Uniunea Europeană studiază modalităţile de integrare a Republicii Moldova şi Ucrainei în organismul european, alături de România şi celalalte 27 de state membre, după cum s-a demonstrat la Summitul de la Vilnius. În Republica Moldova, care conţine o parte din Basarabia cât şi Transnistria, care şi-a autodeclarat independenţa provocând războiului de la Nistru din 1992, enorma majoritate a locuitorilor sunt români basarabeni. Dar şi în Ucraina trăiesc numeroşi români, în regiunea Bugeac, fosta Basarabie istorică, acum considerată sudul Basarabiei, în Transcarpatia, dincolo de Tisa, cât şi în nordul Bucovinei, unde capitala regiunii administrative este Cernauţiul.
Fotografa Cristina Nichituş Roncea a întreprins în ultimii ani numeroase vizite de documentare peste Tisa, Prut şi Nistru, pentru Basarabia-Bucovina.Info, un “Proiect interactiv de recuperare vizuală a spaţiului istoric românesc” cofinanţat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni de pe lângă Guvernul României, acum înglobat în MAE. În cadrul proiectului susţinut de academicianul Dinu C. Giurescu, premiat de Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România şi sprijinit de numeroşi parteneri profesionali, au fost fotografiate obiective istorice româneşti, monumente, sate tradiţionale, biserici şi mânăstiri, cetăţile de la Nistru, cimitire ale eroilor români cât şi urmele lăsate de ocupaţia sovietică, tradiţii şi obiceiuri vechi dar şi viaţa de zi cu zi a românilor din cele două foste state ale URSS. Zeci de mii de kilometri străbătuţi au adunat serii de fotografii ce urmează să fie publicate într-un album despre frumuseţile Basarabiei române şi nordului Bucovinei în care va fi şi povestită în detaliu incursiunea fotojurnalistica şi provocările ei, de la Cernăuţi, Chişinău, Tighina, Tiraspol dar şi de la Bucureşti. Dintre miile de cadre realizate va prezentăm o selecţie de 48 de fotografii. – Marius Smădu / Mediafax Foto
Vedeti fotografiile si povestile lor laMediafax Zoom
Gazeta de Nord Vest, publicatie din Satu Mare infiintata in 3 ianuarie 1990, a fost rasa de pe internet in cursul zilei de ieri, 9 mai 2013, iar redactorii dati afara din sediul redactiei cu gorilele unei firme de “security”. Scandalul, chiar daca are pe fond, in aparenta, diverse cauze locale, are loc dupa aparitia in presa a unor acuzatii extrem de grave ale senatorului PSD de Satu Mare Valer Marian, colaborator al Gazetei, la adresa presedintelui Partidului, premierul Victor Ponta, si a socrului sau, Ilie Sarbu. Totodata, ultimul articol cu tenta de investigatii aparut in Gazeta, in data de 8 mai a.c., facea referiri la anumite intoxicari privind conducerea SRI, respectiv legate de prim-adjunctul Florian Coldea, servite, olograf, de un anume colonelul (r) Ioan Timis, implicat in actionariatului Gazetei.
Cărțile lui Larry Watts atestă, din surse neromânești, același adevăr, chiar dacă autori deloc dezinteresați se încăpățânează să susțină stereotipul mincinos al obedienței totale a României postbelice față de Moscova.
„Aviatori de altădată” a istoricului Daniel Focşa, apărută în noiembrie 2012, este o astfel de armă a duhului, în care România cea adevărată, ţara noastră cea pierdută este reînviată şi readusă în prezent, prin alcătuirea magică de cuvinte scrise cu talent, cu pasiune şi cu suflet
MOTTO: “Teritoriul însă ce l-a cerut bunei voințe a noastre nu i-l vom ceda niciodată, câtă vreme vom fi în viață. Noi însă, nici din dragoste, nici de frică, nu-i cedăm din pământ nici cât un deget”
Faptul că Dl. Marian Preda, actualul decan al Facultăţii, este un sociolog de o mediocritate și incompetență profesională probată prin scrierile și declarațiile sale publice jenante nu este doar problema sa personală.
“Astăzi credem că ar fi venit timpul ca să pretindem şi noi ceea ce ni se cuvine de secoli. E timp să declarăm neted şi clar că în ţara noastră (căci este a noastră mai bine decât a orişicui) noi nu suntem nici vrem să fim maghiari ori nemţi. Suntem români, vrem să rămânem români şi cerem egala îndreptăţire a naţiunei noastre. Faţă cu orice încercare de deznaţionalizare ori suprematizare, întrebăm cu răceală şi conştiuţi de drepturile ce ni le dă aboriginetatea noastră şi spiritul secolului: ,,Cine sunt aceşti oameni şi ce vor ei în ţara noastră?””
Mihai Eminescu / Varro [Sa facem un Congres – Ziarul “Federatiunea“, Pesta, 5/17 aprilie 1870]
“Să nu ne mirăm, dacă organele noastre de publicitate au devenit în timpul din urmă moi si împăcăcioase; căci, cum zice mai sus campionul presei boheme, contrarii vor sti totdeauna să ametească capetele pâna si a conducătorilor nostri cu promisiuni lucii, dar etern mincinoase. Cine ar crede cumcă Ungurii, chiar de-ar promite-o, vor găsi în ei atâta simt de dreptate, încât să redea, de exemplu, autonomia Transilvaniei, pe care au răpit – o fără consimtământul Românilor? – Si apoi nici nu avem noi să cerem de la Unguri ceva, căci ei nu sunt competenti să ne dea nimica.”
Mihai Eminescu [În Unire e tăria – Ziarul “Federatiunea“, Pesta, 22/10 Aprilie 1870]
(…)
De ce, totusi, publicam aceste informatii mai mult sau mai putin cunoscute – pentru unii poate chiar inedite – despre Eminescu, de ziua “Unirii mici”, sarbatorita la 24 ianuarie? Un amanunt biografic din viata lui Eminescu mai putin mediatizata, aceea de gazetar si militant pentru unirea provinciilor romanesti, este legat de apartenenta sa la Societatea “Carpatii”, infiintata la 24 ianuarie 1882, la Bucuresti, cu scopul de a cladi “Dacia Mare”, viitorul stat national unitar Romania Mare, asa cum se aminteste si pe Mihai-Eminescu.Ro. Lucrarile Societatii cu caracter secret “Carpatii” erau urmarite atent de spionii Imperiului Rus si ai Austro-Ungariei, dupa cum stau marturie note informative ale agentilor marilor puteri descoperite in Arhivele de la Viena sau de la Bucuresti, in care este mentionat si proiectul national si eminescian ”Dacia Mare”.
Ce observam, frati romani: inca de la primul sau articol politic, apelul pentru serbarea de la Putna, aparut in “Federatiunea” de la Pesta, si urmat de cel cu titlul raspicat ”In Unire e taria” si apoi de “Ecuilibrul”, scrise la numai 20 de ani – pentru cel din urma fiind urmarit in Instanta de catre autoritatile Austro-Ungariei pentru “delict de presa” (patimind si editorul sau, Ion Porutiu, care avea deja pielea tabacita de unguri – vezi “Eminescu – Drama Sacrificãrii” de Theodor Codreanu, p 151 – 154) – si pana la ultima sa recitare in public, cu Doina, la 33 de ani, anul mortii sale civile, Eminescu a fost animat de unul si acelasi gand: Unirea tuturor romanilor.
Doina a fost recitata la Junimea, in casa lui Iacob Negruzzi, pe 6 iunie 1983. Istoricul basarabean dr Veaceslav Stavila – membru al Comisiei pentru studierea regimului totalitar comunist din Republica Moldova – considera intr-o prezentare condensata a situatiei ca, peste 22 de zile, la 28 iunie 1883, “serviciile speciale îi înscenează nebunia, după care au urmat internarea în spital, “tratamentul” forţat şi decesul (în 1889).”, afirmand in concluzia sa ca Eminescu “a fost asasinat pentru că a anticipat cu 35 de ani Marea Unire din 1918.” Dincolo de aceasta interpretare, istoria dezgolita si desecretizata ne arata azi ca atat Societatea “Junimea” cat si Societatea “Carpatii” erau intesate de agenti ai puterilor ostile formarii Romaniei Mari, printre cei care “imbratisara pe poet” la citirea Doinei fiind, fara indoiala, si unii care i-au dat sarutul lui Iuda.
Apşa de Jos a fost cea mai mare localitate românească din dreapta Tisei (acum are 7.600 locuitori), vecină cu Săpînţa. După 1947 din ea s-au desprins comunele Strâmtura, Peri şi Topcino, cu o populaţie de 2.420 locuitori.
Două coline în mijlocul satului Apşa de Jos, din Maramureşul din dreapta Tisei… Pe amândouă se înalţă două biserici de lemn care parcă străjuiesc localitatea. Una este de la 1561 şi are hramul Sf. Nicolae (foto), cealaltă – de la 1776, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Se spune că aici înainte ar fi fost un aşezământ monahal. Ar fi posibil, dat fiind faptul că în zonă a existat o bogată viaţă spirituală. Un exemplu grăitor este Mănăstirea Peri, cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail, ctitoria dinastiei voievodale a Drăgoşeştilor. La 13 august 1391, acest aşezământ monahal, printr-o diplomă a Patriarhului Antonie al IV-lea al Constantinopolului, a fost ridicat la rang de Stavropoghie Patriarhală. Timp de 312 ani, aici a fost sediul central al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului. Din păcate, Mănăstirea Peri a fost distrusă şi desfiinţată în 1703 (*), în timpul răscoalei antihabsburgice a lui Francisc Rakoczi al II-lea.
În anul 1391, nepoții lui Dragoș Vodă au dăruit Mănăstirii Săpânța-Peri terenuri și bunuri, fiind ridicată o biserică din piatră. Timp de 312 ani, în această biserică din piatră și-a avut sediul Episcopia Română a Maramureșului. Mănăstirea purta pe vremea voievozilor Drăgoșești hramul Sfântul Arhanghel Mihail, informeaza pe scurt si Wikipedia.
Mai concret, “in satul Peri din Maramureş (în dreapta Tisei, azi în Ucraina, la vreo 15 km în aval de Sighet) exista încă din sec. al XIV-lea o mănăstire ortodoxă română, cu hramul păzitorului de spaţiu sacru Sfântul Arhanghel Mihail, mănăstire ctitorită de către însuşi Dragoş Voievod, descălecătorul de mai târziu al Ţării Moldovei, împreună cu fratele său Drag. Acest fapt istoric ca atare nu a fost pus de către nimeni la îndoială şi nici nu ar fi putut fi pus, pentru că este amplu documentat în Diplomele Maramureşene ale lui Ioan Mihalyi de Apşa.
După ce urmaşii lui Dragoş Vodă au fost alungaţi de la domnia Moldovei de către Bogdan I, la anul 1359, doi nepoţi ai deja răposatului voievod Dragoş, Balc şi Drag, s-au întors în Maramureş şi au refăcut vechea ctitorie Drăgoşeştilor de la Peri, înzestrându-o cu trei sate şi alte proprietăţi”, dupa cum scrie si Parintele Profesor Mircea Păcurariu in Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, Ed. BOR, 1980, p. 274.
Profesorul Nicolae Iuga, aminteste intr-un studiu despre Inceputurile scrisului în limba română şi statutul Mănăstirii Peri din Maramureş, sec. al XIV-lea, din care am citat mai sus, ca marele savant Nicolae Iorga considera ca la Manastirea Peri au fost traduse și copiate în română pentru prima dată, intre anii 1434-1437, „Psaltirea”, „Evanghelia”, „Legenda Duminicii”, „Codicele Voroțean” și „Faptele Apostolilor”. Manastirea a fost atacata de ungurii lui Rakoczi al II-lea in 1703. Conform altor surse istorice, edificiul monahal a fost distrus complet in anul 1761, de catre armata Imparatesei Maria Teresa aflata sub comanda generalului de origine austriaca Bukow (Adolf Nikolaus von Buccow), aflat in ofensiva armata impotriva ortodoxiei. In timpul operatiunilor sale in Transilvania, peste 150 de biserici si manastiri ortodoxe au fost distruse, cele ramase fiind fortate sa treaca la greco-catolicism. Spre dovada, Biserica Sf. Nicolae din Apsa de Jos, prezentata in acest documentar, are inscris pe pisania sa de azi un flagrant fals istoric, si anume ca este “Biserica Greco-Catolica din sec al XVI-lea, de la 1561“, cand uniatismul a patruns in spatiul istoric si etno-cultural romanesc prin forta tunurilor si santajul imparatesc austro-ungar de abia la sfarsitul sec al XVII-lea si inceputul sec XVIII-lea.
Cancelarul Bethlen Gabor, supranumit “Ţiganul”, unul dintre prigonitorii Cuviosului Sofronie de la Cioara, decreteaza la 1761: “Mănăstirile de lemn să fie arse pretutindeni, cele de piatră să se distrugă şi să se facă raport Excelenţei sale guvernatorului (Adolf Nikolaus von Buccow – n.n) atât despre restituirea bisericilor, cât şi despre demolarea mănăstirilor. Iar dacă cineva s-ar opune în mod temerar prea înaltei porunci regale dată de mărita comisie să fie pedepsit negreşit cu moarte prin spânzurare sau prin pierderea capului, ca unii care dispreţuiesc poruncile regeşti şi tulbură pacea şi ordinea publică (3, II, p.240)“.
Despre asalturile generalului Bukow impotriva ortodocsilor scrie si invățătorul făgărășan Andrei Șovăiloviciu, în 1791: „…în anul 1761 venind un general Bukow cu mulțime de oaste și foarte cumplită, fiară sălbatică asupra neuniților s-au arătat, care au făcut milităria și au ars mânăstirile pe la toate satele de pe sub margini… Generalul Bukow fiind și în Făgăraș, multă răutate a făcut neuniților (ortodocșilor – n.n.), furci a făcut și le-a ridicat în mijlocul târgului, ca pe cei ce nu se vor pleca la uniație să-i spînzure și i-au prins și i-au îngrozit și i-au bătut fără de milă….” (Citat din Ștefan Meteș – Viața bisericească a Românilor din Țara Oltului (Sibiu, 1930), p. 42 via Wikipedia)
In prezent, informeaza Basarabia-Bucovina.Info, in memoria stravechiului asezamant monahal romanesc de la Peri, Parintele Grigore Lutai, parohul Bisericii Nasterii Maicii Domnului din Sapanta (Cimitirul Vesel), cu sprijinul familiei Adamescu, a ctitorit in oglinda, pe malul stang la Tisei, Manastirea Sapanta-Peri cu hramul Sfantului Arhanghel Mihail, unde s-a ridicat si cea mai inalta biserica de lemn din lume, de 78 de metri, depasind-o cu 21 de metri pe cea de la Manastirea Barsana (foto mai sus sivideo-documentar mai jos).
În localitățile românești din regiunile Maramuresului Istoric, sudului Basarabiei si nordului Bucovinei, din Transcarpatia, Odesa, Cernăuți si Tinutul Herța, în zonele rurale din Basarabia cuprinsa in Republica Moldova, dincolo de Nistru pana la Bug si mai departe, in Rasaritul Romanesc, pana in indepartata si inghetata Siberie sau in stepele Kazahstanului, unde ne-au ramas frati deportati de criminalii bolsevici, in comunitatile romanesti de la sud de Dunare, din Serbia si Bulgaria, romanii nostri care, razbatand sub vremuri au ramas si sub rit vechi, au avut ieri Ajunul Crăciunului iar azi sarbatoresc Nasterea Domnului.
La noi a fost Boboteaza iar in ziua Craciunului pe stil vechi il praznuim pe Sfantul Prooroc Ioan Botezatorul, dupa cum ne amintesc si colegii nostri de la TOCPress, portal de informare al romanilor din Transcarpatia, Odesa si Cernauti. Basarabia-Bucovina.Info le ureaza tuturor romanilor din spatiul istoric, etnic si cultural romanesc La Multi Ani!
Anul trecut am fost si noi in Maramuresul Istoric, pe frumoasele plaiuri romanesti de la dreapta Tisei, acolo unde traditiile noastre ancestrale se pastreaza cu piosienie si mare sfintenie. Am intalnit oameni minunati, parca rupti din painea frageda a lui Dumnezeu, energici si cu ochi sclipitori de daci liberi. Dar, mai presus de toate, ne-au impresionat femeile maramuresence. Femeile romance de sub crucea lui Stefan, care, in ciuda vitregiilor si atacurilor la dreapta credinta au tinut si tin puternic de Biserica stramoseasca, dupa cum puteti vedea si auzi in filmarile pe care le prezentam aici. Acum, cand doamnele Romaniilor Mici de peste Tisa, Prut, Nistru si Dunare sarbatoresc Craciunul, cantand cate o colinda de bucurie pentru Nasterea Mantuitorului dar si de dor pentru noi, rugandu-se fierbinte pentru neam, asa cum au facut-o toata viata, gandul nostru se indreapta spre ele.
Sa fie asa cum ne-a recitat, lacrimand, o batranica de la Biserica lui Ion Neculce din Boian: ”Va-ntindem mana peste Prut, Si voi la noi s-o-ntindeti, Iar granita ce a crescut, In flacari s-o aprindeti, Sa nu mai fie vreun hotar, intre voi si noi, Sa facem Romania Mare, dar fara de razboi!”
La 6 mai 1990, s-a scris probabil cea mai frumoasa si emotionanta poveste din istoria recenta a neamului romanesc, stropita cu lacrimi si flori de peste 1,2 milioane de romani, care au organizat pe meleagurile Prutului o impresionanta Mare Adunare Nationala, intrata in istorie sub numele “Podul de Flori”. Va reamintim ca, la acea data, Moldova de peste Prut era inca in componenta URSS, la conducerea careia se afla reformistul Mihail Gorbaciov. Cel care, de altfel, a si aprobat, tacit, deschiderea granitei dintre RSS Moldoveneasca si Romania, pentru ziua de 6 mai, intre orele 13-19, fara a fi nevoie de pasapoarte sau vize.
Evenimentul “Podul de Flori” a fost initiat de Asociatia Bucuresti-Chisinau, impreuna cu Frontul Popular din Moldova Sovietica. In manifestul lansat de lideri politici si asociatii civice din cele doua tari se spunea: “Prutul a fost si va ramane o apa care uneste doua maluri ale Moldovei (…) Noi, romanii, suntem la noi acasa “de la Nistru pan’ la Tisa”, din varful Carpatilor pana la Mare. Si aceasta casa o avem, de-acum inainte, cu toate usile deschise, pentru a ne vedea la fata cu fratii de acelasi sange si pentru a ne intregi sufletele”.
In acea memorabila zi de 6 mai, sute de autobuze, automobile si tractoare, pline cu romani, au pornit spre Prut, la mult-dorita intalnire cu romanii-basarabeni. La ora 12, in bisericile de pe ambele maluri ale Prutului, s-a oficiat un Te-Deum de pace si liniste sufleteasca. Apoi, la ora 13, prin cele opt puncte de trecere a frontierei, intinsa pe o lungime de 700 km, fluviul de romani a erupt peste poduri, spre uimirea granicerilor sovietici, care nu intelegeau nimic din aceasta “invazie”. Acolo, printre miile de ploiesteni, i-am intalnit pe ing. Mircea Cosma, actualul presedinte al Consiliului Judetean, insotit de fiica sa si de studentul Radu Oprea – viitorul prefect al Prahovei (in foto). Toti trei cu tricolorul in mana si cu bratele incarcate cu flori. Plin de emotie, Mircea Cosma mi-a spus: “Ziua asta ar putea fi o razbunare frumoasa pentru fatidica zi de 16 mai 1812, cand trupul Moldovei a fost sfartecat de Rusia sub tarul Alexandru I, ca si pentru 28 iunie 1940, cand Stalin a facut praf harta Romaniei Mari. Intalnirea noastra cu fratii basarabeni dovedeste, inca o data, ca suntem un singur popor, vorbitor al limbii lui Eminescu, in spatiul dintre Prut si Nistru si ca Unirea de astazi, care a durat doar sase ore, va fi doar un prolog al reUnirii definitive”. Un alt martor la eveniment a fost regretatul poet Grigore Vieru. El a fost primul care, in dreptul satului sau, Pererata, a traversat raul pe o barca de cauciuc. Dupa el au venit, buluc, consatenii lui: “Era o tensiune emotionala de nedescris. Cand romanii si basarabenii s-au intalnit in mijlocul raului, au incins o hora a bucuriei – lucru unic in lume”.
Mai tarziu, intr-un interviu, domnia sa mi-a spus: “Un popor care se prinde in hora, la mijlocul unui rau ingradit cu sarma ghimpata, nu poate sa moara”.
Astazi, din pacate, Podul de Flori a devenit doar o legenda, cantata in versuri: “Podul de Flori s-a daramat, / A venit apa si l-a luat!” Si odata cu el s-a cam stins si iubirea romanilor pentru fratii de peste Prut…
PS VR: Un sondaj electronic creat recent decersipamantromanesc.wordpress.com si plasat pe Roncea.ro arata faptul ca 78% din circa 600 de votanti isi doresc Unirea Basarabiei cu Tara, un procent ceva mai scazut decat cel constatat la inceputul sondajului. Va invit sa votati pe coloana din dreapta blogului.
Urmariti mai jos o serie de fotografii istorice realizate de domnul Valeriu Oprea, participant la eveniment. Daca le reproduceti va rog sa pastrati drepturile de autor si sa mentionati autorul si sursa. Clipul video preluat de pe YouTube este postat de Indubitabil02
ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991
Având în vedere necesitatea îmbunătăţirii procedurii de redobândire sau acordare a cetăţeniei române şi importanţa soluţionării cu celeritate de către Comisia pentru cetăţenie a cererilor de redobândire şi acordare a cetăţeniei române,
dată fiind necesitatea creării cât mai rapide a instrumentelor legale prin care Comisia pentru cetăţenie să poată soluţiona dosarele în termene rezonabile a cererilor de redobândire şi acordare a cetăţeniei române,
luând în considerare dificultăţile practice cu care se confruntă Comisia pentru cetăţenie în soluţionarea numărului mare de cereri de redobândire şi acordare a cetăţeniei române potrivit art. 101 din Legea cetăţeniei române nr.21/1991,
ţinând seama de necesitatea eliminării, în termen cât mai scurt, a oricărei prelungiri nejustificate a procedurii de redobândire şi acordare a cetăţeniei române,
având în atenţie importanţa creării tuturor premiselor necesare unei respectări reale şi eficiente a drepturilor şi intereselor legale, astfel cum au fost ele concepute şi garantate de legiuitor,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.
Art.I – Legea cetăţeniei române nr.21/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 6 martie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. Alineatul 1 al articolul 101 se modifică şi va avea următorul cuprins: „Foştii cetăţeni români care au dobândit cetăţenia română prin naştere sau prin adopţie şi care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau această cetăţenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum şi descendenţii acestora până la gradul III pot redobândi ori li se poate acorda cetăţenia română, la cerere, cu păstrarea cetăţeniei străine şi stabilirea domiciliului în ţară sau cu menţinerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 8 alin. 1 lit. b), c) şi e).
2. Articolul 102 se modifică şi va avea următorul cuprins: „Persoanele prevăzute la art. 101 care au domiciliul sau reşedinţa în România pot depune cererea de redobândire ori acordare a cetăţeniei române la Direcţia cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, după obţinerea dreptului de şedere, potrivit legii.”
3. Alineatul 3 al articolului 13 se modifică şi va avea următorul cuprins: „Comisia are activitate permanentă, este formată dintr-un preşedinte şi 8 membri, personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor din cadrul Ministerului Justiţiei, numiţi prin ordin al ministrului justiţiei. Lucrările Comisiei nu sunt publice, acestea se desfăşoară în prezenţa a cel puţin 3 membri şi sunt prezidate de preşedinte, iar în lipsa acestuia, de către un membru desemnat de acesta.”
4. După articolul 14 se introduce un articol nou, art. 141 cu următorul cuprins: „În cazul cererilor formulate potrivit art. 101, verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 8 lit. b), c) şi e) de către Comisie se face în termen de cel mult 5 luni de la data înregistrării cererii. Art. II – Cererile depuse în temeiul art.101 şi aflate în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă vor fi soluţionate potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
INFO: Băsescu insistă în problema cetăţeniei române pentru basarabeni FLUX – Cotidian Naţional Nr.132 din 27 septembrie 2007
Preşedintele României, Traian Băsescu, consideră că actuala procedură de acordare a cetăţeniei române pentru populaţia Moldovei este una anevoioasă, care ar trebui substanţial îmbunătăţită. În context, şeful statului român a cerut Guvernului României simplificarea la maximum a procedurii de acordare a cetăţeniei, având în vedere “obligaţiile morale pe care România le are faţă de cetăţenii Republicii Moldova”. Potrivit unei informaţii difuzate de postul de radio BBC, preşedintele Băsescu a solicitat Guvernului României reanalizarea chestiunii cetăţeniei române pentru populaţia Republicii Moldova. “Având în vedere că pe piaţa forţei de muncă în Uniunea Europeană există un deficit de 20 de milioane de oameni, nu văd de ce România nu ar contribui la acoperirea acestui deficit, liberalizând aproape acordarea cetăţeniei către cetăţeni ai Republicii Moldova, fie că sunt de origine română, fie că sunt de origine rusă,” a mai declarat preşedintele României. Sursa citată mai precizează că la începutul lunii septembrie, guvernul a modificat Legea cetăţeniei prin ordonanţă de urgenţă, simplificând procedurile de depunere a actelor în vederea redobândirii cetăţeniei. „Nu au fost modificate însă şi condiţiile de acordare, care prevăd în continuare un minimum de patru ani de rezidenţă în România pentru cetăţenii Republicii Moldova. De asemenea, legea prevede ca o condiţie “cunoaşte limba română şi posedă noţiuni elementare de cultură şi civilizaţie românească, în măsură suficientă pentru a se integra în viaţa socială”. Până în 2001, circa 100.000 de cetăţeni ai Republicii Moldova, ai căror părinţi sau bunici fuseseră cetăţeni ai României, indiferent de etnie, au redobândit cetăţenia română. După 2002, procedura de redobândire rapidă a fost suspendată şi de atunci doar 2500 de cetăţeni ai Republicii Moldova au redobândit cetăţenia României”, consideră BBC. Igor BURCIU
December 4th, 2013 
VR 
Posted in 
Tags: 
