Prof. univ. dr. ing. Marian Rizea, ofiter de informatii cu gradul de colonel (r), a oferit portalului Ziaristi Online, sub forma unei lucrari intitulata “Schimbarea”, Raportul Comisiei Senatoriale privind evenimentele din decembrie 1989, comisie condusa in prima faza de Sergiu Nicolaescu si apoi de Valentin Gabrielescu. Cartea de mai jos, pe care o publicam integral, pe capitole, a fost oprita de la publicare. Motivele le veti afla chiar de la editorul ei, aici. Veti descoperi in documentele Comisie fapte zguduitoare si amanunte tinute secret despre “misterele revolutiei”. Pana acum. Portalul independent Ziaristi Online face cuvenita indreptare istorica, prezentand adevarul asa cum a fost el cautat si consemnat:
Publicistul Radu Calin Cristea ii face o autopsie pe viu zombi-ului sovieticus Vladimir Tismaneanu. Textul e perfect, doar ca e scris cu cinci ani prea tarziu. Sa aiba oare legatura alegerea momentului cu numirea dlui RCC la CNA? Daca intelectualitatea publica din Romania nu ar fi fost prin esenta ei tradatoare, un asemenea rechizitoriu ar fi trebuit sa apara atunci cand Tismaneanu era calare pe magarul Troian si isi permitea sa ingroape istoria nationala intr-o mlastina de ura si minciuna sub acoperirea Presedintiei Romaniei. Sunt date si fapte pe care altii nu s-au sfiit sa le prezinte cu acribie, doar pentru a fi defaimati si tarati prin tribunale de mafia culturnica calare si azi pe cadavrul politic de la Cotroceni. Acum, sa zicem ca-i sta drept epitaf… Un epitaf care, categoric, merita citit:
Un „Homo Sovieticus“: Vladimir Tismăneanu(I, II si III)
Într-o carte de interviuri (Ghilotina de scrum, Editura de Vest, 1992), Vladimir Tismăneanu (prescurtat- V.T.) afirmă că momentul rupturii sale de comunism s-a produs în ianuarie 1969, imediat după ce Jan Palach și-a dat foc în Piața Venceslav din Praga:
„În momentul în care s-a produs cazul Palach, eu m-am scuturat de emoție și de furie și am spus că este sfîrșitul relației mele cu această mișcare. Răspunsul meu a fost o criză de conștiință și am spus că eu nu vreau să am nimic de a face cu o mișcare socială care duce la asemenea dezastre umane“ (p. 42).
Șocul scuturăturii va fi fost, probabil, prea violent, astfel încît invocata criză de conștiință a anticomunistului in statu nascendi V.T. avea să producăefecte perverse: micul bonz răzgîiat al nomenclaturii va deveni un contributor zelos la cultul personalității ceaușiste și un servant exaltat al unui regim pe care, peste ani, îl va considera „nelegitim și criminal“. Cînd, cum și dacă a avut loc lepădarea lui V.T. de comunism rămîne o încîlcită șaradă. Pretextul cutremurului de cuget iscat de autoincendierea lui Jan Palach nu i-a produs lui V.T. cel puțin o licărire de protest; cum ar veni, V.T. s-a supărat definitiv pe comunism în 1969, dar, în locul unor cît de vagi delimitări de abuzurile regimului (de la greva minerilor din Valea Jiului, din 1977, la cazul Goma), l-a mai glorificat ritos încă 12 ani!
Nu au apărut, de asemenea, informații publice (îmi cer scuze dacă documentarea mea e lacunară) referitoare la contacte discrete, eventual clandestine, purtate în anii petrecuți în România comunistă între V.T. și adevărații anticomuniști, încă în viață, cu care se tot pozează, în speranța unei imaginare adopții, în fotografii de grup cu martiri (Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Ioan Bărbuș, Constantin Ticu Dumitrescu etc. – vezi, între altele,și V.T., „Reflecții despre șansele dreptei românești“, în Evenimentul zilei, 30 august 2012).
Să fie plauzibil un alt argument al lui V.T., care motiveazăruptura sa de comunism în 1981, deoarece, cu cuvintele sale (în Ghilotina de scrum, p. 46), „consideram societatea românească din care plecam o societate fascistă“? Să fi fugit așadar V.T., în 1981, de prigoana fascistă a lui Ceaușescu? Mă gîndesc că V.T. ar fi dat, totuși, niște semnale de împilare. „Am plecat tocmai pentru că nu puteam să suport mizeria ideologică“, dă lămuriri V.T. (în „Din nou despre refuzul de a uita“, Evenimentul zilei, 7 august 2007). O judecată logică: ce sens ar fi avut repudierea năprasnică a unei„mizerii ideologice“ în elaborarea căreia dovedise o entuziasmată contribuție? O altă sursă de sufocare indicată de V.T.: „[…] am încercat să ies din ceea ce aș numi «carcasa epistemologică» a marxismului“ (Ghilotina de scrum, p.51). Cu o asemenea justificare V.T. mai vine de acasă, cu adăugirea că torturantele sale încercări de ieșire din respectiva carcasă puteau fi deslușite în nestingheritele sale pomelnice dedicate PCR-uluiși Conducătorului iubit doar de inițiați în fenomenologia spiritului paranormal.
V.T.: un comunist anticomunist
Lăsăm în seama viitorimii elucidarea misterului comunismului de sorginte anticomunistă al lui V.T. O pistă originală sugereazăMircea Cărtărescu, pentru care V.T. este „un Marcel Proust al comunismului românesc“ (intervenţie la Bookfest, 10 iunie 2007, la prezentarea cărții lui V.T., Refuzul de a uita, Editura Curtea Veche, 2007). Ceea ce probează documentele consultate este că V.T. n-a executat mișcări dezordonate și n-a făcut grimase pe aliniamentul dezbaterilor ideologice din perioada comunistă. Făcea parte dintr-o tabără depravată de curteni ai regimului – cei denumiți generic de către Virgil Ierunca „argați oficiali ai cuvîntului stăpînirii“. „Răzvrătirile“ sale, marcate mai tîrziu de V.T. cu aura unei pline de tîlcuri insurgențe în interiorul purismului dogmatic din epocă, s-au rezumat la compunerea unor texte unde, citînd de obicei ostentativ din volume accesibile mai ales pe circuitele ezoterice ale lui Leonte Răutu, rectorul Academiei „Ștefan Gheorghiu“, prezenta diverse curente ale marxismului occidental, printre care, pînă la exasperare, „Școala de la Frankfurt“. Prudent-descriptive, aceste scrieri cu slabe ecouri pentru sectarii marxismului ceaușist se însoțeau cu noiane de osanale aduse de V.T. comunismului și lui Nicolae Ceaușescu, de pe pozițiile unui proletcultism de cea mai ticăloasă factură.
Rămas în străinătate, V.T. a schimbat imediat macazul, dovedind o vocație a ipocriziei manifestă pînă în zilele noastre: în septembrie 1981, slăvea comunismul la București, în februarie 1983 condamna deja comunismul la Europa Liberă! Așadar –deparazitare ideologică aproape instantanee, toleranță zero pocăinței, un proces de autodecomunizare de o inefabilă scurtime și o ecloziune a anticomunismului după o incubație de un an și cîteva luni. Cariera lui V.T. avea să se înscrie pe bune făgașe după stabilirea în Statele Unite: mediul academic internațional îl recunoaște ca pe una dintre somitățile expertizării comunismului și a postcomunismului.
Ar fi necinstit din partea mea să nu menționez că am scris, adeseori elogios, despre unele dintre cărțile lui V.T. Despre Raportul Final al Comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste din România, Editura Humanitas, 2007, redactat de o echipă de specialiști condusă de V.T., am afirmat că „rămîne cea mai importantă evaluare științifică a comunismului autohton“ (Adevărul, 19 decembrie 2007). Amintesc, de asemenea, articolul „Cui îi pasă de Profesorul Tismăneanu?“, semnat de mine în Adevărul (4 iunie 2007), unde îmi declaram solidaritatea cu un V.T. supus unor atacuri pestilențiale venite dinspre România Mare. Scriam acolo că „Vladimir Tismăneanu este politologul de origine română care se bucură de cea mai redutabilă notorietate internațională“. Îl socoteam pe V.T. un om de lume stimabil, civilizat, deschis conversațiilor în contradictoriu, cu o tonalitate moderată în ceea ce Mircea Martin ar numi „dicțiunea ideilor“. Am destule temeiuri să cred că prețuirea era reciprocă.
„Inchizitorul-șef al comunismului est-european“?
Ceea ce se întîmplă însă cu V.T., de vreo 2-3 ani încoace, scoate la iveală un cripto-stalinist dezlănțuit. Intelectualului adeseorișarmant de odinioară i-a luat locul un caracter repulsiv, dedat unui colorat evantai de turpitudini, cu o imaginație sărind nu calul, ci herghelii întregi, resentimentar, imund în exprimare, nihilist gregar, de un șocant nombrilism și tratîndu-și inamicii ca pe niște inși decerebrați, satanici, transmițători de periculoase epidemii. Proteismul proslăvirii ceaușismului renaște sub o forma mentis ce demască dușmani, înfierează,hulește, jignește grosolan, execută autodafeuri, lichidează etc.
Oportunismul sîrguincios al lui V.T. îl împinge la încurcarea baricadelor unde dă și luptă același fanatic care, pînă în 1981, băga spaima în burjui, iar de la o vreme a luat în arendă anticomunismul românesc și îl păzește de duhurile rele ce trebăluiesc la aplecarea hărții României în direcția Sovietelor („Stalinismul renaște în România“, anunță sec V.T. pe blogul său, 3 decembrie 2012). V.T. s-ar fi metamorfozat, susține Tamás Gáspár Miklós, în„inchizitorul-șef al comunismului est-european“ (în articolul „Un delict de opinie“, revista 22, nr. 30, 20-26 iulie, 2010). V.T. ar putea fi recunoscut în mutantul antropologic numit de marele disident Aleksandr Zinoviev „Homo Sovieticus“. Însuşi V.T. pătrunde în ADN-ul acestuia, într-o postare pe blog (2 august 2012): „Abil și labil, cu moralitate de moluscă, dispus la toate salturile mortale menite să îl propulseze pe o scară de valori esențial pervertită, Homo Sovieticus disprețuiește morala, demnitatea, adevărul. […] Homo sovieticus practică gîndirea dedublată și dublul discurs. Personalitate scindată, minte și cînd spune bunăziua“. Același „Homo Sovieticus“ se mai remarcă prin „vocația perversă a demonizării adversarului“. Nu mă îndoiesc de motivația anticomunistă a lui V.T., la fel cum, cu peste 3 decenii în urmă, n-aș fi șovăit să văd în același personaj un comunist pentru eternitate. Underground-ul anticomunismului lui V.T. are galerii întortocheate: unele comunică direct cu forme de resuscitare a congenerelor sale propensiuni comuniste despre care aș ezita să cred că au fost asumate, public și sistematic, doar dintr-o calculatăfățărnicie.
Despre osîrdia gnoseologică a tînărului cercetător comunist V.T. se vorbește prea puțin, superficial și, adeseori, fărăconsultarea directă a unor lucrări altfel bine ascunse în maldărele presei acelor timpuri. Puțină „gimnastică a memoriei“ (Monica Lovinescu) nu stricăniciodată. Nu de alta, dar, cum îndreptățit recunoștea V.T. citîndu-l pe George Orwell, „la comuniști nimic nu e mai imprevizibil decît trecutul“ (Ghilotina de scrum, p.197). Comentariile mele îi vor da, tacit, dreptate lui V.T. care, în Viața studențească (prescurtat – VS), nr. 23, miercuri, 10 VI, 1981, p. 9 – adică doar cu cîteva săptămîni înainte de a se fi descotorisit cu mînie exproletară de experiența sa comunistă –, afirma că „hohotul de rîs al despărțirii de trecut de care vorbea cîndva Marx nu poate fi însă o scuză pentru amnezie“. V.T. se angaja pe blogul său în 20 august 2009 că va publica un volum intitulat Scrieri de tinerețe (1974-1981). Ar putea lărgi aria selecției începînd, de pildă, din 1971. Comentariul meu îi va aduce, sper, măcar un modest sprijin bibliografic.
Agentia Mediafax a difuzat ieri, 5.02.2003, pe “cel mai bun site de stiri”, www.mediafax.ro, o “stire” intitulata “Peste 20 de ONG-uri cer oprirea finanţării cultelor religioase de către stat“. “Stirea” a aparut pe fluxul public al site-ului Dvs si nu pe pagina Comunicate de presa. Fac aceasta precizare pentru ca, dupa parerea mea, de simplu jurnalist cu doar 23 de ani de experienta in presa, numai acolo si-ar fi avut locul cu titlul ales de redactorii Dvs responsabili.
Stirea, dupa cunostinta mea, reprezinta o informatie difuzata cu caracter de certitudine absoluta, intarita si de prestigiul Dvs pe piata media din Romania. Din pacate, forma “stirii” publicata de Dvs arata ca nu a fost verificat si continutul materialului, conform asteptarilor abonatilor si cititorilor Dvs cat si normelor deontologice, obligatorii in ce priveste o Agentie de stiri.
Daca redactorul Dvs s-ar fi aplecat putin asupra listei de “ONG”-uri “protestatare” la adresa Bisericii Ortodoxe Romane ar fi observat cateva mici ciudatenii.
Semnalez doar trei, care ar fi trebuit sa deranjeze ochiul oricarui ziarist si editor prin stridenta lor:
1. “Green Hours & Teatrul LUNI”
In cazul in care redactorii Dvs nu sunt bucuresteni, ca sa stie ce inseamna “Green Hours” (“ore verzi” – probabil fara nici o legatura cu planta marijuana), ar fi trebuit sa apeleze la ajutorul colegului “Google”, de folos si pentru persoane din elita politica damboviteana, cum ar fi domnul Marean Vanghelie. De la colegul “Google” ar fi aflat rapid ca “Green Hours” este un bar, club, carciuma, cum vreti sa-i spuneti. De la sursa, respectiv www.greenhours.ro, ati fi putut afla ca activitatea clubului de noapte/barului/carciumii de la adresa cunoscuta bucurestenilor, respectiv Redactia publicatiei “22” a Grupului pentru Dialog Social (GDS), este… “momentan suspendata”. Daca redactorii Dvs ar fi consultat macar arhiva Mediafax ar fi gasit urmatoarele stiri despre “ONG”-ul “Green Hours”: 1. Voicu Rădescu, patronul clubului bucureştean Green Hours, a fost reţinut pentru evaziune fiscala si 2., De ce este acuzat Voicu Rădescu, patronul Green Hours: Nu înregistra banii de pe chirii, marfă şi bilete pentru spectacole. Carevasazica o persoana care, conform Serviciului de Investigare a Fraudelor, a prejudiciat statul cu mai mult de doua miliarde de lei (2.000.000.000 lei, mai precis 230.000 lei noi), reclama Statul ca Biserica primeste 0,4% din PIB-ul Romaniei?
2. “Grupul h.arta”
Tot colegul “Google” ar fi putut ajuta redactorii si editorii Dvs in a afla ca grupul in cauza – dupa cum ii si spune numele – nu este un “ONG” ci un grup de trei fete, artiste, anarhiste si feministe, care s-a remarcat in presa in urma manifestarilor de tip extrema stanga derulate in timpul Summitului NATO de la Bucuresti. Conform Institutului Cultural Roman, cel condus de dl Horia Roman Patapievici, care a considerat ca merita recompensarea activitatii lor cu fonduri din taxele romanilor, “H.arta este numele unui grup de artiste compus din Anca Gyemant, Maria Crista şi Rodica Tache, care administrează împreună galeria de artă cu acelaşi nume din Timişoara”.
Bun. Deci, pana acum, avem un (fost) club de noapte din Bucuresti si o galerie de arta din Timisoara pe lista celor “peste 20 de ONG-uri”. Mergem mai departe.
3. Pompos intitulatul “Centru pentru Actiune si Responsabilitate in Educatie” este, de fapt, o… pagina de Facebook.
Personal nu vreau sa rapesc din activitatea redactorilor Dvs de a descoperi singuri, cu mijloace proprii, daca si celalalte “ONG”-uri care reclama un “ONG” cu 20 de milioane de membri isi duc activitatea in buzunarele lui Mircea Toma si Liviu Mihaiu sau aiurea.
Insa nu pot sa nu semnalez ca este cu atat mai sfidator la adresa bunului simt si a deontologiei jurnalistice faptul ca “No 2” al listei de “peste 20 de ONG”-uri este chiar asociatia dlui Mircea Toma, “Agentia de Monitorizare a Presei – Active Watch” (partener CNA si RSF!), care pretinde ca se ocupa cu “auto-reglementarea” presei si da note de “deontologie”, alegand insa sa promoveze minciuna, prin formele de dezinformare si intoxicare de presa, capcana in care a cazut, din pacate, inclusiv o Agentie respectabila ca a Dvs.
O ultima remarca este legata de titlul ales de Dvs. Indeobste, formularea “peste 20” te lasa sa intelegi ca este vorba de intre 25 si 30 de elemente, nu de sub 25, respectiv 23 de bucati. Cum trei “ONG”-uri se dovedesc dintr-un foc a fi “scoase din pix”, va sugerez, pentru a nu modifica titlul Dvs prea drastic, sa il schimbati cu “Pana in 20” sau “Sub 20” sau “Aproape 20”. 🙂
Evident, mi se pare firesc sa perfectati corecturile de rigoare in stirea si pe site-ul Dvs, conform normelor deontologice internationale, printr-o necesara erata.
Desi banuiesc ca sunt si in asentimentul altor colegi care tin la rigoare si exactitate in presa, nu o sa semnez si in numele lor cu formularea “peste un jurnalist”…
Dupa protestele mai multor romani, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala – Universitatea Bucuresti, a decis sa anuleze manifestarea “academica” sociopata a homosexualilor, pedofililor si zoofililor de la “Accept”, organizatie infiintata de Monica Macovei, cu titlul de “membra fondatoare si de onoare”, totodata europarlamentar PDL si membra a PPE si GDS. Iata mesajele primite de Asociatia Cercul Studentesc “Floarea de Foc” si de dl Dan Toader (foto/info sus), primite ieri, 5 februarie, la comemorarea martirilor inchisorilor comuniste Ioan Ianolide si Dumitru Uta. Deci, se poate. Ar fi bine sa ia nota de gestul decanului de la Sociologie si conducerea Muzeului Taranului Roman!
“Ca urmare a solicitarii dvs va informam ca informatiile prezentate de dvs au fost verificate si sunt reale.
Colegii mei care au sustinut evenimentul nu erau la curent cu declaratiile aberante ale profesorului olandez.
EVENIMENTUL A FOST ANULAT si anuntul va fi scos din spatiul virtual.
Va multumesc mult pentru sesizare.”
Cu cele mai bune ganduri,
Prof. univ. Marian Preda Decanul Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala, Universitatea din Bucuresti
In timp ce propagandistii homosexuali se pregatesc de luna veseliei la Muzeul Taranului Roman si Facultatea de Sociologie din Bucuresti, alaturi de cadrele SIE, respectiv SRI, “23 de organizatii” ale “sotzietatii tzivile” latra cu spume, prin catelusii lui Soros si ai leprelor lui din spatiul mioritic, la mama Romaniei, Biserica Ortodoxa Romana.
Exemplu de jigodism acut: pe Hotznews, gazeta de perete online a ciumpalacilor si “gaozarilor” anticrestini ai lui Soros, un puradel cu numele de Mixich, se anunta “disperat sa fiu mandru ca-s roman”. Amice, esti idiot?, vorba lui Caragiale. Te cheama Mixich! Ia-ti disperarea si umbla.
Dar sa ne intoarcem la mafiotzii rozalii (“pink mafia”), care ataca vreo 20 de milioane de romani in timp ce ei se numara pe degetele de la laba unui picior, “reprezentand”… “sotzietatea tzivila”.
“Anual, Statul ofera cultelor religioase aproximativ 540 de milioane de euro, suma echivalenta cu 0,4% din PIB-ul Romaniei, valoare anuntata de insasi Patriarhia BOR.” scriu “cele 23 de ONG-uri”, uitand sa mai adauge: “Noi vrem ca Statul sa ni le dea noua.”
De ce am alaturat cele doua “evenimente”, demersul pro-homosexual si cel anti-crestin? Pentru ca ele se intrepatrund si se constituie, in fapt, prin activistii lor, intr-un “front unit” anti-national si anti-crestin. Prezentarea listei “societatii civile” “gaozare” (*) este edificatoare si de retinut in activitatile Dvs curente si documentare.
Dupa cum veti vedea, in realitate, activistii popopulari (ma gandesc si la Monica Macovei, membra PPE si fondatoare ACCEPT) nu sunt atat de multi, majoritatea sarind dintr-un ONG in altul pana la multiplicarea pe cale rectala rezultata mai jos:
Semnatarii scrisorii deschise:
Asociatia Secular-Umanista din Romania (ASUR) – anticrestina declarata, presedinte Atila Nyerges (ungur, cred)
Pasive(Active?)Watch – Agentia de Monitorizare a Presei – Mircea Toma si “gaozarii” lui (nationalitate incerta), sponsorizati de Reteaua SOROS
Expeditie in Cultura – (?) Zau? O oarecare Ana-Maria Rampelt (nationalitate incerta)
Asociatia Miscarea Civica Militia Spirituala – Mircea Toma si “gaozarii” lui (nationalitate incerta), sponsorizati de Reteaua SOROS
Centrul de Resurse pentru participare publica – CeRe – Membra a retelei SOROS (fundatia ungro-…, cred)
Fundatia Population Services International in Romania – Tudor Kovaks (ungur, cred), tovarasii cu banner-ul cu “bebelusul homosexual” (!)
Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis – pretentii ecologiste, promovati de Dilema Veche a lui A. Plesu, membri ai Coalitiei pentru Mediu, o structura a Retelei SOROS. “Board” onorific: Mircea Toma (iar din nou) si ai lui: Cristi Pirvulescu (anticrestin), Liviu Mihaiu (“bun la toate”), Mihaela Miroiu (feminista pro-lesbiana)
Asociatia Start Focus – promoveaza “drepturile omului” (inca una?); se ocupa la Clubul Taranului Roman (!) de … “gătitul alături de copii și tineri pentru creșterea conștientizării asupra alimentației”
Centre for Advanced Research in Management and Applied Ethics – (CARMAE) mama mia!; cine v-a inventat numele? 🙂 In “Board – “transparentul international” Codru Vrabie, daca va spune ceva numele asta (cercetat de DIICOT)
Asociatia REPER21 – ecologisti din trena lui Liviu Mihaiu
Asociatia EPAS – presedinte (acelasi) Vrabie din Codru (mai rasfirati, baieti, mai rasfirati!)
Asociatia ACCEPT – propagandistii nostri homosexuali de la Muzeul Tiganului Rom (MTR) infiintati de popopulara Monica Macovei (membra fondatoare si de onoare!) de la Partidul Popopular European (scuzati popofonia) si Partidul Democrat Liberal al lui Traaaaiiaaann Basescu. Sponsorizati, evident, de Reteaua SOROS!
Fundatia Alaturi de Voi – fundatie anti-natalitate mascata prin ajutorare “populatiei” in “lupta anti-SIDA”, finantata, printre altii, de Ministerul Muncii Familiei si Egalitatii de Sanse (!), Primaria Iasi si Directia de Asistenta Comunitara Iasi – Consiliul Local
Fundatia PACT – In Consiliul Director se afla Cora Moțoc, fosta aghiotanta de-a lui Mircea Toma (pacat de ea…). Partenerii PACT: organizatii din Reteaua globala SOROS si… Tuca Zbarcea & Asociatiei (?!)
Asociatia Salvati Dunarea si Delta – wow!, Liviu Mihaiu, cunoscutul “capitan” de canal pentru “El Schiopo” si Tariceanu si, in timpul serviciului, manechin pictorialist de… “intelligence”, nu gluma!
Carciuma Green Hours & Teatrul LUNI de la GDS din curte (bai Voicu Rădescu, esti bou? Tu ce asociatie reprezinti: a drogatilor de la GDS? Nu aveai ceva probleme cu o evaziune fiscala de 230.000 de lei?)
Asociatia Edusfera – ceva cu copii romi – Tincuta Apateanu – “CEO & Founder” 🙂 “are o experienta de 10 ani in societatea civila si in educatie. Pana in iunie 2012 a coordonat proiectele Fundatiei Dinu Patriciu si a gestionat un buget de 7 milioane USD / an si 5 programe nationale in domeniul educatiei”. Uau, wow! Mai tare ca Mihaiu!
Grupul h.arta – pe bune? Trei gagici nebune de tip Pussy Riot protesteaza? Ha, ha, ha, ha, ha, ha!!! E vorba de trei lesbo-stango-feministe care s-au impotrivit si summitului NATO la Bucuresti.
Asociatia Solidaritatea pentru Libertatea de Constiinta – Nu mai necesita nici o prezentare (cred): posedatii cu eliminarea Icoanelor si religiei din scoli, vocalizati de celebrul nebunica Reeeemussica Cernea, acum didamai deputat USL. Membrii fondatori sunt de bagat la cap. Printre ei: Gabriel ANDREESCU, Liviu ANTONESEI, Péter BANYAI, Remus CERNEA, Smaranda ENACHE, Emil MOISE (nebunul cu reclamatia impotriva Icoanelor) Anton (Toni pentru prietenii de la AVO/AVH) NICULESCU, Coriolan Ovidiu PECICAN, Mircea TOMA (se putea fara el? : ) ), William TOTOK, Daniel VIGHI, Dinu ZAMFIRESCU (?!)
Asociatia pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) – (tot) Gabriel ANDREESCU, anticrestin, homosexual si grav bolnav sufleteste (handicapat gradul III, 90% irecurperabil). Ne e mila de el!
Asociatia Rencontres du Patrimoine Europe – Roumanie – RPER (Franta), baaaah, mars si salvati tiganii din Paris! 🙂
Cam asta e ideea. De subliniat: tabara “gaozarilor” e in regres. Anul trecut, in octombrie, (acelasi) Hotznews mediatiza o “scrisoarea deschisa” catre Ministerul Educatiei in care “sotzietatea tzivila” cerea ceva cu aruncare la cos a manualelor de religie (gargara anticrestina). Pe atunci erau “26 de ONG-uri” (cele trei lesbo-feministe cate ONG-uri fac?).
Ce facusi bre nea Toma necredinciosul: ai pierdut v’o trei prin pantaloni?
Odată şi-odată trebuia să se întâmple şi în România: un profesor (homosexual) de „sexologie”, cunoscut pentru simpatia purtată pedofililor şi militant pentru reducerea vârstei consimţământului sexual, vine la Bucureşti la invitaţia organizaţiei minorităţilor sexuale „Accept”, pentru o conferinţă în cadrul „Lunii istoriei LGBT”. Şi nu oriunde, ci la Facultatea de Sociologie a Universităţii Bucureşti (22 februarie).
“Pedofilia ar trebui sa reprezinte doar sexul cu copii sub 12 ani. Copiii ar trebui fortati sa faca sex” – Gert Hekma, profesor homosexual, invitatul special al Facultatii de Sociologie din Bucuresti in cadrul “Lunii Istoriei Gay”.
Suntem 400.000 de români în Covasna, Harghita şi Mureş. Dar cineva care a ajuns la putere cu votul nostru consideră că important pentru umanitate, pentru România şi pentru USL e Tamas. Foarte bine, cine-şi face agenda împreună cu diliul ăsta, cu Tamas să-şi mănânce omleta.
Spune romanul ca o nenorocire nu vine, niciodata, singura! Ce nu doreau, in ruptul capului, romanii covasneni, si nu numai ei, s-a intamplat: prefectul judetului Covasna, dr. Codrin Munteanu, a fost “schimbat prin avansare”, de catre premierul Victor Ponta. Oare care a fost motivul real al schimbarii (“avansarii”) prefectului de Covasna, care a luptat acolo, ca un leu, sa potoleasca poftele autonomiste ale doritorilor asa-zisului Tinut Secuiesc?
Prof. univ. dr. ing. Marian Rizea, ofiter de informatii cu gradul de colonel (r), a oferit portalului Ziaristi Online, sub forma unei lucrari intitulata “Schimbarea”, Raportul Comisiei Senatoriale privind evenimentele din decembrie 1989, comisie condusa in prima faza de Sergiu Nicolaescu si apoi de Valentin Gabrielescu. Cartea de mai jos, pe care o publicam integral, pe capitole, a fost oprita de la publicare. Motivele le veti afla chiar de la editorul ei, aici. Veti descoperi in documentele Comisie fapte zguduitoare si amanunte tinute secret despre “misterele revolutiei”. Pana acum. Portalul independent Ziaristi Online face cuvenita indreptare istorica, prezentand adevarul asa cum a fost el cautat si consemnat:
Explicatia ilustratiei: Joi, 10 august 1989, la Paris, cotidianul Le Monde publica sub titlul „Doi unguri din Transilvania omorâti în bãtaie”, urmãtoarea “stire”: „Doi români de origine maghiarã au fost omorâti în bãtaie, acum douã luni de cãtre militieni, potrivit informatiei primite de la Liga de apãrare a drepturilor omului în România, cu sediul la Paris. János Tamás, un muncitor de 42 de ani din satul Sindomini judetul Harghita, fãcuse rost de carne pentru o masã festivã cu ocazia primei comuniuni. În 23 mai a fost arestat de 4 militieni care au dorit sã afle de unde a cumpãrat mâncarea si l-au bãtut pânã a murit. În 12 iunie, Imre Tamás, sofer de camion în vârstã de 38 de ani, a fost prins si omorât în bãtaie pentru cã a comandat o bere în limba maghiarã în satul Miercurea Ciuc, în apropierea Clujului” (Surse Agentia France Presse/ Le Monde).
2. ROLUL ŞI INFLUENŢA MASS-MEDIEI INTERNAŢIONALE ÎN DECLANŞAREA ŞI DESFĂŞURAREA EVENIMENTELOR
Pornind de la un articol al doamnei Isabela Vasiliu Scraba despre “lautarismul” domnului A. Plesu pentru a aminti ca astazi IPS A. Andreicut a facut pe lansatorul basnelor “Humanitas” publicate sub titlul “Parabolele lui Iisus. Adevarul ca poveste“, am scris pentru Ziaristi Online materialul: A. Pleşu, un eseist preocupat de îngeri şi de vampiri. A. Andreicuţ, un mitropolit preocupat de lăutarism pe marginea Noului Testament », pe care il redau si aici, mai jos. Ajuns la finalul lui mi-am amintit si faptul, oarecum ciudat, ca dl. A. Plesu a primit pentru “povestea” cu parabolele o bursa de la Institutul de Studii Avansate din Berlin – Wissenschaftskolleg zu Berlin si in 2010 si in 2011 si in 2012 si inclusiv pentru 2013! Are dl Plesu nevoie de… bursa? Sau se ascunde altceva aici sub forma aceasta de stipendiere? Bursa dlui Plesu se numeste cumva… pensie, primita de la statul german? Pentru ce servicii? De mentionat ca acelasi Institut se numara si printre organismele care au pus bazele materiale ale “Colegiului” “Noua Europa”, “academia” de harry-potteristi clismati la creier ca Neamtu, Ungureanu, Baconschi, Paleologu, Preda, Patapievici si alti neterminati. Pe langa bursele repetate la Heidelberg, primite in perioada odiosului regim comunist, dl. A. Plesu a mai primit ajutor financiar pentru merite necunoscute aduse statului german si de la Fundatia Volkswagen, care, chiar in perioada in care dl. A. Plesu era ministru de Externe al Romaniei s-a gandit sa-l stipendieze cu inca o “bursa” finuta, de numai 1.000.000 (un milion) de marci. O sa ziceti ca “ce-i rau in asta?”. Pai 1, ca era ministru de Externe al Romaniei si 2, ca Grupul Volkswagen, infiintat de Adolf Hitler pentru a oferi masini ieftine la tot poporul german, este, in cazul in care nu stiati, detinut in proportie de 20% de landul Saxoneiei Inferioare a Republicii Federale Germania. La fel ca si Renault si nu la fel ca Dacia, unde statul roman a renuntat la toate actiunile. Fundatia, desi este independenta de compania producatoare de masini, fiinteaza ca urmare a unui acord intre statul federal si landul Saxoniei Inferioare. Carevasazica, un ministru roman primea pe fata o “bursa” de 1.000.000 de marci de la un stat strain cunoscut ca partener de secole al unui alt stat strain foarte prietenos cu Romaniei: Imperiul Rus aka URSS aka Federatia Rusa. Intrebarea este: studiosul domn Plesu acum, la cei 65 de anisori ai sai, pentru ce mai primeste “bursa”, cand nu putem spune ca, ca rector si bi si director, blogger si autor, nu ar avea din ce trai. Oare nu exista in Romania si alti cercetatori, ceva mai tinerei, care ar putea beneficia de o asemenea bursa, anuala, de la Institutul de Studii Avansate din Berlin – Wissenschaftskolleg zu Berlin? Evident, altii decat Patapievici, care le-a tras teapa nemtilor inventandu-si un doctorat, conditie obligatorie pentru incasarea sumei primita sub forma de “bursa”…
Inainte de a prezenta articolul de fond sa incepem cu un PS: Ca sa ne mai distram putin, este de consemnat si faptul ca in prezentarea de pe site-ul Institutului din Berlin, dl A. Plesu apare ca profesor de “filosofia religiilor” la Universitatea Bucuresti. Iar in propriul CV dispus pe site-ul Institutului pe care il pastoreste la Bucuresti, dl. A. Plesu specifica, corect, ca, dupa ce a absolvit Facultatea de Arte Plastice, Sectia de Istoria si Teoria Artei, a obtinut un doctorat în istorie cu teza Sentimentul naturii in cultura europeană. Sigur ca dl. A. Plesu e un tip si doct si cinstit si, probabil, ca si in cazul Patapievici, iar au inventat nemtii pozitii profesorale inexistente, fara de teologie si fara de filosofie, si tot felul de catedre-fantoma. Deformatie profesionala…
Aflam din presa de bon-ton, Revista “Bulevard” si ”Adevarul” domnului Cristi Burci (cunoscut ca cercetat de DNA impreuna cu Miron Mitrea si ca capusar al CFR si artizan de escrocherii financiare sub patronajul lui Ion Iliescu) ca unul din angajatii distinsului domn ce raspunde la candidul apelativ Burci, recte bloggerul si eseistul A. Plesu, urmeaza sa concerteze, pardon, sa conferentieze la Cluj, pe 29 ianuarie a.c., la invitatia succesorului Inaltului Anania, mai micutul mitropolit A. Andreicut (conform fontului inscrisului de pe Afisul manifestarii – vezi foto). “Intrarea este libera”, suntem informati cu litere de-o schioapa. Desigur; iesirea nu mai este, pentru ca, se stie: “Voi ce intraţi, lăsaţi orice speranţă!”…
Transformandu-se in “organizatorii conferinţei” de la casa Universitarilor cu tema ultimei (speram) carti a eseistului, “Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste” (Humanitas, 2012), Facultatea de Teologie ortodoxă din Cluj-Napoca şi Arhiepiscopia ortodoxă a Vadului şi Feleacului şi Clujului devin practic marunti agenti de publicitate ai fostei Edituri a Partidului, “Humanitas”, manageriata azi de “filosofeanu’” G. Liiceanu (apud Dinu Patriciu, fostul patron al “Adevarului” si al dlui A. Plesu). Zglobiul A. Plesu, care, la varsta lui, are manifestari “voluptoase” alaturi de Nicolae Manolescu, Lucian Boia, Livius Ciocârlie, H.-R. Patapievici, Andrei Cornea, Valeriu Stoica şi Dan C. Mihăilescu, (apud Humanitas – vezi foto dr si video recomandat de elitista Editura), dupa ingeri si vampiri s-a gandit sa mearga pe urmele unui Dan Puric sau Klaus Kennneth si a altor epigoni versati moldo-vlahi, direct la inima credinciosilor, cu o… poveste. Asa subintituleaza el Adevarul si Parabolele lui Iisus. Girul i-l da “IPS Arhiepiscop si Mitropolit Andrei”, chiar daca doar cu font 13.
““Parabolele lui Iisus” au rezistat binişor şi în vremuri mai grele ca ale noastre. Ni s-a părut că trebuie să li se dea o şansă şi acum, că în nimbul lor respiră, tenace, teme şi soluţii fără dată şi fără patină muzeală.”, spune A. Plesu cu larghete in prezentarea sa “Humanista”. Intelegeti: dlui Plesu si dlui Liiceanu, alias Siegfrid, aka Marcello, zis si “Lulu”, “li s-a parut” ca “trebuie sa mai dea o sansa” Noului Testament, o chestie cam invechita (deh, ”De 2000 de ani”!) care ar avea si o oarecare “patina muzeala”. “Vreau sa sper ca punandu-se in cumpana bunele mele intentii, activitatea mea de pana acum – membru PCR de la 19 ani – pe de o parte si, pe de alta, lipsa de vigilenta de care am dat dovada, Conducerea de Partid si de stat va socoti ca imi poate acorda sansa sa ma reabilitez.”, scria A. Plesu intr-un eseu catre tovarasul secretar general al Partidului Comunist Roman, N. Ceausescu. Asadar, acum, marinimosul domn Plesu, cel care ii cersea o sansa “odiosului” domn Ceausescu, ”ii mai da”, el, ”o sansa”, lui… Iisus!
“Şi se ajunge astfel la o nevoită, dar reală, trufie: numai filosofii sunt sarea pământului (precum gândeau şi Platon şi Voltaire), numai îndeletnicirea lor justifică însăşi existenţa acestei planete şi apariţia la suprafaţa ei a speciei cuvântătoare şi cogitante. Ceilalţi? Oameni de ispravă, eventual, mai ştii, totodată neexistenţi, nuli, de niciun folos: vieţi pierdute, iluzii spulberate, suflete moarte. Seniorii catari – purii, perfecţii – recurgeau la termeni mai precişi, mai nefăţarnici: massa damnata.” – Parintele Steinhard despre Plesu si Liiceanu, comparati cu sectarii pidosnici care se dedulceau la orgii “intelectuale”, in articolul “Catarii de la Paltinis” (nu catârii, desi merge si-asa).
Nu stim daca A. Andreicut a si citit cartea de povesti a Editurii “Humanitas” inainte de a face aceasta generoasa invitatie care speram, tot pentru A. Plesu, ca se va solda si cu un grandios ospat, pardon, excurs “intromisiv” anamnezic in “rezistenta prin mancare”. Insa daca si-ar fi adus aminte de vorbele celui pentru care a fost urmarit de Securitate (pana la un punct) despre gruparea “catarilor de la Paltinis” poate ar fi fost putin mai circumspect. Ca portal care l-a sustinut pe A. Andreiuc – zis “Ionica” – atunci cand a fost, din nou, atacat pe motive de colaborare cu Securitatea, ne oferim sa-l ajutam in continuare: “Marti 28 august 1984 – Steinhardt perchezitionat de Secu la Rohia. In jurul lui, Rosenthal fabuleaza amarnic (ar fi fost perchezitionat din pricina articolului sau impotriva Jurnalului de la Paltinis)” – Monica Lovinescu, Jurnal. Hmm. Deci parintele Nicolae, scriitor si martir crestin, fost detinut politic si monah la Manastirea Rohia, a fost perchezitionat si hartuit de Securitate dupa ce a publicat in Revista Familia articolul sau critic fata de lucrarea sectara de la Paltinis… Desigur, o coincidenta pur securistica. La fel cum se poate numi si faptul ca dizidentul de Heidelberg are ca tovarasa de viata o fosta agenta DIE: Catrinel “Maria” Petrulian-Plesu. Sau, o alta “coincidenta”: ca Liiceanu a refuzat sa-i publice Parintelui Steinhard ”Jurnalul fericirii” dupa 1990, doar pentru a se zgaria pe ochi dupa ce a vazut tirajele fantastice obtinute de marturisirile evreului romanizat si increstinat in temnitele comuniste.
Dar, daca a uitat de aceste “mici amanunte” oare A. Andreicut nu a citit de doua ori titlul dlui A. Plesu? Hai sa o luam semantic, desi “Ionica” ar trebui sa stie sensul cuvintelor. Sa citim impreuna: “Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste”. Inalt Preasfintite Andrei, sunt parabolele lui Iisus o poveste? Adevarul este o poveste? Dar ce sunt parabolele? Din cate stiu eu, ca simplu pacatos, parabolele sunt invataturi, pilde. Iar Adevarul este unul singur: Iisus, Mantuitorul nostru. Nu prea poate sa fie nici “poveste” nici ”ca poveste”. Dar haideti sa ne uitam impreuna la intelesul cuvantului poveste, conform DEX: “Specie a epicii (populare) în proză în care se relatează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste și în care binele triumfă; basm; p. ext. narațiune cuprinzând fapte posibile sau reale. ” Dar si, la sinonime: “ 1. v. narațiune. 2. v. basm. 3. invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, scorneală, scornire, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă, băsnire, (fam.) balivernă, brașoavă, (fam. fig.) basm, gogoașă, tromboane (pl.). (Tot ce-a spus e o simplă ~.)4. v. chestiune. ” Si acum sa citim din nou titlul cuplului Plesu-Liiceanu: “Parabolele lui Iisus. Adevărul ca inventie”. Nu, poate nu vad bine. Sa mai incercam o data: “Parabolele lui Iisus. Adevărul ca minciuna”. Hmm. Inca o data: “Parabolele lui Iisus. Adevărul ca gogoasa”. Adica ce ne vinde eseistul A. Plesu, lautarind manelistic Noul Testament, carevasazica dupa ureche, la brat cu nevoitul A. Andrăcuţ, pardon, Andreicut…
PS: Dl A. Plesu este, pe langa blogger “Adevarul” si director ”Dilema Veche” si rector al Colegiului Noua Europa – pseudo-academia de Harry Potteri gen Ungureanu si Neamtu – dar si un fel de presedinte al “Institutului de Istorie a Religiilor“, infiintat de Andrei Oisteanu prin Emil Boc si Traian Basescu, lacas para-cultural pus sub egida Academiei si unde se studiaza, printre altele, despre “The Jews of the Mediterranean”, despre “corpul eshatologic” potrivit tradiţiei zoroastriene si despre Utilizarea magico-rituală a plantelor psihotrope în spaţiul carpato-dunărean – “Religie si narcotice”. Daca credeati ca dl A. Plesu a produs lucrarea “Parabolele lui Iisus” de amorul artei, ei bine, nu-i chiar asa. Desi are toate tablele functiilor sale pe umeri, dl A. Plesu a apelat la Institutul de Studii Avansate din Berlin – The Wissenschaftskolleg zu Berlin (acelasi care l-a dezbracat pe Patapievici de doctoratul imaginar in baza caruia obtinuse fraudulos o bursa la Berlin) de unde, ca si Patapievici, a obtinut o bursa consistenta pentru 2012 si 2013 pentru studierea… “Parabolelor lui Iisus. O polemica impotriva ideologiei” (?!). Hmm, deci nu mai e “ca poveste”?
Dar sa mai citim si parerea altora despre dl. A. Plesu. De exemplu a lui C. Noica via Isabela Scraba:
Dacă am încerca să găsim prin ce se caracterizează aportul adus de Pleşu la cultura română, rămânem în mijlocul drumului în plină dilemă, sau, cum elegant s-a exprimat C. Noica, în “interval”, din pricina lăutărismului contribuţiilor sale aşa-zis filozofice, de istoria artei, sau de istoria religiilor: “În istoria artelor nu se recunoaşte, în Germania nu a vrut să facă filozofie, Orientul, pe care-l iubeşte, fără sanscrită nu-l poate obţine. O să se afle mereu în metaxe, în interval”– (Noica în Jurnalul de la Păltiniş, C.R., 1983, p.100).
Un eseist preocupat de îngeri şi de vampiri: A. Pleşu
Studiul trateaza cea mai grava problema a unui serviciu de informatii: cartitele; in varianta cea mai nociva: cartitele KGB. Asteptam cu incredere de la colegii care activeaza in presa de specialitate sa ne releve, pe langa pictorialele cu diversi agenti de influenta ai unor grupuri de interese straine, un studiu similar privind penetrarile autohtone ale cartitelor KGB navetiste ale tuturor regimurilor.
Portalul Ziaristi Online publica prefata acestei impresionante lucrari care constituie un adevarat Raport al comunismului bolsevic, ocupant sangeros al Romaniei, si va recomanda sa cumparati cartea chiar de la INST, la un pret modic fata de munca depusa. Felicitam echipa prestigiosului institut care implineste anul acesta 20 de ani de fiintare. Multi inainte!
Procedeul geoscopiei se întemeiază şi pe ideea remanenţelor, a repetării unor stări, mecanisme, care fac posibil fenomenul epistemologic al retroteoriilor, adică al revenirii ideilor teoretice din epoci revolute în câmpuri empirice actualizate. Fenomenul a fost sesizat pe cazul unor fenomene ciudate, precum ar fi repetarea fenomenului selecţiei sociale negative a elitelor în epocile de criză.
February 8th, 2013 
VR 
Posted in 
Tags: 
