Adresa catre Consiliul Local al oraşului Tg.Ocna-referitor la retragerea titlului de “Cetatean de onoare al orasului Tg.Ocna” acordat post-mortem lui Valeriu Gafencu
ASOCIAŢIA FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI DIN ROMÂNIA – A.F.D.P.R.
-ASSOCIATION DES ANCIENS DETENUS POLITIQUES DE ROUMANIE
FORMER ROMANIAN POLITICAL PRISONERS ASSOCIATION
Str.Mântuleasa nr.10, 70087 Bucureşti, sector 3, ROMÂNIA, tel.fax.3172317
Catre:
Consiliul Local al oraşului Târgu Ocna
Domnului primar Ştefan Şilochi
Spre ştiinţă: Institutul Naţional
pentru Studierea Holocaustului
din România „Elie Wiesel”
D-lui Director General Alexandru Florian
Referitor: retragerea titlului de „Cetăţean de onoare”
al oraşului Tg.Ocna, acordat post-mortem lui Valeriu Gafencu
Amintim că prin Hotărârea nr.17/10.02.2013, Consiliul Local al oraşului Târgu Ocna, acordă titlul de „Cetăţean de onoare” post-mortem lui Valeriu Gafencu, în semn de cinstire şi recunoştinţă pentru lupta anticomunistă, suferinţa, smerenia şi sfinţenia de care a dat dovadă pe parcursul vieţii şi mai ales în finalul acesteia, când s-a stins în temniţa din Târgu Ocna.
Deşi vigilenţi, cercetătorii din cadrul Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, au aflat cu oarecare întârziere despre acest fapt şi printr-o adresă tip „somaţie”, din data de 08.11.2012, solicită Consiliului Local retragerea imediată a titlului acordat, pentru motivul că Valeriu Gafencu a făcut parte din Mişcarea Legionară, o mişcare de tip fascist. Mai mult decât atât, fusese condamnat în două rânduri de către un regim totalitar, deşi nu comisese nici o crimă.
Amintim de asemenea, că istoria religiilor cunoaşte cazuri de tâlhari şi femei de moravuri uşoare care s-au întors la Dumnezeu şi au devenit sfinţi şi respectiv sfinte. Iată că unui fost legionar nu-i este permis acest lucru!?
Valeriu Gafencu, printr-un sublim gest oferă ultimele sale medicamente unui evreu, Richard Wurmbrand, contribuind la salvarea vieţii acestuia.
Aflând despre pretenţia aberantă, mai multe asociaţii, fundaţii, precum şi numeroase personalităţi ale vieţii culturale şi politice iau atitudine fermă împotriva retragerii titlului.
În şedinţa Consiliul Local din 30.05.2013, la care pe lângă consilieri au participat şi reprezentanţi ai celor două „tabere”, acuzatori şi apărători ai lui Valeriu Gafencu, a fost emisă HOTĂRÂREA nr.42, prin care se respingea solicitarea Institutului Naţional „Elie Wiesel”. Şi cum reclamanţii au fost cuprinşi de o adevărată mânie proletară, au revenit la scurt timp cu întăriri. După trei săptămâni, prin HOTĂRÂREA nr.47/21.06.2013, Consiliul Local retrage titlul de „Cetăţean de onoare” al oraşului Târgu Ocna , acordat post-mortem lui Valeriu Gafencu.
Iată dovada de netăgăduit a rezolvării în stil stalinist a unui caz în care sunt invitaţi şi iau cuvântul doar cei care acuză!! Este incredibil cum la un interval de doar trei săptămâni, consilierii şi primarul să-şi schimbe radical punctul de vedere, aruncând oraşul Târgu Ocna dintr-unul al martirilor, în altul al ruşinii. Să fie vorba de ignoranţă, de amnezie, de sfidare? Sau mai degrabă de o totală lipsă de demnitate a componenţilor Consiliului Local, cât şi a primarului zelos, în această problemă, care s-au lăsat timoraţi de domnii veniţi de sus, adică de la partid.
Aţi mai bifat domnilor o victorie, care desigur va scoate poporul român din cea mai cruntă mizerie materială şi mai ales morală, din toată istoria existenţei sale. De asemenea, aţi mai reuşit să aduceţi o gravă ofensă supravieţuitorilor temniţelor şi lagărelor de exterminare comuniste, care toţi, deopotrivă, indiferent de culoarea lor politică, sau fără de culoare, au acceptat ca Valeriu Gafencu să fie mai mult decât un cetăţean de onoare al unui oraş şi anume, un adevărat martir, un sfânt al temniţelor comuniste şi al românilor ortodocşi de pretutindeni.
Aşa va rămâne el în mintea şi inimile noastre!
În altă ordine de idei, suntem nu numai indignaţi ci chiar îngrijoraţi de faptul că după evenimentele din decembrie 1989, nu a existat o preocupare semnificativă în condamnarea extremei stângi care a săvârşit înmiit mai multe crime decât extrema dreaptă.
Indivizi şcoliţi la Moscova au venit în ţară odată cu Armata Roşie „eliberatoare”, contribuind activ la instaurarea regimului comunist „ilegitim şi criminal”.
Nici unul dintre ei nu a fost condamnat măcar „post-mortem”!
Criminalii care au trimis la moarte tot ce a avut mai bun, mai drept, mai moral, mai sfânt, mai bine pregătit profesional acest popor şi mai trăiesc, beneficiază în continuare de decoraţiile şi distincţiile obţinute în lupta cu noi, precum şi de pensiile „nesimţite”?!! Nimeni nu a cerut retragerea acestora!!
În justiţia română găsim adesea termeni cum ar fi: rezonabilitate, echitate, proporţionalitate etc. Care vă sunt unităţile de măsură? Unde este dreptatea?
Motivele se cunosc şi nu le mai înşir aici pentru că m-ar cuprinde o „silă iremediabilă”.
În încheiere, se impun câteva precizări privind persoana semnatarului acestei scrisori:
– nu fac politică, alta decât cea anticomunistă;
– nu accept extremele în politică;
– nu accept cultul personalităţii;
– nu accept vigilenţa exacerbată care are menirea de a întreţine o stare de irascibilitate neconstructivă;
– recunosc şi condamn crimele săvârşite asupra poporului evreu;
– nu accept ca hoţia şi minciuna să fie aduse la rangul de politică de stat;
– nu accept ca persoane din alte culte să vină să ne dicteze cine poate sau nu să ne devină sfinţi.
Eu aduc dovezi că românii au fost consideraţi de sovietici nu doar ca un stat răzvrătit. Au fost consideraţi inamicul principal în Blocul estic. Dar pot accepta o opinie contrară cât timp ea este susţinută cu dovezi şi argumente.
Consilierul sovietic, sub acoperire, Denis Patapievici a instrumentat delaţiunile prin care s-a fabricat “Lotul de la Finanţe”. Ministrul Aurel Vijoli şi elita finanţiştilor români au fost judecaţi şi condamnaţi sub acuzaţia de introducere a politicilor monetare liberal-titoiste, în dauna “învăţăturilor progresiste“, cu care consilierii lui Stalin au venit să lichideze reacţionarismul din gândirea înalţilor demnitari, de care noul regim nu se putea, încă, debarasa.
Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România a organizat cu mare fast, un eveniment inedit, într-o premieră absolută – Premiile Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România – ”Eminescu, ziaristul“.
Daca nu as fi cazut intamplator, la un prieten, peste Jurnalul de seara de ieri, zapat pe la toate televiziunile, nu as fi scris randurile de mai jos. Caci, despre morti, numai de bine. Dar Radu Vasile nu este un mort oarecare, decorat, iata, post-mortem de presedintele Romaniei, Traian Basescu, cu Ordinul National “Steaua Romaniei”, ci este si un personaj al istoriei post-decembriste a Romaniei. Si istoria obliga. Obliga la adevar. Or, in nici unul dintre jurnalele Tv presarate cu inserturi melodramatice si, apoi, din stirile consultate online privind moartea fostului premier Radu Vasile nu am gasit adevarul. Ci numai minciuni prin omisiuni pe banda. Incepand cu HotNews, care ii ridica niste ode a la Scanteia, regasite si in succesorul organului PCR, “Adevarul“, si pana la “obiectivul” cotidian Ziarul Financiar si “enciclopedia” Wikipedia (editia in engleza si in romana). Si anume, ce se “uita”, in mod special? Ca Radu Vasile a fost colaborator al Securitatii, responsabil cu informari asupra activitatii studentilor straini (si nu numai). Adica un fel de Mona Musca fara fusta. Sigur, poate nu-i nimic rau in asta. Dar e un adevar lipsa din biografia sa “oficiala”. Iar povestea este ceva mai complicata; pentru ca el a fost instalat in functia de prim-ministru al Romaniei, in 1998, de catre presedintele “anticomunist” si “antisecurist” Emil Constantinescu, desi acesta stia ca Radu Vasile a colaborat cu Securitatea, dupa cum avea sa marturiseasca de abia in 2006!
Apoi, ce se mai trece asa, rapid, la “si altele”: aprobarea de survol data avioanele NATO, in principal la ordinele mafiotilor mondialisti din Administratia SUA, care, ajunse in Iugoslavia, au bombardat salbatic o capitala europeana, pentru prima oara de la sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial, provocand uciderea a mii de civili. Chiar si de Sfintele Pasti si cu sustinerea directa a lui Emil Constantinescu, Zoe Petre si Andrei Plesu. Chestiunea asta, oriunde pe pamant, dar mai ales la Judecata de Apoi, se numeste complicitate la crima.
Ce se mai uita: Radu Vasile si-a incalcat credinta in care fusese botezat, trecand la catolicism si, dupa propriile afirmatii, intrand in organizatia oculta “Opus Dei”. La capitolul laude de sine se batea in piept cu Teodor Anatol Baconschi care “l-a adus” pe Papa Ioan Paul al II-lea in Romania. Saracii, nici unul nu putea intelege peste propriul ego nemasurat ca Papa a venit in Romania animat doar de interesele materiale si georeligioase ale Vaticanului.
Pentru mine personal Radu Vasile ramane personajul marunt care astepta cuminte pe un scaunel la usa lui Sorin Rosca Stanescu, chiar inainte de a fi numit prim-ministru, in timp ce noi ne foiam de colo-colo cu chestiuni editoriale. Dincolo de aerul sau umil am retinut ca era purtatorul unui ghiul mare tiganesc asezonat cu o unghie lunga, nataiata, la degetul mic. Pentru sare si clei din ureche, probabil. Dupa ce SRS l-a facut de ras in fata noastra, cu unghia si ghiulul lui de aur, a revenit si ca prim-ministru, stand pe acelasi scaunel, dupa ce isi lasase SPP-istul dincolo de usa anticamerei, pana cand a fost primit in biroul Nasului. Si ne-a aratat, mandru, celor din colegiul de redactie, mana sa, acum fara ghiul si cu unghia de la degetelul mic taiata.
Ridicol, pe 13 decembrie 1993, Radu Vasile, alaturi de alti informatori-demnitari, intre care Alexandru Paleologu, semna excluderea informatorilor Securitatii din aparatul de stat. 🙂
MOTIUNEA nr. 1 din 13 decembrie 1993
EMITENT: PARLAMENTUL ROMANIEI
aparuta in MONITORUL OFICIAL nr. 302 din 21 decembrie 1993
Parlamentarii mai jos semnati, considerind ca este de datoria lor sa contribuie la asanarea morala a societatii romanesti si la schimbarea practicilor si mentalitatilor comuniste, declara in mod ferm ca astazi a devenit inadmisibila si nedemna numirea, alegerea sau mentinerea in structurile organelor puterii in stat, in functii de decizie sau de conducere, in autoritatile sau institutiile publice ori in conducerea si indrumarea invatamintului de orice grad etc., a tuturor persoanelor care in perioada 1945-1989 au lucrat cu buna-stiinta ca informatori ai securitatii (ori ai altor servicii straine similare), depunind note informative sau folosind alte modalitati prin care denuntau convingerile politice ori atitudinea comunista sau antisovietica a cetatenilor romani, fiind sau nu retribuiti pentru aceasta activitate.
Pericolul pe care il reprezinta aceasta categorie de persoane care a insemnat in mod real una din principalele forte ale odiosului aparat represiv al securitatii, prezent prin ei peste tot (in casele noastre, ca prieteni, la serviciu, drept colegi, pe strada, ca simple cunostinte, in inchisori, ca detinuti etc.), consta in aceea ca si in situatia in care s-ar dezice si ar regreta aceasta activitate infamanta, ei vor ramine in continuare usor de manipulat si de santajat de orice forte oculte si deci incompatibili cu ocuparea unor functii si posturi de raspundere.
Nu trebuie uitat ca prin actele lor de tradare si delatiune aceste persoane au determinat arestarea si suferinta a sute de mii de oameni, dintre care multi au fost ucisi.
Avind in vedere faptul ca nu mai exista riscul ca aceste persoane sa devina tinta unor acte de violenta sau de alt gen, intrucit pina astazi in Romania n-a existat nici un caz in care fostii detinuti politici sa fi agresat fizic sau verbal pe vreunul dintre fostii lor tortionari, anchetatori de securitate, temniceri, judecatori etc., cerem publicarea listelor agentilor informatori ai securitatii sau ai altor servicii straine (din perioada 1945-1989), in conformitate cu prevederile alin. 2, dupa ce, in prealabil – in mod obligatoriu -, vor fi verificate de o comisie parlamentara special desemnata.
In scopul celor aratate, detinatorii de arhive sau de alte date au obligatia sa nu distruga si sa nu ascunda sau sa instraineze nici un fel de documente, acte etc., care se refera la aceasta problema.
Semnatarii documentului ii declara in fata tarii pe agentii informatori din categoria amintita nedemni de a mai detine functii ori de a ocupa posturi importante in stat (Presedinte, prim-ministru, membru al Academiei, al Curtii Supreme de Justitie, al Curtii Constitutionale, membru in Guvern, judecator, parlamentar, prefect, primar, ofiter superior etc.).
Motiunea constituie, totodata, un exemplu pentru generatiile viitoare, exprimind vointa acestui popor ca niciodata sa nu se mai repete in Romania asemenea acte deplorabile, iar delatiunea sa fie socotita un act reprobabil.
Documentul va fi supus dezbaterii si aprobarii plenului fiecareia dintre cele doua Camere.
Senatori ——————————————————————————Nr. crt. Numele si prenumele Grupul parlamentar ——————————————————————————
Fostul presedinte Emil Constantinescu a afirmat, ieri, ca, in 1998, a vazut dosarul de colaborator al Securitatii al lui Radu Vasile, atunci cand acesta a devenit prim-ministru. “Exista un angajament semnat, dar nu exista dovada ca si-a turnat colegii (Vasile era atunci profesor universitar – n.red.). Era vorba despre studentii straini”, a spus Constantinescu, la o dezbatere pe tema condamnarii comunismului, organizata de catre Fundatia Horia Rusu.
Fostii sefi ai SRI si SIE spun ca Radu Vasile a semnat cu Securitatea
Doi fosti sefi ai serviciilor secrete in administratia Emil Constantinescu, Catalin Harnagea (SIE) si Costin Georgescu (SRI), au afirmat ieri ca fostul sef al Guvernului intre 1998 si 1999, Radu Vasile, a avut un angajament la Securitate.
Harnagea a spus ca colaborarea lui Radu Vasile a fost descoperita in 1998 de CSAT, in vreme ce Georgescu a afirmat ca acest episod s-ar fi petrecut in 1999. In orice caz, membrii CSAT au stiut de aceasta colaborare, dar nu au facut-o publica.
Radu Vasile nu a putut fi contactat ieri pentru a lamuri aspectele legate de presupusa lui colaborare cu Securitatea.
Radu Vasile, pe atunci fruntas al PNTCD, s-a aflat in fruntea guvernului din primavara anului 1998 (dupa debarcarea lui Victor Ciorbea) si pana la sfarsitul lui 1999. Colaborarea sa cu Securitatea a fost adusa la cunostinta Consiliului Suprem de Aparare a Tarii (CSAT) de SRI la mijlocul anului 1998 (potrivit lui Harnagea) – cand Vasile era deja in fruntea Guvernului – dupa ce fostul presedinte Emil Constantinescu a cerut detinatorilor de arhive sa verifice daca membrii CSAT au colaborat cu Securitatea.
Potrivit lui Harnagea, SRI a prezentat CSAT un raport care spunea ca seful Guvernului a semnat un angajament la Securitate. SRI a spus, afirma Harnagea, ca Vasile nu ar fi facut politie politica. Drept urmare colaborarea sa cu Securitatea nu a fost facuta publica. Notele sale la Securitate ii privea pe studentii straini si ar fi fost date in perioada in care Vasile era cadru didactic la ASE. Vasile a fost lector la ASE intre 1972 si 1989.
CSAT a anuntat in 1999 ca nici unul dintre membrii guvernului Radu Vasile nu a colaborat cu Securitatea. Acelasi lucru l-a spus si despre membrii viitorului guvern condus de Mugur Isarescu.
“S-a intamplat in 1998 (descoperirea colaborarii – n. red.), cand nu exista legea Ticu (legea CNSAS – n. n.) si nici CNSAS ca institutie. Chiar daca era dovedit, nu aveam ce-i face, pentru ca nu aveam cadru legal. Dupa 2000, dosarul a fost trimis la CNSAS, dar Radu Vasile nu a mai fost persoana publica si dosarul sau a ramas neverificat”, crede Catalin Harnagea, fostul sef al SIE. CNSAS nu a dorit sa comenteze.
Trebuie spus insa ca din 2000 pana in 2004 Radu Vasile a fost senator ales pe listele PD, drept urmare cand a fost pus pe lista electorala ii trebuia verificata, potrivit legii CNSAS atunci in vigoare, colaborarea cu Securitatea. CNSAS a inceput sa functioneze efectiv pe la mijlocul anului 2000, iar alegerile au avut loc in toamna aceluiasi an.
Mai trebuie amintit ca in administratia Constantinescu unul dintre membrii guvernului a platit cu functia dupa ce s-a aflat ca a semnat un angajament cu Securitatea. Este vorba despre Francisc Barany, ministru al sanatatii. Colaborarea sa a fost facuta publica de un fost ofiter al Securitatii, iar Barany a demisionat in 1998.
Harnagea si-a amintit ieri ca la sedinta in care CSAT a discutat raportul SRI care vorbea despre colaborarea lui Radu Vasile a fost prezent si acesta din urma. El era vicepresedintele CSAT, dat fiind calitatea sa de sef al Guvernului.
In luna aprilie, fostul presedinte Emil Constantinescu a declarat ca a vazut dosarul de Securitate al lui Radu Vasile pe vremea in care se afla in fruntea tarii. Dupa declaratiile din aprilie ale lui Constantinescu, replica lui Radu Vasile a fost ca l-ar putea da in judecata pe fostul presedinte. El a spus ca nu a facut politie politica, argumentand chiar cu declaratiile CSAT care a spus in 1999 – deci dupa ce CSAT a aflat de angajamentul sau – ca nici unul dintre membrii guvernului nu a colaborat.
Despre colaborarea lui Radu Vasile cu politia politica s-a vorbit in PNTCD chiar dinainte ca el sa ajunga in fruntea guvernului. Radu Vasile a negat insa ca ar fi colaborat.
Vasile a ajuns sef al Guvernului dupa debarcarea lui Victor Ciorbea. Acesta din urma a fost schimbat in urma unui crize provocate de actualul presedinte Traian Basescu, pe atunci ministru al transporturilor.
Uniunea Social Democrata, USD, (PD si PSDR, partid absorbit ulterior de PSDR, absorbtie care a dat nastere PSD) guverna alaturi de CDR (taranisti, liberali, ecologisti) si UDMR. PD si-a retras la inceputul lui 1998 oamenii din Cabinetul Ciorbea in urma unor acuzatii ale lui Basescu la adresa premierului, provocand, dupa saptamani de criza, caderea guvernului. Radu Vasile, pe atunci secretar general al PNTCD, a facut presiuni in partid pentru a fi numit premier, el fiind preferat si de PD care a insistat pentru numirea sa.
La finele lui 1999, Vasile a plecat din fruntea guvernului, dar nu inainte de a provoca o criza institutionala. Este vorba despre faptul ca el nu voia sa demisioneze, iar presedintele tarii nu putea, potrivit Constitutiei, sa-l demita. Dupa ce a plecat din fruntea guvernului, Radu Vasile a plecat si din PNTCD si si-a facut un partid. Insa in 2000 a intrat in Senat pe listele PD. Dupa 2004, cand nu a mai ajuns in Parlament, a disparut, practic, din viata politica.
“Vladimir Tismaneanu a declarat in repetate rinduri ca intreaga sa activitate in comisiile prezidentiale a fost „pro bono” (fara nici un fel de plata, in beneficiul public). Ultima declaratie de acest fel a lui Vladimir Tismaneanu dateaza din 24 septembrie 2010 si a fost publicata pe blogul acestuia: „Cit priveste insinuarile ca presedintele Traian Basescu m-ar fi platit pentru efortul de a conduce Comisia Prezidentiala de Analiza a Dictaturii Comuniste, o spun din nou, cit se poate de limpede, am lucrat, ca si toti membrii Comisiei, pro bono”.”, amintea George Damian intr-un articol din decembrie 2010.
Cu toate acestea, documentele contabile ale Presedintiei Romaniei au demonstrat – via Grupul de Investigatii Politice – ca Tismaneanu a decontat sume de aproape 1 miliard si jumatate lei (32.000 EURO, la valoarea de azi, conform cursului BNR, 145.712 RON).
In iulie 2012, Tismaneanu repeta povestea, intr-o emisiune Tv cu un personaj hidos – in care il mai si denunta pe Basescu pentru trafic de influenta – , “subliniind” din nou, cu aplomb, “pentru a lamuri lucrurile”, ca functia sa “a fostneremunerata“. Sa fie foarte clar, spunea Tismaneanu emfatic, “Eu am facut un serviciu statului roman, nu statul roman mie”.
In aceeasi perioada insa, noul Presedinte al ICCMER, Dinu Zamfirescu, scoatea Nota de platalasata de Tismaneanu in urma lui: 55.154,16 RON, adica alta jumatate de miliard de lei vechi. Pana acum, 2 miliarde. O data cu aceasta descoperire au aparut si altele, ce tin de ordinul patologicului si care, totodata, maresc considerabil decontul lui Vladimir Tismaneanu stors din pensiile atat ale comunistilor cat si ale fostilor detinuti politic, respectiv ale legionarilor de romani pe care ii incrimineaza regulat. Respectiv: dl Tismaneanu avea ambâtz sa se cazeze la cea mai mare vila de protocol din Cartierul Rosu, asa numita Vila Lac 3, invecinata cu resedinta prezidentiala, o vila care are o suprafata construita de 1.045 m2 si care a fost cuibusorul de nebunii al Licai Gheorghiu, fiica lui Ghe. Gheorghiu-Dej, dupa cum arata si BadPolitics.Ro. Numai serviciul de protectie si paza a acestei vile, pe perioada decontata de IICCMER, a triplat costurile cazarii – cifrata oficial la circa 200 de euro pe zi -, potrivit estimarilor conforme cu standardele SPP si SRI.
Povestea se ingroasa in aceeasi directie, a patologicului, dupa ce, in martie anul acesta, s-a dezvaluit prin gura actualului sefut al IICCMER si faptul ca acelasi Tismaneanu, profitand de relatia sa cu Basescu, a dispus ceea ce de la Ceausescu incoace si-a mai permis doar Silviu Brucan cand l-a asteptat pe George Soros, in zilele post-revolutionare ale anului ’90. Si anume sa ocupe el, cu persoana lui, fiul si sotia, intreg aeroportul prezidential al Romaniei si salonul VIP aferent, de protocol gradul 0, folosit doar pentru vizite ale sefilor de state straini si delegatii oficiale. Costurile vi le puteti doar imagina. Concret: “In urma anchetei Corpului de Control al Prim- Ministrului s-a redactat un raport care constată multe deficienţe din punct de vedere managerial, dar şi fapte de natură posibil penală: deconturi ilegale, deturnare de fonduri publice…”.
Dar Afacerea Tismaneanu nu s-a incheiat aici. “Pro bono”-ul fostului presedinte “onorific” al IICCMER si actualului membru de varf al “Consiliului Academic” al Institutului de Studii Populare (ISP) al PDL si al Consiliului Consultativ al ciudatului Centru acoperit de Analiza si Dezvoltare Institutionala (CADI), nu s-a rezumat la a extrage fonduri de la Administratia Prezidentiala a lui Basescu si Guvernul lui Boc. Tismaneanu a fost recompensat pentru falsificarea Istoriei Romaniei prin asa-zisul Raport Final care duhneste pestilential din subsolurile Palatului Cotroceni si de catre capul antenei agentilor culturnici anti-Romania, instalat de acelasi Basescu, sub “inaltul sau patronaj”, la ICR, recte Patapievici.
La inceputul anului, noua conducere a ICR se pronunta raspicat asupra calitatii amorale a “condamnatorului” de serviciu V. Tismaneanu: “Se pronunță inși care au afectat negativ sau au folosit copios, în trecut, banii instituției, dincolo de limitele normalului. Bunăoară, ce acoperire morală să evalueze instituția are Vladimir Tismăneanu (care a încasat sume incredibile doar de la ICR în ultimii ani, inclusiv pentru a susține conferințe în țara în care trăiește și în universitatea în care lucrează)?”
La cererea redactiilor Cotidianul si Ziaristi Online, Institutul Cultural Roman a raspuns unui chestionar detailat si la obiect privind Jaful de la ICR (atasat mai jos), la care au fost adaugate alte date si documente oficiale. In baza raspunsului emis in luna aprilie, s-au publicat primele cinci episoade ale anchetei (altele vor urma), moment in care am ajuns, in sfarsit, si la Tismaneanu, respectiv:
Si asa la cele peste 2 miliarde de mai sus s-a mai adaugat inca un miliard si ceva. Total (temporar): Peste 3 miliarde lei. Un “pro bono” cu adevarat “neremunerat”…
La intrebarea noastra privind raspunderile fata de acest Jaf institutionalizat si ce masuri legale se vor intreprinde pentru recuperarea prejudiciului adus statului roman, ICR ne informa la momentul respectiv ca “aceasta chestiune este in studiu” organele specializate urmand sa se pronunte. Intre timp, se pare ca a intrat “in lucru”…
Ancheta Curtii de Conturi a Romaniei, care a dezvaluit noi fraude ale clanului Tismaneanu-Patapievici, coroborata cu ancheta Corpului de Control al Guvernului de la IICCMER, a condus la alcatuirea unui Dosar conex al procurorilor Departamentului National Anticoruptie (DNA). Recent, DNA a remis autoritatilor responsabile ale SUA, tara in care s-a inflitrat Tismaneanu cu concursul aripii kominterniste a Securitatii – potrivit istoricului Mihai Pelin si a documentului din ASRI emis de UM 0617, indicativ 271/S.I. (”Opisul emigraţiei politice”, Editura Compania, 2002, p. 325) -, o solicitare oficiala in vederea audierii profesorului de la Universitatea din Maryland.
Punct final (speram) la… Raportul… final si penal.
Iata Documentul cu principalele raspunsuri ale ICR la intrebarile portalului Ziaristi Online pentru ancheta comuna cu redactia Cotidianul:
“I. De ce lipseste Paul Goma – propus de Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova la premiul Nobel pentru literatura – din randul scriitorilor invitati la Salon de la Carte de la Paris, tinand cond si de faptul ca pentru Domnia Sa nu era necesara nici o cheltuiala din partea contribuabilului roman?
Domnul Paul Goma a fost invitat, iar cărțile domniei sale au fost disponibile la standul României. În luna ianuarie, ICR și-a exprimat dorința ca la acțiunile organizate cu prilejul Salonului de Carte de la Paris să participe și scriitori români din Franța, în funcție de specificul fiecărei manifestări și de genul în care autorii s-au manifestat cu predilecție. Privitor la absența domnului Goma trebuie sa luăm în considerare faptul că domnia sa și-a exprimat public, de-a lungul timpului, reticența față de prezența la manifestări de acest gen, precum și probleme de sanatate invocate.
II. In al doilea rand, suntem interesati in lamurirea unor probleme financiare si juridice. Respectiv: In mai multe luari de pozitie ale Domniei Voastre fata de atacurile si intoxicarile care au inundat piata media dupa alegerea Dvs, ati facut mai multe referiri la neregulile si ilegalitatile constatate la ICR dupa preluarea mandatului de la fosta conducere, reprezentata de Horia Roman Patapievici.
Pentru o cat mai corecta informare a opiniei publice, va rugam sa ne oferiti date exacte despre urmatoarele aspecte:
1. Cate volume au fost gasite in depozitele ICR, caror autori apartin si caror edituri si care este valoarea totala a prejudiciului adus statului si contribuabilului roman?
Este vorba de depozite cu cantități mari de volume plătite, ce nu au putut fi vândute, de editarea de publicații ce nu se vând, cu autori remunerați, dar fără redacții care să se preocupe și de difuzarea acestora. La 31.12.2012, valoarea totală a stocului era de 2.066.674 RON. În anul 2010 au rămas în stoc cărți și reviste de peste 2,3 miloane RON, care nu au fost valorificate, deși s-a plătit pentru ele.
Cea mai mare parte a stocurilor de cărți și reviste provine din tirajele editate de ICR între anii 2007 și 2010. Curtea de Conturi a constatat că nu au fost luate măsuri pentru diminuarea acestora.
Cateva exemple menționate de Curtea de Conturi:
La memoire des murs (autor: Iulian Capsali, Ioana Popescu; Editura ICR): 2011: 89.250 RON; 2012: 71.250 RON
Porți si grădini (autor: Mariana Macri; Editura ICR): 2011: 11.583 RON; 2012: 11.016 RON
Days and nights (autor: Uniunea Scriitorilor; Editura ICR): 2011: 1725 RON; 2012: 1.350 RON
Anuario dell instituto (autor: Ioan Aurel Pop; Cristian Luca; Editura ICR): 2011: 3.612 RON; 2012: 3.612 RON
De asemenea, dintre cărțile și albumele rămase în prezent în magaziile ICR, menționăm si:
Adnotări – Lectii de pictură (Constantin Flondor) – 40.800 RON; Album – Andrei Șerban (Andrei Șerban) – 65.365 RON; Album (Aurel Bulacu) – 54.900 RON; Cel ce se pedepseste singur (Stefan Bertalan, Florin Mitroi, Ion Grigorescu) – 26.106 RON.
2. Prezentati va rog, in functie si impreuna cu valoarea totala a contractelor, primele zece edituri cu care ICR a derulat activitati publicistice pe parcursul mandatului Patapievici.
Frank & Timme (Germania) 178.422,33 RON
El Nadir (Spania) 144.111,19 RON
Pre-Textos (Spania) 133.174,93 RON
Denoel (Franța) 131.086,22 RON
Uitgeverij De Bezige Bij (Olanda) 107.910,31 RON
Dalkey Archive Press (SUA) 104.425,92 RON
Dioti I. Melpomeni (Grecia) 95.736,62 RON
Du Seuil (Franța) 92.981,82 RON
Paradox Publishing Group (Bulgaria) 70.053,74 RON
Keller Editore (Italia) 69.743,25 RON
3. Prezentati va rog, in functie si impreuna cu valoarea totala a finantarilor, primii zece autori romani care au beneficiat de fonduri ICR pe parcursul mandatului Patapievici.
Intre 2009 – 2012, persoanele care au primit cele mai mari finantari sunt: Lucian Ban – 993,880 RON, Mihai Chirilov – 142,543 RON, Norman Manea – 112,347 RON, Vladimir Tismaneanu – 102,539 RON, Ion Horia Leonida Caramitru – 76,675 RON, Mircea Cartarescu – 48,048 RON, Dan Lungu – 37,817 RON, Matei Vișniec – 33,039 RON, Dan Sorin Perjoschi – 30,485 RON, Amalia Perjoschi – 25,616 RON.
Conform documentelor financiar-bancare, in perioada 2009 – 2012, fondurile alocate de ICR pentru participarea domnului Vladimir Tismăneanu la diverse acțiuni însumează 105.589,71 RON, dintre care 102.539 RON pentru plata onorariilor și 3.048, 82 RON pentru cea a cheltuielilor pe deplasări.
Câteva exemple din documentele financiar-bancare:
În 2009, pentru participarea la simpozionul “A fost sau n-a fost?”, la ICR Viena, au fost alocati 17.850 RON pentru onorariu; “drepturi autor Washington”, 14.463,50 RON. Pe întreg anul 2009, ICR a cheltuit pentru onorariile dlui Tismaneanu 38.116,07 RON. In 2010, “onorariu simpozion, 26-27 februarie” ICR New York, 1.811,18 RON, “onorariu” ICR Londra, 10.220,47 RON, “drepturi de autor prelegere “Rememorare: istorie si justitie”, 15.604 RON. Total: 29.562, 72 RON. 2011: “plata drept autor aprilie”, 1.019,59 RON, “ICR Londra”, 5.148,83 RON, “ICR Londra”, 5.112,06 RON, “Conferinta in cadrul evenimentului “Lansarea cartii La Roumanie face a son passe communiste”, 1.174,20 RON, “ICR New York”, 3.770,26 RON, “drept autor Directia Relatii Internationale”, 16.459,09 RON. Total: 32.900,78 RON. 2012: “drept autor ICR New York”, 1.961,32 RON. Total: 1.961,32 RON.
În ceea ce privește cheltuielile pe deplasări, în anul 2009, acestea au însumat 3.048,82 RON. Spre exemplu: cazare și masă Simpozionul “A fost sau n-a fost” de la ICR Viena, martie 2009, 1.411,90 RON. În octombrie 2009, cazare și masă deplasare Boston, 1.500,37 RON.
5. Ce “ziare și persoane din diferite țări au avut sumă garantată la câte un institut cultural român”. Va rugam sa le precizati numele si sa specificati sumele.
Persoanele care au primit cele mai mari finantari intre 2009 si 2012 sunt cele mentionate la punctul 3.
Spre exemplu:
Domnul Lucian Ban. ICR New York, ICR Londra, ICR Viena au finantat in 2009 cu o suma totala de 68.897,85 RON onorariile pentru participarea dlui Lucian Ban la proiectul “EU Jazz Orchestra” (3.560,00 RON), la concertul “Enescu re-imagined” (17.966,25 RON) sau la editia a III-a a “Hot Romania” (29.237,22).
In 2012, a fost platita suma de 427.699,34 RON – actiunile au avut loc la ICR Lisabona (Festivalul Guimaraes Jazz – 46.407,74 RON), ICR Bruxelles (Enescu Re-imagined – 37.241,93 RON), Koln (Enescu Re-imagined – 57.823,00 RON), Strasbourg (Enescu Re-imagined – 115.647,63 RON)
Domnul Mihai Chrilov. In 2009, ICR a platit, conform documentelor financiar-bancare, o suma totala de 51.032,00 RON pentru participarea dlui Chirilov la actiuni organizate la: ICR New York (Moartea domnului Lazarescu – 5.146,00 RON), Balcan Film Festival, International Film Festival – 1.715,00 RON, Panorama Showcase-ului Cinematografului Romanesc – 5.150,00, Scenaristii noului val in filmul romanesc – 2.640,00 RON, Disappearing Act European Cinema – 3.862,00 RON, South-Est European Film Festival, text introductiv si descrieri filme din cadrul Festivalului de Film Romanesc – 9.000,00 RON), ICR Madrid (Festivalul de Film Independent “L’Alternativa” – 1.909,00 RON).
In 2011, suma totala a fost de 43.336,00 RON. ICR New York (onorariu 4.844,00 RON, onorariu 3.611,00 RON, drepturi de autor – 1.067,00 RON, 4.444,00 RON), ICR Berlin (text in revista Aperitiff, PR Festivalul International de Film de la Berlin – 6.457,00 RON).
Domnul Norman Manea. In 2009, pentru conferinta “City in time”, din cadrul Festivalului de literatura “Tanpinar”, ICR Istanbul a achitat 5.144,93 RON. ICR Tel Aviv a platit 6.970,75 RON pentru prelegerile din cadrul proiectului “Norman Manea. A fi scriitor” – 6.970 RON. Total 2009: 17.088,68 RON.
In 2011, totalul este de 33.780,18 RON. Exemple: onorariu ICR Viena – 15.223,89 RON; onorariu ICR Londra – 4.652,30 RON.
In ceea ce priveste publicatiile:
ICR Lisabona a publicat anunturi in Publico – Ipsilon si Expresso – Actual in valoare de 8.425 euro in 2011 si de aceeasi valoare si in 2010.
ICR Londra. Time Out London – 9.555 Euro in 2011, respectiv 3.078 in 2010.
ICR Madrid. Guia del Ocio, El Mundo (suplimentul El Cultural) si El Pais (suplimentul Babelia). 10.440 Euro in 2011, respectiv 11.490 Euro in 2010.
ICR New York. Cotidianul New York Times si revistele Time Out New York, Variety si New York Review of Books. 17.320 $ in 2011, respectiv 23.590 $ in 2010.
ICR Praga. Revista Co, kdy v Praze. 703 Euro in 2011, respectiv 642 Euro in 2010.
ICR Stockholm. Cotidianele Svenska Daglabet si Dagens Nyheter. 26.518 Euro in 2011, respectiv 21.200 Euro in 2010.
Pe 2011, valoarea totala a contractelor de publicitate si tiparire materiale publicitare pentru ICR-urile din strainatate a fost de 44.365 dolari si de 231.845 Euro.
In 2010, valoarea a fost de 62.203 $ si de 270.800 Euro.
In 2012 au fost incheiate trei contracte de servicii de publicitate si materiale publicitare pentru: ICR Varsovia (25.917 Euro), ICR Madrid (31.859 Euro) si ICR New York (50.373 USD). Nici unul din aceste contracte nu a fost urmat de vreo comanda, date fiind schimbarile care au avut loc in vara anului trecut la ICR, neefectuandu-se, in consecinta, nicio plata.
6. Care este statutul doamnei Catrinel Plesu in cadrul ICR tinand cont ca, potrivit Legii, a depasit deja pragul de pensionare si, pe deasupra, colaborarea sa cunoscuta cu organele de Securitate ale statului comunist aduce o pata nemeritata asupra activitatilor prezente ale ICR?
Proiectul de hotarare privind retragerea Titlului de Cetatean de Onoare acordat post mortem lui Valeriu Gafencu a fost respins. Astazi, 30 mai, de Cuviosul Isaachie Marturisitorul, Sfantului Inchisorilor, Valeriu Gafencu, i s-a facut dreptate impotriva noilor prigonitori anti-crestini, de la Institului “Elie Wiesel”.
Vointa majoritatii romanesti a primat impotriva unor porniri de ura specifice mentalitatilor celor care au slujit dictaturilor totalitare straine de Romania si de romani, de spiritul crestinesc in care a murit fratiorul de cruce Valeriu Gafencu, dandu-si viata pentru a salva un alt suflet, chiar daca era de alt neam si alta credinta, un evreu si, mai mult, un fost comunist.
Trebuie felicitati reprezentantii societatii civile romanesti prezenti la sedinta Consiliului local, pentru alocutiunile de sustinere prezentate, cat si, mai ales, membrii Consiliului local Targu Ocna care au votat pentru Cetateanul Raiului Valeriu Gafencu, pentru Sfintii Inchisorilor, pentru Romania!
Dumnezeu si Maica Domnului le vor rasplati pe masura!
Comunicatul bolnaviorului de kominternita Alexandru Florian, integral, aici:
30 mai 2013, Comunicat de presa
Joi, 30 mai 2013, Consiliul Local al orașului Târgu Ocna a respins solicitarea Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”, din noiembrie 2012, de a i se retrage, legionarului Valeriu Gafencu, titlul de cetățean de onoare post-mortem.
Menționăm că promovarea ca simbol de către o instituție publică a unei persoane care a fost membru activ în Mișcarea Legionară, grupare politică de extremă dreaptă, reprezintă o gravă abatere de la normele și valorile democrației la care România a aderat odată cu integrarea la NATO și UE.
Valeriu Gafencu, student la Drept și șef al Frățiilor de Cruce (FDC) în Iași a participat activ la Rebeliunea Legionară. Între altele, conform documentelor, la 21 ianuarie 1941, la Liceul de Băieți ”Mihail Kogălniceanu” a suspendat cursurile și a vorbit liceenilor despre FDC și despre faptul că “elevii sunt un explozibil mai puternic decât dinamita, că sunt elita și conducătorii de mâine a țării și că avem dușmani înlăuntru pe iudeo-masoni, iar în afară pe ruși care ocupă mereu câte un ostrov din Delta Dunării”.
De asemenea, “a înarmat pe elevul Ciutacu Gheorghe de la Liceul Internat spre a putea lua parte la manifestații”.
În mai 1941 a fost condamnat la trei luni închisoare pentru participare la Rebeliunea Legionră.
În decembrie 1941 a fost condamnat la 25 de ani muncă silnică pentru „crima de constituire de asociațiune și activitate legionară potrivnică ordinei existente în Stat prevăzută și penalizată art. 5 și 7 al. I din Decretul Lege nr. 236/1941”.
Valeriu Gafencu nu s-a dezis niciodată de apartenența și rolul său în Mișcarea Legionară.
Este surprinzător cum reprezentanți aleși ai orașului Târgu Ocna apreciază și promovează ca model o persoană activă a extremei drepte românești, care a produs dezordine, devastări, haos economic și crime împotriva populației civile. Ne îngrijorează și faptul că, un reprezentant al BOR a fost prezent în ședința Consiliului Local pentru a susține titlul de cetățean de onoare pentru Valeriu Gafencu.
PS VR:Alexandru (?) Florian (?) nu stie ca legionarii au fost primii romani care au lucrat cu NATO si SUA si Fortele Aliate impotriva celor pentru care slujea taticutul lui, a Kominternului si bolsevicilor URSS?
Imagini de la demonstratiile tinute ieri in apararea lui Valeriu Gafencu la Targu Ocna si Bucuresti:
Credinciosi in fata Primariei din Targu Ocna, in timpul dezbaterii
Preoti si credinciosi in fata Primariei din Targu Ocna, in timpul dezbaterii
La Bucuresti, in fata Guvernului, in timpul sedintei de la Targu Ocna
Foto Targu Ocna: Alexandru Costache /Bucuresti: Buciumul.ro
Amin!
Voi n-aţi fost cu noi în celule
Voi n-aţi fost cu noi în celule
să ştiţi ce e viaţa de bezne,
sub ghiare de fiară, cu guri nesătule,
voi nu ştiti ce-i omul când prinde să urle,
strivit de cătuşe la glezne.
Voi n-aţi plâns în palme, fierbinte,
străpunşi de cuţitul trădării.
Sub cer fără stele, în drum spre morminte,
voi n-aţi dus povara durerilor sfinte
spre slava si binele ţării.
În cântec cu noi laolaltă
trecând printre umbre pereţii,
voi n-aţi cunoscut frumuseţea înaltă
cum dorul irumpe, cum inima saltă
gonind dupa harpele vieţii.
Ce-i munca de braţe plăpânde,
ce-i jugul, ce-i rânjet de monstru,
cum scârţâie osul când frigul pătrunde,
ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveţi de unde
să spuneţi aproapelui vostru.
Voi nu ştiţi în crunta-nchisoare
cum minte speranţa şi visul,
când uşile grele se-nchid în zăvoare,
şi-n teama de groaznica lui încleştare
pe sine se vinde învinsul.
Aţi stat la ospeţe-ncărcate
gonind după fast şi orgoliu,
nici milă de noi şi nici dor, nici dreptate,
nici candel-aprinsă şi nici libertate,
doar ghimpii imensului doliu.
Aşa sunteţi toţi cei ce credeţi
că pumnul e singura faimă.
Făţarnici la cuget, pe-alături ne treceţi,
când noi cu obrajii ca pământul de vineţi,
gustăm din osânda şi spaimă.
Când porţile sparge-se-or toate şi morţii vor prinde să urle, când lanţuri şi ziduri cădea-vor sfărmate, voi nu ştiţi ce-nseamnă-nvierea din moarte, căci n-aţi fost cu noi în celule.
Conform traditiei inaugurate in turneul de lansare a lucrarii “Fereste-ma, Doamne, de dusmani” si “Cei dintai vor fi cei din urma”, cel de-al doilea volum din trilogia dedicata Romaniei de istoricul american Larry Watts, va fi lansat, dupa Bucuresti, tot la Iasi, chiar azi.
Când România era pusă la zid ca la Târgoviște… România pusă la zid este de fapt laitmotivul tulburător al acestei istorii adevărate a României narată de istoricul american Larry Watts. România la zid – laitmotiv istoric, dar și realitate a momentului.
Este jenant când respectivul autor Ion MIhai Pacepa nu se mulţumeşte “doar” cu supralicitarea meritelelor cu care doreşte să intre în istorie, ci minte, falsifică grosolan realităţile, sperând că astfel cititorul va putea fi manipulat.
Pe dl. Iancu n-am avut ocazia să-l întâlnesc personal, dl. Tismăneanu m-a impresionat prin gestul de civilitate cu care m-a salutat discret, dar ca pe un vechi prieten, deşi nu ne văzuserăm până atunci, la lansarea cărţii sale – interviu cu preşedintele Ion Iliescu.
Ziaristul din Germania vorbeşte de “nemernicie”, “minciună”, “hidoasele metode”, “calomnii”, “seamănă cu a naziştilor”, “primitivul ton xenofob”, “faţa sinistră”, “ticăloşie”, “inflexiuni fasciste şi legionare”, “trivializarea şi relativizarea Holocaustului”, “utilizează toxic impulsurile naţionaliste româneşti”, “abominabile figuri”, “odioase exemplare”, “obsesii ultranaţionaliste”, “uneori imund” (blogul lui Victor Roncea –n.n.), “să declanşăm o revoluţie” (bolsevica? – n.n.) “împotriva lor”. Universitarul din America începe cu “Nimic nu este mai revoltător, mai şocant şi mai repugnant…”
Gazeta de Nord Vest, publicatie din Satu Mare infiintata in 3 ianuarie 1990, a fost rasa de pe internet in cursul zilei de ieri, 9 mai 2013, iar redactorii dati afara din sediul redactiei cu gorilele unei firme de “security”. Scandalul, chiar daca are pe fond, in aparenta, diverse cauze locale, are loc dupa aparitia in presa a unor acuzatii extrem de grave ale senatorului PSD de Satu Mare Valer Marian, colaborator al Gazetei, la adresa presedintelui Partidului, premierul Victor Ponta, si a socrului sau, Ilie Sarbu. Totodata, ultimul articol cu tenta de investigatii aparut in Gazeta, in data de 8 mai a.c., facea referiri la anumite intoxicari privind conducerea SRI, respectiv legate de prim-adjunctul Florian Coldea, servite, olograf, de un anume colonelul (r) Ioan Timis, implicat in actionariatului Gazetei.
Cărțile lui Larry Watts atestă, din surse neromânești, același adevăr, chiar dacă autori deloc dezinteresați se încăpățânează să susțină stereotipul mincinos al obedienței totale a României postbelice față de Moscova.
„Aviatori de altădată” a istoricului Daniel Focşa, apărută în noiembrie 2012, este o astfel de armă a duhului, în care România cea adevărată, ţara noastră cea pierdută este reînviată şi readusă în prezent, prin alcătuirea magică de cuvinte scrise cu talent, cu pasiune şi cu suflet
MOTTO: “Teritoriul însă ce l-a cerut bunei voințe a noastre nu i-l vom ceda niciodată, câtă vreme vom fi în viață. Noi însă, nici din dragoste, nici de frică, nu-i cedăm din pământ nici cât un deget”
Faptul că Dl. Marian Preda, actualul decan al Facultăţii, este un sociolog de o mediocritate și incompetență profesională probată prin scrierile și declarațiile sale publice jenante nu este doar problema sa personală.
Revenind la rapoartele sau notele ce-i aparţin lui Nestor Rateş, aşa cum au fost ele transmise către Asociatia Civic Media şi care, cum poate observa oricine, conţin multe iniţiale, am descoperit cine s-ar putea ascunde în spatele lor, astfel încât oricine să înţeleagă mai bine cele afirmate de semnatarul lor – recte viitorul director de la Europa Liberă.
«Uniunea Europeană nu va primi niciodată suficient sprijin popular pentru a impune federalismul, astfel încât ar trebui să renunțe la ideea de a clădi Statele Unite ale Europei», după modelul unui super-stat, a declarat fostul șef al diplomației franceze, socialistul Hubert Védrine, la o conferință New World Forum desfășurată sub coordonarea Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare în Europa (OCDE) în Paris.
Președintele AFDPR, dl Octav Bjoza, a luat cuvântul din sală, evocând calitatea deosebită a legionarilor pe care i-a cunoscut în închisorile comuniste. Deși nu a fost legionar, d-sa a arătat că nu consideră normală generalizarea osândirii tuturor membrilor Mișcării Legionare, subliniind caracterul deosebit al lui Ion Gavrilă Ogoranu care a fost un exemplu de bunătate, de toleranță și dragoste creștină. Dl Bjoza a criticat situația creată de Institutul Elie Wiesel la Târgu Ocna. Fundaţia „Memorialul Durerii” protestează împotriva tentativei Institutului Elie Wiessel de a mistifica istoria României şi de a ne defăima eroii.
FBI-ul arestează un agent sub acuzaţia de muşamalizare a unei acţiuni de dare de mită în bătălia pentru un munte de fier estimat la $10 miliarde. Francez acuzat de distrugerea dovezilor privind modul în care un miliardar israelian a obţinut controlul asupra unui munte bogat în minereu de fier în Guineea
Cine il sustine pe agentul KGB Ion Mihai Pacepa si il ataca pe Larry Watts: de la Nestor Ratesh la Petre M Iancu
Turnatorii Securitatii au infiltrat pana-n gat Radio Europa Libera si Deutsche Welle si dau astazi Romaniei si romanilor lectii de “deontologie” si “democratie”, din Occident. Insa steaua la care se inchina insa tot cea din varful Kremlinului.
„Cei care au contribuit în epocă cel mai mult la statuia lui Pacepa am fost noi, cei de la Europa Liberă, difuzând din ianuarie 1988 în serial fragmente din „Orizonturi Roşii“. Astăzi am putea să ne întrebăm – ştiind despre Pacepa ceva mai multe – cât de inspirată a fost acea decizie“, a concluzionat Liviu Tofan, fost director adjunct al postului de Radio Europa Libera / Radio Free Europe, la finalul unei recente dezbateri prezentate de Adevarul. O concluzie de bun simt. Poate singura. Pentru ca, spre exemplu, cel care l-a promovat in exces pe fostul nomenclaturist comunist acuzat de crime ca securist in slujba DIE si a KGB, a fost chiar directorul Departamentului romanesc al RFE – in doua randuri! -, dupa pensionare consultant principal al postului, nimeni altul decat Nestor Ratesh, pe numele real Stesel Natan, alias “NICU” pentru ofiterii de Securitate in fata carora isi turna colegii de la Agerpres, inainte de a deveni “dizident”. In ciuda nenumaratelor elogii si mentionari a personalitatii fostului director al RFE cat si a biografiei oficiale, nicaieri nu a aparut aceasta informatie, chiar si sub forma asteptata de confesiune publica, in ultimii 23 de ani, de cand cica se spune liber adevarul si numai adevarul.
Civic Media a primit raspunsul de la CNSAS in cazul lui Nestor Ratesh in decembrie 2012, dupa sase ani de la solicitarea trimisa Consiliului in cadrul campaniei Voci Curate in presa si societatea civila din Romania. Nici in toata aceasta perioada, desi a stiut ca este cercetat, Nestor Ratesh nu s-a obosit sa-si marturiseasca public colaborarea cu Securitate. Documentele sunt puse la dispozitia intregii opinii publice in baza articolului Roncea.Ro.
Intr-un interviu mai vechi din “22”, organul de presa al GDS, Nestor Ratesh elucubreaza pe tema Dosarelor Securitatii de la CNSAS. Nici cu aceasta ocazie, desi afirma ca a studiat Doasarele Europei Libere din Arhivele SRI si SIE, Nestor Ratesh nu gaseste posibilitatea ca in textul kilometric sa strecoare si un randulet in care sa-si faca mea culpa si sa-si prezinte si fata de informator al Securitatii. In schimb sustine ca este putin probabil ca Securitatea sa fi avut spioni la Europa Libera. E cazul sa radem putin…
“Rodica Palade, “22”: Multi se intreaba daca a plasat Securitatea spioni la Europa Libera? Ai putut sa descifrezi aceasta enigma? Nestor Ratesh: Nu rezulta asa ceva din dosarele pe care le-am vazut pana acum. E adevarat, a fost o considerabila disponibilitate pentru sueta din partea catorva colegi, suete din care isi extrageau adesea informatorii substanta rapoartelor lor. De aceea probabil aceste rapoarte abunda de cancanuri marunte, pe care apoi ofiterii le ingrosau, construind tot felul de teorii si chiar “planuri de actiune” pe temeiul lor. Dar nu as vrea sa trivializez chestiunea in nici un caz, dupa cum nu as dori sa fiu excesiv de naiv. E adevarat ca se cere uneori, ca, de pilda, intr-un plan de actiune din 1982, “infiltrarea a inca doi informatori” la Europa Libera, acel “inca” putand sugera ca mai erau si altii, toate informatiile importante insa provin, in dosarele cercetate, de la informatorii din afara postului, posibil unul sau doi dintre ei fosti salariati sau colaboratori ai Europei Libere. Un colaborator permanent al postului este mentionat pentru o eventuala racolare, el avand niste antecendente solide de pe cand era in tara, dar nu apare nicaieri ca racolarea a avut efectiv loc. In fine, la sfarsitul anilor ‘70 au fost disensiuni interne serioase la München care ar fi putut oferi unele oportunitati Securitatii, fara a exista indicii certe ca le-a utilizat cu succes. Sau n-am fost eu destul de perspicace.”
Cu siguranta, Nestor Ratesh ori n-a fost deloc perspicace ori si-a inchipuit ca va fi protejat si azi asa cum au facut-o Securitatea si succesoarele ei timp de 40 de ani, de la data emigrarii sale in SUA si pana azi. Imaginati-va: daca Securitatea si-ar fi dorit sa-l compromita pe directorul Radio Europa Libera, cat de simplu i-ar fi fost sa-i publice cateva note informative olografe… Dar n-a facut-o. Concluzia o trageti singuri.
Acum: ce mai este interesant de notat? O tipologie: personaje ca Nestor Ratesh, dupa ce au tras sange din poporul roman pentru a-l turna in laboratoarele Securitatii, au ales ca dupa “defectarea” in Occident sa urasca nu numai sistemul pe care l-au servit cu varf si indesat ci intreg poporul roman. Cazul William Totok, aka “THOMAS”, fost informator al Securitatii, la randul sau amploaiat la Europa Libera, Deutsche Welle si organul GDS: uraste romanii azi asa cum a facut-o de cand a plecat din tara care l-a gazduit, in 1987. Deloc ciudat, exact in acelasi an au devenit ziaristi “occidentali” si cei care au preluat butoanele de la Nestor Ratesh, ca transfugii” Traian Ungureanu, Rodica Binder si Petre M. Iancu. Asa au ajuns sa il promoveze pe agentul KGB Ion Mihai Pacepa, continuand astfel misiunea Securitatii din perioada consilierilor sovietici din NKVD, perioada in care ori ei – cazul Nestor Ratesh, ziarist la Agentia oficiala de presa a regimului comunist Agerpres – ori parintii lor – cazul Petre M Iancu alias Peter Moscu, cu tata nomenclaturist si propagandist comunist, au servit la bolsevizarea tarii.
Mostenitorii NKVD-ului sunt acum la post si il ataca pe istoricul american Larry Watts de pe unde s-au infiltrat, conform Directivelor Departamentului 1 Dezinformare al fostei Directiei I principale a KGB. O noua dovada ne parvine de la Deutsche Welle, printr-un articol vitriolic la adresa lui Larry Watts si lustruitor, cu limba, in privinta lui Tismaneanu si ai lui. Motivul: deconspirarea lui Pacepa, implicit a retelei lor, a vechiului komintern. Practic isi apara propria structura conspirativa, inainte de lansarea celui de-al doilea volum al trilogiei lui Larry Watts, in care le este radiografiata Reteaua. De bun simt ar fi sa fie retrasi de la post daca nu vor sa se retraga singuri la pensie. In caz contrar, datoria posturilor de stat pe unde si-au facut cuibul si de unde isi continua sub steag strain operatiunile de inversare a valorilor si reperelor este sa se descotoroseasca de ei. Macar acum, in ultimul ceas. Razboiul Rece trebuie sa ia sfarsit si in Romania. Oricum, dupa cum ne asigura Larry Watts, Cei din urma vor fi cei dintai.
Si-acum sa ne amuzam putin cu “neperspicacele” director de la Radio Europa Libera si “uitucul” turnator de la Agerpres al propriilor colegi, dintre care i-am identificat pe urmatorii: Romulus Caplescu, Ecaterina Oproiu, Sergiu Verona, Felicia Antip, George Serafin, Cornel Raducanu, Ion Fantanaru, Nathan Lupu, Uli Valureanu, Gabriela Folgu, Dikran Baboian, Nicolae Plopeanu, Ion Manea, Anton Celaru, Nicolae Ionescu, Ţicu Simion, etc…
July 10th, 2013 
VR 
Adresa catre Consiliul Local al oraşului Tg.Ocna-referitor la retragerea titlului de “Cetatean de onoare al orasului Tg.Ocna” acordat post-mortem lui Valeriu Gafencu
Posted in 
Tags: 
