„- Panule, ştii tu cã în lumea asta nu este nimic mai interesant decât istoria poporului nostru, trecutul lui, tot, tot, este un şir neîntrerupt de martiri.” – Mihai Eminescu (Gh. Panu, “Amintiri de la Junimea din Iaşi“, Edit. Adevãrul, Bucureşti, 1908 via Theodor Codreanu, “Dubla sacrificare a lui Eminescu“)
“Oamenii politici ai roşilor nu au nici o pricepere pentru cestiuni naţionale, n-au avut-o înlăuntru, n-o au în afară: Fraza au repetat-o pururea: vorba naţionalitate au fost înscris-o pe drapelul lor; esenţa însă n-au înţeles-o nicicând. De vorbă s-au servit gonind popularitate, dar în faptă s-au dovedit a fi intelectual străini, a nu pricepe nimic din tot ce constituie viaţa proprie a unei naţionalităţi. Despreţuind biserica noastră naţională şi înjosind-o, atei şi francmasoni cum sunt toţi, ei ne-au lipsit de arma cea mai puternică în lupta naţională; dispreţuind limba prin împestriţări şi prin frazeologie străină, au lovit un al doilea element de unitate; despreţuind datinele drepte şi vechi şi introducând la noi moravurile statelor în decadenţă, ei au modificat toată viaţa noastră publică şi privată în aşa grad încât românul ajunge a se simţi străin în ţara sa proprie.” –
Pe 15 aprilie a.c., Muzeul Literaturii Romane – Iasi a dat publicitatii un document descoperit in arhivele sale, semnat de 12 literati ai sfarsitului de secol 19, intre care si Ion Creanga. Institutia l-a intitulat pe pagina sa de internet “un juramant misterios”. Diverse personaje au inceput deja sa acrediteze ideea ca ar fi un juramant masonic. Nu este. Il redau pentru a intra direct in subiect:
„Jur pe onoare și conștiință.
Mă leg pe suflet și pe Dumnezeu
Să lucrez din toată inima pentru ridicarea
neamului românesc
Să respect și să execut toate hotărârile luate de comitetul
din care fac parte.
Și să păzesc secret absolut.
Așa să-mi ajute Dumnezeu și Sfânta Cruce”.
In aceeasi zi de 15, spre seara, corespondentul local al ziarului Adevarul l-a prezentat putin grabit – sau poate editorii de la Bucuresti? – sub titlul “Document de arhivă descoperit la Iaşi. Opt mari oameni de cultură jură să execute hotărârile unui comitet misterios”. Nu sunt 8, sunt 12. Intre acestia, prin semnaturile care au fost descifrate, sunt urmatorii: Ion Creanga, N. Culianu, N. Gane, A. Lambrior, A.C. Şendrea, I. A. Darzeu, C. Corjescu, D.A. Anghel, unii din ei membri ai Junimii dar si ai Lojei masonice “Steaua Romaniei”.
Cine sunt acestia: N. Culianu (1834-1915) a fost matematician şi astronom, membru al Societăţii Junimea şi al Academiei Române, rector al Universităţii din Iaşi (1880 până în 1898), iniţiat în loja masonică „Steaua României”. N. Gane (1828-1916) a fost scriitor, magistrat, avocat şi om politic, ministru, membru fondator al Societăţii Junimea, membru al Academiei Române, iniţiat în loja masonică „Steaua României”. A. Lambrior (1845-1883) a fost filolog şi profesor, membru al Societăţii franceze de lingvistică, al Societăţii Junimea şi membru corespondent al Academiei Române, venerabil al unei loji masonice din Iaşi. A.C. Şendrea a fost un jurist de excepţie, profesor la Facultatea de Drept a Universităţii ieşene, membru al Societăţii Junimea. I.A Darzeu a fost învăţător, un remarcabil pedagog, autor de manuale şcolare, membru al Societăţii Junimea. I. Creangă (1837-1889, foto dreapta) a fost preot, scriitor, membru al Societăţii Junimea, clasic al literaturii române, prieten cu Eminescu, pe care il insoteste si prin moarte, in acelasi an cu “omul deplin al culturii romanesti”, jurnalistul militant pentru proiectul “Dacia Mare”.
Din partea Muzeului ni se explica: “Textul la care ne referim, prin totalitatea elementelor sale, se înscrie în categoria jurămintelor de credință față de patrie și popor, având însă un mare neajuns: sunt absente indiciile lămuritoare cu privire la organizația căreia i-ar aparține misteriosul Comitet ale cărui hotărâri urmează să fie respectate și executate.
Fiind vorba, de personalități cunoscute ale culturii românești, majoritatea afiliați Societății Junimea, am fi tentați să ne gândim la o organizație a francmasoneriei. Ne oferă însă un contra-argument puternic prezența iscăliturii lui Ion Creangă – care, se știe cu certitudine, nu a fost francmason.
Singurul indiciu cu privire la datarea documentului este furnizat de Al. Lambrior, care a decedat în anul 1883. Deci înscrisul este anterior acestui an. Oricum, având în vederea statutul moral și profesional al celor care semnează succintul manuscris, putem considera că aceștia și-au respectat jurământul. Semnatarii însă au reușit, fără îndoială „să păzească secret absolut”, cu privire la forma lor de organizare, după cum s-au și angajat”, a declarat cercetătorul științific la Muzeul Literaturii Române Iași, Dr. Dan Jumară.
Cu toate acestea, intr-un al doilea articol, aparut a doua zi in Adevarul, respectiv pe 16 aprilie, scriitorul iesean Liviu Antonesei, autor PoliRom si membru al “PEN Club”, sustine: “Acest document arată, fără îndoială, ca un jurământ de tip masonic. Eu sunt convins de acest aspect în proporţie de 99,95%. Important este, mai ales, prin faptul că ne arată că ceea ce ştiam noi, la suprafaţă, despre Junimea, era dublat de o activitate dacă nu secretă, atunci cel puţin discretă“. Formularea manipulatorie a profesorului de psihologie-sociologie iesean lasa de inteles, in “proportie de 99,95%”, ca juramantul “de tip” masonic ar fi chiar masonic. In fapt este, in primul rand, un juramant de credinta fata de tara si neam, sustinut intr-un comitet cu caracter secret. Este o exagerare cumplita sa spui ca orice organizatie secreta ar fi “in proportie de 99,95%” “de tip masonic”. Nu. Ar insemana ca si SRI-ul sau orice alt serviciu secret din lume, unde se depune un juramant similar, sa fie masonic, “in proportie de 99,95%”. De fapt, elemente izbitoare ale legamantului semnat de Ion Creanga vin in contradictie cu orice “juramant de tip masonic”, cum sunt convins ca stie profesorul Universitatii „Al.I. Cuza” din Iasi.
Iata cateva:
– Nu exista referiri la “Marele Arhitect al Universului” sau la “Gloria” lui;
– Nu exista simbolistica masonica;
– Nu sunt mentionate conceptele masonice de “libertate, egalitate, fraternitate”;
– Nu este mentionata nici o loja;
– Nu exista vreo referire la vreun grad sau vreo initiere;
– Nu exista practic nici o terminologie masonica;
– Nu exista nici o referire la repercusiunile drastice in cazul tradarii juramantului, specifice juramintelor masonice ale epocii.
Mai mult, masonii nu invoca Sfanta Cruce! Spre edificare, un exemplu de juramant masonic disponibil pe internet este cel alaturat.
Mai concret, in proportie de 100%, nu este nimic care sa para macar de sorginte masonica in acest juramant.
In plus, intre semnatari se regasesc membri a cel putin alte doua loje masonice, dintre care cea mai cunoscuta este “Steaua Romaniei”. Ori aceasta are un juramant al ei propriu care nu are nici o legatura cu vreun “comitet”. Spre edificarea profesorului iesean o sa public un astfel de juramant din epoca, aflat acum la Arhivele Nationale. Pana atunci putem sa facem deosebirea intre juramantul Comitetului din care facea parte Creanga cu un juramant masonic prezent intr-un studiu oficial al Bisericii Ortodoxe Romane, semnat de IPS Nicolae:
Iata juramantul prestat de ucenicul Francmasoneriei ioanite: “Jur inaintea Marelui Arhitect al pamantului ca nu voi descoperi nimic, nici prin semne, gesturi sau altceva ce poate descoperi si indica ceva ce nu trebuie descoperit. In caz de calcare a juramantului primesc sa mi se taie beregata, sa mi se scoata ochii, sa mi se gaureasca pieptul, sa mi se smulga inima, sa mi se scoata maruntaiele din trup, sa se arda, sa se prefaca in cenusa si sa se arunce in fundul marii sau sa se imprastie in cele patru vanturi pe fata pamantului”.
No comment 🙂 …
Avand in vedere ca ne aflam in perioada de dupa Razboiul de Independenta, cand incercarile coerente pentru Marea Unire se manifestau in conditii mai speciale, ipoteza noastra de lucru, pe care o transmitem, spre aprofundare, si cercetatorilor Muzeului Literaturii Romane-Iasi, este urmatoarea: posibilitatea ca acest Comitet sa fie parte a uneia dintre organizatiile secrete gandite de Mihai Eminescu sau din care chiar facea parte bunul prieten al lui Ion Creanga.
Ne referim la: 1. Societatea “Carpatii”– a carei activitate secreta pentru unirea tuturor romanilor in hotarele “Daciei Mari” era urmarita atent de serviciile de informatii ale imperiilor tarist si austro-ungar, dupa cum o dovedesc documentele de arhiva, in special notele informative transmise la Viena de catre baronul Von Mayr – ; 2. Societatea “Balcanii” – a romanilor din intreg spatiul balcanic; 3. Societatea secreta “Matei Basarab”.
“In mss. 2263, f. 44r, vorbeste de douã societãti „a tuturor românilor, veniti în tarã”: Carpatii si Balcanii 204. Prima, stim cã s-a înfiintat la 24 ianuarie (zi nu întâmplãtor aleasã) 1882. Dar Eminescu voia una si mai cuprinzãtoare, de tip francmasonic, cu numele lui Matei Basarab, ultimul nume de domnitor pronuntat de el înainte de moarte, cu care s-a si identificat: „O organizare între Români asemenea societăţii francmasonilor şi Iezuiţilor – ca a bisericii catolice. Pretutindenea oameni omenosi (*), care să ţie registru de tot sufletul românesc. Cel slab trebuie încurajat şi lăudat pentru ca să devie bun; trebuie trezită deşărtăciunea lui, decorat la nevoie; trezite mii de sperante in el, in caz de enorma nevoie ajutat chiar. Să se simtă că Soc. Matei Basarab reprezintă o putere enormă” 205.” Tinta, adauga profesorul Codreanu: unirea tuturor românilor si „Emanciparea economicã si intelectualã a întregului popor românesc” 206.
Notele sunt urmatoarele: 204 – Cf. M. Eminescu, Opere, XIII, Edit. Academiei, Bucuresti, 1985, p. 381. Lectiunea gresita a editorilor care considerã cã e vorba de o singurã societate, a fost corectatã de Ion Filipciuc (v. O paginã eminescianã ineditã?, în “Poesis”, Satu Mare, noiembrie-decembrie 1997); 205 – Ibidem, p. 379; 206 – Ibidem, p. 371.
Iata si fila de manuscris (Mss. 2257, f.246) pe care o public in premiera online (nu inteleg de ce Academia Romana nu a transpus online pana acum toate manuscrisele eminesciene!):
Profesorul Codreanu mai arata, in continuarea expunerii pe aceasta tema, ca “Vlahutã, unul dintre putinii care au încercat sã înteleagã tragedia poetului, a mãrturisit cã, vizitându-l la sanatoriul dr. Sutu, Eminescu i-a spus „cu un ton important despre un plan al lui de reorganizare socialã, la care se gândeste demult, o lucrare colosalã, care-l munceste si îi dã nopti de insomnie si dureri de cap ucigase”.
Sa fie, oare, acest juramant asumat si de prietenul lui Mihai Eminescu, Ion Creanga, dat in cadrul Societatii “Matei Basarab” – “o organizare intre romani”, pentru romani? Activitate care este posibil sa le fi atras ambilor camarazi sfarsitul, oarecum, similar (sa remarcam coincidenta perioadei in care ambii membri ai unor organizatii secrete “pentru ridicarea neamului romanesc” au iesit din spatiul public, pana la moarte: 1883 – 1889, perioada cand, dupa cum spune Eminescu, a fost “un mort viu”)? Este o ipoteza care, cred eu, merita investigata!
Lucrarea profesorului Theodor Codreanu despre drama sacrificarii jurnalistului nationalist Mihai Eminescu este axata pe declaratia acestuia – de dupa arestarea si internarea fortata din 1883, care l-a transformat in cel mai mare detinut politic al istoriei romanesti -, facuta junimistului Petre Missir, caruia Eminescu i se confesa în mai 1884 ca el este „ein aufgegebener Mensch” (“un om sacrificat”!).
Daca termenul are o trimitere masonica, atunci referirea la Matei Basarab din interogatoriul analizat de profesorul Nae Georgescu in Texte cu cifru privitoare la biografie lui Mihai Eminescu, interogatoriu despre care se afirma ca a fost contrafacut de masoni, are o cu totul alta semnificatie, care vorbeste despre o posibila razbunare masonica asupra lui Eminescu. Matematicianul si profesorul de criptologie cu grad de general Ilie Torsan, releva intr-o demonstratie stiintifica exemplara codul folosit de Eminescu pentru a arata ca stie cine sunt cei care il “sacrifica”.
La doua zile dupã semnarea Tratatului secret dintre Regatul Român si Imperiul Austro-Ungar (octombrie 18/30 1883), Eminescu este trimis la sanatoriul Ober-Döbling, la Viena, arata discipolul lui Constantin Noica, profesorul Constantin Barbu, in articolul “Eminescu – Istorisirea celei mai cumplite crime din Istoria Romaniei (Revista Tribuna, Nr 249, 16-31 ianuarie 2013 PDF). “În Gara de Nord, pe peronul gãrii îl conduc Titu Maiorescu si fiica sa, Livia Maiorescu Dymsza. Dintr-un fragment de scrisoare, pãstrat miraculos – disponibil la sursa citata -, aflãm ce s-a întâmplat pe peronul Gãrii de Nord”: “Când ne apropiarãm de cupeu, pãzitorul deschise fereastra. Eminescu întinse îndatã mâinile afarã, se puse la fereastrã si, fãcându-si un “ochian” din degetul cel gros si din arãtãtorul ambelor mâini ce-l tinea la ochi si râzând foarte înveselit, spuse lui papa: “Dr. Robert Mayer, marele moment, o conspiratie si colo marea domnisoarã”; apoi scuipã de câteva ori, începu sã râdã si se asezã. Pãzitorul ridicã geamul si E. continuã sã vorbeascã, scuipã apoi de douã ori în geam. În momentul plecãrii îl nelinisti flueratul si sunatul si începu sã strige Argus, nu se ridicã însã de pe canapea.”
Ei bine, specialistul serviciilor secrete romanesti Ilie Torsan decripteaza fraza pe baza unui cod folosit si in cazul interogatoriului lui Eminescu, cu un rezultat care iti da fiori: “Maiorescu, Marele Mason… “. Iar numele zeului cu 1000 de ochi devine “Ateul!” si, in acelasi timp, “O stiu!”. Iata cheia sparta:
Adenda: Tot Adevarul reproduce de la Muzeul Literaturii Romane – Iasi o fotografie nu tocmai inedita dar foarte frumoasa cu A.C. Cuza, Ion Creanga si N.A. Bogdan. Ce remarc eu este similitudinea pozitionarii celor trei dintr-o alta fotografie, reprodusa, din pacate la o calitate slaba, in memoriile lui AC Cuza aparute sub titlul “Insemnari din viata si documente omenesti”, Editura Oscar Print, 2011. Iat-o:
Incheiere de Joia Mare:
“Nazarineanul, dulce, în deal, îşi are casa (Dealului Mitropoliei – n.m.)
Işi poart[‘] bătrânul rabbin Berlicoco perciunii/
Versiune: S’adună francmasonii, şi fiii periciunii
Işi strânge corifeii şi secta lui hidoasă,
Acolo fac contorul comediei ş’a minciunii
Calomniei, vânzării, făţarnică grimasă (70)
Alăturea cu crucea, cu moaştele din templu
De uri şi infamie sunt stâlpi şi [sunt] exemplu
Biserica-i tr’o parte, negrită şi străveche
Bordel dă conştiinţe făcură ei alături
O Crist, cum nu mai vii cu biciul, cu reteveiul (75)
Hidoasele fiinţe ca cojile să-i mături
Să pui să se citească molitve ‘ndelungate
In curte, ‘n tâmple, trepte şi treceri, pe de lături
Să iasă negrul spirit, hidoasa pocitură
Ce ‘n cap cloceşte acolo sămânţa lui de ură (80)
Mihai Eminescu – Ms.-ul 2260,103. f1) 2261,157—168
“Hidoasa pocitura” este C. A. Rosetti, initiat in masonerie la Paris, fost primar al Capitalei, presedinte al Camerei Deputatilor si apoi ministru de Interne in perioada scrierii de mai sus, ministru al Cultelor in primul guvern al lui Carol I (Sursa)
Si, pentru final, o Nota informativa catre Franz Josef in care se ofera si stampila cu motto-ul Societatii secrete “Carpatii”: “Noi prin Noi”
Fara sa-mi dau seama, saptamana aceasta am depasit, conform Statcounter, 10.000.000 de accesari pe Blogul Victor Roncea:
Acestea ar fi cam de cand m-am mutat pe Roncea.Ro, candva, prin 2010, de la victor-roncea.blogspot.com, blogul lansat in 2008, pe cand eram la Ziua, si unde am ceva mai multe accesari 🙂 , acum devenind o veritabila baza de date online din cate se vede:
Statisticile lunare si anuale ar fi cam asa, cu observatia ca in 2013 am petrecut mai putin timp pe blog, dupa cum se observa, fiind preocupat de alte proiecte online (Basarabia-Bucovina.Info – Ziaristi Online):
Aceasta inseamna cam 5 milioane de vizitatori unici (mai precis 5,032,229) si o medie constanta de circa 100.000 de cititori unici pe luna.
Va multumesc tuturor, cititorilor mei!
Nu ne lasam!
Ce m-am gandit sa va fac cadou este un martisor de la Doamna Aspazia Otel Petrescu si un poem de Vasile Voiculescu ilustrat cu o fotografie de Cristina Nichitus Roncea. Doamne, ajuta!
Asadar, reactia impotriva insemnarii si impotriva numarului este in esenta o reactie numai si numai impotriva desfiintarii libertatii. O abolire care are toate caracteristicile din Sfanta Scriptura si care ne avertizeaza ca orice alta abolire a libertatii din trecut ar pali in fata acesteia. In acest sens, nu credem ca este intamplatoare aceasta amanare a semnarii a acordului Schengen pentru Romania.
Acordul Schengen este acel cadru teoretico-legislativ prin care este data posibilitatea juridica a culegerii de informatii despre cetatenii popoarelor, devenind marginale toate articolele fundamentale ale tuturor Constitutiilor europene care, in conformitate cu Carta europeana, aratau respect fata de libertatea privata si personala a cetateanului. Astfel, se desfiinteaza deja dezvoltarea in libertate a personalitatii umane. Este asadar un sistem care permite unora sa exercite o urmarire electronica mondiala si un control la nivel personal. Asa se explica protestul cetateanului, caruia i se ia bunul inalienabil care e libertatea sa personala si cum sunt abolite toate articolele fundamentale ale Constitutiei prin care fusese consfintita libertatea personala. Aici putem fi de acord cu totii, indiferent de ideologie, ca nu este posibil sa se legifereze abolirea libertatii omului, ceea ce tocmai are in vedere acordul Schengen.
Pe langa partea teoretica a acordului si cadrul legislativ, mai exista si o alta parte care priveste punerea sa in aplicare, cea care se refera la modul in care va deveni posibila culegerea electronica a datelor (urmarirea), clasificarea datelor personale si prelucrarea lor. Sa vedem ce mod de aplicare au ales. Numai ca aici trebuie putina atentie, ca sa intelegem exact ce se intampla, de ce, adica, se straduiesc toti sa treaca intreaga chestiune pe ascuns, pentru a evita reactiile.
Legea 2472/1997 a ”Protejarii individului de prelucrarea datelor cu caracter personal”, in art. 8 (interconectarea arhivelor) spune ca e vorba de a se face uz de un numar codificat unitar de inregistrare. Aceasta lege, prin votarea ei, a reactivat legea 1599/1986 a lui M. Koutsoiorgas, care pe baza art. 2 stabilea aplicarea numarului de cod unitar de inregistrare (NCUI). Acesta este format din 13 cifre si simboluri si este unic in lume pentru fiecare cetatean. Cel mai probabil mod prin care va fi dat se spune ca va fi cunoscutul cod barat (linear) de marcare a produselor in sistemul E.A.N. – 13, sistem care, stim foarte bine, cuprinde numarul 666. Numarul de cod unitar de inregistrare va insoti de acum inainte fiecare cetatean si va cuprinde: buletinul de identitate, certificatele de stare civila, carnetul de votant, numarul din lista electorala, pasaportul, carnetul de asigurare, codul de inregistrare fiscala, permisul de conducere, numarul din registrul de nasteri (sex masculin sau feminin), numarul din registrul de stare civila, numarul din registrul consular, contul personal la banca. Asadar, in putine cuvinte, e vorba de un numar personal care va insoti cetateanul in fiecare tranzactie cu Statul si in fiecare activitate.
Acest numar va inlocui orice priveste individul; va fi folosit oriunde si oricand, incat fara el nu va fi posibila nici o tranzactie. Trebuie acum sa vedem unde se va gasi acest numar de cod unitar de inregistrare. Fiecare numar va fi inregistrat in Banca Nationala de Date, care va fi conectata la Banca Transnationala de Date de la Strasbourg si de la Bruxelles; de altfel, toate bancile de date nationale mai mici din statele membre vor fi conectate intre ele. Acolo se va gasi un dosar electronic al fiecarui cetatean inregistrat, cu un numar de cod unitar de inregistrare, asteptand sa se umple cu toate datele care vor fi culese.
Sa vedem acum cum se va realiza culegerea datelor. Intelegeti ca urmarirea a 350 de milioane de oameni de catre o mie de indivizi este practice imposibila. De aceea, pentru a se realiza acest control, numarul de cod unitar de inregistrare trebuie sa insoteasca fiecare cetatean in fiecare aspect al vietii sale si in fiecare tranzactie pe care o face, pentru a fi culese datele prin tocmai folosirea acestui numar.
Nu ni se spune, in ce mod va fi dat acest numar fiecarui cetatean si nicaieri in cadrul acordului nu se specifica cum se va da si unde va fi plasat.
Prin urmare, de vreme ce, juridic vorbind, nu s-au angajat in ceea ce priveste locul in care va fi pus si ce va contine, li s-a dat puterea in alb sa-l puna unde doresc si unde vad ca serveste; de asemenea, li s-a dat puterea de a introduce in el orice numar codificat de siguranta (666) doresc. Pentru modul de aplicare al controlului, nu i-am angajat; asadar, prin urmare, am semnat si i-am imputernicit in alb. E ridicol acum sa stam si sa ascultam pe fiecare spunandu-ne ca nu se vor emite identitati electronice, sau ca in ele nu va fi cuprins numarul 666, sau ca nu se va folosi sistemul E.A.N. – 13, sau orice altceva mai inventeaza ca sa ne linisteasca si sa ne suprime reactiile.
Oricum, esenta problemei sta in faptul ca am semnat deja, si nu in ceea ce spun ei sau promit cu darnicie. (Cand cineva face un contract si-l semneaza, e valabil numai ce este cuprins in scris in contractul respectiv si numai angajamentele prevazute de parti a fi cuprinse. Promisiunile si angajamentele in afara contractului nu au valabilitate si nici existenta juridica. De pilda, daca cineva face un contract cu un antreprenor pentru construirea unei cladiri, in acest contract vor fi cuprinse: costul, durata si termenul executiei, terenul si planul de constructie, sistemul de plata; toate acestea sunt valabile pentru antreprenor si-l angajeaza numai pe el. Modul insa in care va fi construita cladirea si mijloacele folosite, cand in contract nu exista vreun angajament scris asupra lor, tin de libera alegere a antreprenorului, adica tot ce priveste saparea temeliilor, daca se vor folosi muncitori cu cazmale sau excavatoare,sau in ceea ce priveste turnarea betonului, daca amestecul se va face cu mana sau va fi adus gata preparat in betoniere).
Revenind insa la tema noastra, rezumand, va atragem atentia ca pentru modul de aplicare al acordului nu s-au angajat si, prin urmare, pot da oricum numarul codificat unitar de inregistrare. De exemplu, prin carta de identitate, prin orice carta financiara, prin orice carta de sanatate, sau prin orice microcip implantat pe mana sau pe frunte.
In cadrul discutiei care a avut loc in legatura cu acordul Schengen, s-a propus ca cel mai eficient mod de aplicare plasarea acestui numar pe mana sau pe frunte, pentru a nu exista pericolul ca, introdus pe vreun card oarecare, fie de identitate, fie de altfel, posesorul sau sa-l piarda, sa-i fie furat sau sa fie falsificat. S-a hotarat ca propunerea sa fie restudiata, de vreme ce toate tarile ””fac greseala” anterior sa semneze si sa valideze acordul Schengen. Domnul K., jurist la birourile Comisiei Europene din Luxemburg, a spus: ””A fost discutata in cadrul acordului Schengen tema plasarii acestui numar de cod de inregistrare pe frunte sau pe mana”, subliniind ca: ””ceea ce va relatez eu acum s-a spus intocmai”.
In concluzie, acordul are doua fete: are o latura juridica si teoretica, care e si cea esentiala, si o a doua, care e modul de aplicare a acordului. Prin latura sa juridica si teoretica, acest acord desfiinteaza articolele fundamentale ale tuturor Constitutiilor europene si, asadar, si pe cele ale Constitutiei Romaniei, care consfintesc drepturile omului si libertatea individului si a intregii societati. Astfel, este desfiintata notiunea de cetatean liber si sunt fabricati niste supusi controlati electronic ai unei autoritati incontrolabile.
Faptul impotriva caruia noi toti reactionam este acela ca acordul Schengen desfiinteaza libertatea personala, legifereaza urmarirea discreta si, prin urmare, culegerea secreta a datelor. Discreta inseamna sa nu stie celalalt nici ca-l urmaresc, nici ca se culeg informatii despre el si nici cum sunt inregistrate aceste informatii. Se instaureaza notiunea de suspect pe baza unor suspiciuni generale si vagi. Se legifereaza astfel posibilitatea urmaririi si a inregistrarii datelor despre indivizi despre care se presupune ca sunt predispusi in viitor sa incalce legea! Reactionam, de asemenea si impotriva modului de aplicare a acestui acord, pentru ca aduce atingere constiintei religioase a sute de milioane de crestini, prin intrebuintarea ca numar international de siguranta a lui 666 si prin plasarea codului barat folosit pentru produse pe mana sau pe frunte. Toate aceste elemente pe care le gasim in Sfanta Scriptura ne informeaza ca se incearca inrobirea omului intr-o masura care n-are precedent.
Asadar, reactia impotriva insemnarii si impotriva numarului este in esenta o reactie numai si numai impotriva desfiintarii libertatii. O abolire care are toate caracteristicile din Sfanta Scriptura si care ne avertizeaza ca orice alta abolire a libertatii din trecut ar pali in fata acesteia. In acest sens, nu credem ca este intamplatoare aceasta amanare a semnarii a acordului Schengen pentru Romania.
Doi nationalisti romani – inventivul Mihai Tociu si acerbul Mihai Rapcea – sustinuti mediatic de Roncea.Ro si Bindiribli.ro au redat demnitatea nationala romanilor, in ajun de sarbatori, si au repus adevarul istoric privind eliberarea Budapestei la locul lui, pe Arcul de Triumf. Un cadou de la romani pentru romani. Actiunea civica asumata de cei prezenti a avut lor azi, 23 Decembrie 2013, sub deviza: “De Craciun romanii si-au dat ratia de adevar”.
Nu s-a intamplat atunci, pentru ca am asteptat ca autoritatile sa nu batjocoreasca Armata Romana, din nou, trecand-o pe sub un Arc al carui Triumf a fost stirbit deliberat. Dar, surpriza (?), povestea cu parada golita de fond s-a repetat si anul acesta.
Dupa o oarecare perioada, in care am fost si audiat, un investigator mi-a spus in particular ca modalitatea prin care a fost inceputa actiunea denota ca sefii si-au propus ingroparea afacerii. In primul rand, au intrebat vinovatii daca sunt vinovati si ei au zis, normal, ca nu. Asta nu e nimic nou in cazul unei anchete. Problema e ca afirmatia lor – a Ministerului Culturii si Primariei – a fost luata drept litera de lege: si anume ca modificarea dateaza din 1953. Asa ca onor Parchetul General s-a spalat pe maini si a dat un mare NUP (documentele mai jos).
Insa, chestiunea este ca, din 1989 incoace, Arcul de Triumf a trecut prin vreo doua restaurari si jumatate (in ultimul caz s-au ridicat schele in jurul Arcului, pentru a fi apoi date jos apoi fara vreo explicatie clara). Pe scurt, noi nu stim daca aceste institutii sau altele au operat profanarea Arcului de Triumf, dar ele au dat vina pe comunistii bolsevici din ’53 desi numerosi veterani ai Armatei Romane, care au defilat de-a lungul anilor pe sub Arc, au depus marturie ca inscriptia Budapesta a fost reinstalata la locul ei dupa 1964.
Eu, ca simplu jurnalist si cetatean roman, vreau doar adevarul. Si modul cel mai simplu prin care adevarul putea fi aflat era o expertiza tehnica asupra cimentului care a astupat inscriptia. Era greu? Nu! Tot asa cum nu era greu nici sa fie curatat acest ciment pentru a reaparea BUDAPESTA printre bataliile castigate de Armata Romana si inscrise pe Arcul de Triumf, ca urmare a victoriei asupra trupelor bolsevice ale lui Bela Kun, in ceea ce ramane practic in istorie drept primul razboi anticomunist al lumii.
Dar nici Primarul General, nici capii Armatei, nici UDMR-istii din Ministerul Culturii si nici comandantul lor suprem, nu s-au invrednicit sa faca acest lucru de trei ani incoace, de cand dureaza scandalul, multumindu-se sa dea din gura despre patriotism la 1 Decembrie, cu o istorie mutilata deasupra lor.
La operarea simbolica a Romaniei cei responsabili de redarea demnitatii nationale s-au dovedit drept agenti, mai precis servitori, ai celor care au astupat inscriptia, fie ei ocupantii sovietici si alogenii bolsevici din 1953 fie mostenitorii si succesorii lor de dupa 1989.
Conform unui comunicat oficial al Consiliului National al Audiovizualului (CNA), la data de 31.11.2013, CNA a amendat cu 10.000 de lei postul de televiziune ELECTRON M BIT Paşcani, pentru încălcarea prevederilor legislaţiei audiovizuale referitoare la protecţia minorilor şi la protecţia demnităţii umane şi a dreptului la propria imagine (art. 39 alin. 1 din Legea audiovizualului nr. 504/2002 raportat la art. 21 lit. f, art. 34 alin. 1 şi art. 40 alin.1 din Codul audiovizualului). Nu stiu ce valuri a facut postul Electron M Bit prin Pascani dar stiu ca emisiunea “4 nunti si o provocare” a ceva mai cunoscutului post al concernului Central European Media Enterprises, Pro Tv, a atins un record de audienta in ziua difuzarii, 12.09.2013: doua milioane de telespectatori, conform Adevarul. In urma emisiunii prin care conducerea ProTv si-a propus sfidarea Romaniei normale, peste 2000 de romani au protestat la CNA solicitand aplicarea Legii si sanctionarea postului companiei inregistrate in Insulele Bermude, detinuta de omul de afaceri Ronald Lauder, care manageriaza si postul international Israeli TV. Vedeti: IPS Teofan si credinciosii romani ortodocsi protesteaza la CNA fata de atentatul homosexual al Pro Tv la adresa familiei si copilului, si a crestinismului. Protestati si Dvs! FORMULARUL AICI
La data analizarii celor 2000 de reclamatii, 1.10.2013, din cei 11 membri ai Consiliului – persoane cu rang si beneficii de secretari de stat – au participat la activitatea pentru care sunt retribuiti 1o membri, conform extrasului din procesul verbal al sedintei publicat pe site-ul CNA. A fost o zi de lucru destul de lunga. Sedinta a inceput la ora 10 si de abia spre finalul ei, la orele 17.00, s-a atins si subiectul celor 2000 de reclamatii. Conform sursei citate, la sedinta au luat parte următorii membri ai Consiliului: Laura Georgescu, Viorel Vasile Buda, Cristina Trepcea, Rasvan Popescu, Monica Gubernat, Narcisa Iorga, Lorand Turos, Florin Gabrea, Radu Călin Cristea, Valentin Alexandru Jucan. A lipsit Christian Mititelu, cunoscutul jurnalist BBC si activist civic. Pentru sanctionarea postului cu 10.000 de lei au votat doar patru membri ai Consiliului. Cinci s-au impotrivit si al saselea – Rasvan Popescu, fost beneficiar al unor sume importante de la Trustul Media Pro -, in aparenta s-a abtinut, daca nu a disparut de la vot, contribuind insa la decizia de nesanctionare a postului ProTv, potrivit normelor legale ale CNA.
La sedinta CNA a fost chemat pentru explicatii un reprezentant al televiziunii in cauza insa, din nefericire, nu a fost invitat nici unul dintre cei 2000 de petitionari, pentru a putea sa prezinte pe larg argumentele legale si morale pentru care se impunea sanctionarea postului ProTv. In vederea unei cereri pentru reaudierea si reanalizarea cazului, in conditii de respectare a drepturilor tuturor cetatenilor Romaniei, am solicitat CNA stenograma sedintei in cauza, pentru a ne documenta, cu totii, asupra modalitatii in care (nu) a fost aplicata Legea romana. Lectura este instructiva si ramane sa intre in analele istoriei propagandei homosexuale antiumane din Romania. Prezint asadar extrasul stenogramei discutiei, in care are loc dezbaterea pe subiect, si va invit – pe cei care doresc sa apere Legea si drepturile copiilor din Romania – sa veniti cu sugestii in vederea formularii unei Contestatii legale pe adresa CNA.
Va multumesc,
Victor Roncea
Motto:
„Eu cred că, încetul cu încetul, poate că şi minorii din România ar trebui să privească asemenea emisiuni şi în măsura în care părinţii lor sunt normali şi acceptă diversitatea în toate exprimările ei, să accepte şi o asemenea idee – casatoria intre homosexuali – care poate că, explicată raţional şi convingător, ne introduce într-o normalitate. (…) Eu cred că CNA-ul, ca instituţie, ar trebui să meargă uneori înaintea mersului societăţii româneşti, a realității româneşti, care de multe ori este conservatoare, este retrogradă, asimilează greu nişte modele, pe care apoi le preia într-un mod excesiv”(?!) – Radu Calin Cristea, membru CNA (propus de Guvern – recte PNL-PSD), fost director ilegal si prezumtiv delapidator-sef al Muzeului Literaturii Romane, fost turnator la Primarie, fost amploaiat la „Europa libera”, fost propus ilegal de catre unii (fosti) angajati de la Cotroceni ca sef al TVR (Parlamentul nu Presedintia numeste presedintele Televiziunii publice; desigur, intr-o democratie normala, nu… anala)
„Eu chiar nu consider că e vreo abatere pe care noi ar trebui s-o sancţionăm şi cred că să sancţionăm o asemenea abatere sau să considerăm că s-a făcut o abatere ne-ar pune pe noi într-o poziţie în care eu personal n-aş vrea să fiu.” – Cristina Trepcea, membra CNA, fosta angajata a lui A. Sarbu la ProTv si fosta consiliera „pe imagine” a lui A. Nastase (nu specifica in ce pozitie n-ar mai vrea sa stea…)
CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI
Direcţia Monitorizare
Serviciul Monitorizare Radio-TV
Transcrierea înregistrării şedinţei CNA din data de 01.10.2013
Postul:
Pro TV
Emisiunea:
4 nunţi şi o provocare
Data:
11 și 12 septembrie 2013
Reclamaţia:
10762/14.10.2013
Monitorizat:
Adela Stancana
Prin adresa nr. 10762 din 14.10.2013 domnul Victor Roncea a solicitat Consiliului Naţional al Audiovizualului strenograma şedinţei publice din 1 octombrie 2013.
Ca urmare a solicitării sale a fost transcrisă înregistrarea şedinţei CNA din data de 01.10.2013 – analiza pe tema reclamațiilor primite la CNA, privind emisiunea 4 nunţi şi o provocare, difuzată de poatul PRO TV.
Adresa nr. 10762/14.10.2013: In calitate de reprezentanti ai presei dar si in numele mai multor petenti, va multumim foarte mult pentru raspunsul Dvs privind chestiunea difuzarii emisiunii ProTv “4 nunti si o provocare” in care s-a perfectat, in direct, un act interzis si, ca atare, ilegal, in Romania, potrivit Constitutiei tarii si prevederilor legale, respectiv “casatoria” unor homosexuali.
Ne pare rau ca nu ati sesizat, tototodata, ca prin aceasta emisiune, dincolo de propaganda pentru un act impotriva legii si atingerile grave aduse drepturilor minorilor, au fost ofensate toate cultele din Romania si discriminate drepturile si credintele a 99,8% dintre romani, conform datelor recensamantului populatie din 2011, incalcandu-se toate prevederile europene mentionate de Dvs in comunicarea oficiala fata de petenti, respectiv nediscrimarea pe baza de religie sau credinta.
Nediscriminarea drepturilor minoritatilor sexuale nu poate fi nici invocata nici aplicata in acest caz deoarece casatoria intre persoane de acelasi sex nu este un drept al homosexualilor, in Romania.
Invocarea unui cadru european si international al emisiunii nu are asadar nici o valoare in acest sens.
Sunt tari in Europa in care, la presiunea partidelor comuniste sau ale grupurilor de lobby homosexual, varsta la care se poate face sex prin consimtamant a scazut la un ni vel care este incadrat in Romania la pedofilie. Chiar in Marea Britanie. tara invocata de Dvs si reprezentantul ProTv ca exemplu, Partidul Comunist sustine abolirea legii care pedepseste pedofilia (http/en.wikipedia.org/wiki/ Age_of_ consent_reform). Data viitoare, cand se va difuza la Pro TV un act sexual cu un copil, “pe formatul unei emisiunii din Marea Britanie”, veti invoca aceleasi prevederi “europene”?
In vederea elaborarii unui raspuns pe puncte, pentru a vedea in ce masura au fost aparate in dezbaterea Dvs, in mod egal, drepturile tuturor cetatenilor Romaniei, va solicitam, conform Legii 544/2001 (Art. 8/ Alin. 5 – solicitarea a fost facuta si verbal), sa ne transmiteti, stenograma intregii sedinte publice din 1 octombrie 2013 (https://www.cna.ro/Extras-din-procesul-verbal-al,6406.html), la care nu a participat nici unul dintre petenti pentru a isi putea spune cuvantul in contrapartida cu reprezentantul postului, fara a fi intrunite astfel toate conditiile unei audieri echilibrate, plangerea individuala neoferind posibilitatea unei aprofundari a problematicii grave, in interesul copilului si al cetateanului roman pe care il reprezentati si care va retribuie.
In acest sens, vom solicita reaudierea părților, conform practicii deontologiei profesionale si respectarii normelor statului de drept.
Totodata, ne intrebam si va intrebam in ce masura un membru al CNA retribuit substantial (15.000 Euro) in trecut de postul ProTv si Trustul Media Pro poate judeca echidistant o cauza in care este implicat acelasi post, in ciuda unei decizii extrem de clare a Agentiei Nationale de Integritate.
Nu in ultimul rand ii felicitam pe cei patru membri ai CNA care au sustinut penalizarea postului in cauza.
Răspunsul CNA nr. 10762 RF /11.10.2013 la petiţiile referitoare
la emisiunea,,4 nunţi şi oprovocare”, difuzată de Pro TV în zilelede
11 și 12 septembrie2013
Având În vedere numărul foarte mare de reclamaţii primite la CNA În luna septembrie 2013 (aproximativ 2000) cu privire la ediţiile emisiunii,,4nunţi şi o provocare”, difuzatede Pro TV, în care aparticipat la concurs şi un cuplu de homosexuali, facem public răspunsul instituţiei, neavând capacitatea administrativă de arăspunde fiecărui petiţionar în parte.
Întrunit în şedinţa publică din data de 1 octombrie 2013, Consiliul Naţional al Audiovizualului a analizat raportul de monitorizare, întocmit de direcţia de specialitate ca urmare a sesizărilor mai sus-menţionate.
Membrii Consiliului au vizionat înregistrările relevante şi au audiat punctul de vedere exprimat de reprezentantul postului, prezent la şedinţă.
Conform radiodifuzorului, formatul emisiunii a fost achiziţionat de la un partener din Marea Britanie, ţară în care a fost difuzat din anul 2009. Ulterior, emisiuni realizate în baza acestui format, au fost difuzate în ţări din întreaga lume, cum ar fi SUA, Canada, Franţa sau Finlanda.
În urma dezbaterilor din şedinţă a fost făcută o propunere de sancţionare a postului de televiziune cu amendă În cuantum de 10.000 de lei, pentru încălcarea unor prevederi referitoare la protecţia minorilor, dar aceasta nu a întrunit numărul legal de voturi pentru a fi aprobată. Art. 15 alin. (1) din Legea audiovizualului stipulează: “În îndeplinirea funcţiilor şi a atribuţiilor ce îi revin potrivit prezentei legi, Consiliul emite decizii, instrucţiuni şi recomandări, în prezenţa a cel puţin 8 membri şi cu votul a cel puţin 6 membri.”
Menţionăm că CNA are ca obligaţie stabilită prin Legea audiovizualului şi pe cea privind respectarea principiului nondiscriminării pe considerente de rasă, religie naţionalitate, sex, orientare sexuală sau etnie în cadrul programelor audiovizuale.
În domeniul audiovizualului în toate cele 28 de state membre ale Uniunii Europene sunt aplicabile dispoziţiile Directivei Serviciilor Media Audiovizuale.
Punctual, cu privire la tema nediscriminării pe criterii de orientare sexuală în cadrul serviciilor de programe media audiovizuale, la art. 9, alin.c), pct. (ii) din Directivă se stipulează angajamentul statelor membre “de a nu include și de a nu promova orice discriminare bazată pe sex, origine rasială sau etnică, naționalitate, religie sau credință handicap sau orientare sexuală, în cadrul comunicărilor comerciale audiovizuale”.
La art. 3 alin. 1) al Directivei se arată că: Statele membre garantează libera recepționare și nu restricționează retransmisia serviciilor mass-media audiovizuale pe propriul teritoriu din alte state membre din motive care se încadrează în domeniile reglementate de prezenta directivă.
În aceste condiţii, formatul din România construit pe tiparul celui din Marea Britanie nu poate fi restricţionat de la difuzare pe criteriul orientării sexuale în cazul unui cuplu aflat în concurs.
Art. 40 din Legea audiovizualului precizează că “Este interzisă difuzarea de programe care conţin orice formă de incitare la ură pe considerente de rasă, religie, naţionalitate, sex sau orientaresexuală.”, iar art.47, alin. 2 din Codul audiovizualului prevede că “Este interzisă în programele audiovizuale orice discriminare pe considerente de rasă, religie, naţionalitate, sex, orientare sexualăsau etnie.
Menţionăm, de asemenea, că dreptul la liberă exprimare este protejat de art. 10 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Cu deosebită consideraţie,
Laura GEORGESCU
Preşedinte
Şedinţa din 01.10.2013
-extras-
Laura Georgescu: Mulţumesc frumos. Doamna Păpureanu… Avem şi un punct de vedere de la post. Da… da… da… da. Aveţi întrebări pentru invitată? Doamna Gubernat?
Monica Gubernat: A fost o nuntă simbolică sau o nuntă reală?
Reprezentant post: A fost o ceremonie religioasă.
Monica Gubernat: Adică doamna aceea era pastor… pastor.
Reprezentant post: Da.
Monica Gubernat: Nunta a fost pe bune, cei doi au fost căsătoriţi în acel rit creştin, cum se autodeclară?.
Reprezentant post: Da.
Monica Gubernat: Deci, căsătoria e reală.
Reprezentant post :Da.
Monica Gubernat: Mulţumesc.
Laura Georgescu: Doamna Iorga?
Narcisa Iorga: Vroiam să întreb şi eu pentru căemisiunea este… genul emisiunii e declarat reality şi nu văd unde e realitatea aici. Sincer!. Deci nu ştiu ce e real şi ce e scenariu din această…. din acest episod ca să zic aşa. Vă rog să-mi daţi mai multe detalii. Cum aceşti doi protagonişti s-au căsătorit deja şi dumneavoastră i-aţi găsit şi aţi reluat procesiunea pentru această emisiune sau ce e reality aici că nu înţeleg. Nu… chiar nu… vreau să-mi dau seama,.. detalii.
Reprezentant post: Nu i-am găsit noi. În urma anunţului de preselecţie, s-au prezentat la preselecţie. Este un concurs în care cuplurile îşi programează nunta şi se întrec în realizarea acestui eveniment. Care face cea mai frumoasă, mă rog care face cea mai frumoasă nuntă câştigă un premiu. Asta era miza. Iar imaginile sunt reale, sânt nunţile lor.
Narcisa Iorga: În România nu poţi să faci o nuntă dacă nu eşti căsătorit. Eu aşa ştiu. Că ţi se cere certificatul de căsătorie la biserică. Păi când mă gândesc la nuntă şi la cununie, la asta mă refer. La biserică, oricare ar fi ea… Da, daţi-mi voie să vorbesc, dacă nu vă supăraţi. Deci dumneavoastră spuneţi că aţi dat un anunţ de preselecţie la care se prezintă cuplurile şi se întrec pentru cea mai frumoasă nuntă. Asta presupune că dumneavoastră aşteptaţi cupluri care urmează să se căsătorească civil şi religios poate în aceeaşi… sau care s-au căsătorit civil şi urmează să se căsătorească religios. În cazul acesta nu există căsătoria civilă, da, există doar una imaginară ca să zic aşa sau una reală în faţa lui Dumnezeu, care-o fi el, că n-am înţeles. Este vorba despre o biserică recunoscută în România, nu înţeleg unde e, din nou spun unde este realitatea şi unde este ficţiunea aici. Unde vedeţi dumneavoastră realitatea că eu văd numai ficţiune de exemplu.
Reprezentant post: Conform legii române căsătoria între persoane de acelaşi sex nu este recunoscută, cei doi s-au prezentat la preselecţie spunând că vor să se căsătorească, asta este, nu le puteam refuza nici accesul, apoi se poate vedea că sânt persoane decente şi aşa aveți declaraţia doamnei care a oficiat ceremonia. Ei au contactat –o, ei deja plănuiseră acest lucru. Pentru noi devine convenţie dacă vreţi faptul că nu este recunoscută de legea română şi atunci au participat la concurs în calitate de oameni care au oficiat o căsătorie într-un alt rit decât cel al nostru.
Narcisa Iorga: Şi să vă întreb mai departe dacă de acum încolo, după această emisiune, vor fi mai multe căsătorii de acest tip, dumneavoastră cum le veţi trata, le veţi trata ca un fapt normal, sau ca o ştire care să poată intra într-un jurnal de ora 19.
Reprezentant post: Asta este văzând şi făcând. Nu îşi propune nimeni să le trateze într-un fel, nu există o politică în această direcţie.
Narcisa Iorga: Din ce spuneţi dumneavoastră că i-aţi tratat ca pe ceva obişnuit. Au venit la preselecţie, au spus că se căsătoresc şi dumneavoastră aţi considerat că sunt un cuplu ca oricare alt cuplu din celelalte prezente în emisiunea dumneavoastră, de aceea v-am întrebat, nu întâmplător. Deci dumneavoastră consideraţi asta o normalitate pentru societatea de azi şi pentru legea română.
Reprezentant post: O realitate, nu o normalitate.
Laura Georgescu: Domnu Jucan…
Valentin Jucan: La un moment dat cei doi au semnat nişte documente. Ce… ştiţi ce anume? Erau angajamente unul faţă de celălalt sau…
Reprezentant post: Conform slujbei religioase, asta era finalitatea ritului religios pe care-l reprezenta preoteasa.
Valentin Jucan Cu ghilimelele de rigoare, un document cu antetul, cu ghilimele, repet, acelui rit în care şi-au scris jurămintele şi le-au semnat şi le-au dat unui altuia. Nu?
Reprezentant post: Da!
Laura Georgescu: Doamna Gubernat…
Monica Gubernat: Vroiam să vă întreb dacă, nu ştiu, vi se pare normal ca o minoritate, care luptă pentru drepturile ei, admirabil din punctul meu de vedere este OK, este normal să jignească majoritatea spunând că te învârţi că… ai o învârteală de asta sinistră, referindu-se la obiceiurile ortodoxe de căsătorie. Să primesc o cruce sau vi se pare normal să jigneşti sentimentele unei majorităţi când tu te lupţi pentru drepturile tale? Adică unde este decenţa aici?
Reprezentant post: Cu tot respectul cuvenit este… Cu tot respectul cuvenit, cu… În emisiunea anterioară, participase la nunta unui alt concurent undeva lângă Suceava. Şi acolo participanţii au avut reacţii destul de dure la adresa lui. La un moment dat, el a început să mintă când a fost întrebat unde este soţia, a spus că nu a putut să vină. Până când s-a aflat de orientarea lui sexuală şi toate și au fost reacţii. Ceea ce a spus el acum e de fapt reacţie la ce se întâmplase la celelalte nunţi la care participase. Este doar aşa în context, poate să pară gravă, dar este reacţie la ceva ce se întâmplase, la ceea ce îi spusese publicul. Participanţii au reacţii diferite la orientarea lui.
Monica Gubernat: Vă mai întreb ceva, am văzut că la celelalte cupluri s-au afişat cheltuielile. Cheltuielile de nuntă ale acestui cuplu au fost suportate de către compania dumneavoastră? Pentru că am văzut foarte mulţi membri sau angajaţi ai companiei dumneavoastră acolo. Cine le-a suportat cheltuielile de nuntă?
Reprezentant post:Aşa cum era afişat şi pe ecran, cheltuielile de 20.000 de euro au fost suportate de către cuplu, în acest caz fiecare cuplu şi-a suportat cheltuielile, compania nu a pus la dispoziţie decât locaţia. Toate cuplurile au beneficiat de ajutor financiar. Toate cuplurile.
Monica Gubernat: Deci Loredana a fost plătită de ei, nu de dumneavoastră. Am văzut-o pe Loredana acolo.
Reprezentant post: Şi nu numai acolo, au fost şi în alte părţi, la alte nunţi.
Monica Gubernat: Eu ce am văzut… n-am urmărit emisiunea… ce-am văzut pe monitorizare.
Reprezentant post: Deci toate cuplurile au beneficiat de ajutor financiar cele mai multe, aici nu a fost cazul, pentru că a fost vorba de locaţie, din partea companiei.
Florin Gabrea: Aş vrea eu să vă întreb. Această cununie religioasă pe care au trăit-o cei doi a fost şi pentru celelalte cupluri în vigoare? Adică toate cuplurile au avut la vedere sau cel puţin în cunoştinţă sau la cunoştinţă de cununia religioasă? Toate cuplurile.
Reprezentant post: Toate cuplurile, toţi au beneficiat de aceeaşi expunere de la toate cuplurile s-a prezentat ceremonia religioasă, numai ceremoniile religioase au fost prezentate.
Florin Gabrea: Acum, sigur, cum spunea doamna Gubernat, e o minoritate care are toate drepturile. Iar noi ca societate putem fi extraordinar de toleranţi şi să acceptăm. Întrebarea este, la ora la care s-a difuzat aceasta, la 20.25 până la 22.30, dacă nu cumva atinge un punct foarte sensibil din Codul audiovizual. Dumneavoastră aveţi acolo doar ca caracteristică a emisiunii doar că e reality show. N-aveţi niciun fel de restricţii de vârstă.
Reprezentant post; A fost cu încadrarea de 12.
Florin Gabrea: Cât?, 12?
Reprezentant post: 12.
Radu Călin Cristea: Eu am nevoie de o precizare… e posibil să fi fost o neatenţie de vizionare a mea. Spuneaţi că restul ceremoniilor religioase, exceptând aceasta a cuplului gay, au fost prezentate în emisiune. Fiind vorba, din câte am putut deduce, de nişte cupluri creştin-ortodoxe sau creştine, ele nu puteau avea loc decât în biserică. Ori nu cred că am văzut imagini cu acelea invocate de domnul Jucan. Şi atuncea având loc în aer liber, automat dacă vreţi, caracterul lor legal conferit de pecetea bisericii ortodoxe, nu putea să fie, nu putea să existe. Avem chiar un caz recent când o superbă divă dorea să-şi oficieze căsătoria religioasă într-un restaurant. Şi biserica ortodoxă a respins această cerere, s-a dus în biserică, s-a căsătorit, după care şi-a văzut de treburile ei.
Reprezentant post: A fost scandal inclusiv cu slujba de înviere de pe malul mării, după, după evenimentul ăsta.
Laura Georgescu: Domnu Turos…
Lorand Turos: Stimaţi colegi foarte sincer, cred că această emisiune a atins anumite… nu, nu, vreau să spun şi doamnei, anumite subiecte tabu. Pe mine m-a deranjat, nu această cununie m-a deranjat, m-a deranjat expresia unei concurente, cu băiatul, acel băiat negru, care credeam că e o maimuţă. M-a deranjat foarte mult, da şi mai tare. Eu aş dori să, să, să-i interpretez într-un fel anume, poate mă ajutaţi, să confirmaţi sau nu, această expresie şi reacţia noastră la această expresie, era cumva în contrast cu reacţia noastră şi ca societate faţă de acea cununie. Adică ne revoltăm când vedem că spune despre băiatul negru – arată ca o maimuţă şi ne revoltăm pe drept fiind o expresie de discriminare şi ne revoltăm şi atunci când vedem o căsătorie, o cununie gay.
Laura Georgescu Dumneavoastră vorbiţi de preo… pastoră, de doamna pastor?
Radu Călin Cristea: Pot spune şi eu ceva?
Laura Georgescu: Da, domnu’ Cristea.
Radu Călin Cristea: Deci eu cred că ar fi chiar bine să… cu acceptul nostru, să rupem puţin tabuurile şi poate că ar fi bine să rămâneţi la masă pentru că şi eu aş vrea să vă adresez un mesaj care e bine să nu fie tradus. Nu cred că va schimba cu nimic votul. În ceea ce mă priveşte nu pot decât să vă felicit din tot sufletul, aşa cum aş fi făcut-o în cazul oricărui alt radiodifuzor, pentru curajul de a vă apropia de o temă hiper, hiper sensibilă pentru societatea noastră, societate care este ultraconservatoare, aici îl contrazic pe colegul Lorand, ce înseamnă normalitate pentru societatea românească… E un concept foarte greu de definit. Dar peste vreo 30 de ani când CNA-ul o să fie oale şi ulcele, cu siguranţă că nişte căsătorii între cuplurile gay, dar făcute ca la carte şi respectând nişte legi, vor ţine de o, cum să zic, de o normalitate a acelor vremuri, care acuma sigur pare foarte greu de asimilat. Acuma eu vorbesc în calitate, să nu mă suspectaţi de mai ştiu eu ce, sunt vreo 11 preoţi ortodocşi în familia mea, am un copil deci e în regulă din punctul ăsta de vedere. Ce am perceput eu, e următorul lucru: n-aş lua foarte în serios ca şi colegii mei Narcisa şi Jucan partea ţinând de legalitate, de legalism, pentru că atuncea ne-am încurca. Acest Metropolity Community Church, bănuiesc că e o sectă, dar care nu credeam, am serioase îndoieli că este recunoscută ca sectă ca atare de către… în România, OK. Nu ştiu dacă există un pastor creştin care este şi episcop, aicea e o încurcătură terminologică, se bat în cap nişte concepte care trimit la religii diferite, în speţă baptist, ortodoxie, catolicism. Când am vorbit despre acea căsătorie, despre acel ceremonial petrecut în natură, aveam în consideraţie acea decizie a BOR-ului, referitor la faptul că, cel puţin în spaţiul ortodox, căsătoriile pot să fie oficiate doar în biserică. Sincer să vă spun şi alte căsătorii care au avut loc şi care să spunem că ar fi corespuns unor căsătorii heterosexuale în sensul curent al cuvântului, nu cred că au avut validitate din punct de vedere legal atâta vreme cât ele nu se încheiau cu acea patalama la mână din partea bisericii. După o căsătorie primeşti un asemenea act în mână. Vă spun eu,..vă arăt pe-al meu. Cereţi-mi şi-o să-l primiţi. Este cu siguranţă. După fiecare botez, după fiecare nuntă, se dau asemenea… se dau asemenea hârtie. Deci, rezumând, părerea mea este că ar trebui să fim şi noi oarecum în ritm cu curajul unor radiodifuzori, pe unul îl avem aici în faţă, care încearcă să apropie societatea de o temă cu focos nuclear. Pe de altă parte să ne amintim că în ultimii doi ani parlamentul dintr- o ţară ultracatolică cum este Franţa a legalizat căsătoriile gay, la fel s-a întâmplat în Anglia, la fel s-a întâmplat în Scoţia. Şi atunci mă întreb că, poate cine ştie, că nu-mi imaginez că Biserica Ortodoxă va fi atât de flexibilă într-un viitor apropiat sau îndepărtat dar e posibil ca într-un timp incert asemenea căsătorii să fie valide şi din punct de vedere al, eu ştiu, al unor secte acceptate de România şi care să admită, să admită aşa ceva. Deci eu cred că ce am reţinut e mai degrabă partea de ceremonie pe care n-aş, repet, încadra-o într-un tipar care să ţină foarte mult de legi, de acte şi de validitatea lor, înglobat într-o emisiune de tip reality show. Cât priveşte ora de difuzare eu cred că, încetul cu încetul, poate că şi minorii din România ar trebui să privească asemenea emisiuni şi în măsura în care părinţii lor sunt normali şi acceptă diversitatea în toate exprimările ei, să accepte şi o asemenea idee care poate că, explicată raţional şi convingător, ne introduce într-o normalitate.
Laura Georgescu: Doamna Trepcea….
Cristina Trepcea: Eu pot să înţeleg sensibilităţile celor care ne-au trimis nouă scrisori, dar, în acelaşi timp, din poziţia în care judecăm noi, noi trebuie să ţinem cont de ceea ce scrie la, la legea noastră, că în legea noastră ca şi în toate celelalte legi ale statului român, este interzisă orice fel de discriminare în programele audiovizuale, o scrie foarte clar, pe considerente de rasă, religie, naţionalitate, sex, orientare sexuală sau etnie. Dacă aş fi înţeles ca cineva să se sesizeze în legătură cu ceea ce m-a deranjat şi pe mine şi pe Lorand, a fost calificat un om ca fiind nu ştiu, cioară sau ceva de genul ăsta şi maimuţă. Nu, că s-a vorbit despre faptul, negrotei, da, scuzaţi, am reţinut greşit. Pe mine aia m-a deranjat mult mai tare şi la fel şi eu consider că într-adevăr este un gest curajos, dar este un gest pe care mai devreme sau mai târziu cineva ar fi urmat să-l facă şi în funcţie de asta oamenii să se poziţioneze corect faţă de ceea ce a devenit normalitatea în spaţiul european în care noi ne aliniem încet-încet la foarte multe lucruri la care ne e mai greu sau mai uşor să ne aliniem. Eu chiar nu consider că e vreo abatere pe care noi ar trebui s-o sancţionăm şi cred că să sancţionăm o asemenea abatere sau să considerăm că s-a făcut o abatere ne-ar pune pe noi într-o poziţie în care eu personal n-aş vrea să fiu.
Laura Georgescu: Poftiţi doamna Iorga, vă rog.
Narcisa Iorga: Eu înţelesesem că se adresează întrebări reprezentantului postului, nu deliberăm. Da’, mă rog, pot înţelege. Da, da’ ne dăm cu părerea la deliberări, dar nu în prezenţa reprezentantului postului.
Laura Georgescu: Eu mai am o întrebare vă rog frumos. Nu ştiu pe ce algoritm a fost declarată în ediţia din 12 septembrie perechea câştigătoare. Perechea de gay.
Reprezentant post: Nu ştiu, pot să mă interesez, să vă spun în câteva minute de algoritmul declarării, nu ştiu să vă spun dar pot să mă interesez şi să vă răspund în câteva minute.
Laura Georgescu: Că mă gândesc că e important să înţelegem formatul, cum declara câştigătoare perechea respectivă. Ok, mulţumesc frumos, dacă nu mai aveţi întrebări…
Reprezentant post: Mă interesez şi răspund în câteva minute.
Laura Georgescu: Vă mulţumesc. Îmi cer scuze, mi se face semn de la banca tehnică. Doamna director, ştiţi cumva cum a fost declarată, nu, nu, să nu spuneţi ce s-a difuzat. Fiindcă una e ceea ce vinde formatul şi alta este ceea ce presupune bucătăria din spate. Îmi cer scuze, având în vedere că telespectatorii ne-au sesizat anterior difuzării emisiunii, fiindcă s-a dat o ştire ca tocmai a avut loc filmarea primei nunţi gay din România, acesta este motivul pentru care am pus întrebarea. Şi am consumat în direct programul. Care deşi a fost producţie şi se putea edita, a ieşit în formula pe care cu toţii am văzut-o astăzi. Da, mulţumesc frumos. Suntem în momentul deliberărilor. Să ne îndreptăm spre o propunere. Doamna Iorga…
Narcisa Iorga: N-am cum să-mi dau cu părerea dacă suntem la deliberări. Eu nu felicit în nici un caz acest post, dimpotrivă, pot să spun că îmi pare foarte rău să constat că un post care şi-a schimbat de curând managementul, abordează astfel de subiecte cel puţin sensibile la nivelul religiozităţii poporului român. Eu consider personal, că, prin difuzarea acestui episod, cu toate detaliile pe care n-aş fi dorit să le văd pe ecran, acest episod, deci, este în măsură să afecteze dezvoltarea minorilor. Deci eu cred că încalcă art. 39 din lege. Doi la mână, aşa cum spuneam, asta e părerea mea, nu trebuie să fiţi de acord cu ea, eu îmi exprim punctul de vedere, îmi dau cu părerea, dacă deliberăm. Nu există o recunoaştere legală a unei căsătorii gay, deci nu există niciun element de realitate în acest show. Ca atare, conform noului Cod al audiovizualului, cred că trebuia prevăzut ce anume este realitate şi ce anume e ficţiune. Trei. Aspectele legate de discriminare încalcă evident art. 47 alin. 2, care interzice orice fel de discriminare, inclusiv cea rasială. Apropo de fraza unei concurente referitoare la cel care aducea preoteasa pe mal. Sau preotul cum vreţi să-i ziceţi. În corelaţie cu art. 39 cu 2 din lege, eu cred că s-a încălcat şi art. 19 alin. 2 lit.f din Cod referitor la psihologia personajelor şi reperele morale pe care acestea le oferă copiilor sau adolescenţilor şi aicea nu sunt chiar atât de tolerantă cu drepturile pe care le au minorităţile sexuale întrucât dreptul de a se căsători şi de a se săruta în public în costume de miri nu este recunoscut legal. Nu este, este în afara legii domnule Cristea. Asta-i părerea mea. Nu, deci pot să vă, atenţie! Pot să vă provoc repulsie, asta e părerea mea. Este ilegală căsătoria între persoane de acelaşi sex, iar o televiziune care transmite un show, reality între persoane de acelaşi sex este în afara legii. Din punctul meu de vedere. Şi tocmai pentru că se arată în detaliu sărut între persoane de acelaşi sex căsătorite în afara legii româneşti, cred că intră şi la art. 18 lit b, nu pot fi difuzate în intervalul 6-23 producţii care prezintă un comportament obscen. Aşa consider eu. Şi pentru toate aceste încălcări eu propun amendă de 10.000 de lei. Mulţumesc.
Radu Călin Cristea: Eu cred că Narcisa, dacă a acceptat să fie întreruptă de câteva ori, poate că număra pasaje, invoci o lege dar nu spui care este acea lege (Nota mea,VR: Este vorba chiar de Legea Audiovizualului. RCC nu cunoaste Legea CNA! Art. 39. – “(1) Este interzisă difuzarea, în cadrul serviciilor de programe de televiziune şi de radiodifuziune, de programe care pot afecta grav dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, în special programele care conţin pornografie sau violenţă nejustificată.
(2) Difuzarea în serviciile de televiziune şi de radiodifuziune a programelor care pot afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor se poate face numai dacă, prin alegerea intervalului orar de difuzare, prin codare sau ca efect al altor sisteme de acces condiţionat, se asigură faptul că minorii din zona de transmisie, în situaţii normale, nu pot auzi sau vedea emisiunile respective.”)
… au fost nişte marşuri gay şi prin România, e adevărat că uşor prigonite şi fiind oarecum contrate de alte marşuri ale extremei drepte în special, nu ştiu dacă acolo vreun, nişte cupluri participante la acea paradă s-ar fi sărutat ar fi încălcat vreo lege în România. Habar n-am dacă există asemenea lege, ba chiar cred că nu poate exista o asemenea lege.
(Nota mea, VR: Codul Civil:
Art. 258. – “(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora, precum şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea şi educarea copiilor lor.
(2) Familia are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.
(3) Statul este obligat să sprijine, prin măsuri economice şi sociale, încheierea căsătoriei, precum şi dezvoltarea şi consolidarea familiei.
(4) În sensul prezentului cod, prin soţi se înţelege bărbatul şi femeia uniţi prin căsătorie. “
Art. 277. – “(1) Este interzisă căsătoria dintre persoane de acelaşi sex.
(2) Căsătoriile dintre persoane de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România.
(3) Parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România.
(4) Dispoziţiile legale privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European rămân aplicabile.”)
Asta e o problemă mai veche, dacă într-adevăr acceptăm argumentele tale, care respectă un anumit canon pe care eu îl respect, asta ar însemna că noi membrii CNA-ului vorbim ca nişte creştini ortodocşi practicanţi. Şi din această perspectivă totul e OK. Părerea mea este că noi nu putem să judecăm speţele care ne, împotriva cărora există plângeri în CNA din această postură. Şi strict respectând legea audiovizualului, acea referitoare la faptul că nu se pot admite discriminări în materie de sex şi dacă vreţi, eu am mai spus în câteva rânduri asta, o spun şi acum pentru că e o temă sensibilă, eu cred că CNA-ul, ca instituţie, ar trebui să meargă uneori înaintea mersului societăţii româneşti, a realității româneşti, care de multe ori este conservatoare, este retrogradă, asimilează greu nişte modele, pe care apoi le preia într-un mod excesiv şi atuncea dacă noi am da câteva semnale măcar pe câteva, repet, subiecte sensibile, părerea mea este că şi din punct de vedere al unor mici orgolii legate de faptul că într-o anumită perioadă am fost membrii ai acestui Consiliu ar fi satisfăcute. Asta-i perspectiva mea care este una cred că nu doar liberală ci şi dacă vreţi ancorată într-o anumită realitate care va veni şi în România mai devreme sau mai târziu indiferent dacă va mai exista CNA-ul şi dacă noi vom fi sau nu vom mai fi membri în această instituţie.
Narcisa Iorga: Îmi permit să vă clarific declaraţia mea sau afirmaţia de mai devreme: nu sărutul este în afara legii domnule Cristea, nu la asta mă refeream. Eu m-am referit la căsătoria între persoane de acelaşi sex că este în afara legii. Iar prezentarea de către un post de televiziune a unei căsătorii între persoane de acelaşi sex este în afara legii şi prezentarea detaliilor de la căsătoria şi anume sărutul între persoane de acelaşi sex la căsătoria aia care e în afara legii este comportament obscen. Dar aţi rupt cumva sau n-aţi fost atent la toată fraza şi pot să vă înţeleg, de aceea am vrut să clarific chestiunea asta. Codul civil nu permite căsătoria între persoane de acelaşi sex. Iar comportamentul respectiv este obscen, n-am spus că sărutul între două persoane este ilegal. Este obscen. Din punctul meu de vedere.
Radu Călin Cristea OK, din punctul dumneavoastră de vedere dar trebuie argumentat, ancoraţi-l în legislaţie. Ok, repet, din punct de vedere al unei, repet viziuni creştin-ortodoxe foarte aplicate, aveţi dreptate. Aşa este.
Laura Georgescu: Îmi cer scuze, domnul Turos, imediat, doamna Gubernat dorea să mai… doamna Gubernat, vă rog… domnul Turos, până se pregăteşte selecţia, vă rog frumos aveţi cuvântul. Da…
Viorel Buda: O să fac eu un comentariu doamna preşedintă, până găsesc selecţia. Stimaţi colegi, o astfel de emisiune este teatru. Este o invenţie. Nu are nicio legătură cu religia nu este vorba de o căsătorie, este vorba de o poveste. Acum că noi vrem sau nu, acest lucru se va întâmpla din ce în ce mai des. Este un format care funcţionează în ţări mai din vest mai de multă vreme, vine încoace. Zilele acestea, maximum de o săptămână, fotografia care a făcut înconjurul lumii este între două baschetboliste care joacă un meci pe viu cu spectatori şi care în timpul meciului se sărută pătimaş în faţa arbitrului. Deci încă noi încă n-am ajuns acolo în România, dar ne apropiem. Deci nu are legătură, asta vindem. Şi la asta ne aşteptăm, exact cum spunea colega noastră, s-a schimbat managementul, ne putem aştepta la acest lucru. În sensul ăsta se schimbă şi nu are legătură cu biserica nu are legătură cu biserica ortodoxă şi nu are legătură cu fibra noastră a poporul român de care suntem atât de mândri.
Laura Georgescu: Dacă sunteţi pregătiţi cu selecţia, nu. Ce vă rog, da, îmi cer scuze, vă rog frumos, n-am făcut-o intenţionat, domnul Jucan, vă rog.
Valentin Jucan: Eu recunosc că nu sunt extrem de încântat de… de conţinutul acestei emisiuni având în vedere – şi am mai folosit această sintagmă -, corupţia spirituală care ne învăluie poporul. Nu consider că e binevenită această emisiune din cauza slăbiciunii coloanei noastre vertebrale. Şi când mă refer la coloana noastră vertebrală mă refer la puterea de a sta drepţi în faţa propriilor noastre persoane. Dar, înţeleg pe de altă parte, în sensul recunoaşterii statului român a unei căsătorii, că o căsătorie înseamnă starea civilă care este reprezentată de autoritatea locală sau de orice autoritate a statului urmată de o oficiere în una dintre bisericile care reprezintă o religie mare în România, iar ceea ce avem aici de fapt nu este o căsătorie în acest sens, în care-l înţeleg eu, pentru că nu este implicată o autoritate a statului, cred că legea interzice nu faptul că poate eu îmi pun pe deget o aţă de mărţişor şi fac acelaşi lucru cu iubitul meu, ci ca noi doi să mergem într-o autoritate a statului și o autoritate a statului să ne recunoască instituţia căsătoriei. Asta înţeleg, da şi drepturile, asta înţeleg că legiferează statul. Şi anume că nu poţi să faci aşa ceva sub recunoaşterea statului. Dar faptul că doi oameni şi-au semnat ceva, că eu de aceea am întrebat, ce au semnat şi-au semnat acolo un jurământ, nu ştiu de care, s-au dus pe marginea lacului şi dând un exemplu în extrem, asta cred că făceam şi noi când eram mici şi ne scrijeleam numele pe copaci, în grădina botanică din Cluj. Eu am făcut asta şi cred că-s vreo 50 de copaci pe-acolo cu numele meu. Nu judec. Asta nu înseamnă că m-am căsătorit. Repet, nu-mi pică bine să văd, nu ştiu dacă astea sânt subiectele cu care să furi, cu ghilimele, să furi, să furi audienţă, sunt nişte subiecte sensibile dar, ca să mă simt împăcat cu ceea ce spun, nici de cealaltă parte acel, de partea cealaltă a opiniei şi anume acelor care au făcut aceste reclamaţii, nu mă simt confortabil. Pentru că ştiu foarte bine faptul că dacă suntem în această situaţie şi-mi asum ceea ce spun şi nu vreau s-o luaţi ca pe o declaraţie politică sau nu ştiu cum deşi n-are legătură cu politica, dacă noi ca naţie ne aflăm în această situaţie, asta se datorează exclusiv bisericii ortodoxe. Care este biserica majoritară în România. Dacă spiritualitatea noastră este atât de închistată, atât de îmbrăcată în neajunsuri şi de deficitară în a înţelege sau nu a înţelege, în a accepta şi aicea nu mă refer neapărat la homosexualitate ci la orice ar fi nou în religie, dacă există aceste lucruri, aceste lucruri sânt datorate exclusiv modului în care biserica ortodoxă a ştiut să îşi păstorească credincioşii. Fac această remarcă, pornind de la conceptul de deschidere care-l avea un om care mi-a fost ca şi părinte. Și e vorba de Mitropolitul Bartolomeu al Clujului. Culmea, că un cap al Bisericii Ortodoxe avea o deschidere față de… nu față de asemenea gesturi de a oficializa, ci de a încerca să explice că nu avem cum, noi, să ne punem dea curmezişul unui fenomen până una alta un fenomen provocat de nişte creaturi ale lui Dumnezeu. (Nota mea, VR: Membrul CNA in cauza, propus de PDL si banuit dupa exprimare de un usor retard, abereaza pe banda: Regretatul Mitropolit Bartolomeu Anania avea o parere extrem de clara despre bolile si intentiile homosexualiilor, calificate drept „monstruoase” – vedeti interviu cu IPS Anania la RRA aici). Deci nu, repet, nu-mi place că o vedem la televizor aşa expusă în toată goliciunea ei această manifestare, dar este o manifestare firească, nu o văd ca pe o încălcare de lege, mai mult avem art. 17 alin. 7 unde se spune și de, se face referire şi la orientările sexuale deci politici nediscriminatorii, este adevărat că radiodifuzorul poate ar fi putut să, ar fi putut să prevină cumva, marcând emisiunea să zicem cu 15. Dar dacă ar fi dorit să fie… ei, da, nu putea să dea, dacă ar fi dorit să fie mai, să ofere mai multă protecţie minorilor. Da, asta pot să spun, dar eu nu văd o încălcare, alta decât am putea să observăm acele remarci legate de negri şi de…
Laura Georgescu: Vă rog frumos aţi găsit selecţia şi apoi şi eu ,…da, doamna Gubernat…
Monica Gubernat: Foarte scurt. Să ştiţi că nici biserica catolică nici musulmanii nu au recunoscut şi putem spune că biserica catolică poate e un pic mai deschisă, mai open mind, faţă de biserica ortodoxă, dar nici ei n-au recunoscut, iar eu cred că, dacă vrem într-adevăr să ajutăm minorităţile, indiferent de care sunt, nu trebuie să impunem brusc societăţii majoritare asemenea tipuri de emisiuni, de imagini, de… nu ştiu, adică te joci exact cu tradiţiile profunde ale unui popor: căsătoria, biserica. Nu-i ataci, dacă vrei într-adevăr să-i ajuţi, nu promovezi asemenea gest de emisiuni.
Narcisa Iorga: Dacă se încheie un contract din ăsta fictiv, cum spuneţi dumneavoastră, o înţelegere între… aşa, putem face, sau putem asista, mâine, la o emisiune în care două persoane încheie o înţelegere de asta fictivă ca în ziua următoare să omoare pe cineva. Sau să pună la cale un jaf. Sau mă rog, tot, tot… Bine… Ba-i exact acelaşi lucru. Este ceva în afara legislației românești, prezentat la TV ca fiind o chestie de amuzament.
Lorand Turos: Doamna Iorga, dacă-mi permiteţi, eu de vreo 5 minute vreau să iau cuvântul… Există o mare diferenţă. Deci dacă noi doi punem la cale că vrem să omorâm pe cineva este ilegal, da? Căsătoria, căsătoria între persoane de acelaşi sex, nu e interzisă în România. (Nota mea, VR: Fals! Membrul CNA in cauza, propus de UDMR, nu cunoaste sau ridiculizeaza Legislatia Romaniei) Nu e oficială. Nu există. Adică dacă eu mă duc cu un bărbat la starea civilă, vreau să mă căsătoresc, o să-mi zică: nu se poate, dar nu mă arestează. Deci asta-i marea, marea diferenţă. Nu e o ilegalitate, aşa cum nici sărutul nu e ilegalitate. Am văzut aceste imagini. Dacă ar fi fost o femeie şi un bărbat, da, eu cred că era o ceremonie foarte frumoasă, decentă, singura problemă a noastră sau a reclamanţilor e că era vorba de două bărbaţi, de doi bărbaţi. Încurc genurile, da? Mă scuzaţi. Deci asta e singura problemă. Dacă vedem un sărut între un bărbat şi o femeie, e un sărut decent, după cununie. Nu-i nicio problemă. Singura problemă că sunt doi bărbaţi. Pe de altă parte, dacă-mi permiteţi încă ceva, aţi vorbit despre biserica catolică care este şi mai sever. Acum două săptămâni, acum două săptămâni Papa Francisc a dat un interviu după ce a sosit din vizita din Brazilia. Ne-a spus: cine sânt eu să condamn un homosexual… să judec… să judec un homosexual. Asta doar ca o paranteză.
Viorel Buda: Vreau două comentarii să fac. Unu. Nici nu se pune problema de biserica catolică fiindcă era un preot femeie. Preoteasa în limba română fiind nevasta preotului. Deci în biserica catolică, niciodată nu veţi vedea o femeie. Sunt biserici protestante şi mai ales din nordul Europei, unde exact aşa se întâmplă. Doi. Asta era tema emisiunii. Ăsta era meciul Steaua-Chelsea. Ăştia doi. Restul era umplutura. Nu poate deseară să ne arate PRO TV-ul sau oricine meciul Steaua–Chelsea dacă arată numai spectatori, numai terenul numai nu ştiu ce. Trebuie să arate jocul. Jocul era ăsta.
Valentin Jucan: Diferenţa între exemplu acesta şi ce spunea colega mea este de fapt că dacă eu cu Lorand am plănui, am semna aşa ceva ar produce efecte juridice. Pentru că noi ne-am duce practic să comitem o acţiune care este pedepsită de legea civilă sau de legea penală. Pe când dacă eu m-am dus şi… ei şi-au semnat acolo, nu produce nici un efect, statusul lor social nu s-a schimbat cu nimic. Sunt aceeaşi.
Laura Georgescu: O secundă. Mă lăsaţi…
Valentin Jucan: Singurul lucru care s-a schimbat, e că pe copacii din grădina botanică de la Cluj J-ul s-a făcut mai mare de când am scrijelit eu.
Narcisa Iorga: Ştiţi că asta e ilegal, mai ales dacă era un monument al naturii.
Valentin Jucan: Nu era un monument al naturii.
Laura Georgescu: Deci, sunt şocată că ne-am mutat aşa, de pe Edgar Quinet pe Academiei, nu judecăm domnu’ Turos, nu ne interesează nimic din ce-a fost acolo, nu ştiu de ce ne împiedică să luăm, că e Ioana Tufar, că doi bărbaţi au vrut să se facă remarcaţi şi au acceptat să joace în aşa ceva. Mi se pare corect, nu? Ce vreau să vă aduc la cunoştinţă este că formatul emisiunii, care în România s-a numit „Patru nunţi şi o provocare” este construit pe cel din Marea Britanie …, care a fost difuzat şi în Finlanda în 2011. În ambele ţări nu a avut niciodată participarea unui cuplu gay deşi acolo este, în Marea Britanie, a fost validată prima femeie preot. Doi, domnule preşedinte, domnule vicepreşedinte, nu, m-am speriat deja, biserica catolică, este o cacofonie dar general acceptată, nu că nu e o cacofonie. Exact. Deci este o cacofonie, să nu ne ferim şi să mutăm lucrurile aşa, numai ca să ne iasă cum vrem noi mănuşă. Numai o secundă vă rog frumos. În Franţa, da, TF1 transmite cea de-a doua serie a acestui format sub denumirea „Quatre mariages pour une lune de miel„. Nu vă supăraţi, nici aici nu am avut participarea unui cuplu gay. N-am nicio problemă să judec pe nimeni, sunt ultima persoană capabilă să fac aşa ceva, rugămintea mea este să–mi răspundeţi dumneavoastră, ca să nu plec de aici neelucidată. Fiind vorba de producţie filmată înainte de difuzare, de ce n-a fost prelucrată, procesată, adică dat frumos, conform art. 27: Acest format este o ficţiune, sau dat crol: Persoanele şi faptele nu sânt reale, sau din contră: Căsătoria este doar un scenariu, ceva care să securizeze persoanele mai slabe de înger şi cu o atitudine mai netolerantă şi nedeschisă faţă de aceste fenomene, nu ştiu, ale vieţii reale, nereale. Aşa putem să asistăm mâine în fuga după rating, de ce nu, să ne întoarcem la Ioana D’Arc, că tot s-a pronunţat acest termen, aici, odată, un nume. Haideţi s-o incinerăm, să facem un format să incinerăm oameni în piaţa publică și să scriem pe jos: Acest format este o ficţiune. Mai departe, vă rog să-mi explicaţi de ce au fost definiţi, sau declaraţi câştigătorii ediţiei, de ce ora de difuzare n-a fost securizată, ca să nu existe nicio problemă atâta vreme cât populaţia a avut o reacţie înainte de difuzare. Şi nu în ultimul rând să-mi explicaţi dacă totul este posibil şi v-aţi cramponat doar de căsătorie, ce facem cu exhibiţionismul în locuri publice şi cu comportamentul contra bunelor maniere.
Lorand Turos: Doamna preşedinte, aceste întrebări trebuia să le puneţi reprezentantului postului, nu mie.
Laura Georgescu: N-a încercat femeia să mă convingă că ceea ce am văzut eu e perfect normal şi că vrea să o felicit. Nu dumneavoastră, ferească sfântul, nu dumneavoastră personal.
Viorel Buda: Douăzeci de secunde, pe procedură, că mi-aţi rostit numele. Sigur că în Anglia, în Danemarca, în Finlanda o astfel de emisiune n-ar fi avut succes. Fiindcă acolo nu şochează, să arate o astfel de porcărie. La noi au găsit altele, adaptate României, dar tipul de emisiune este aceeaşi şi formatul acelaşi. Ceva care şochează. Ca să atragă atenţia, să se uite oamenii la televizor. Asta era ideea.
Monica Gubernat: Trebuie să respecte nişte rigori. Cu privire cel puţin la protecţia minorilor.
Laura Georgescu Nu, la audiovizual, la nimic altceva. La audiovizual, nu intră nimeni să judece pe nimeni, suntem departe de aşa ceva. Nu facem altceva decât să aplicăm legea audiovizualului.
Radu Călin Cristea: Am un răspuns la una din nelămuririle dumneavoastră.
Laura Georgescu: Vă rog frumos…
Radu Călin Cristea: E chiar din titlu” Patru nunţi şi-o provocare.” Deci de la bun început, această a patra nuntă între ghilimele să-i spunem, este considerată de autorii emisiunii o provocare, deci nu i se conferă calitatea de nuntă. Apoi, din câte am văzut eu pe script, apare mereu cuvântul ceremonie. Şi nu este o nuntă în sensul propriu al cuvântului nici varianta gay nici varianta hetero.
Laura Georgescu: Eu am înţeles că e reality tocmai fiindcă am avut de-a face cu căsătoriile la ele acasă, desfăşurate de familiile respective.
Narcisa Iorga: Îmi permiteţi, eu cred că am… e cinci şi douăzeci şi două. Deci am discutat mai mult despre analiza oportunităţii căsătoriilor între persoane de acelaşi sex în România, decât despre audiovizual. Noi ce discutăm, despre ce s-a întâmplat, ce s-a văzut pe ecran. Îmi cer scuze faţă de colegii care au divagat, pot să spun asta. Eu cred că trebuie să ne restrângem zona de pricepere la audiovizual. Am venit cu nişte articole pe care eu consider că le-a încălcat această emisiune, din legea audiovizualului şi din codul audiovizualului. Nu e treaba mea să-mi dau cu părea despre oportunitatea căsătoriei sau când va fi şi dacă va fi în România. În momentul de faţă, din punctul de vedere al legislaţiei audiovizualului şi din punctul meu de vedere, s-au încălcat nişte prevederi referitoare la protecţia minorilor. Putem să ne referim la legislaţia audiovizualului sau, dacă nu, putem vorbi despre orice se întâmplă chiar afară, dacă au acţionat bine autorităţile statului când plouă şi ninge afară. Dar nu cred că-i treaba noastră.
Valentin Jucan : Eu zic să ziceţi, să zicem mersi, că n-a fost patru nunţi şi o înmormântare. Că dacă înmormântarea era gay, păi atuncea să fi văzut eu ce se întâmplă (Nota mea, VR: Semnele despre care vorbeam mai sus…).
Laura Georgescu: Deci eu am reţinut aşa: 39 cu 2 din Lege, coroborat cu art 19 alin. 2 lit. f, mă urmăriţi, da? Am reţinut şi un articol 29 din Cod. Poftim? Asta s-a dus, nu sunteţi atentă. A fost deja. Aşa, 47 alin. 2… Staţi un pic să le şi vedem, 47 alin. 2, introduc şi asta: 14-1 cu 1, s-o punem şi pe asta şi art. 18 litera… și 24 cu 1. Care a fost ultima sancţiune pe protecţia minorilor şi… Propunerea doamnei Iorga, da? 10.000, da?
Radu Călin Cristea: … în măsura în care sunt şi eu parte în acest Consiliu, vreau să mă asigur, totuşi, că dumneavoastră luaţi în consideraţie art. 47 din Cod, cu 2. Păi, noi ce facem, pentru că ai spus că divagăm. Părerea mea este că eu m-am referit direct sau subliminal, tacit, la acest articol.
Narcisa Iorga: Păi, eu m-am referit la prezentarea extrem de vastă pe care ai făcut-o cu privire la viitorul comunităţii gay în România. Că nu-i treaba mea asta.
Radu Călin Cristea: Ei, acuma stai puţin, şarjezi.
Narcisa Iorga: Păi, nu, dar te-ai supărat degeaba, eu m-am referit la 47 cu 2.
Radu Călin Cristea: … tu îmi spui că un sărut gay e obscen şi e în afara legii şi că, pot să te întreb care lege, aia a fost…
Narcisa Iorga: Nu, nu, nu, hai că ştii foarte bine.
Radu Călin Cristea: OK, deci dacă din punct de vedere al juridicului e ok cu art. 47, 2…
Laura Georgescu: Nu, da era vorba de discriminare rasială, de apelativul maimuţă şi negrotei. La acest aspect face trimitere invocarea lui 47 cu 2 care este prins în propunere.
Radu Călin Cristea: Păi atuncea iertaţi-mă, vorbim de o oră despre gay şi pedepsim pentru maimuţă.
Laura Georgescu: Nu… nu.. 47 cu 2 de acum 50 de minute, a fost în propunerea doamnei Iorga. Secretariatul, vă rog să confirmaţi acest lucru. Deci s-a făcut referire la el la începutul discuţiei, în secunda în care a făcut propunerea, colega Iorga invoca 47 cu 2, exact citând cele două apelative: maimuţă şi negrotei.
Narcisa Iorga: „Negrotei… Am crezut că e maimuţă când i-am văzut mâinile alea negre”. Astea ce-au fost? Aceste două citate le-am prezentat.
Laura Georgescu: Intrăm în procedură de vot? Cine este pentru propunerea doamnei Iorga?
Maricela Mierlea: Domnul Florin Gabrea, doamna Narcisa Iorga, doamna Monica Gubernat, doamna Laura Georgescu. Unu, doi, trei. Patru voturi pentru.
Laura Georgescu: Împotrivă
Maricela Mierlea:Împotrivă: Domnul Lorand Turos, domnul Valentin Jucan, domnul Viorel Vasile Buda, doamna Cristina Trepcea, domnul Radu Călin Cristea. Cinci voturi împotrivă.
Laura Georgescu: Mulţumesc frumos, închidem şedinţa. O seară bună.
Duminică, la Vlădeni, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la naşterea în ceruri a Părintelui Dumitru Stăniloae, Mitropolitul Ardealului, Laurenţiu Streza, a oficiat slujba Parastasului pentru marele teolog ortodox. A fost prezentă Lidia Stăniloae, fiica Părintelui, împreună cu alţi membri ai familiei, printre care nepoţi şi nepoate, dintre care menţionăm pe maica Filofteia, care l-a îngrijit cu devotement pe Părinte în ultimii ani de viaţă, maica Rafaela, Dumitraş şi Gheorghe Stăniloae, primarul comunei Dumbrăviţa, Zachiu Popa, oameni care l-au cunoscut pe părintele Dumitru Stăniloae, localnici.
Din soborul de preoţi au făcut parte stareţul de la Sâmbăta de Sus, arhimandritul Ilarion Urs, stareţul mănăstirii de la Poiana Braşov, arhimandritul Hristofor Bucur, protopopul de Braşov, Dănuţ-Gheorghe Benga, protopopul de Bran-Zărneşti, Gheorghe Colţea, parohul de la Vlădeni, Ionuţ Ilea, părintele profesor Ovidiu Moceanu şi alţi slujitori ai Domnului.
Parastasul a fost urmat de un simpozion, la care au fost prezentate mai multe comunicări ştiinţifice şi evocări venite din partea doamnei Lidia Stăniloae, care a accentuat comportamentul admirabil al tatălui său în închisorile comuniste, a părintelui profesor Ovidiu Moceanu, care a făcut o succintă prezentare a operei Părintelui, a părintelui Dănuţ Benga, care a subliniat smerenia marelui dogmatist ortodox, a pr. protopop Gheorghe Colţea, care a vorbit cu curaj despre sfinţenia Părintelui, a părintelui profesor Nicolae Moşoiu, care a reamintit celor de faţă că ultima dorinţă a Părintelui, ridicarea unei mănăstiri la Vlădeni, a rămas neîmplinită, şi a domnului profesor Gheorghe Stăniloae, care a ţinut să sublinieze că rezistenţa Părintelui Stăniloae a fost de natură spirituală, şi nu politică, poziţie pe care Părintele s-a situat de-a lungul întregii sale vieţi. În finalul manifestării, vrednicul părinte Ionuţ Ilea a arătat celor prezenţi o icoană a Cuviosului Mărturisitor Dumitru Stăniloae, realizată de prof. Crina Palas, ca un corolar la leitmotivul comunicărilor prezentate în cadrul simpozionului: sfinţenia de netăgăduit a patriarhului teologiei ortodoxe româneşti.
Prezentăm în continuare un interviu pe care ni l-a acordat doamna Lidia Stăniloae şi mărturia inedită a domnului Gheorghe Stăniloae despre motivul arestării Părintelui Dumitru Stăniloe, aşa cum i-a fost spus de unchiul său. (Florin Palas)
Mărturie a domnului profesor Gheorghe Stăniloae, nepot al Părintelui Dumitru Stăniloae
Am îndrăznit să-l întreb pe Părintele Stăniloae într-o zi: Din ce cauză aţi făcut închisoare? Mi-a răspuns următorul lucru: Câţiva ani, în perioada de după instaurarea regimului comunist, ne-am subordonat Bisericii Ruse. Şi am luptat prin cuvânt, pe la cursuri, prin scris, pentru autocefalia bisericii noastre. Ana Pauker, care reprezenta puterea în România, deşi, teoretic, Biserica era separată de Stat, a spus aşa: Păi, dacă Părintele Stăniloae doreşte independenţa faţă de Moscova, până la ieşirea României din lagărul socialist mai este un pas. Este periculos! La zdup cu el!
Doamna Lidia Stăniloae: “Sunt convinsă că părinţii mei au fost sfinţi”
– Aţi pus accentul astăzi pe suferinţa pe care Părintele Stăniloae a îndurat-o în închisoare. Consideraţi perioada aceasta un moment esenţial pentru viaţa sa?
– Pentru toată lumea suferinţa este un moment esenţial. Ea ne face să avem în faţa ochilor şi alte perspective decât banalul. Tata spunea că pentru el a fost de folos închisoarea, pentru că l-a învăţat să se roage altfel. Sigur că a suferit foarte mult, am suferit şi noi foarte mult, sunt nişte momente cumplite. Dumneavoastră, ca oameni tineri, nu le-aţi trăit şi, slavă Domnului că nu le-aţi trăit. Mă gândesc că n-ar fi rău să fie mai prezent în conştiinţa poporului român. Ar trebui ca acum aceste suferinţe să se compenseze printr-o altă atitudine. E adevărat că pentru noi a fost rău, ca pentru toate familiile celor care au stat în temniţă.
Eram urmăriţi, eu am fost dată afară de la Universitate, unde lucram, mă rog, au fost consecinţe foarte grave. Însă asta trebuie să acceptăm. Aşa a vrut Dumnezeu. Şi am vrea să avem conştiinţa că nu s-a întâmplat chiar degeaba, că toată suferinţa, şi a lor, şi a noastră, a adus nişte roade bune în conştiinţa de azi a poporului român.
– Credeţi că locul Părintelui Stăniloae este între sfinţii neamului nostru?
– Am văzut multe icoane cu el. Este o evlavie a poporului. Biserica va hotărî dacă e de folos canonizarea tatălui meu. Pentru mine, e o permanentă legătură cu ce se întâmplă pe alte planuri.
– Simţiţi prezenţa Părintelui?
– Sigur că da. Sunt convinsă că părinţii mei au fost sfinţi. Şi mama a fost o sfântă! Tata a mărturisit de zeci de ori că, dacă n-ar fi fost mama, n-ar fi reuşit să realizeze tot ce a realizat. După ce a murit mama, am fost convinsă că nici tata n-o să mai poată rezista prea mult. Şi aşa a şi fost. A murit după cinci luni. Părinţii mei nu s-au certat niciodată, s-au iubit, s-au preţuit, fără manifestări spectaculoase. O iubire modestă, smerită, fundamentală.
Scriam acum câţiva ani de intenţia unor ţărani din satul Vlădeni, având în frunte pe doamna Maria Câmpean, de a ridica o mănăstire cu hramul “Sfântul Dumitru”, în locul numit “Fântâniţa Călugărului”, în urma promisiunii făcute Părintelui Stăniloae. Descoperim acum că, într-o scrisoare adresată Mitropolitului Antonie Plămădeală, în data de 24 mai 1993, Părintele Stăniloae îi transmite acestuia ultima sa dorinţă:
“Mă aflu în Spitalul Elias. Dumnezeu ştie de mă voi mai face bine. Ultima mea dorinţă este să se facă o mănăstire la Vlădeni, fie în partea de vest, în legătură cu Ţara Oltului, fie spre est, în legătură cu Braşovul şi Săcelele”.
În cadrul simpozionului prilejuit de împlinirea a 20 de ani de la naşterea în ceruri a patriarhului teologiei româneşti, părintele profesor Nicolae Moşoiu a reamintit această ultimă dorinţă a Părintelui Dumitru Stăniloae, făcând apel către feţele bisericeşti prezente pentru ridicarea unei smerite mănăstiri. “A fost nu numai ultima dorinţă a Părintelui Stăniloae, a fost dorinţa lui dintotdeauna!”, a întărit şi doamna Lidia Stăniloe, fiica Părintelui. Protopopul Branului, părintele Gheorghe Colţea, a promis că, împreună cu credincioşii, cu autorităţile locale, va împlini dorinţa Părintelui Stăniloae.
La 28 noiembrie 2008, profesoara Gratia Lungu Constantineanu ajungea la Manastirea Durau, pentru a lua un interviu parintelui slujitor si duhovnic de acolo, Ieromonah Hariton Negrea. Profesoara Lungu lucra la cea de a doua carte a sa – avandu-l ca personaj central pe Parintele Justin Parvu, carte care avea sa apara la Editura Haritina, in 2009, cu titlul: “Parintele Justin Parvu. Ctitor si parinte duhovnicesc.”
In aceasta lucrare sunt adunate o seama de marturii si ganduri ale ucenicilor celor mai destoinici ai Parintelui Justin, imprastiati prin tara pe la diveste manastiri si schituri, si pentru a caror culegere Doamna Lungu Constantineanu s-a deplasat prin tara parcurgand peste 6000 de km spre a purta dialog, pentru a intervieva, pe fiecare in parte. In prefata cartii, autoarea nota: “O realitate cu totul aparte am aflat la Sfanta Manastire Durau, manastirea de metanie a Parintelui Justin, unde sfintia sa a trimis un ucenic foarte responsabil si vrednic de a duce mai departe osteneala de preot slujitor, misionar si duhovnic…”
La sfarsitul lunii mai 2013, cand Parintele Justin Parvu a numit pe cel ce dorea sa-i devina urmas ca staret al celor doua obsti de la Petru Voda, cu siguranta ca multa lume, mai ales dintre noi, mirenii, nu auziseram de Parintele Hariton. Gasind o sursa biografica foarte valoroasa in cartea Doamnei Gratia Lungu Constantineanu, amintita mai sus, o sa refac in rezumat profilul uman si duhovnicesc al Parintelui Hariton, asa cum rezulta din dialogul purtat cu dumnealui in toamna lui 2008 de Doamna Lungu.
Parintele Hariton Negrea s-a nascut in 1967 in comuna Tatarasti – jud. Bacau, unde a urmat scoala primara. Liceul l-a urmat in Adjud, unde in marea majoritate a timpului a locuit in internat. Provenind dintr-o familie credincioasa, avand ca parinti pe Gheorghe si Floarea Negrea, a primit de mic o educatie crestina adecvata, frecventand biserica, spovedindu-se si impartasindu-se regulat. Dupa liceu, a urmat o scoala profesionala in Bucuresti, unde, imediat dupa anul 1990 a cunoscut mai bine biserica ortodoxa prin intermediul organizatiei ASCOR, si a legat prietenii cu ucenici ai preotilor Nicodim Mandita si Visarion Iugulescu. Duhovnicul sau, Parintele Vasile Gavrila, era presedintele ASCOR Bucuresti, si, vreme de mai multi ani i-a calauzit interiorul spiritual. Acelasi duhovnic i-a dat ulterior binecuvantare pentru a ajunge la Petru Voda, la Parintele Justin Parvu. “Viata monahala a inceput din anul 1995, cand cunoscusem ceva despre Parintele Justin; si Parintele Justin, pana sa ma primeasca in manastire m-a tinut in faza de cunoastere, de consolidare a ideii de a ma intoarce catre viata monahala pana in luna mai 1996, cand am fost primit definitiv in viata monahala din obstea Manastirii din Petru Voda.“
A fost numit rasofor de Sf. Cuvioasa Parascheva, cam la 3 luni dupa ce a intrat in obste, cu numele Protasie, nume dat de insusi Parintele Justin, in legatura cu sarbatoarea acelei zile. A fost tuns in monahism la 14 aprilie 1998, de Sf. Mucenita Tomaida, si era chiar in saptamana patimilor. Numele sau, ca si a altor frati ce se tundeau in monahism, era ales cu grija de Parintele Justin, in masura in care fiecare se asemana cu un fost parinte din obstea de la Durau din vremea de dinainte de intemnitare a Parintelui Justin (care a apucat sa vietuiasca la Durau, inainte de inchiderea sa din 1948, nu mai mult de 4 ani). “Dupa ce Parintele Justin ii dadea numele de calugarie fiecaruia in parte, implicit ii spunea si viata parintelui pe care l-a avut parintele din vechea obste a Manastirii Durau, pe care Parintele Justin l-a avut atunci ca un indrumator sau ca un exemplu demn de urmat. In cazul meu, imi aduc aminte de parintele ieromonah Hariton care a fost preot in zilele cand Parintele Justin era novice in Manastirea Durau; acel parinte Hariton era un foarte bun calugar care se evidentia in primul rand prin slujbe si prezenta in mijlocul oamenilor, deci slujbele facute pentru oameni, sfaturi date oamenilor si mai ales, cauta pe linia rugaciunii sa rezolve problemele lor de viata.” Ca nas de calugarie, Parintele Justin a ales pentru noul monah Hariton pe parintele ieromonah Chesarie, care in 2008 se afla la Urecheni (aproape de Targu Neamt), “si mi l-a ales prin faptul ca era ascet.” Monahul Hariton a fost hirotonit diacon in ziua de Sf. Haralambie, 1999, la biserica cu hramul Sf. Haralambie din Iasi.
In 1999, pe atunci IPS Mitropolit Daniel (azi Patriarh), a cerut Parintelui Justin sa detaseze cativa preoti de la Petru Voda la Durau. Unul dintre ei a fost Parintele Hariton Negrea, care a ramas acolo ca parinte slujitor si duhovnic, de atunci si pana la momentul prezent, al numirii ca staret la Petru Voda.
Parintele Hariton a vietuit la Petru Voda timp de trei ani. Dupa transferul la Durau, se spovedea saptamanal, apoi bisaptamanal si apoi lunar la Parintele Justin. In continuare, de-a lungul anilor, a pastrat legatura continuu cu Parintele Justin, cu care sa sfatuia oricand era nevoie. In dialogul cu autoarea cartii, Gratia Lungu Constantineanu, pe mai multe pagini, Parintele Hariton rememoreaza cele mai importante evenimente din viata monahala, cele mai multe alaturi de Parintele Justin, invataturile primite. Extrag mai jos doar cateva pasaje, urmand ca cei interesati sa le citeasca pe toate direct in cartea citata, alaturi de o serie de alte dialoguri cu ucenici – astazi de seama, ai Parintelui Justin Pravu.
“Relatia cu Parintele Justin a fost cea mai puternica relatie cu un om din viata mea. Am cunoscut parintii care m-au crescut, am cunoscut parinti duhovnicesti atunci cand eram la studii in Bucuresti, printre care si Parintele Galeriu un mare duhovnic, Parintele Vasile Gavrila, duhovnicul la care eu ma spovedeam in zilele acelea; am cunoscut pe Parintele Sofian Boghiu, un mare duhovnic in momentul acela din Bucuresti si alti preoti de calitate si cu experienta de viata duhovniceasca care erau in Bucuresti in anii dupa 1990. Relatia cu Parintele Justin a fost si este cu totul speciala pentru ca era prezent tot timpul in obstea pe care dansul o supraveghea in calitate de staret. Ma spovedeam de doua ori pe saptamana, uneori si de trei ori pe saptamana la Parintele Justin. Primeam raspunsuri la problemele de viata duhovniceasca si implicit si pentru viata prietenilor mei, a parintilor, a rudelor mele, raspunsuri impecabile. Am cunoscut pe Parintele Justin in tot cat ne-a putut randui Dumnezeu sa descopar la Sfintia Sa, viata si trairile pe care ni le prezenta ca exemplu. Consider ca Parintele Jsutin a fost pe langa un mare duhovnic si un mare psiholog. Nu-mi amintesc niciodata sa ma fi certat cu ceva. Nu-mi amintesc sa nu fi gresit eu cu ceva. Stiam ca gresec si ca fac erori, dar Parintele Justin a avut suficient tact, atata experienta duhovniceasca incat sa indrepte lucrurile fara ca cineva sa-l fi influentat in privinta asta. Relatia cu Parintele Justin decurgea incontinuu dintr-o situatie imbunatatita intr-o situatie si mai imbunatatita. Consider ca am fost, ca si ceilalti calugari din Petru Voda, cei mai favorizatioamnei de pe fata pamantului. Spun lucrul acesta pentrtu ca sunt intr-o manastire de calugarite care nu au cunoscut atat de aproape un parinte de talia Parintelui Justin de la Petru Voda. Am vazut cu ochii mei minunile lui pe care nimeni nu poate sa mi le stearga vreodata. Am trecut prin toate ascultarile pe care Parintele Justin mi le-a oferit si nu-mi aduc aminte sa fi fost vreo ascultare pe care sa nu o fi facut si eu. Poate ca ascultarile prin care m-a trecut Parintele Justin nu le-am realizat practic cum trebuie, dar parintele a avut in vedere sa ma puna la orice ascultare din manastire. Consider ca mai mult m-a tinut la ascultarea de la brutarie, ascultarea de la prescurarie, ascultarea de la pangar, ascultarea de la paracliserie. Aceste ascultari se potrivesc ca durata. Consider cam patru luni pentru fiecare, celelalte ascultari prin care am trecut, inclusiv la oi, am fost si la vite, am fost si la ocolul padurii, am fost si la fan, am lucrat si la curatenia din cadrul manastirii. Dar la aceste ascultari m-a tinut ceva mai multdecat la celelalte. Nu am cautat o explicatie, dar in toate mi-am gasit pacea si linistea. Niciodata nu m-a lasat sa fac un lucru pe masura puterilor mele, ci intotdeauna mi-a spus ca inainte de toate sa-mi fac randuielile de rugaciune calugaresti si apoi sa implinesc lucrul mainilor mele. Daca implineam un lucru din cadrul ascultarii si nu-mi implineam randuielile mele de rugaciune, ziua aceea nu era considerata ca fiind realizata. De aceea, ne preciza inainte de a incepe o acultare, cat efort trebuie sa depunem in asa fel incat rugaciunea sa nu ne lipseasca si biserica si slujbele, la fel, sa nu ne lipseasca. Cand eram calugar cu ascultarea la brutarie, imi aduc aminte, ca eram cu Parintele Teodosie, un calugar de acolo, mai eram si cu alti parinti cu care faceam paine si imi aduc aminte ca intr-o primavara, aproape de vara, am ramas fara faina la manastire. Noi acolo ne foloseam de painea pe care oamenii o aduceau ca ofranda bisericii si din acea faina noi framantam si coceam la cuptor si ofeream pelerinilor care veneau acolo la manastire pentru inchinare si rugaciune si sfaturi duhovnicesti de la Parintele Justin. Asa s-a intamplat in momentul acela cand lazile noastre cu faina s-au golit. Oameni multi erau in manastire si cand ne-am dus la Parintele Justin si i-am spus ca am ramas fara faina in lazile noastre, Parintele Justin, mi-aduc aminte, ‘prefacut’ fiind, ne-a zis ca-l mintim. ‘Voi ma mintiti ca nu mai este faina in lazi si eu stiu ca faina este in lazile de la manastire.’ Si ne-am intrebat chiar unii cu altii daca fiecare a vazut bine lucrul acesta. Cand Parintele Justin ne-a dat porunca sa ne mai uitam inca o data daca este faina in lazile de acolo, cand ne-am dus, a fost minunea ca lazile erau pline cu faina pentru paine. N-o sa poata nimeni sa-mi stearga lucrul acesta din amintire. Era un moment de exceptie. Nu au intalnit calugari contemporani sau calugarii acestia tineri din secolul nostru, nu au intalnit o astfel de experienta si o astfel de traire. De aceea consider ca noi am fost privilegiati de Dumnezeu pentru ca noi am vazut cu ochii nostri acest lucru. Cine poate sa-l stearga vreodata? Voi merge in mormant si nu se poate uita asa ceva pentru ca l-am intalnit la un om cu totul deosebit.”
In incheiere mai extrag o fraza pe care Parintele Hariton a rostit-o tot in 2008, in cadrul interviului cu Profesoara Lungu Constantineanu, pentru legatura cu preluarea dificilei sarcini actuale:
“Cand Parintele Justin va trece la cele vesnice, consider, dupa parerea mea, ca moartea Parintelui Justin produce jumatate din moartea mea, deci atat de greu va fi de suportat.“
Pacepa însuşi a fost un apropiat al Elenei Ceauşescu, în jurul căreia s-au adunat şi culturnicii internaţionalişti în frunte cu Gogu Rădulescu, Z. Ornea et comp. Dupa cum zicea si Ceausescu la Proces: „Dar asta înseamnă nimicirea României!”
Pacepa intra totusi in legenda. Putini oameni se pot mindri ca au lucrat, pe state de plata, pentru Securitatea romana, KGB si CIA, citeodata pentru toate concomitent.
În răspăr cu opiniile îndeobşte împărtăşite în rîndurile istoricilor români în ceea ce-l priveşte pe fostul adjunct DIE, istoricul american dinamitează imaginea acestuia, susţinînd că ‘’trădarea’’ lui Pacepa ar fi fost în realitate regizată de sovietici cu scopul de a dezinforma serviciile secrete americane în privinţa regimului de la Bucureşti şi a induce o stare de reticenţă a americanilor faţă de statul român.
Ion Mihai Pacepa, dacă era vocea lui, fiidcă oricum înfăţişarea era „protejată”, a oferit duminică seara un interviu la B1 TV, la împlinirea a 35 de ani de la defectarea sa din funcţia de şef adjunct al Departamentului de Informaţii Externe din cadrul Securităţii Statului şi, în plus, din cea de consilier pentru securitate şi dezvoltare tehnologică al preşedintelui României.
La 35 de ani de la “defectarea” pionului KGB, brigada de pionieri care incerca sa resusicite “live” tehnica ruseasca a maskirovkai impreuna cu mumia lui Pacepa, a produs un “interviu” care copiaza mai curand metoda lui Potemkin, plasandu-l pe Pacepa in geamul de la B1 pentru a-i incasa Tismaneanu pensia.
UPDATE: AZI LA TVR 1, ORA 21.00 – MOSTENIREA CLANDESTINA – Larry Watts si Monica Ghiurco despre Pacepa si ai lui
Misteriosul domn Pacepa
de Larry Watts
Subiectul referitor la Ion Mihai Pacepa, cel care a ales să “schimbe tabăra”, este unul controversat. Există dezbateri despre angajatorii domnului Pacepa, dacă a fost sau nu reprezentantul Securităţii statului, care este natura dezertării sale, cât de importantă a fost contribuţia sa la căderea lui Ceauşescu, în ce măsură fuga sa a avut o importanţă în procesul de democratizare a României etc.
Unele dintre aceste subiecte au fost elucidate şi nu ne mai preocupă. Altele rămân pe tărâmul supoziţiilor. În cele ce urmează doresc să fac referire la trei dintre ele.
A lucrat Pacepa pentru KGB?
Pacepa a declarat atât echipelor germane, cât şi celor americane implicate în dezertarea sa, că a lucrat direct în favoarea KGB-ului – deşi era la vremea respectivă adjunctul şefului serviciilor de informaţii externe. De fapt, el nu a ezitat niciodată să sublinieze faptul că a lucrat ca agent KGB. În cartea să din 1987, „Orizonturi Roşii”, el a subliniat faptul că a avut întâlniri personale cu şeful KGB Yuri Andropov şi insistă asupra faptului că raporta direct către Alexander Mikhailovich Sakharovski, şeful serviciilor de informaţii străine al KGB.
Desigur că la vremea respectivă Pacepa încerca să acrediteze ideea că Securitatea şi Ceauşescu- erau agenţi ai Moscovei, dar afirmaţiile sale privind faptul că raporta direct şefilor KGB au fost explicite şi nu doar metaforice.
În cadrul unui simpozion public referitor la activitatea KGB-ului, în cadrul căruia a dezbătut problematica cu James Woolsey, fost Director al CIA şi fostul disident sovietic Vladimir Bukovsky, el a afirmat, fără echivoc, că „am petrecut 27 de ani din viaţa mea lucrând pentru KGB şi am părăsit această tabără acum 26 de ani” (Front Page Magazine, 30 aprilie 2004).
Cei „27 de ani” acoperă întreaga perioadă a carierei sale în Securitate, de la începuturile acesteia în 1951, când securitatea românească era controlată integral de centrala de la Moscova şi până la dezertarea sa, în 1978.
Pacepa a reafirmat cu perseverenţă că în 1972, superiorul său din KGB i-a acordat responsabilitatea pentru „operaţii ilegale în România” (The American Spectator, 9 iulie 2010). Nu exista nicio controversă în ceea ce priveşte faptul unanim recunoscut, atât de către CIA, cât şi de către BND precum şi de către alte medii informate – privind faptul că Pacepa lucra pentru KGB. De ce există această controversă în media din România, este un mister.
Securitatea era controlată de către KGB?
Acest aspect este un pic mai sensibil dacă luăm în considerare faptul că unii consideră că KGB-ul avea abilitatea de a recruta agenţi dubli în cadrul Securităţii, ca o „dovadă” a controlului pe care îl exercita. Oricum, un număr însemnat de surse confirmă că serviciile de inteligenţă româneşti au întrerupt orice cooperare explicită cu KGB-ul încă din 1963.
Dezertorii din serviciile secrete cehoslovace Ladislav Bittman şi Jan Sejna raportează că problemele de colaborare cu România au început în 1962. Liderul sovietic Nikolai Podgorny a specificat anul 1963, ca anul încetării colaborării. În conformitate cu cele declarate de Serviciile Est Germane, Stasi, liderii KGB i-au informat în legătură cu încetarea acestei colaborări în timpul discuţiilor bilaterale din 1967. De asemenea, Yuri Andropov nota în raportul său anual, după primul an ca şef al KGB-ului, că organizaţia a primit doar informaţii minimale din partea română şi acestea doar de la ambasadorul României.
Cu excepţia serviciilor secrete bulgare, KDS, pe care România încă speră să le cointereseze în ideea unui Pact Balcanic, independent de Uniunea Sovietică, Securitatea întrerupsese orice colaborare explicită cu celelalte servicii ale Pactului, încă de la mijlocul anilor 1960.
În lumina acestor realităţi, afirmaţia lui Pacepa că primea ordinele direct de la conducerea KGB-ului în 1972 este deosebit de interesantă.
În 1971, imediat după vizită lui Ceauşescu la Beijing – primul dintre liderii comunişti de la ruptură sino-sovietică – Moscova a ordonat celorlalte servicii ale Pactului de la Varşovia să întrerupă toate legăturile, de orice tip, cu Securitatea.
A existat o mică întârziere între aceste instrucţiuni şi încetarea oricăror contacte, care au permis o „ultimă vizită socială” a oficialilor KGB şi a soţiilor acestora în România, la începutul anului 1972.
Şeful acelei delegaţii, şeful serviciilor de contrainformaţii Oleg Kalugin, nota după ce s-a mutat în Statele Unite că, în timp ce celelalte servicii ale blocului deveniseră „şi mai aservite KGB-ului”, românii ieşiseră din alianţă şi, în 1971 „Ceauşescu întrerupsese toate legăturile cu KGB-ul” (Harvard International Review, 2002).
Şi documentele serviciilor secrete din Bulgaria raportează că KGB-ul a forţat KDS să întrerupă orice legătură cu România în 1971 şi să pledeze „mea culpa” pentru că le păstrase atât de mult timp.
Prin urmare, în ce bază primea Pacepa ordine de la conducerea KGB pentru „operaţiuni ilegale în România” în 1972?
Niciunul din celelalte servicii ale Pactului nu considera Securitatea „un partener cooperant, frăţesc” şi toţi ceilalţi lideri ai Pactului denumeau România şi pe conducătorul ei „trădatori” în cadrul întâlnirii lor din luna august 1971 în Crimeea. În conformitate cu arhivele dezvăluite de arhivistul KGB Vasiliy Mitrokhin, spre sfârşitul anilor `70, cam în aceeaşi perioadă în care a fugit Pacepa, Prima Direcţie a KGB a transferat România şi Securitatea din cadrul Departamentului al 11-lea pentru cooperare cu servicii socialiste frăţeşti, în cadrul Departamentului al 5-lea, care includea statele NATO, Albania şi Iugoslavia, toate fiind ţinte ale operaţiunilor ostile de intelligence ale sovieticilor şi ale statelor Pactului de la Varşovia.
În mod clar, Securitatea era tratată de către KGB ca un serviciu duşman mai degrabă decât ca unul subordonat.
De ce a dezertat Pacepa?
Există mai multe teorii care tratează problema motivării fugii lui Pacepa, în iulie 1978. Una dintre teorii susţine că îi era teamă de iminenta deconspirare a sa că agent KGB, că îi era teamă că vor fi făcute publice activităţi ilegale sau ambele. O altă teorie susţine că i s-ar fi ordonat din partea KGB-ului să procedeze aşa. Mult mai puţin convingător, Pacepa a susţinut în cartea sa din 1987, că era un iubitor al democraţiei şi un pro-american în secret. Acesta este un domeniu al speculaţiilor mai degrabă decât al cunoaşterii, cel puţin până în acest moment, dar primul este cel mai probabil în comparaţie cu ultimele două.
În general, KGB-ul nu îşi dorea ca ofiţerii săi să dezerteze din cauza secretelor pe care ar fi putut să le dezvăluie. De asemenea, KGB-ul nu avea de ce să fie nerăbdător cu privire la pierderea unui agent atât de sus plasat în Securitate şi în ierarhia româneasca - Pacepa era totuşi principalul consilier pe probleme de securitate al lui Ceauşescu.
Se păstrează încă suspiciuni privind dezertarea sa ca fiind o operaţiune pusă la cale de sovietici, în primul rând pentru că Pacepa a făcut declaraţii privind politica românească şi comportamentele româneşti despre care ştia că sunt false. Acest fapt confirmă ipoteza conform căreia operaţiunea era de dezinformare de tip sovietic, care să distrugă relaţia specială româno-americană.
Oricum, el ar fi putut să cocheteze şi cu sprijinul pe care i l-ar fi putut oferi un grup din interiorul Statelor Unite, interesat în subminarea suportului pe care Washington-ul îl oferea României, spre exemplu, una dintre organizaţiile Ungaro-Americane care insistau să afirme că România a practicat genocidul în ceea ce-i privea pe etnicii maghiari din Transilvania.
Există şi posibilitatea că el exprima nemulţumiri personale de un fel sau altul. În orice caz, întrebarea referitoare la motivaţiie lui Pacepa pentru fuga sa rămâne o întrebare deschisă. Recent, un jurnalist m-a interpretat greşit şi a făcut afirmaţia că eu aş fi spus că socotesc şi – că aş avea “dovezi”- că Pacepa a fugit în Statele Unite ca parte a unei operaţiuni sovietice. Eu nu am spus şi nici nu cred aşa ceva. Oricum există precedente în care fugarii au ajuns din nou sub influenţă sovietică după ce au ajuns în Statele Unite. Anatoliy Golitsyn, un fugar din cadrul KGB, a oferit informaţii foarte bune în timpul dezertării sale iniţiale în 1961-1963 înainte de a deveni foarte frustrat că nu a fost lăsat să ofere personal un briefing preşedintelui John Kennedy şi s-a mutat în Anglia.
La intoarcerea în SUA, în vara lui 1963, a venit cu tot felul de fabulaţii care confirmau dezinformarea sovietică, a bulversat contrainformaţiile CIA şi a compromis în mare măsura operaţiunile CIA în blocul sovietic pentru urmatoarea decadă. Printre noile revelaţii ale lui Golitsyn erau afirmaţiile cum că ruptura dintre Tito si Stalin, dintre albanezi şi sovietici, precum şi cea sino-sovietică erau false, că independenţa României era un mit şi un pic mai târziu, că Uniunea Sovietică nu ar invada niciodată Cehoslovacia pentru că furia sovieticilor pentru „Primavara de la Praga” era doar de faţadă.
După cum nota un analist american: „dupa ce-şi dovedise buna credinţă în timpul primei perioade de rezidenţă în SUA”, Golitsyn părea că a “reluat misiunea sa de dezinformare” (David Martin, A Wilderness of Mirrors, 2003). CIA a conchis că preţul pentru KGB ar fi fost mult prea mare pentru ca ei să încurajeze în mod voit dezertarea unui ofiţer propriu. Oricum, acest lucru nu era valabil şi în cazul ofiţerilor din serviciile aliate.
În 1987, spre exemplu, CIA a descoperit că “fiecare agent cubanez recrutat de către agenţie în ultimii douăzeci de ani era de fapt agent dublu – pretinzând loialitate faţă de SUA dar lucrând de fapt în secret pentru Havana” (Timothy Weiner, A Legacy of Ashes: The History of the CIA, 2007).
Aparent, ceea ce nu era permis celor din KGB, era permis ofiţerilor din serviciile auxiliare a căror cunoaştere în ceea ce priveşte centrala KGB era limitată.
Pentru a concluziona, ştim că Pacepa era agent KGB şi ştim că Securitatea nu era controlată de către KGB – nu era nici macar în relaţii cordiale (deşi unii dintre ofiţerii de securitate ca şi Pacepa erau cu siguranţă).
Acestea nu sunt opinii. Acestea sunt fapte stabilite cu claritate şi confirmate în mod repetat prin documente şi declaraţii date la vremea respectivă.
Noi nu ştim de ce a dezertat în SUA. Dar noi ştim ceea ce a spus odată ajuns acolo.
April 17th, 2014 
VR 
„- Panule, ştii tu cã în lumea asta nu este nimic mai interesant decât istoria poporului nostru, trecutul lui, tot, tot, este un şir neîntrerupt de martiri.” – Mihai Eminescu (Gh. Panu, “Amintiri de la Junimea din Iaşi“, Edit. Adevãrul, Bucureşti, 1908 via Theodor Codreanu, “Dubla sacrificare a lui Eminescu“)
Cine sunt acestia: N. Culianu (1834-1915) a fost matematician şi astronom, membru al Societăţii Junimea şi al Academiei Române, rector al Universităţii din Iaşi (1880 până în 1898), iniţiat în loja masonică „Steaua României”. N. Gane (1828-1916) a fost scriitor, magistrat, avocat şi om politic, ministru, membru fondator al Societăţii Junimea, membru al Academiei Române, iniţiat în loja masonică „Steaua României”. A. Lambrior (1845-1883) a fost filolog şi profesor, membru al Societăţii franceze de lingvistică, al Societăţii Junimea şi membru corespondent al Academiei Române, venerabil al unei loji masonice din Iaşi. A.C. Şendrea a fost un jurist de excepţie, profesor la Facultatea de Drept a Universităţii ieşene, membru al Societăţii Junimea. I.A Darzeu a fost învăţător, un remarcabil pedagog, autor de manuale şcolare, membru al Societăţii Junimea. I. Creangă (1837-1889, foto dreapta) a fost preot, scriitor, membru al Societăţii Junimea, clasic al literaturii române, prieten cu Eminescu, pe care il insoteste si prin moarte, in acelasi an cu “omul deplin al culturii romanesti”, jurnalistul militant pentru proiectul “Dacia Mare”.
– Nu exista referiri la “Marele Arhitect al Universului” sau la “Gloria” lui;
Sursa: Victor Roncea
Posted in 
Tags: 
