion Spanu ne explica azi – cu documente! – de ce: in “Epoca Patapievici” numeroase publicatii straine erau platite de ICR ca niste amarate de curve: cu banii inainte. Jenant!

PS: Pentru partea a IV-a a anchetei Cotidianul/Ziaristi Online am inteles, “din surse”, ca se pregateste, cu incalziri intense, to’a’asul asudatus Tismaneanus. Cica vine ora bilantului. Cat, cum, de ce, pentru cine. Este vorba de cel care spunea cu o nesimtire totala, specifica fostei si actualei nomenklaturi bolsevice, ca a lucrat “pro-bono” pentru Comisia Prezidentiala a lui Basescu si IICCMER-ul lui Boc si ca “Eu am făcut un serviciu statului român, nu statul român mie. Să fie foarte clar!”. Cu toate acestea, to’a’asul care tremura acum cu chilotii in vine prin budele Deutsche Welle, pare sa stie ca totul se plateste. Chiar si delapidarea, chiar si frauda, chiar si traficul de influenta. Chiar si, mai ales, minciuna. Conform regulilor stabilite in Romania democratica inclusiv de catre expertii SUA, cum ar fi, sa zicem, “LW“. Poate faptul ca reprezentantii DNA i-au trimis o citatie via Ambasada Statelor Unite sa conteze?

Cotidianul: Moştenirea lui Patapievici la ICR (III)
Ziarele străine primeau sute de mii de euro ca să scrie frumos despre ICR

De cîte ori erau urecheaţi de cineva, cei din gaşca ICR condusă de Patapievici scoteau de la naftalină articolele favorabile apărute în presa străină. Nimeni n-a ştiut pînă acum că, pentru aceste articole, ICR a plătit bani grei, pe contracte semnate înainte de derularea acţiunilor! Astăzi oferim cifrele oficiale.

În doi ani, ICR a cheltuit 106.568 dolari şi 502.645 euro pentru publicitate

Datele din contabilitatea ICR arată că această instituţie folosea o metodă primitivă pentru a-şi asigura o bună imagine: erau încheiate din timp contracte de publicitate cu publicaţiile din ţările unde funcţiona o filială ICR, iar după ce se derula o acţiune, ziarele respective scriau laudativ atît despre participanţi, cît şi despre ICR!

Aşa se explică numeroasele articole găzduite de toate Rapoartele ICR, încît se crea impresia că adevărata cultură română se manifesta doar în străinătate! Nimeni nu băbuia în ţară că, în spatele acestei imagini coafate, erau contracte grase de publicitate!

Iată ce sume primeau aceste publicaţii prin intermediul filialelor din străinătate:

– ICR LISABONA
Ziarul „PUBLICO”, pentru suplimentele sale Ipsilon şi Expresso, a primit 8.425 euro în 2010 şi încă 8.425 euro în 2011.
– ICR LONDRA
Revista „TIME OUT LONDON” a primit 3.078 euro în 2010 şi 9.555 euro în 2011.
– ICR MADRID
Publicaţiile „GUIA DEL OCIO”, „EL MUNDO” (suplimentul El Cultural) şi „EL PAIS” (suplimentul Babelia) au primit 11.490 euro în 2010 şi 10.440 euro în 2011.
– ICR NEW YORK
Cotidianul „NEW YORK TIMES” şi revistele „TIME OUT NEW YORK”, „VARIETY” şi „NEW YORK REVIEW OF BOOKS” au primit 23.590 dolari în 2010 şi 17.320 dolari în 2011.
– ICR PRAGA
Revista „CO, KDY V PRAZE” a primit 642 euro în 2010 şi 703 euro în 2011.
– ICR STOCKHOLM
Cotidianele „SVENSKA DAGLABET” şi „DAGENS NYHETER” au primit 21.200 euro în 2010 şi 26.518 euro în 2011.

Valoarea totală a contractelor de publicitate pentru ICR-urile din străinătate a fost:
– în 2010 – 62.203 dolari şi 270.800 euro
– în 2011 – 44.365 dolari şi 231.845 euro.
Aşadar, suma totală cheltuită pentru publicitate în cei doi ani de către ICR-urile din străinătate a fost de 106.568 dolari şi 502.645 euro!
În 2012, înainte de a fi schimbată conducerea ICR, echipa lui Patapievici încheiase deja contracte pentru:
– ICR VARŞOVIA, în valoare de 25.917 euro
– ICR MADRID, în valoare de 31.859 euro
– ICR NEW YORK, în valoare de 50.373 dolari.
Pentru aceste trei contracte nu exista nici o comandă, ceea ce devoalează felul în care acţiona vechea conducere ICR, adică încheia contractele de publicitate, stabilind sumele plătite, iar după ce apăreau articolele se făcea plata, mascîndu-se astfel faptul că acestea erau, de fapt, materiale publicitare! Evident, noua conducere nu a mai efectuat plăţile pentru aceste contracte.

ICR se lăuda cu articolele laudative, care erau, de fapt, materiale publicitare!

Să vedem cum arătau aceste articole din presa străină, pe care ICR le prezenta pe site-ul propriu şi în publicaţiile obediente din România:
„PUBLICO” din 9 mai 2011:
„Într-un articol apărut în cotidianul portughez Público (ediţia din 9 mai 2011), criticul de cinema Jorge Mourinha semnala: Debutul românului Marian Crișan se integrează prefect noului val românesc: planuri-secvență lungi, naturaliste, de grup, absența muzicii, evidențiind umorul sarcastic grefat pe disperarea unei societăți care incearcă să se ridice după o dictatură dezastruoasă”.
– „EL PAIS” din 2.10.2011:
„Pe 2 octombrie, cotidianul El Pais dedică României editorialul suplimentului cultural Babelia, sub semnătura lui Ignacio Vidal Folch: „Două figuri intelectuale cu un profil foarte diferit, dar la fel de provocatoare, conduc în mod simbolic literatura română, invitata de onoare din acest an a Târgului Internaţional de Carte LIBER. Pe de o parte, în mod firesc, Norman Manea, autor cu faimă internaţională, perspicace eseist şi prozator, totodată narator al propriilor peripeţii în «Întoarcerea huliganului», scriitor contondent şi incomod. (…) Cealaltă figură intelectuală de mare influenţă este scriitorul Horia-Roman Patapievici, autor proteic, președinte al Institutului Cultural Român – Institutul Cervantes românesc.(…) alături de filosofii Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu (…) formează trioul cel mai vizibil şi influent din cultura actuală”.
Cu astfel de „făcături”, plătite gras din banii pe care ICR îi primea de la buget, H-R Patapievici, Mircea Cărătrescu, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, Gabriela Adameşteanu, Norman Manea şi alţii îşi asigurau recenzii favorabile, articole despre importanţa prezenţei lor la diverse manifestări, cu care apoi scoteau ochii românilor nerecunoscători care-i criticau în ţară!
Totul nu era decît o cosmetizare făcută pe bani publici pentru imaginea acestor profitori care, pe rînd, se propuneau chiar la Premiul Nobel!

Ion Spanu / Cotidianul

Cititi si:

Jaful de la ICR (I). Patapievici si ai lui au lasat in urma lor carti nevandute si mucegaite in valoare de doua miliarde de lei

Jaful de la ICR - Patapievici, Tismaneanu, Mihaies, Tania Radu - Curtea de Conturi - DNA - Cotidianul - Ziaristi Online

Cineva trebuie să răspundă pentru jaful acesta înfăptuit de ICR sub conducerea lui H.-R. Patapievici, instituţie care ajunsese la un buget de aproape 15 milioane de euro anual!

Jaful lui Patapievici de la ICR (II). Topul profitorilor: Miliarde de lei pentru “no-names” dar si pentru Tismaneanu, Cartarescu, Perjovschi 1 si 2, Visniec si Norman Manea

tismaneanu_lumea_secreta - humanitas editura politica

În mod surprinzător, pe primul loc se află Lucian Ban, un pianist “american” de jazz, “originar din România”, care, într-un interviu pentru „Formula AS”, declara: „Eu nu pun mare preţ pe ideea de patriotism”! Pe patriotism, nu, dar pe banii banii patriei, da!

Larry Watts lanseaza azi la Iasi volumul “Cei dintai vor fi cei din urma”. Ioan Scurtu: Ion Mihai Pacepa – Un falsificator al istoriei. Corneliu Vlad: Raportul Comisiei Tismaneanu este “un film cu prosti”. Atacuri kominterniste la adresa lui Larry Watts si Victor Roncea via Hotnews si Deutsche Welle

Larry Watts la Iasi cu Cei dintai vor fi cei din urma - Rao Books via Ziaristi OnlineZiaristi Online:

Larry Watts lanseaza “Cei dintai vor fi cei din urma” la Iasi, miercuri, 15 mai 2013, la ora 17.00, la Libraria Tafrali – Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”

Larry Watts la Iasi cu Cei dintai vor fi cei din urma - Rao Books via Ziaristi Online

Conform traditiei inaugurate in turneul de lansare a lucrarii “Fereste-ma, Doamne, de dusmani” si “Cei dintai vor fi cei din urma”, cel de-al doilea volum din trilogia dedicata Romaniei de istoricul american Larry Watts, va fi lansat, dupa Bucuresti, tot la Iasi, chiar azi.

“Cei dintai vor fi cei din urma”: Larry Watts a scos Romania de la zidul executiei in Istorie. Corneliu Vlad: Raportul Comisiei Tismaneanu este “un film cu prosti”

Larry Watts lansare Cei dintai vor fi cei din urma - Prof Giurescu, I. Talpes, T. Frunzeti, M. Retegan la BCU - 24.4.2013

Când România era pusă la zid ca la Târgoviște… România pusă la zid este de fapt laitmotivul tulburător al acestei istorii adevărate a României narată de istoricul american Larry Watts. România la zid – laitmotiv istoric, dar și realitate a momentului.

Prof. Univ. Dr. Ioan Scurtu despre elucubratiile tismanenilor si liichelelor: Ion Mihai Pacepa. Un falsificator al istoriei

Fantoma-comunismului-Tismaneanu-Pacepa-KGB

Este jenant când respectivul autor Ion MIhai Pacepa nu se mulţumeşte “doar” cu supralicitarea meritelelor cu care doreşte să intre în istorie, ci minte, falsifică grosolan realităţile, sperând că astfel cititorul va putea fi manipulat.

Vladimir Tismaneanu si Petre M. Iancu, lugubre atacuri kominterniste la adresa lui Larry Watts si Victor Roncea. Corneliu Vlad da o lectie de demnitate romaneasca postului Deutsche Welle

Onanistul Vladimir Tismaneanu si Guristul Petre M Iancu Peter Moscu de la Deutsche Wele

Pe dl. Iancu n-am avut ocazia să-l întâlnesc personal, dl. Tismăneanu m-a impresionat prin gestul de civilitate cu care m-a salutat discret, dar ca pe un vechi prieten, deşi nu ne văzuserăm până atunci, la lansarea cărţii sale – interviu cu preşedintele Ion Iliescu.

Ziaristul din Germania vorbeşte de “nemernicie”, “minciună”, “hidoasele metode”, “calomnii”, “seamănă cu a naziştilor”, “primitivul ton xenofob”, “faţa sinistră”, “ticăloşie”, “inflexiuni fasciste şi legionare”, “trivializarea şi relativizarea Holocaustului”, “utilizează toxic impulsurile naţionaliste româneşti”, “abominabile figuri”, “odioase exemplare”, “obsesii ultranaţionaliste”, “uneori imund” (blogul lui Victor Roncea –n.n.),  “să declanşăm o revoluţie” (bolsevica? – n.n.) “împotriva lor”. Universitarul din America începe cu “Nimic nu este mai revoltător, mai şocant şi mai repugnant…”

Sorin Lavric despre Vladimir Tismaneanu: “întruchiparea îndurării de inspiraţie creştină”. Isabela Vasiliu Scraba: “Discipolul lui Liiceanu trece peste lipsa comuniştilor A. Pleşu şi G. Liiceanu dintre cei chemaţi să converseze cu securiştii…”

Sorin Lavric - simpozion Pavel Chirila - Razvan Codrescu - Dan Puric s.a.Motto: “Rămîne una dintre marile necunoscute ale firii umane fenomenul acesta atît de incontrolabil şi atît de imprevizibil căruia i-a căzut pradă Noica: îndrăcirea pe care a suferit-o atunci cînd şi-a pus credinţa în slujba «binelui suprem».”  – Sorin Lavric (*), “Noica şi Mişcarea Legionară (Ed. Humanitas, 2007)

“(…)

De fapt, influenţa culturală a celor care şi-au făcut un nume invocând excesiv de des numele lui Constantin Noica s-a făcut simţită abia când şcolarii de la Păltiniş s-au reciclat ca formatori de opinii schizofrenice despre aşa-zisa lipsă de valoare a filozofiei româneşti. Direcţia de influenţare exercitată de Liiceanu se constată în scrisul lui Sorin Lavric. Mai precis, în postfaţa la volumul alcătuit de Dora Mezdrea din file alese de ea din dosarele de Securitate (v. Sorin Lavric Postfaţa, în vol.: Noica şi Securitatea, Bucureşti: Ed. M.N.L.R., 2009, pp. 337-343).

După ce menţionează foarte în treacăt faptul că invitaţia la o discuţie cu securiştii nu putea fi refuzată de nimeni, Sorin Lavric nu se sfieşte să-l prezinte pe Constantin Noica drept colaborator al Securităţii. În schimb, Vladimir Tismăneanu ar fi “un spirit academic care încalcă regula aridităţii tagmei, reuşind să scrie neplicticos” (v. România literară, nr. 2/29 ian. 2010), un  “diagnostician de idei politice, nu ademenitor în numele lor”.

Povestea cu “ademenirea” este, ca să spunem aşa, un comentariu la o parere a lui Pleşu, după care Noica ar fi fost un “ademenitor”, ceea ce Sorin Lavric punctează negativ, întrucât la el pozitivă este atitudinea opusă. La Andrei Pleşu ademenirea lui Noica spre tărâmul filozofiei nu a avut succes, astfel că, nefiind eficientă, nu se poate spune dacă a fost considerată de falsul drept atitudine pozitivă sau negativă.

Cantonarea lui Andrei Pleşu în lăutărismul pe care-l observă în exclusivitate la alţii, a fost perfect creionată de Constantin Noica prin situarea discipolului cu “prea mare respect pentru fratele porc” (Noica, ian. 1980, în Jurnalul de la Păltiniş, 1983, p.117) la mijloc de drum, într-un interval în care nimic din ce a început nu a dus la bun sfârşit: “Mă gândesc iar la Andrei, cu câtă uşurinţă a renunţat la greacă… În istoria artelor nu se recunoaşte, în Germania nu a vrut să facă filozofie, Orientul, pe care-l iubeşte, fără sanscrită nu-l poate obţine. O să se afle mereu în metaxy, în interval” (ibid. p.100). Din portretul intelectual schiţat de Noica reiese indirect ridicolul desemnării  lui Pleşu în mod laudativ drept “filozof” al intervalului post-comunist.

Iată ce scria Andrei Pleşu despre “ademenitorul” Noica într-o epistolă din 15 oct. 1984 publicată după zece ani pentru a spori paginile unuia din cele trei volume ale sale aşa-zis ştiinţifice: “Nu să-l împuţinez am vrut… ci să-i clarific statutul… Trebuie să treacă mult timp ca să realizezi că sapienţialul nu e, în cazul lui Noica, decât o foarte inteligentă captatio, o capcană retorică, destinată să convertească la filozofie toată suflarea din jur” (Limba păsărilor, 1994, p.218-219).

După Sorin Lavric, Tismăneanu jr.  nu este un  “ademenitor”. Fostul ideolog comunist este un “ogar” [cu un pedigree ilustrând relaţia cu comunismul a celor doi Tismăneni, tatăl şi fiul pe care Lavric se face că n-o ştie],  ogar cu “ascuţime olfactivă”  care “depistează repede miasmele de extremism” (Lavric), i.e. un diagnostician versat în şantajul cu anti-semitismul. Altfel spus, după episodul ideologic comunist când (iniţiat de propriul părinte) a hăituit “duşmanul de clasă”, ogarul cu nas fin s-ar fi reprofilat pe urmărirea  “duşmanului de rasă”. Un fost deţinut politic exilat apoi în Franţa observa cu fineţe că în dictatura totalitară (de caracter ideologic) se foloseşte “represiunea preventivă”. După căderea comunismului, menţinerea la putere a oligarhiei comuniste “reciclate” s-ar fi făcut tot prin teroare preventivă, duşmanul fiind mereu reinventat “în funcţie de nevoile momentane” (Ion Varlam): fostul duşman de clasă devine după 1989 “duşman de rasă”.

In cazul relaţiei politice dintre Noica şi Securitatea pe care ar fi servit-o cu “orbirea unui idealist incurabil” (Sorin Lavric), discipolul lui Liiceanu trece peste lipsa comuniştilor Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu dintre cei chemaţi să converseze cu securiştii pe tema “teoreticianului legionar Noica”.

(…)”

Integral la: Capusarea ca tehnica a Securitatii –  C. Noica împreună cu Alexandru Dragomir în cultura colectivistă aşa cum a fost ea percepută de Sorin Lavric

de Isabela Vasiliu-Scraba

(*) Sorin Lavric este, de 16 ani, redactor la Editura Humanitas administrata de G. Liiceanu si, din 2008, comentator la “Romania literara” condusa de N. Manolescu, fiind considerat “din categoria fidelilor

Cititi si: Sorin Lavric debuteaza la Ziaristi Online cu un text despre Vladimir Tismaneanu, “întruchiparea îndurării de inspiraţie creştină”: “Fler ideologic”

S. Lavric: Cînd e vorba de semnat o petiţie, de sărit în ajutor sau de adresat o recomandare, Tismăneanu este întruchiparea îndurării de inspiraţie creştină: bate la toate uşile, trimite o mie de mailuri şi adună la un loc oameni care altfel nu s-ar fi întîlnit în veci. E un mijlocitor prin excelenţă, un liant uman cu virtuţi de verigă culturală, un ferment cu efect de coagulare omenească. Si un redutabil păstrător al memoriei noastre în privinţa trecutului comunist al Europei.

Vladimir Tismaneanu - Humanitas - Despre 1989 - Cronica Sorin Lavric Romania literara

Foto sus: Blogul lui Claudiu Tarziu

Foto jos: Internet

Larry Watts spulbera definitiv mitul Pacepa. Importanta volumului “Cei dintai vor fi cei din urma. Romania si sfarsitul Razboiului Rece”. PREFATA AUTORULUI SI MULTUMIRI

Cel mai important eveniment editorial al anului 2013 – dupa cum istoria o va confirma, fara indoiala – s-a desfasurat pe 24 aprilie 2013 in Aula Bibliotecii Centrale Universitare “Carol I”: lansarea cartii mult asteptate a profesorului american Larry Lee Watts, “Cei dintai vor fi cei din urma. Romania si sfaristul Razboiului Rece“, continuarea volumului Fereste-ma, Doamne, de prieteni. Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania. Ambele volume sunt publicate de Editura Rao in cadrul unei trilogii destinate recuperarii istoriei reale a Romaniei, din care va face parte si o lucrare focalizata pe evenimentele din si de dupa decembrie 1989. Printr-o frumoasa coincidenta, manifestarea istorica a avut loc la exact 23 de ani de la ocuparea Pietei Universitatii in ceea ce avea sa fie cea mai mare demonstratie anticomunista din istoria Romaniei.

In ciuda carcotasilor cam grabiti, eu nu cred ca audienta de la BCU a fost constituita din “nostalgici”, dupa cum prevazuse de altfel profesorul Mihai Retegan ca se va spune. Cu ochiul meu de simplu ziarist am vazut in sala atat autentici profesionisti ai informatiei si cautatori independenti ai adevarului cat si o parte importanta din elita fostei, actualei si viitoare securimi, intre care se aflau in calitate oficiala doi consilieri speciali de-ai Premierului si doi de-ai Presedintiei, plus specialisti straini de marca prezenti la noi in tara. Interesul extraordinar pentru acest eveniment a fost reflectat de altfel de cei peste 11.000 de participanti indirecti la lansare, care au urmarit conferinta “Live”, prin intermediul platformei Privesc.eu. Tinand cont ca transmisia in direct a evenimentului s-a desfasurat pe internet (presa centrala, doar de limba romana, a lipsit aproape cu desavarsire, daramite sa se mai si difuzeze ceva pe televiziuni) ma indoiesc profund ca doar “nostalgicii” au fost calare pe calculatoare.

Desigur, se poate pune intrebarea: cine au fost cei 11.000? O parte, semnificativa doar prin capacitatea lor de otravire prin mijloacele de propaganda la care au, inca, acces, a fost cea scoasa in evidenta de profesorul Mihai Retegan, in postura de “avocat al diavolului”: acele “VIP”-uri intelectualoide care au intampinat cu o violenta salbatica si primul volum, dand din coada si copite si inainte de lansarea celui de-al doilea, “ceea ce demonstreaza in modul cel mai clar ca o anumita politica continua in ceea ce ne priveste”, dupa cum afirma istoricul roman.

Daca luam la buchisit cartea lui Larry Watts de la coada, ca sa respectam si titlul – “Cei dintai vor fi cei din urma” – ne vom face o idee din ce zone provin si cine sunt aceste personaje cu apetente viscerale impotriva Romaniei si a adevarului istoric, reliefat de profesorul american in premiera internationala intr-o asemenea forma complexa si unitara. Asadar, studiind ochiometric Indicele de nume, vom constata ca daca trimiterile la URSS sunt cam egale cu cele la SUA, in schimb, volum de informatii cu privire la Ungaria si Budapesta este aproape triplu. In topul topurilor se afla Moscova, apoi CIA, KGB si, la rand, cateva personaje malefice ale istoriei Romaniei, venite cu pluta sau tancul in tara noastra, cum ar fi Leonte Rautu si Ion Mihai Pacepa.

Un Pacepa al carui mit este definitiv spulberat in cartea istoricului si expertului in informatii Larry Watts. Un Pacepa – agent sovietic dovedit -despre care aflam intr-o nota de subsol (p. 151 – aici am gasit si o greseala de cifra – generalul Serb a tradat in 1971 si nu, evident, in 1991; dar sunt sigur ca macar la corectura va fi de folos gasca lui Tismaneanu 🙂 ) ca a fost sustinut in opera sa de intoxicare si dezinformare ante si post-decembrista de niste personaje intre care se numara un fost politruc comunist ca V. I. Tismaneanu, un informator al Securitatii mansurtizat la Radio Europa Libera ca Nestor Ratesh, un fost disident pasaportat in SUA ca Dorin Tudoran, propagandistul de serviciu Dan Pavel si jurnalistul de servicii Sorin Rosca Stanescu (macar cel din urma ar avea datoria sa-si explice pozitia). Un Pacepa publicat cu surle la Humanitas si promovat cu trambite de reteaua antiromaneasca din care fac parte un Liiceanu, un Plesu, un Patapievici (sub umbrela cui?)…

Acestia si alti cativa au reprezentat probabil o parte dintre nostalgicii carcotasilor care or fi urmarit transmisia. Dar restul de 10.990? Restul pana la 11.000 sunt romani. Romani interesati sa afle adevarul despre tara lor. Adevar tinut la secret timp de aproape 70 de ani. Adevar pentru care a fost nevoie de un american ca sa-l aflam, la aproape 24 de ani de la schimbarea violenta de regim din 1989, intregit, dincolo de ceea ce am trait cu totii.

Larry Watts, un specialist al informatiilor de toate categoriile, cu o capacitate analitica remarcabila, reuseste sa completeze Istoria sincera a poporului roman scrisa de regretatul profesor Florin Constantiniu, cat si studiile colegilor sai de crez si generatie, cu o perspectiva ascunsa, pana acum, celor interesati de adevar. O perspectiva care vine ca un izvor de apa via intr-o mlastina de ura, pentru a schimba, categoric, viitorul romanilor, prin cunoasterea in totalitate a trecutului lor, ceea ce se poate constitui intr-o arma redutabila pentru preluarea controlului asupra prezentului nostru.

Capitolul care se inscrie ca un necrolog al lui Pacepa se incheie intr-un mod lamuritor: “In mod ironic, daca exista cu adevarat un “mit” privitor la independenta Romaniei, acesta rezida in faptul ca “independenta” era un termen mult prea palid pentru a descrie politici atat de vizibil si de constant ostile obiectivelor esentiale ale sovieticilor”.

Multumim, Larry Watts!

Si acum, Prefaţa autorului:

Larry L Watts - Cei dintai vor fi cei din urma - Rao - Ziaristi Online - Foto-Cristina Nichitus Roncea

Ca sovietolog, m-am implicat în studiile privind România în perioada de vârf, post-destindere, a Războiului Rece. Pe vremea aceea, spre sfârşitul anilor 1970, subestimarea semnificaţiei declaraţiilor, politicilor şi acţiunilor României şi extrapolarea acestor atitudini şi comportamente la ceilalţi membri est-europeni ai Pactului de la Varşovia deveniseră o practică uzuală în rândul analiştilor americani specializaţi în politica regiunii. Sursele româneşti care afirmau contrariul erau tratate cu neîncredere. Cum România era pe atunci doar un subiect de interes periferic, am „clasat“ această informaţie într-un ungher îndepărtat al minţii. Mie nu-mi fierbea nicio oală acolo, dacă pot să spun aşa.

Vizitele repetate în România în anii 1980 şi expunerea mea directă la condiţiile de viaţă dure impuse populaţiei în cursul respectivului deceniu nu au făcut decât să mă predispună la aceeaşi lipsă de încredere. După 1989, când am revenit în România, am început să lucrez cu diverse oficialităţi în probleme de prevenire a conflictelor etnice, de reformare a armatei şi a serviciilor de informaţii şi de integrare în Organizaţia Tratatului Nord-Atlantic (NATO).

Faptul că am putut remarca direct eforturile lor autentice de instaurare a democraţiei în ciuda aparatului administrativ cvasi-distrus şi a reacţiilor neconstructive din partea unui Occident lipsit de bunăvoinţă mi-a readus în minte atitudinile neîncrezătoare ale analiştilor americani faţă de sursele româneşti, atitudini pe care le observasem în anii Războiului Rece. Astfel, dorinţa de a descifra cauzele acestei continue percepţii greşite asupra intenţiilor şi comportamentelor României s-a transformat pentru mine într-o preocupare constantă.

Deja evidentă în volumul Fereşte-mă, Doamne, de prieteni, această preocupare este ilustrată mai explicit în lucrarea de faţă. Cei dintâi vor fi cei din urmă reia firul conflictului manifestat între România şi Pactul de la Varşovia de acolo de unde fusese întrerupt în Fereşte-mă, Doamne, de prieteni, în 1978, şi îl continuă până în prima săptămână a lunii decembrie 1989. Volumul începe prin a aborda dificultăţile pe care anomalia românească le ridicase în faţa analiştilor occidentali începând cu sfârşitul anilor 1970 şi până în ajunul Revoluţiei care a dus la căderea regimului comunist.

Nu m-am bazat, în documentarea mea, pe multe surse româneşti. Motivul nu este nicidecum lipsa unor analize clare şi bine realizate, fiindcă acestea nu lipsesc. Ele nu au fost însă reprezentate aici deoarece practica de a pune sub semnul întrebării credibilitatea surselor româneşti era atât de extinsă, încât atunci când am început acest proiect am preferat să evit (aproape) în întregime acest risc, încercând să creionez imaginea în principal din perspectiva rapoartelor şi documentelor alcătuite de ceilalţi membri ai Pactului de la Varşovia.

Obstacolul „concepţiilor încetăţenite“ este unul greu de surmontat, iar pentru a-i convinge pe ceilalţi să-l abordeze sunt necesare dovezi nu doar limpezi şi convingătoare, ci incontestabile. Excepţiile pe care mi le-am permis sunt studii sau culegeri documentare cu anexe oficiale, pe motivul că acestea pot fi accesate mai uşor decât arhivele respective. Aceeaşi logică a stat la baza website-ului www.larrylwatts.com, pe care am postat circa 300 de link-uri şi documente originale din arhivele foştilor membri ai Pactului de la Varşovia, ale fostei Republici Sovietice Socialiste Moldoveneşti, ale Agenţiei Centrale de Informaţii a Statelor Unite, a Departamentului de Stat şi ale Casei Albe, la care se vor adăuga alte documente.

Cei dintâi vor fi cei din urmă se constituie în esenţă într-o serie de studii de caz. Unele examinează principalele ţinte ale operaţiunilor clandestine şi de dezinformare ale sovieticilor şi procesul de sistematică atribuire eronată din cadrul alianţei. Altele se concentrează asupra eforturilor româneşti de a bloca utilizarea Pactului de la Varşovia ca pe un instrument de proiecţie a puterii sovietice, de folosire a medierii ca o modalitate de blocare a extinderii influenţei sovietice în diverse regiuni ale lumii şi de a urma politici de securitate şi dezarmare capabile să limiteze exercitarea puterii militare sovietice.

Căldura cu care publicul român a primit volumul Fereşte-mă, Doamne, de prieteni a fost copleşitoare pentru o lucrare de anvergura şi dimensiunile ei, cu mai multe tiraje după cel dintâi, lansat în 2011. Deşi în cuprinsul său era reliefată discrepanţa uriaşă dintre politica internă restrictivă a României şi cea externă evident liberală, unii au criticat lucrarea ca fiind o abordare „unilaterală“, deoarece nu aborda şi situaţia grea a populaţiei în perioada regimului comunist.

Faptul că volumul în cauză nu s-a axat asupra acestei chestiuni este, în mod cert, real. Dar Fereşte-mă, Doamne, de prieteni a fost conceput, în parte, pentru a corecta o perspectivă. Înainte de publicarea sa, analizele post-1989 privind România în cursul Războiului Rece care nu se focalizau în mod covârşitor şi deseori exagerat asupra represiunii interne, ignorând complet comportamentul şi politica sa externă şi de securitate, erau extrem de rare. Atât de rare, încât extraordinarele sale parteneriate occidentale erau interpretate deseori ca o consecinţă a percepţiilor eronate ale Vestului, iar opiniile laudative exprimate de cinci preşedinţi americani şi de diverşi lideri europeni erau privite ca fiind nu evaluări corecte, ci rezultatul credulităţii occidentale. Chiar şi izolarea României în cadrul Pactului de la Varşovia a fost atribuită în mod greşit eşecurilor ei în domeniul liberalizării şi al reformelor.

Aşa cum am menţionat, obiectivul acestor studii este acela de a analiza rolul României în cursul Războiului Rece ca actor statal în cadrul unei alianţe şi în plan internaţional. Politica internă este importantă în acest context doar atunci când şi în cazurile în care influenţează politicile externe şi de securitate. Cei dintâi vor fi cei din urmă tratează problema politicii interne într-o măsură mai mare decât Fereşte-mă, Doamne, de prieteni, deoarece în cursul anilor 1980 politica internă a României a devenit un factor important în relaţiile sale cu Occidentul în general şi cu Statele Unite ale Americii în particular. Dar focalizarea pe România ca actor statal este neschimbată şi, cred eu, justificată, din mai multe motive. În primul rând, deoarece dovezile că URSS a exercitat sau a intenţionat măcar să exercite presiuni asupra României în cadrul Pactului de la Varşovia pentru liberalizarea politicii sale interne în anii 1980 (sau în orice altă perioadă a Războiului Rece) sunt firave. În al doilea rând, fiindcă documentele sovieticilor şi cele ale altor membri ai Pactului de la Varşovia subliniază în mod repetat că problemele Moscovei în privinţa României erau determinate de politica externă şi de securitate independentă a acesteia din urmă – cursul său „separat“. Şi, în ultimul rând, pentru că, până cel puţin în ultimul trimestru al anului 1989, reformele implementate de Mihail Gorbaciov erau menite în principal să accentueze controlul central sovietic asupra politicilor externe şi de securitate ale celorlalţi membri ai Pactului de la Varşovia.

Focalizarea îngustă a unei mari părţi a literaturii post-1989 pe tema caracterului represiv al regimului politic din România i-a determinat pe numeroşi autori să conchidă că, spre desebire de alţi foşti membri est-europeni ai Pactului de la Varşovia, România nu beneficia de un „istoric utilizabil“ de pe urma trecutului său comunist. Dimpotrivă însă, analiza popularelor politici externe şi de securitate româneşti demonstrează că trecutul său în acest domeniu critic are o utilitate considerabil mai mare decât cel al oricăruia dintre foştii săi „tovarăşi de luptă“. Iar această utilitate are, după părerea mea, ecouri care reverberează până în ziua de astăzi.

Larry L. Watts
31 martie 2013

Surse: LarryLWatts, Rao Books, Roncea.Ro si Ziaristi Online

Foto: Cristina Nichitus Roncea

Vedeti si: Diavolul citeste Roncea.Ro – Prof. Mihai Retegan despre cei care il ataca pe Larry Watts. Spionandu-i pe rivalii Virgil Magureanu si Ioan Talpes la lansarea cartii lui Larry Watts “Cei dintai vor fi cei din urma”. VIDEO

VIDEO: Lansarea cartii lui Larry Watts “Cei dintai vor fi cei din urma” cu Acad. Dinu Giurescu, Prof. Mihai Retegan, Gen. Ioan Talpes, Gen. Theodor Frunzeti, Dir. Gen. Mireille Rădoi si Dir. Gen. Ovidiu Enculescu. INTEGRAL via PRIVESC.EU

LANSARE Larry Watts: Cei dintai vor fi cei din urma. Romania si sfarsitul Razboiul Rece. EXCLUSIV: CUPRINSUL CARTII / VIDEO. Roncea.Ro, Ziaristi Online si Privesc.eu vor transmite lansarea de la BCU in direct, incepand cu ora 17.00

 

Diavolul citeste Roncea.Ro – Prof. Mihai Retegan despre cei care il ataca pe Larry Watts. Spionandu-i pe rivalii Virgil Magureanu si Ioan Talpes la lansarea cartii lui Larry Watts “Cei dintai vor fi cei din urma”. VIDEO

Lansare Larry Watts - Cei dintai vor fi cei din urma - Foto Bindiribli.ro - MOVDiavolul (dar nu numai) citeste Roncea.Ro, ne spune Prof. Mihai Retegan, in postura de “avocat al diavolului”, la lansarea cartii lui Larry Watts din aula Bibliotecii Centrale Universitare: “Ieri, miercuri, 24 aprilie, a avut loc lansarea volumului Cei dintai vor fi cei din urma. Ma uit, caut, eu sunt un VIP si atunci am acces la orice, inclusiv la site-ul domnului Roncea unde domnul Roncea posteaza ceea ce s-a intamplat cu o zi inainte. Si ce vad?…” Iata ce:

Diavolul citeste Roncea Ro. Profesorul Mihai Retegan despre cei care il ataca la ordin pe Larry Watts de ZiaristiOnlineTV

“… Violenta cu care a fost intampinata cartea [lui Larry Watts despre Romania] demonstreaza in modul cel mai clar ca o anumita politica continua in ceea ce ne priveste”.

Lansare Larry Watts - Cei dintai vor fi cei din urma - Virgil Magureanu - RAO-BCU - 24.04.13- Foto Cristina Nichitus Roncea

Filmarea integrala a conferintei la: VIDEO: Lansarea cartii lui Larry Watts “Cei dintai vor fi cei din urma” cu Acad. Dinu Giurescu, Prof. Mihai Retegan, Gen. Ioan Talpes, Gen. Theodor Frunzeti, Dir. Gen. Mireille Rădoi si Dir. Gen. Ovidiu Enculescu

Cititi si: Larry Watts: Cei dintai vor fi cei din urma. Romania si sfarsitul Razboiul Rece. CUPRINSUL CARTII / VIDEO »

Foto: Cristina Nichitus Roncea si MOV

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova