February 16th, 2012 
VR 
Ca urmare a articolului Roncea.Ro cu titlul Catrinel Plesu de la ICR, sotia lui Andrei Plesu de la GDS, a turnat pentru DIE, mama lui SIE. DOCUMENT CNSAS. El, membru PCR de la 19 ani. Ea, informatoare de la 19 ani s-a iscat o oarecare valtoare reflectata in media la un nivel destul de consistent, avand in vedere gradul de ocupare a fostei prese romane: Catrinel Plesu, informatoare la 19 ani, in monitorizarile de presa. De la “zburdalniciile vietii” la “CNSAS confirma: Intre DIE si ICR, 44 de ani de tacere”. Roncea.Ro: 13.000 de vizite. Evident, Mircea Dinescu, aparatorul din oficiu (Piata Lubianka) al lui Andrei Plesu, a sarit ca ars, direct din cada, in doua randuri: la Floriana Jucan, cu Cazul Catrinel Plesu – informatoare a Securitatii, disecat de Mircea Dinescu in Q Magazine: A fost sau nu soţia lui Andrei Pleşu colaboratoare a DIE? Dileme morale… pe bani publici si in ziarul Ring, pe mana lui Christian Levant, intr-un articol pe care il reproduc integral mai jos si in care Dinescu da iar pe-afara de… inteligenta.
Tiganul ajuns imparat la CNSAS considera ca dezvaluirea ingropata de EvZ, prin care se prezinta un document public, emis chiar de catre Colegiul in care, teoretic, activeaza – chiar daca a absentat la sedinta respectiva (poate tocmai de aceea s-a reusit emiterea Adeverintei, dupa opt luni de la Nota de Constatere?!) -, cu privire la recrutarea sotiei lui Plesu ca agenta/informatoare a Securitatii, reprezinta “o marlanie”. Cine vorbea de marlanii – autorul moral al uciderii lui Cezar Ivanescu dupa ce a “susurat” si apoi a “confirmat” public ca scriitorul anticomunist – aflat pe lista neagra a USLA – este informator (procesul intentat de familia acestuia este pe rol)!
In fine, voi reveni, dupa cum am promis, cu detalii despre acoperitii si descoperitii de CNSAS si cu informatii noi despre Cazul Catrinel Plesu, inclusiv de la CNSAS, intr-o analiza comparativa intre executatii public cu mana spalatoresei Mirela Curlatan si prietenii lui Mircea Dinescu din GDS si ICR. Asta daca nu ma impusca el pana atunci, dupa cum se exprima in ziarul Ring cu privire la subsemnatul, autorul dezvaluirii: “iti vine sa iei mitraliera si sa-i mai raresti” sau “sa le tragi un glont in cap” (pai, se se hotarasca, nu?). Sa vedem cine trage mai bine, totusi… 🙂
I-am lasat si eu un comentariu stimabilului Levant, care, cel putin dupa nume, se pare ca se orienteaza tot dupa “lumina de la Rasarit”: “Corect ar fi fost sa mi se ia si mie parerea in acelasi articol in care sunt impuscat. Dupa… nu prea mai am cum sa vorbesc… Dar tigania e mare in presa “romana”… Probabil Dinescu nu stie ca si KGB-istii se impusca, nu-i asa?”
Ring: Dinescu, in apararea sotiei lui Plesu: ”E o marlanie la adresa lui Andrei. Iti vine sa iei mitraliera”
Cine crede că dosarele CNSAS au devenit inofensive şi că fantomele Securităţii nu mai fac victime la peste 22 de ani de la căderea comunismului se înşală. Cazul ”Catrinel Pleşu – recrutată de DIE” – ”extras” de la naftalină zilele acestea, întâmplător sau nu, fix după numirea şefului SIE la conducerea guvernului -, este cât se poate de edificator. Poetul Mircea Dinescu scoate mitraliera, la figurat, evident, împotriva celor care, dintr-o posibilă culpă a CNSAS, ar sta în spatele atacului dur la adresa soţiei lui Andrei Pleşu. O posibilă ”reglare de conturi” cu ţintă (indirectă), chiar fostul ministru de externe al României!?…
De câteva zile, în media, mai ales în zona on-line, se rostogoleşte în fel şi chip povestea despre aşa-zisa ”RECRUTARE de către DIE” a DOAMNEI PLEŞU, director într-un departament important al ICR, dar şi soţia fostului ministru de externe (şi fost consilier prezidenţial în prima administraţie Băsescu). Este vorba despre o adeverinţă a CNSAS veche de un an care, după ce spune, negru pe alb, că ”doamna Catrinel Pleşu a fost recrutată de DIE”, adevereşte, tot ”negru pe alb” că aceleiaşi doamne Pleşu ”nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securităţii”. Stilul, pe alocuri eliptic din „Adeverinţa CNSAS” (pe care ”ring”, deocamdată, o prezintă în facsimil fără să o comenteze), a dat loc la tot felul de interpretări, unele mai tendenţioase decât altele. Şi la bârfe de tot felul. Cel puţin într-o anumită parte, foarte inflamată, a elitelor româneşti. Una peste alta, cazul ”CATRINEL PLEȘU – DIE” poate fi considerat un precedent periculos din multe puncte de vedere: fie că vorbim de dosarele dispărute sau încă neapărute ale unor intelectuali ori politicieni mai mici sau mai mari, fie că vorbim de suspiciuni în legătură cu modul în care apar în față unele ”cazuri” chiar la ”momentul potrivit” (vezi cazurile Mona Muscă, Petru Romoșan, Dan Amedeo Lăzărescu, Ștefan Augustin Doinaș, Cezar Ivănescu – ultimele trei, care n-au apucat să mai ajungă în instanță, sfârșind tragic)! Și ”opisul” posibilelor ”precedente” la ”BANALITATEA RĂULUI” poate continua (și cu siguranță îl vom continua în curând). Cu toate acestea, la câteva zile bune de la scoaterea în față a documentului cu pricina, nici CNSAS nu a ieşit cu un comunicat de presă lămuritor (comunicat pe care, se pare, îl va da publicității în zilele următoare, nu în ultimul rând pentru că ”ring” a insistat să se întâmple acest lucru) şi nici familia Pleşu nu a reacţionat. Despre marii intelectuali prieteni ai familiei Catrinel și Andrei Pleșu, nu mai vorbim: toţi, aproape toţi, tac mâlc sau amână o discuţie cu jurnalişti de bună credinţă care vor să lămurească această problemă controversată de maxim interes public. Singurul care a avut curajul să explice cum stau lucrurile şi să sară în apărarea familiei Pleşu a fost Mircea Dinescu, poetul şi fostul disident care, în exclusivitate pentru „ring”, a dezvăluit unele lucruri de-a dreptul şocante din trecutul recent al intelectualităţii de la noi. Din România.
”Un viespar de tot felul de securişti, nişte tipi monstruoşi! Îţi vine…”
”Ştiu despre documentul de care vorbiţi (n.r. – «Adeverinţa CNSAS»). Ştiu şi ce a apărut (n.r. – în presa on-line, mai ales). Este o mârlănie la adresa lui Andrei Pleşu. În afară de faptul că amestecă viaţa privată cu această problemă de la CNSAS, e o porcărie fără margini. Mi-a dat şi mie telefon cineva să-mi spună că «soţia lui Pleşu…». Şi că «amantlâcurile lui…». Ceva sinistru. Şi asta despre cine, despre Pleşu care, înainte de ’89, a avut domiciliul forţat la Tescani. Despre Pleşu care, după ’90, a fost de două ori ministru. (…) În ce ţară din lume se mai poate întâmpla aşa ceva?! Dacă eşti ministru, în Germania primeşti leafă de ministru până la sfârşitul vieţii. Iar Pleşu, la noi a fost ministru al culturii, a fost ministru de externe. El ne-a băgat în NATO, el, nu popândăii ăştia, că eu ştiu ce relaţii are Andrei. Şi acum, să-ţi verşi oalele cu lături în capul lui, că e cu amanta, că nevasta e turnătoare… E o porcărie, e o chestie de… crimă!… Un viespar de tot felul de securişti pensionari care trăiesc din chestia asta. Nişte tipi monstruoşi, după părerea mea. Îţi vine să iei mitraliera şi să-i răreşti, chiar dacă intri la puşcărie. E o ordinărie fără margini plină de insinuări. Orice om normal, ca să scape de această lume, îşi trage un glonţ în cap. Sau le trage lor un glonţ în cap”, spune, în exclusivitate pentru ”ring”, Mircea Dinescu, extrem de indignat.
”Sigur, noi nu avem Siberia…”
Dinescu rememorează cum a fost săltat Pleşu de Securitate înainte de ’89. ”Vă spuneam că Pleşu a avut domiciliul forţat la Tescani (nr-localitate în județul Bacău). El a fost luat de Securitate de pe stradă când venea la mine. A fost ultima mea întâlnire în libertate cu Pleşu înainte de ’89. I s-a spus: «De azi înainte, domnule Pleşu, nu mai aveţi voie să vă întâlniţi cu domnul Dinescu. După o săptămână l-a mutat la Tescani. Şi până la revoluţie a stat acolo. Sigur, noi nu avem Siberia, dar şi să fii rupt de lume când eşti om liber şi doctor în filosofie, să te mute la Tescani…”
”Domnule DR Popescu, va suna foarte urât în biografia mea: Dinescu a fost exilat la Tecuci!”
Chiar şi lui Dinescu i s-a propus domiciliu forţat. Iată cum descrie poetul, ”în metru antic”, acest episod demn de Orwell şi Kafka: ”Şi pe mine au vrut să mă mute când venea Gorbaciov în România însoțit de mulți ziariști străini. Şi m-a chemat la Uniunea Scriitorilor DR Popescu să-mi spună că ne-a găsit serviciu, și mie și soției: ca bibliotecari la… Tecuci! Şi i-am spus: «Domnule DR Popescu, după ce Ovidiu a fost exilat la Tomis, va suna foarte urât în biografia mea: DINESCU A FOST EXILAT LA TECUCI! Îmi pare rău, numai cu jandarmii, cu miliţia mă mutaţi!». Şi n-am vrut să merg. Ştiam că peste două zile veneau jurnaliştii străini care-l însoţeau pe Gorbaciov pe Bitolia (nr-pe strada Bitolia) şi, chiar dacă nu puteau să intre, vedeau că sunt păzit la poartă. Pleşu n-a avut ce face şi a acceptat exilul. Şi s-a dus la Tescani”.
”Doamna Pleşu nu a făcut poliţie politică”
În ce priveşte aşa-zisa implicare a doamnei Pleşu în ”poliţia politică” a regimului trecut, Dinescu este categoric: ”Ştiu despre poveste, a fost o încercare de racolare (n.r. – a doamnei Pleşu, fostă Petrulian). Dar, din câte îmi amintesc eu din dosar, nu era vorba de poliţie politică. Eu am lipsit când s-a discutat dosarul Pleşu, dar doamna Catrinel Pleşu nu a făcut poliţie politică. Poliţie politică înseamnă când ai scris cu mâna ta, când ai dat ceva (nr- note sau rapoarte scrise către cel care te-a racolat în rețea). Încercările de racolare, mai ales dacă nu ai dat nimic, nu înseamnă poliţie politică în sensul legii. (…) Pe de altă parte, nu ştiu dacă ştiţi, Catrinel Pleșu a avut parte de nişte chestii sinistre la viaţa ei: a fost dată afară de la institutul unde lucra şi a fost mutată în câmpul muncii, la fabrica de geamuri…”.
”Când eram tânăr poet, băieţii încercau să discute cu mine”
Au încercat să-l racoleze şi pe Dinescu cei din DIE/CIE? Iată ce spune poetul, fost disident: ”Iar chestia asta cu racolarea: băieţii (n.r. – securiştii) dădeau la peşte, încercau. Şi eu, când eram tânăr poet… Băieţii încercau să discute cu mine când plecam în străinătate: «Ştiţi, aveţi nevoie de viză!» Securistul de la Uniunea Scriitorilor sau de la întreprindere, de unde plecai în străinătate, venea şi-ţi spunea: «Ştiţi că vă veţi întâlni cu nişte tipi, cu X, cu Y, cu ăla, cu ăla, şi trebuie să faceţi un raport la întoarcere!…» În fine, dădeau la peşte băieții. Ei încercau. Ţinea – bine, nu ţinea – nu ţinea!”.
De ce tace familia Pleşu, de ce tac intelectualii?
Nimeni din presă nu a vorbit până în prezent cu doamna Catrinel Pleşu sau cu domnul Andrei Pleşu. Noi am încercat să luăm legătura cu doamna Pleşu la ICR (instituţie care nu are, se pare, nimic de spus). La ICR ni s-a comunicat că ”doamna Pleşu este… în concediu”. Am încercat, tot fără succes, atât telefonic, cât şi prin SMS, să-i comunicăm domnului Andrei Pleşu (și, prin domnia sa, doamnei Pleșu) intenţia noastră de a prezenta, cu bună credinţă, acest caz de interes public, caz care, fără explicaţiile necesare, ar putea stârni mari confuzii. Și ar crea un precedent periculos. Consecvent cu politica editorială a unui ”ziar de bun-simţ”, ”ring” rămâne în continuare deschis atât familiei Pleşu, cât şi tuturor celor care (intelectuali sau nu, prieteni sau nu cu familia Pleşu) doresc să comenteze acest caz emblematic şi, totodată, foarte controversat. Un caz care, dacă nu va fi suficient de bine explicat (și înțeles) va deveni un precedent periculos. Și, poate, ca și în alte cazuri, știute sau mai puțin știute, va NAȘTE…DRAME.
“Sursa”: Christian Levant/Ring
“Ştiu despre poveste, a fost o încercare de racolare (n.r. – a doamnei Pleşu, fostă Petrulian). Dar, din câte îmi amintesc eu din dosar, nu era vorba de poliţie politică. Eu am lipsit când s-a discutat dosarul Pleşu, dar doamna Catrinel Pleşu nu a făcut poliţie politică. Poliţie politică înseamnă când ai scris cu mâna ta, când ai dat ceva (nr- note sau rapoarte scrise către cel care te-a racolat în rețea). Încercările de racolare, mai ales dacă nu ai dat nimic, nu înseamnă poliție politică”, MIRCEA DINESCU
”Nu ştiu dacă ştiţi, Catrinel Pleșu a avut parte de nişte chestii sinistre la viaţa ei: a fost dată afară de la institutul unde lucra şi a fost mutată în câmpul muncii, la fabrica de geamuri…”, MIRCEA DINESCU
”Este o mârlănie la adresa lui Pleşu. (…) El a fost ministru al culturii, a fost ministru de externe. El ne-a băgat în NATO, el, nu popândăii ăştia, că eu ştiu ce relaţii are Andrei. Şi acum, să-ţi verşi oalele cu lături în capul lui că e cu amanta, că nevasta e turnătoare… E o porcărie, e o chestie de… crimă!… Un viespar de tot felul de securişti pensionari care trăiesc din chestia asta. Nişte tipi monstruoşi, după părerea mea. Îţi vine să iei mitraliera şi să-i răreşti, chiar dacă intri la puşcărie.”, MIRCEA DINESCU
38 de ani au trecut până să se afle că doamna Catrinel Pleşu (fostă Petrulian) ”a fost abandonată din reţeaua DIE în 16.03.1974”, după ce ”a fost recrutată de DIE” cu ”numele conspirativ Maria”.
Posted in 
Tags: 
Mihai Razvan Ungureanu: Intotdeauna loial. Bine, bine: loial. Dar cui?
Ca Plesu, piticul de gradina al lui Patriciu, vrea sa-l faca pe Mihaita presedintele universului, daca ar putea intra in contact cu omologii sai, omuletzii verzi, e stiut. Zice inainte-cuvantatorul de serviciu din el, despre Razvanel: “diplomaţia şi politica în genere erau, pentru el, nu simple dexterităţi anexe, conjuncturale, ci ingredientele unei vocaţii. (..) Restul e destin. Şi va fi, deopotrivă, istorie, căci îi prevăd autorului o traiectorie publică de ordinul excepţiei”. Mai-mai!
Nu stiu de ce si cum dar, fara sa-mi doresc sa fiu rautacios – chiar dimpotriva as putea spune, am fost extrem de ponderat, pana acum, de dragul cuiva dar nu spui cine, persoana insemnata – prefatatorii dau pe-afara de o atentie homo-intelectuala nu prea cusher, ca sa zic asa. Tz tz tz…
Iata ce zice si distinsul comentator de politica externa Emil Hurezeanu – care zilele trecute uitase ca avem ambasadori in SUA si UK inca de la inceputul anului – ca a gasit intre copertile “nenarcisiste” ale “memoriilor” reputatului ministru de Externe care a brevetat diplomatia in genunchi sau/si vier-pfoten: “fărîme din eforturile unui înalt demnitar dedicat, instruit şi briliant şi chiar imaginea în epură, ce-şi aşteaptă dezvoltările, a unui om de stat luminos şi responsabil“.
Noroc ca nu mai traieste Ceausescu saracul, ca ar fi plesnit acum, pe loc, de invidie! Dar, poate, ar fi fost si putin mandru: nu spunea tanarul membru al CC al UTC dupa intalnirea sa cu secretarul general al PCR, agitandu-si mana dreapta deasupra clasei, ca “de-acum incolo nu ma voi mai spala – l-am atins pe tovarasul Nicolae Ceausescu!”?
Se pare ca de-atunci a ramas… de dreapta…
Roncea Ro – 7 Iunie 2008
Vezi si Andrei Plesu despre Traian Basescu:
“Experienţa mea personală cu el este că el nu are niciun fel de respect şi de simpatie umană pentru oamenii de carte. El, în sinea lui, are un hohot de râs când se gândeşte la oamenii ăştia”.
Integral la Andrei Plesu are “darul limbilor”. Marturisiri despre “Frontul” lui Plesu: Teodor Baconscky, Mihai Razvan Ungureanu, Toader Paleologu, Sever Voinescu, Cristian Preda