Tabara de marxism-ecologism FasFest 2011 s-a incheiat lasand si anul acesta in urma o dara de mizerii si alte gunoaie ideologice specifice brigazilor rosii anti-Romania. Sub faldurile luptei pentru “salvarea” Rosiei Montane, zombii lui Soros din “societatea civila” au reusit sa mai puna in raftul cu spalati la creier inca un rand de tineri nevinovati.
Adusi la stadiul de dezumanizare pe ritmuri sataniste (vezi video mai sus) selectate de activ-uatc-ista Teo Zabavica, sotioara lui Mircea Toma, ayatollahul marxism-ecologismului, tinerii deveniti masa de manevra a Fundatiei Soros (in limbaj leninist “idioti folositori”) au fost siliti sa inghita, pe langa iarba, si cateva sedinte de manipulare fortata pe teme “educativ-tiganesti”. Dar, inainte de asta, au primit (unii cu placere) o doza de “arta dramatica”-porno, un fel de sex in plex chiar in Biserica Unitariana maghiara, unde se tin “prelegerile” “salvatorilor” an de an si unde-i place cel mai mult lui Eugen David de la “Alburnus Maior” sa stea cu palaria pe cap. Ca doar e “salvator-sef”, ce aia a ma-sii! Ora de sex “dramatic” a avut loc sub acoperirea denumirii pompoase ”Roșia Montană, pe linie fizică și pe linie politică” – povestea unui spectacol/ Dramacum & Bobo (”Fără Zahăr”).
In grupul Drama-cum (de la englezescul “cum“, desigur) se evidentiaza “celebra” revolutionara a sexului dramatic Gianina Carbunariu, o micuta posedata cu aere de artista “multilateral dezvoltata”. De altfel chiar si afisul FanFest-ului se revendica de la aceeasi revolutie a inversionistilor de toate genurile ce-l au ca tartor chiar pe “salvatorul” cu copite.
UPDATE: Este interesant de observat in acest context ca, in timp ce se folosesc de altii pana la epuizare, gherilistii lui Soros stiu sa-si protejeze foarte bine propria imagine. Dupa cum vedeti in aceasta postare, au reusit sa elimine de pe YouTube dovezile porcariilor lor de la Rosia Montana…
“Pe linie fizica”, “arta” porno-dramatico-ros-revolutionaro-montana de sub acoperisul lacasului de cult al maghiarilor l-a revoltat insa – pana la urma – chiar si pe pastorul ungur, dupa cum se vede in imaginile surprinse mai jos:
Mai departe (caci “lupta continua!”), dupa satanism si pornografie urmeaza, fireste, si putina tiganie… Toate in numele “salvarii” Rosiei Montane (in contextul in care “salvatorii” au feblete mai ales pentru culoarea din numele mult-incercatei localitati)! Astfel, dupa putin porno “artistic”, a urmat si unul mai “educativ”. Si anume “Proiecție specială cu documentarul ‘Școala noastră’, regia Mona Nicoară & Miruna Coca Cozma”. Din programul FasFest aflam ca ”’Școala noastră’ e o poveste despre țigani. Dar și despre ipocrizie. Ipocrizie inconștientă, desprinsă din gesturi mici, din cuvinte și ridicări de voce, care trădează incapacitatea de a-i privi, de a-i trata și de a le oferi șanse egale reale copiilor romi pe care pretindem că vrem să-i ajutăm”. Ati inteles, nu? “Salvatoria” merge mana-n mana cu tigania!
Conform aceluiasi program, unul dintre “cadrele” de propaganda si “educatie social-politica”, un “GAS”-ist tacanit gadilat si de bolsevicii de la “CriticAtac”, pe numele lui “Adi” Dohotaru, a tinut (tot) la Biserica Unitariana un “atelier de lucru”. Ce spune “cadrul deliberativ alternativ” (?!): “La Roșia Montană, propun din partea GAS două ateliere activiste, unul legat de rasismul ecologic, iar celălalt despre un viitor forum social, pe care îl voi prezenta zilele viitoare: ‘Rasism ecologic’ – De ce sanitarii societăților industriale în care viețuim, romii, au devenit în imaginarul colectiv cea mai ‘împuțită’ categorie socială? Cum se poate modifica percepția majoritarilor?”
Interesant deziderat, nimic de zis: “Cum se poate modifica perceptia majoritarilor”. Adica majoritarii “e” boi si noi, minoritarii, le deschidem creierul si, cu un bisturiu micut, le “modificam perceptia” intr-o operatie care mai poarta si numele de lobotomie. Scopul final al asaltului minoritatilor asupra majoritatii: lobotomizarea romanilor.
Aici o sa fac o paranteza si apoi inchei. Sa nu uitati, romani, niciodata: termentul de “rom” atribuit tiganilor a fost introdus la nivel national de Andrei Plesu (minoritar – la acea vreme ministru de Externe) si Petre Roman (minoritar – cel caruia i-a cedat Plesu scaunul destul de moale de la Externe) si implementat regional, european si international de auto-intitulata Retea Deschisa Soros (Soros Open Network) prin agentii ei din presa, politica si “societatea civila” (cautati singuri pe Google – “cum au devenit romanii romi – petre roman – andrei plesu – soros”).
Sefa “Retelei Soros” din Romania este, in prezent, Ilona Mihaies (minoritara – sotia lui Mircea Mihaies, adjunctul lui Horia Roman Patapiveici de la ICR). Capul acesteia din Romania a fost, pentru multa vreme, Renate Weber (minoritara), in prezent europarlamentar PNL de Dorohoi si “salvator” Rosia Montana. Temele principale ale Fundatiei si “cadrelor” ei sunt: pro-homosexuali (“minoritati sexuale”), pro-tiganism, pro-maghiarism, pro-autonomie teritoriala dupa “modelul Kosovo”, anti-statalitatea Romaniei, anti-romanism.
Acum, spuneti sincer: credeti ca Renate Weber (persoana cu sex incert de mai jos si fata de gardiana de lagar sovietic) vrea sa “salveze” Rosia Montana si patrimoniul Romaniei? Si, mai mult decat atat: ca roman, v-ati lasa “salvat” de sefa Grupului Demoniacilor lui Soros (GDS)?
Articol publicat din solidaritate cu jurnalistul basarabean Sergiu Praporscic (foto dreapta) , urmarit in Justitie de magnatul ASCOM Group, multimiliardarul Anatol Stati (foto sus – doar un alt Dinu Patriciu)
Politică, business, mafie şi canalia liberală
Cine este Anatol Şalaru?
Liberalii lui Ghimpu nu scapă nicio ocazie în acest scrutin ca să-l prezinte pe Anatol Şalaru, locul trei în lista electorală a PL – in prezent, ministrul Transporturilor si Infrastructurii Drumurilor din Republica Moldova – drept „fondatorul mişcării de renaştere naţională”. Chiar însuşi Şalaru nu se sinchiseşte să se recomande astfel, crezând că merită pe deplin această titulatură pentru simplul fapt că, în anii în care a luat avânt mişcarea de renaştere naţională, acesta s-a implicat în anumite activităţi culturale, dar nu şi politice, punându-se la adăpost, în felul acesta, de eventualele represiuni din partea autorităţilor sovietice de atunci.
Cei mai în vârstă ştiu foarte bine că Şalaru se ferea ca dracul de tămâie să participe la vreo acţiune de protest neautorizată, lupta lui cu regimul nu a mers mai departe de organizarea şedinţelor Cenaclului „Alexei Mateevici” la care participanţii recitau cuminţi poezii şi cântau cântece.
Opinia publică cunoaşte însă foarte puţin, dacă nu chiar aproape nimic, care au fost de fapt „îndeletnicirile” lui Şalaru, despre relaţiile lui cu clanul oligarhic al multimilionarului Anatol Stati, cu puternice relaţii în lumea interlopă, securitatea ceauşistă şi KGB. Anume acest aspect vom încerca să-l clarificăm în această investigaţie jurnalistică, pornind de la un caz concret care a fost elucidat pe larg în presa timpului de la Bucureşti. Vă asigurăm că această filă din biografia obscură a lui Şalaru este mult mai captivantă decât cântatul la drâmbă în cadrul şedinţelor Cenaclului „Mateevici”.
Prietenia de nezdruncinat dintre multimiliardarul Stati şi „fondatorul” mişcării de “renaştere naţională”, Şalaru
„Ardealul nu este un pământ. Ardealul suntem noi toţi.
Ardealul este sufletul nostru”
(Mihai Antonescu, 10.X.1941).
ROMÂNIA –
STAT DE NECESITATE EUROPEANĂ
de GH. BUZATU
Realitatea desprinsă din titlu a fost formulată tranşant de însuşi inegalabilul nostru istoric – unul dintre cei mai mari ai lumii – Nicolae Iorga. Iar aceasta în repetate rânduri şi întărită, în formule diverse dar exprimând aceiaşi esenţă, de către cei mai mari dintre CEI MARI ai spiritului şi ştiinţelor româneşti: M. Eminescu, M. Kogălniceanu, Brătienii, A. D. Xenopol, Spiru Haret, Take Ionescu, N. Titulescu, S. Mehedinţi, Grigore Antipa, Vasile Pârvan, Octavian Goga, I. Petrovici, I. Simionescu, C. Rădulescu-Motru, Radu R. Rosetti, D. Gusti, Grigore Gafencu, Mircea Eliade, Sabin Manuilă, Mircea Vulcănescu, C. C. Giurescu, Emil Cioran, Petre Ţuţea, Pamfil Şeicaru sau G. Vâlsan[1]. Unul dintre ei – l-am numit pe Gh. I. Brătianu – a desluşit cu nedezminţitu-i talent şi exemplară concizie, în Cuvântul înainte al celei dintâi reviste române de „Geopolitică şi Geoistorie” (1941), coordonatele poziţiei României în contextual general continental şi, mai limitat, sud-est european, deşi nu doar atât: „Suntem ceea ce Nicolae Iorga numea: un Stat de necesitate europeană. Răzimată pe cetatea carpatică şi veghind asupra Gurilor Dunării, străjuind aici în numele şi interesul întregii Europe din spatele ei – ba, încă şi mai departe -, se cheamă că România noastră trăieşte şi vorbeşte aicea nu numai pentru dânsa singură. Statul nostru este, deci, – continua Gh. I. Brătianu – în atenţia Estului şi Vestului, Nordului şi Sudului deopotrivă – şi în tot timpul. Ea deţine, cum s-a spus, cu adevărat o poziţiune-cheie. Iar atenţia aceasta a altuia pentru tine poate fi grijă şi simpatie, poate fi ocrotire, dar poate fi şi apetit sau primejdie. Înseamnă, deci, că, mai mult decât oriunde aiurea, veghea în astfel de puncte trebuie să fie mereu trează (veghea ta, a celui acolo aşezat). Ideea de hotar, de putere şi de apetit economic, internaţional, de autarhie şi independenţă, trebuie purtată acolo mereu în conştiinţe, ca o obsesie. Suntem, prin poziţia noastră pe glob, dar şi prin cele ce poartă faţa şi ascund măruntaiele pământului nostru, ca o stână carpatică la un vad de lupi. Ciobanii, drept aceea, trebuie să aibă ghioagă bună şi toţi şi … să doarmă cât mai puţin. Se înţelege, deci: un Stat cu o astfel de situaţie, în care te urmează în tot locul vânturile, valurile, dator este, el cel dintâi, să cunoască această situaţie, să-şi dea permanent seama de toate, bune şi rele, câte se ascund într-însa. Toţi membrii acestui Stat, şi în primul rând pătura lui conducătoare, trebuie să-şi aibă gândul mereu aţintit la ele”[2].
În momentul în care monumentala enciclopedie Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramureşul. 1918-1928, apărută integral în 1929 (3 volume, Bucureşti, Cultura Naţională, 1929, în total 1583 p., inclusiv indici de persoane şi de locuri), deci în timpul celei dintâi guvernări naţional-ţărăniste (Preşedinte al Consiliului de Miniştri, Iuliu Maniu), tocmai a apărut unele consideraţii se impun.
În primul rând, ediţia originală în trei volume masive a ambiţionat să reprezinte – ceea ce a reuşit cu maximă strălucire şi pentru un timp îndelungat – un tablou şi un bilanţ al evoluţiei şi stării provinciilor după cel dintâi deceniu al apartenenţei lor la România Mare. Opera, evident marcată de un spirit enciclopedist, fusese pregătită de un comitet de redacţie prezidat de D. Gusti, viitorul coordonator al celebrei Enciclopedii a României (4 volume, 1938-1943), asistat fiind de Emanoil Bucuţa. Ea beneficia de solide contribuţii şi intervenţii, purtând semnătura unor personalităţi ştiinţifice de imens prestigiu naţional şi european – N. Iorga, R. W. Seton-Watson, Emanuel de Martonne, Wickham Steed, Liviu Rebreanu, Onisifor Ghibu, Nicolae Colan, Sextil Puşcariu, S. Mehedinţi, G. Vâlsan, Ştefan Meteş, Zaharia Bârsan, Constantin Moisil, George Moroianu, Sabin Manuilă, Al. Borza, R. Vuia, I. I. Lapedatu, V. L. Bologa ş.a.
În 1929 ori în prezent, când discuţiile despre Transilvania revin în atenţie. Aceasta în contextul unor pretenţii revizioniste implicând anularea Sistemului Tratatelor de Pace de la Paris – Versailles din 1919-1920 (mai ales, în cazul în speţă, a Tratatului de la Trianon), pe motive ilogice şi raţiuni deşarte. În atare situaţie, se înţelege, trilogia destinată tiparului recâştigă în semnificaţie. Acum, ca şi în 1929, trilogia Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramureşul. 1918-1928, constituie, mai mult decât un argument, proba verităţii. Iar, în context, putem să neglijăm demonstraţiile lui N. Titulescu, ilustrul nostru diplomat, care anterior făuririi României Mari la 2 Decembrie 1918, s-a remarcat în lupta pentru Unirea Transilvaniei cu Ţara-Mamă? Pe atunci, mai precis la 3 mai 1915, într-un discurs susţinut la Ploieşti pentru cauza intrării României în război împotriva Austru-Ungariei, a opinat:
“…România nu poate fi întreagă fără Ardeal … Ardealul e leagănul care i-a ocrotit copilăria, e şcoala care i-a făurit neamul, e farmecul care i-a susţinut viaţa … Ardealul nu e numai inima României politice; priviţi harta: Ardealul e inima României geografice!…”[3]
După un sfert de veac, la 10 octombrie 1941, trimiţându-i un mesaj lui Manfred von Killinger, ministrul german la Bucureşti din 1941-1944, Mihai Antonescu, titularul Externelor României şi Prim-vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, în condiţiile în care tocmai prepara fondarea Biroului Păcii destinat să coordoneze campania pentru participarea ţării la Conferinţa Păcii de după al Doilea Război Mondial, pe urmele şi în tonul discursului celebru al înaintaşului din mai 1915, îl atenţiona pe trimisul Berlinului că:
Serialul Cine sunt “salvatorii” Rosiei Montane continua. Momentan, cateva cadre existentiale din viata “salvatorilor”:
Renate Weber, fosta coordonatoare a Retelei Soros Romania, in prezent europarlamentar PNL si “salvator” Rosia Montana, militand alaturi de seful ei pentru independenta provinciei Kosovo
Mircea Toma, pensionarul U.M. 02482, Catavencu-KGB si Kamikaze-KKT, “salvator” Vama Veche si Rosia Montana, si sotia lui, activista Fan Fest Teo Zabava (cu capul legat), la Marsul Homosexualilor si Lesbienelor – In ultimul plan, “salvatorul” Remus Cernea
A inceput FÂSFEST-ul! Ce bucurie pentru cei aflati inca in sevraj, de anul trecut, cand s-au dedulcit cu clipe de “white sensation” asezonate cu sataneli puse in scena de DJ-ita Teo Zabavica, zglobia sotioara a lui Mircea Toma, cu doar vreo 40 de ani mai tanara decat pensionarul de la Vama Veche, o alta “locatie” aflata in curs de “salvare” de catre Coalitia pentru o Romanie Murdara. Reteta e simpla: chemi Asociatia Familiala Teo & Mircea Show alias “Active-Pasive Watch” si “salvarea” e gata: de la tigani la pelicani, nimic nu le scapa!
La editia de distrugeri a mediului rosian de anul trecut nu a lipsit animatorul de baza al marxism-ecologismului din Romania: Cernea, Remus Cernea. In fotografia de alaturi il vedeti gesticuland cu sapca-n cap in biserica maghiara unitariana, unde se tin toate “prelegerile” noilor “salvatori” ai neamului de dupa FSN (Frontul Salvarii Nationale al lui Ion Ilici Iliescu – pentru cei mai tineri).
Despre Remus Cernea, una dintre vedetele “miscarii de rezistenta” si ale “luptei continue” contra-pro Rosia Montana s-ar putea spune multe. Sau nimic. E suficient sa te uiti la el. Pentru cei care nu au avut insa ocazia aceasta, pana acum, ii vom prezenta, pe scurt, “scara valorilor” si lupta pe care o duce pentru a cobori incontinuu pe ea.
Remus Cernea este un ateu declarat – in fond un extremist anticrestin, care daca ar mai avea si-un sortulet si-o mitraliera la indemana s-ar putea sa-l vedem intr-o zi prin Rosia Montana “salvand-o” de locuitorii ei, definitiv, precum masonul dement din Norvegia. Cernea s-a remarcat in viata publica dupa ce, impins de la spate de Gabriel Andreescu – un militant pro-homosexuali al Grupului pentru Dialog Social, el insusi un homosexual anticrestin (a depus o plangere la CNCD ca se simte discriminat de… dangatul clopotelor) -, a reusit sa darame o cruce pusa spre ctitoria unei bisericute de lemn maramuresene. Bine sustinut mediatic, Cernea s-a impotrivit, ca port-drapel (gaurit bine de tot) al “societatii civile”, ridicarii de catre studenti a unei biserici in curtea Facultatii de Drept din Bucuresti. Locul a ramas pustiit pana azi: un spatiu viran in care vantul rascoleste gunoaiele si de care se bucura, fara indoiala, necuratul, la brat cu cei doi tovarasi de drum.
Ulterior, Cernea (probabil nici numele ce-l poarta nu este o intamplare) a recidivat: cu Gabriel Andreescu tot in spate – tot in spate, a infiintat asociatia “Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă“. Conform enuntului propriu – si fara de libertate si fara de constiinta – organizatia a aparut “pentru a atrage atenţia asupra discriminărilor pe bază de credinţă şi religie, şi a combate astfel una dintre cele mai rezistente forme de discriminare prezente astăzi în România”.
Incurajati de succesul de la Drept al demolarii unei bisericii inainte chiar de a fi ridicata, neo-bolsevicii si-au mutat cortul in Parcul Carol unde, in numele “ecologismului”, s-au opus cu tam-tam inaltarii Catedralei Mantuirii Neamului in locul Mausoleului Comunistilor din varful dealului. Apoi a urmat campania pentru eliminarea Religiei si a Icoanelor din scoli, pierduta cu brio in ciuda sprijinului acordat de Csaba Astzalos, presedintele “Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii” (CNCD), si unde printre membrii Colegiului Director – cu rang de secretar de stat! – se regaseste un Istvan Haller, totodata “co-presedinte” – alaturi de membra “libertatii de constiinta” Smaranda Enache-Szobotka – al “Ligii Pro-Europa” sau un Dezideriu Gergely, fost director executiv al Fundatiei SOROS. Si – vorba gherilelor “ecologiste” desfasurate zilele acestea pe dealurile de la Rosia Montana si ale brigazilor de “neo-golani” ale impostorilor anticomunismului Tismaneanu si Maries – “Lupta continua!”. Sub faldurile “umanismului” si ale “secularismului” planetar sau, mai nou, ale “ecologismului”, se ascunde de fapt o intreaga retea internationalist-comunist-ateista, la care, iata, asociatia lui Cernea nu se sfieste sa-si etaleze afilierea ideologica (si nu numai). Pentru meritele sale este promovat ca presedinte al Asociaţiei Umaniste Române.
Ce trebuie sa retina pana acum cei care intradevar vor sa salveze Rosia Montana dar de “salvatorii” ei? Ca, dupa cum se dovedeste din activitatea lui Remus Cernea de mai sus, si in cazul campaniei “Salvati Parcul Carol“, “ecologismul” sau si al tovarasilor sai, recte Toma, Andreescu & Co, a fost doar un pretext pentru a-si implini scopul de natura anticrestina, respectiv blocarea ridicarii Catedralei si pastrarea “Monumentului eroilor luptei pentru libertatea poporului şi a patriei, pentru socialism”. Ca si acum, si atunci s-a gasit o mana de “idioti folositori” care sa creada ca lupta pentru salvarea copaceilor, desi constructia s-ar fi inaltat chiar pe locul monumentului, care urma sa fie mutat nicidecum distrus. Dar cand au fost rase toate livezile experimentale si o bucata buna din padurea seculara de la Baneasa pentru a se construi mega-mall-uri si “centre de afaceri”, Remus Cernea si ai lui – cascadorii rasu-plansului – ia-i de unde nu-s…
Mai departe: involutia lui Remus Cernea, dupa cum si-o prezinta singur in “reperele biografice” de pe site-ul sau marxist-ecologist, se bucura si de rasplata. Si nu orice fel de rasplata. Ei bine, The Nordic Rainbow Humanists a acordat premiul „Rainbow Humanist Award 2009” pentru Remus Cernea şi colegii săi din Asociaţia Umanistă Română„…pentru că vorbesc şi scriu despre situaţia lesbienelor, gay-lor, bi-sexualilor şi transsexualilor ca o temă ce priveşte un drept al omului şi ca un drept de a lua decizii în viaţa personală – ceea ce reprezintă o valoare esenţială umanistă a autonomiei personale – în ciuda unei opoziţii puternice din partea opoziţiei intoleranţei religioase sau oponenţilor politici şi a unei prese ostile. (…)”
Altfel, dupa cum poate va amintiti, Remus Cernea a participat la alegeri ca candidat prezidential din partea Partidului Verzilor. A obtinut fascinantul scor de 0,5 % din electoratul prezent la vot si ulterior a fost exclus dupa alegeri din partid pentru “grave abateri disciplinare”. Dupa cum a declarat chiar el atunci cand si-a mimat public demisia, “verzii” se suparasera pe el pentru ca ar fi “transformat formatiunea intr-un partid de homosexuali”. Președintele filialei București a Partidului Verzilor, Constantin Dumitrescu, a sustinut la excluderea lui Remus Cernea că una dintre acțiunile care au fost cel mai prost receptate de conducerea “verzilor” a fost sprijinul public acordat de acesta lui Laszlo Tokes pentru obținerea funcției de vicepreședinte al PE. Interesant de menționat, afirma jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob intr-un articol, acum cațiva ani Cernea s-a înscris în UDMR, ceea ce ar putea avea oarece relevanță în ce privește susținerea acordată lui Laszlo Tokes (pe langa faptul ca oricum e dus cu pluta).
Asa dus cu pluta cum e si pentru ca tot cam asa a ajuns si presa “romana”, tovaraselul Remus Cernea este publicat constant de “platforma” “onorabilului” puscarias Sorin Ovidiu Vintu, “Vax Publica”, unde isi raspandeste tampeniile anticrestine in masa de cititori spalati la creier. Pentru ca nu era de ajuns, cu sprijinul unor unguri din Targu Mures, prezentati pe toate canalele de intoxicare ale lui Soros drept “ziaristi germani”, a reusit sa declanseze ultimul scandal “international” impotriva Catedralei Mantuirii Neamului, bazat pe minciuni flagrante, la care Deutsche Welle a marsat, cu o jenanta lejeritate, fara a-si fi cerut scuze nici pana acum romanilor pentru crasa dezinformare la care s-a pretat.
Nu cred ca trebuie sa mai scot eu in evidenta firul ros-alb-verde care ii strabate intreaga “cariera” de activist antiroman, de la origini si pana in prezent, de la postura de sicofant al Bisericii Ortodoxe Romane la cea de “salvator” al Rosiei Montane: filiera maghiara. Aceeasi filiera care, ca la un ordin, face ca nici mai mult nici mai putin de 77 de organizatii maghiare – altfel preocupate cu toatele ori de “Transilvania verde” ori de autonomia “Tinutului Secuiesc” – sa-si arata grija pentru “salvarea” patrimoniului Romaniei de la Rosia Montana (multumim Budapestei pentru prostia insiruirii tuturor contactelor ungurilor, ca ne-a scutit pe noi de un efort suplimentar).
Dar, despre misiunea de “salvare” a Romaniei, tinta Ungariei, cat si despre restul vedetelor “eco” din ograda lui Soros, in episoadele urmatoare ale serialuluiSalvati Rosia Montana de “salvatorii” ei! publicat de portalul independent care a promis ca imi va prelua materialul – Ziaristi Online.
Fan Fest – Droguri, minciuni, ticalosie sau Droguri, ipocrizie, prostie
Regizor: Mircea Toma. Scenariu: Renate Weber, Monica Macovei. In Memoriam: Alina Tatiana Mungiu. Secretara de platou: Teo Zabava. Producator: Casa de Filme a Ungariei Mari. Sponsor: George Soros. In rolul principal: “societatea civila”. In roluri secundare: “salbaticii” din Rosia. Actori si figuranti: “idiotii folositori”. O productie maghiara de propaganda marxist-ecologista pe spatele romanilor si a locuitorilor Rosiei Montane.
Cititi maine la Ziaristi Online o analiza complexa despreCine sunt “salvatorii” Rosiei Montanesi ce vor ei de fapt
Regizor: Mircea Toma. Scenariu: Renate Weber, Monica Macovei. In Memoriam: Alina Tatiana Mungiu. Secretara de platou: Teo Zabava. Producator: Casa de Filme a Ungariei Mari. Sponsor: George Soros. In rolul principal: “societatea civila”. In roluri secundare: “salbaticii” din Rosia. Actori si figuranti: “idiotii folositori”. O productie maghiara de propaganda marxist-ecologista pe spatele romanilor si a locuitorilor Rosiei Montane.
Fragment din epopeea MT Productions intitulat “Salvatorii Pasive Watch la Vama Rosie din Montana Veche”
Dupa cum probabil stiti deja, ministrul afacerilor externe român,(sic) a solicitat în cadrul întrevederii din 18 iulie 2011 cu omologul sau ucrainean, identificarea unor masuri de crestere a încrederii între Bucuresti si Kiev, care sa conduca la evitarea unor situatii precum cele care au avut loc la 16 iulie 2011.
Cu stima,
Consilier de Stat
Gabriel-Cristian Piscociu
Stimate Domnule Gabriel-Cristian Piscociu,
Va multumesc foarte mult pentru raspuns. Chiar ma intrebam daca presedintele Romaniei isi va mai aduce aminte intr-o zi ca inca mai exista in aceasta tara si altfel de ziaristi decat cei cu care s-a obisnuit sa se intretina zilnic, in acesti sapte ani, cu precadere in ultimii trei.
Desigur, am urmarit prestatia ministrului de Externe al Romaniei de la intalnirea cu omologul sau ucrainean, avuta chiar la doua zile dupa incidentul de la Hagi Curda, asa cum a fost prezentata pe site-ul MAE roman: “Participarea României la Grupul de Prieteni ai Ucrainei şi întâlnire între miniştrii T. Baconschi şi K. Grişcenko” (https://mae.ro/node/9804).
Citez: “Ministrul Baconschi a solicitat identificarea unor măsuri de creştere a încrederii între Bucureşti şi Kiev care să conducă la evitarea unor situaţii precum cele care au avut loc sâmbătă, 16 iulie, cu ocazia deplasării unor ziarişti şi reprezentanţi ai ONG-urilor la sfinţirea unei biserici din regiunea Odesa.”
Se pare insa ca “identificarea masurilor de crestere a increderii” a fost eficienta, dar numai intr-un singur sens, de la “Grupul de Prieteni ai Ucrainei” spre Kiev, nu si invers. Din pacate, reactia edulcorata a diplomatiei romane in acest caz a dus la accentuarea agresiunii asupra romanilor din Ucraina, in special in ceea ce priveste situatia Bisericii si comunitatii romanesti de la Hagi Curda.
Dupa cum probabil stiti, poate chiar mai bine decat mine, securitatea ucraineana nu a luat in seama deloc enuntul “pro-pasiv” al ministrului Teodor Anatol Baconschi, contrar preceptelor diplomatiei “pro-active” promovate de inaintasul sau, Mihai Razvan Ungureanu. Iata un articol pe aceasta tema, preluat de Ziaristi Online de la Jurnal de Chisinau: “Epitropul Bisericii de la Hagi Curda terorizat de securitatea ucraineana. MAE roman, ca de obicei, tace” (https://www.ziaristionline.ro/2011/08/07/epitropul-de-la-hagi-curda-terorizat-de-securitatea-ucraineana-mae-roman-ca-de-obicei-tace/).
In opinia Asociatiei Civic Media, autoarea protestului inaintat sefului statul roman, domnul Traian Basescu, atitudinea umila a actualilor reprezentanti ai diplomatiei de la Bucuresti fata de politica agresiva a Kievului la adresa comunitatilor romanesti din Basarabia istorica si nordul Bucovinei nu face decat sa stimuleze autoritatile ucrainene in atitudinea lor sfidatoare fata de valorile europene si drepturile minoritatilor, consfintite de normele Consiliului Europei si ale Natiunilor Unite. Ca este o politica tactica si strategica bine pusa la punct, este treaba lor. Problema noastra este ca nu avem la randul nostru nici un raspuns de ordin tactic si strategic in fata unor asemenea provocari.
La ce foloseste “identificarea masurilor de crestere a increderii” daca drepturile celor doi jurnalisti romani – dupa cum sunt inscrise in Declaratia Universala a Drepturilor Omului si Constitutia Romaniei – raman incalcate iar institutia de stat insarcinata sa ii apere, prin insasi misiunea existentei sale – din banii contribuabililor! -, a tacut, a tacut si iar a tacut?!
Nu in ultimul rand tin sa va amintesc ca, intr-un caz similar, al declararii mele drept “persona non grata” de catre autoritatile de la Kiev, in “era” Kucima, tot ca urmare a unor articole de presa, la fel ca in cazul celor doi ziaristi “pedepsiti” acum in acelasi stil rudimentar – Valentin Tigau de la Radio Romania International (post al statului roman) si Simona Lazar de la Jurnalul National – Ministrul de Externe al Romaniei de la acea vreme, desi PSD-ist, nu a ezitat sa inainteze un protest scris Kievului si sa-l cheme la ordine pe reprezentantul Ucrainei la Bucuresti, exprimand “profunda ingrijorare” a statului roman si solicitand “ridicarea neintarziata a acestei masuri abuzive”. Acte absolut firesti ale unui stat membru NATO si UE fata de tupeul nemarginit al unui stat construit din teritorii straine lui, grupate artificial intr-o republica membra a urmasei URSS, CSI, ea insasi o succesoare de facto si de jure a Uniunii Sovietice.
De asemenea, incurajate si de atitudinea ferma a MAE roman, au inaintat proteste oficiale catre MAE ucrainean si presedintele Kucima toate organizatiile internationale de aparare a libertatii presei si jurnalistilor, de la Asociatia Mondiala a Ziarelor si Editorilor de Presa – www.wan-ifra.org la Institutul International de Presa si Comitetul pentru Protectia Jurnalistilor din SUA si chiar si Misiunea SUA la NATO, care a solicitat la randul ei explicatii, in ciuda intereselor geopolitice majore existente la Bruxelles si Washington in privinta acestui teritoriu amalgamat (vedeti arhiva ziarului ZIUA de luni, 30 iunie 2003 si editiile urmatoare sau arhiva Roncea.ro –facsimile mai jos).
Aceasta reactie a fost o consecinta, repet, a atitudinii ferme a Romaniei ca stat suveran si a respectului fata de presa romana de la acea vreme. Lipsa acestora duc, iata, iarasi si iarasi, la umilirea si terorizarea romanilor din Ucraina, de care raspunde in primul rand seful statului, domnul Traian Basescu, in calitatea lui de presedinte al tuturor romanilor, si pe plan intern, la desconsiderarea totala a putinilor jurnalisti care isi mai fac meseria in sprijinul idealurilor nationale si al revelarii adevarului, chiar si cu picatura, intr-un ocean de minciuni si ura specific atmosferii bolsevice a anilor ’50.
Sper ca actiunile viitoare ale sefului real al diplomatiei romane sa-mi demonstreze ca nu v-am scris degeaba si ca mesajele noastre or sa ajunga intr-un final si in mapa sa de “interese nationale”.
Cu regret momentan,
Al Dvs,
Victor Roncea,
Jurnalist
Asociatia Civic Media
PS: Va trimit alaturat si protestul inaintat de Civic Media ministrului de Externe al Ucrainei si ambasadorului Kievului la Bucuresti, ramas, insa, fara raspuns, probabil si in lipsa unei solidarizari a breslei descompuse de azi si a organizatiilor care sustin ca reprezinta drepturile jurnalistilor dar sunt mai degraba preocupate de ce a mai spus Basescu despre tigani si daca le da si lor Soros vreun gram de aur dupa ce intra ungurii in posesia Rosiei Montane…
Protest and Request from Civic Media Association
“History will never leave out someone without paying his price for treason”
To: Ukrainian Foreign Ministry
The Ukrainian Embassy in Romania
HE Konstantin Grişcenko
HE Markiyan Kulyk
Sirs,
We ask you to revoke immediately the interdiction for Romanian journalists Valentin Tigau and Simona Lazar, who were prohibited to enter in present Ukraine and were declared “persona non grata” for 5 years starting 2009.
Also we would like you to formulate a public apologize for restricting their fundamental rights, freedom of movement and freedom of expression and freedom of the press.
As you must know, this Saturday, on 16 of July, two buses with more than 100 Romanian and Moldavian citizens on board – among them journalists, students, officials and NGO representatives – were kept for hours at the Reni customs house on the border between Moldova and Ukraine.
The Romanians and Moldavians citizens of Romanian ethnic origin were planning to attend the dedication of the first Romanian Orthodox Church rebuild in Ukraine, in Romanian minority village Hagi Curda – renamed Kamasovka in Ukrainian.
At the border, two Romanian journalists were turned back. The others, 130 persons, were eventually allowed to enter Ukraine and attend the event, following the intervention of the Romanian Consulate representatives in Odessa send by the Romanian Foreign Affairs Ministry (MFA).
The two Romanian journalists were taken by a Police car and taken outside the Ukrainian territory. They were informed that they have a five year interdiction in Ukraine starting in 2009, an act that nobody informed them about.
The two journalists, Valentin Tigau, an editor from National Public Radio (Radio Romania Actualitati – Radio Romania International) and former press corespondent in Republic of Moldova, and Simona Lazar, from Jurnalul National daily newspaper, had traveled in 2009 in the former Romanian province of south of Bessarabia, since Stalin will from 1944 inside the borders of Soviet Ukrainian Republic, now Ukraine. They published their reports in a series that can be found also on a dedicated Blog – https://www.romanii-de-langa-noi.blogspot.com – “The Romanians along us”.
Simona Lazar stated that they were told that they are not allowed to enter Ukraine for five years’ time, the interdiction being issued in 2009 and that back then the two spent four days in Ukraine, working on several reports on the Romanian community there, the Romanian language in the education system and other similar issues. “We were surprised to find out we are not allowed to enter…,” Simona Lazar stated for Mediafax News Agency.
In an public statement gave for “Curentul” daily, Simona Lazar and Valentin Tigau stressed out that this is o commune problem for Eastern countries with a lack of democracy and who are not respecting the elementary and fundamental rights, such as freedom of movement, freedom of expression and freedom of the press. “Our story is not new. Hundred and thousands of other journalists have suffered for telling the truth. Some paid with their own life, such as Gheorghi Gondgadze. Despite this tragic events, journalists have not stopped to seek the truth in order to present them to the people, hoping to change for the better the world we live in. This is what we have done. Our “guilt”. We believed we are not wrong”.
In the past, especially during the dictatorship of hardliner communist Leonind Kucima, such acts were frequent against Romanian journalists and writers traveling for documentation in Ukraine. In a similar Protest to the Romanian Presidency, from that period, it was underlined that the number of “journalist non grata” in Ukraine was rising year by year: Marian Voicu and his team from the Romanian National Public TV Station TVR, Victor Roncea, at that time Foreign Department Chief Editor with “ZIUA” daily, George Muntean, writer and former vice president of Cultural and Literature Society from Bukovine, Ion Beldeanu, writer, president of the Writers Associations of Suceava, Eugen Patras, former vice president al Romanian Cultural Society “Mihai Eminescu” from Cernauti, etc. We are surprised that these Soviet type of actions are reviving in supposedly democratic Ukraine of today.
Please take all the appropriate actions in order to stop for the future such violation of fundamental rights and freedom of the press as Ukraine sustains that would like to be part of the European family and share the European values that we all respect.
We remind you what a great leader of Romania once stated: “Every Nation has its rights and its duties. There must be respected our rights and the rights of our brothers, which are today outside our borders, as we do respect those of the foreigners that are inside our borders. Lesser than this it cannot be pretended and more than this we cannot offer.”
We are awaiting for your public apology.
Never the less we are awaiting from a minimal sign also from our MFA which kind of forget to defend the rights of the citizens who represents and seems to be more friendly with you than with the Romanians. That reminds us of another minister from Romania sympathizer of Ukraine and of his shameful end: Adrian Severin. History will never leave out someone without paying his price for treason.
In grupul Facebook Servicii Secrete, artistul roman din California Eugene Al Pann a plasat o postare de-a dreptul originala. Una dintre lucrarile sale, intitulata:
“Rosia Montana – Mai bine sa mancam noi o paine, decat ei!” – gold leaf, oil, plater on canvas, 40 x 80 cm
Comentariul sau spune totul, sintetizat: “Rosia Montana – calcul Soros: V1: daca pun mana ungurii pe Ardeal, tot aurul merge la ei, V2: daca face scandal, cumpara actiuni in RMGC la pret mic! E bine pe ambele variante!”
Incitat de arta lui Eugen Al Pann, de fotografiile artistice ale salvatorilor in fundul gol de la Vama Veche si filmarile fascinante ale celor mai inteligenti fanfestisti de la Rosia Montana (vezi mai jos), voi mai posta azi o serie de imagini “fara cuvinte”, din seria: Salvati Rosia Montana de “salvatorii” ei!
Serialul portalului Ziaristi Online despre spionii Ungariei in Romania – Secretele Serviciilor Secrete – lansat cu dezvaluirile facute in exclusivitate de fosti sefi ai Unitatii speciale “Anti-KGB”, continua. Nu am pornit de la Domokos Geza si Ion Iliescu, fondatorii UDMR, desi poate ar trebui sa facem si acest istoric al tradarii Romaniei pe mainile Ungariei si Rusiei “ex”-sovietice. Dupa prezentarea pionului Alin Teodorescu, fost “sef al Cancelariei” primului ministru Adrian Nastase, documentat drept tradator si agent de influenta in favoarea Ungariei, am ajuns la Guvernarea Tariceanu si, incet-incet, ne apropiem si de Guvernul Boc. Pana acum, atat ultimul sef al Unitatii Speciale “anti-KGB” cat si generalul (r) Aurel Rogojan au reconfirmat datele noastre, cel din urma in cea mai recenta lucrare a sa “Fereastra serviciilor secrete. Romania in jocul strategiilor globale”, publicata de Editura Compania, Bucuresti, 2011 si prezentata si de Ziaristi Online in mai multe materiale. In episodul trecut am devoalat asocierea “si” in afaceri – vorba presedintelui Traian Basescu – a lui Calin Popescu Tariceanu – primul premier din istoria Romaniei casatorit la Budapesta -, cu Rudas Erno, fost consul al Ungariei inainte de 1989, expulzat pentru spionaj, si ulterior ambasador la Bucuresti, considerat de profesionistii serviciilor secrete romanesti seful rezidentei de spionaj maghiar in “bazinul carpatic”, cum ii place agentului Laszlo Tokes sa spuna. Ca si prima parte din ancheta “Toti spionii maghiari ai premierilor romani”, episodul de mai jos este, de asemenea, o ancheta “la cheie” marca reporterul special de investigatii Dan Badea si a fost publicata in 2007 de “Interesul public”. Itele si schema Retelei Rudas Erno – publicata aici – ii implica si pe multimiliardarii Romaniei Verestoy Attila si Dan Costache “Dinu” Patriciu, in prezent inca liberi. Intre timp, asemenea arhivei ziarului “Ziua”, si “Interesul public” a disparut de pe fata internetului. Nu ne mira, tinand cont de ce subiecte au fost tratate in ambele ziare. Articolele au supravietuit insa atacului orwellien asupra presei romane prin blogul anchetatorului public Dan Badea – Adevaruri necesare prin investigatii la cheie -, caruia ii multumim si pe aceasta cale. Continuam asadar prezentarea scandalului de spionaj Erno-Tariceanu in editiile noastre viitoare cand vom publica si cum au fost amenintati de oamenii premierului ziaristii care anchetau afacerea – de la Civic Media, “Interesul public”, “Curentul” si (fostul) B1TV . De asemenea, in editia de azi scoatem la lumina o fotografie rara cu acest personaj altfel atat de infiltrat in spatiul public romanesc. In imaginea de la Ziaristi Online, surprinsa in 1995 la sediul UDMR, apar pe aceeasi canapea Laszlo Kovacs – in prezent comisar european din partea Ungariei, Rudas Erno – spion ungur -, Marko Bela, Francisc Barany, Laszlo Borbely si Gyula Vida, “fruntasi” UDMR. Ii dam cuvantul, din nou, lui Dan Badea, care afirma despre Rudas Erno ca “Din punct de vedere al originii socio-politice, spionul Rudas Ernö, partenerul de afaceri al premierului Tăriceanu, este ceea ce sunt Volodea Tismăneanu, Petre Roman, Bogdan Olteanu, Horia Radu Patapievici, Bujor Sion şi alţi fii sau nepoţi de comunişti pur-sânge”.
August 18th, 2011 
VR 
Posted in 
Tags: 
