1.07.2014, Vatican (Catholica) – Sâmbătă, 28 iunie, a avut loc în Capela Sixtină concertul cu titlul “Ut unum sint. Tradiţia muzicală a celor doi plămâni ai Bisericii”, cu participarea Corului Sinodal al Patriarhiei de Moscova şi a corului Capela Muzicală Pontificală Sixtină, informează un material al Radio Vatican. Cele două coruri au interpretat, sub conducerea alternată a propriilor dirijori, piese de repertoriu emblematice pentru cele două Biserici.
La final, Cardinalul Pietro Parolin, secretar de stat, a adresat un cuvânt celor prezenţi, subliniind importanţa momentului, definit ca “de elevare spirituală şi de întâlnire dintre catolici şi ortodocşi, astfel încât cultura şi arta să poată constitui o cale privilegiată pentru trăirea experienţei unei comuniuni autentice, chiar dacă este imperfectă, deocamdată”. Prin discursul său, Cardinalul Pietro Parolin şi-a îndreptat privirea către Moscova pentru a-l saluta pe Patriarhul Kiril şi întreaga Biserică Ortodoxă Rusă şi pentru a sublinia că pasiunea pentru muzica sacră a două tradiţii, atât de îndepărtate în aparenţă, permite contemplarea unei raze de frumuseţe care derivă din întâlnirea cu Mântuitorul.
Şi prin intermediul artei “creştinismul poate şi trebuie să respire prin cei doi plămâni, cu tradiţiile Orientului şi ale Occidentului”, a mai spus Cardinalul, adăugând că “muzica sacră ne face să ne simţim înfăşuraţi în acelaşi mister de har şi ne face să percepem în mod deosebit nostalgia unităţii”. Cele două coruri au însufleţit şi Sfânta Liturghie prezidată de Papa Francisc în Bazilica vaticană, duminică, 29 iunie, în solemnitatea “Sfinţii Apostoli Petru şi Paul” (video mai jos). “Uniunea dintre cele două coruri doreşte să fie semnul tangibil al voinţei de a păşi împreună şi de a colabora pentru binele oamenilor din timpul nostru, invocând de la Domnul darul deplinei comuniuni dintre toţi cei care cred în Cristos”, a spus în încheiere Cardinalul Secretar de Stat.
Si anul trecut au avut loc intruniri ecumenice fratesti intre Roma si “A Treia Roma”: “În exortaţia sa apostolică Evangelii gaudium, papa Francisc dă un exemplu concret al darurilor pe care catolicii le pot primi de la ortodocşi: “În dialogul cu fraţii ortodocşi, noi, catolicii, avem posibilitatea de a învăţa mai mult despre semnificaţia colegialităţii episcopale şi despre experienţa sinodalităţii pe care o au ei” (nr. 246). Sinodalitatea a fost tocmai una din temele întâlnirii pe care cardinalul Kurt Koch a avut-o cu Patriarhul de Moscova şi al întregii Rusii, Kiril, în timpul celei de-a doua călătorii pe care a făcut-o în Rusia ca preşedinte al Consiliului Pontifical, de la 14 la 19 decembrie. În cursul acestei vizite cardinalul, însoţit de subsemnatul, a mers înainte de toate şi pentru prima dată la Sankt Petersburg, unde a vizita Lavra Sfântului Alexander Nevskij, care anul acesta celebrează al trei sutelea aniversar al său, primit de superiorul său, episcopul Nazarij (Lavrinenko). În afară de asta, cardinalul a mers la Academia de teologie ortodoxă, unde a fost primit de rector, episcopul Amvrosij (Ermakov), şi a ţinut o conferinţă despre dialogul catolic-ortodox în prezenţa profesorilor şi a studenţilor academiei. La invitaţia arhiepiscopului de la “Maica lui Dumnezeu” de la Moscova, Paolo Pezzi, Koch a întâlnit clerul catolic în cadrul colocviilor pastorale dedicate Conciliului al II-lea din Vatican şi dialogului ecumenic.”, informeaza Episcopia Romano-Catolica de Iasi.
Celebrul comentator sportiv Valentin Mandrasescu (considerand si informatiile un sport), vocea Vocii Rusiei (sper ca n-am scris votcii…), publica zilele acestea pe Facebook “adevaratul motiv” al “luptei Vestului cu Rusia”, citandu-l pe nefericitul Carl Bildt: faptul ca Putin “vrea sa cladeasca un bastion ortodox”. Gaselnita KGB-ista, inlocuirea “poporului sovietic” cu “poporul ortodox” a carei unica aparatoare si “salvatoare” este a Treia Roma a Mumei Rusii in frunte cu “apostolul” Putinica, e, desigur, ieftina. Insa multi “idioti folositori” – ca sa citez din clasicii rusi (?) – se agata de ea ca mustele de hartia lipicioasa.
Iata ca recenta interdictie primita de apropiatii presedintelui Rusiei din partea SUA arata ca, de fapt, in “cercul interior” al lui Putin (foto dreapta) se afla doi miliardari evrei, fratii Arkady si Boris Rotenberg, ale caror afaceri au crescut cam cu 2-3 miliarde de euro pe an de cand e fostul (?) KGB-ist la putere, conform The Moscow Times. Apropo de ce inseamna adevarate afaceri cu statul, Arkady Rotenberg, partenerul de judo – si nu numai – al lui Putin, a primi la Olimpiada de la Soci contracte de… 7 miliarde de euro. Conform Newsweek, suma ar fi chiar si mai mare. Fratele Rotenberg a fost citat de Financial Times cu afirmatia ca Putin este “trimisul lui Dumnezeu” pe pamant, ceea ce pentru evrei are o semnificatie aparte.
De fapt, daca tinem cont ca Putin este cel care a reintrodus imnul sovietic ca imn al Federatiei Ruse si sarbatoreste “1 mai muncitoresc” in fruntea manifestantilor comunisti, ne este clar ca “Putin Maximus” al “Noii Rusii” – dupa cum l-am botezat la ZIUA inca de-acum 10 ani – este KGB-istul perfect, adica un personaj complet fara-de-Dumnezeu. Daca mai tinem cont ca si Alexei Borisovici Miller, “Tarul Gazprom” – dupa cum ne informeaza 1000 CEO’s – The Worlds Smartest Executives -, este tot evreu, ne-am cam lamurit cum e cu “bastionul ortodox” al lui Putstaleninica. Stormfront, un site de informare al dreptei americane (asta tot prin Vestul ala speriat e, nu?) explica, om cu om, cam cine conduce, de fapt, Rusia: Who Rules Russia: known politics, businessmen, journalists, actors of Russia. Vedeti si Lista interzisilor de catre SUA si UE via BBC.
PS: Astazi, Vladimir Vladimirovici Putin, urmeaza sa decerneze Medalia de Aur “Erou al Muncii Federatiei Ruse“, decoratie instituita chiar de el 🙂 in urma cu un an.
PS 2: Ca sa-i arat totusi lui Valentin Mandrasescu si colegilor sai respectul cuvenit unor adversari redudabili si adeseori haiosi, precizez ca protestez fata de interzicerea jurnalistului Dmitry Kiselyov in spatiul UE. Atata timp cat el se prezinta doar cu legitimatia de ziarist, interzicerea liberei circulatii a acestuia in spatiul european, al carui membru sunt si eu, este o porcarie si o ipocrizie din partea celor care pretind sus si tare ca apara “libertatea presei” si “libertatea de miscare”, drepturi consfintite prin Declaratia Universala a Drepturilor Omului (Art. 13 si Art. 19). Libertatea presei inseamna si libertatea de opinie, oricare ar fie ea. Ma astept ca macar Active Watch sa reactioneze…
ERATA: La corectura dlui Valentin Mandrasescu fac urmatoarea indreptare de traducere: Putin nu este “trimisul lui Dumnezeu” pe pamant ci “trimis de Dumnezeu tarii noastre”, dupa cum afirma oligarhul evreu Rotenberg. Observati, sper, diferenta. Iata comentariul vocii Vocii Rusiei insotit mai jos, de raspunsul meu:
Dupa toate rigorile securistice, Roncea isi bazeaza textul pe o dezinformare de toata frumusetea:
“Fratele Rotenberg a fost citat de Financial Times cu afirmatia ca Putin este “trimisul lui Dumnezeu” pe pamant, ceea ce pentru evrei are o semnificatie aparte.”
Deschidem citatul din Financial Times si vedem originalul declaratiei:
“But I have great respect for this person and I consider that this is a person sent to our country from God. He does a great deal for Russia.”
Adica “Dar eu am un respect deosebit pentru aceasta persoana si consider ca este o persoana care a fost trimisa de Dumnezeu tarii noastre. El face foarte mult pentru Rusia”.
De la “trimisul lui Dumnezeu” cu “semnificatii aparte pentru evrei” si pana la “o persoana trimisa de Dumnezeu Rusiei” este cale lunga pe care Roncea, in stilul caracteristic al maestrului sau (aka “tatal minciunii”), no o prezinta.
In final, explic (desi nu prea are sens) micului antisemit Roncea ca o tara cu adevarat ortodoxa nu este o tara in care evreii se simt rau, ci o tara in care crestinii se simt bine.
Imi place faptul ca intreaga filiera nazista de la SIE este pornita pe discreditarea Rusiei. Este un certificat de aur al faptului ca directia aleasa de Moscova este perfecta.
PS: despre miliardele obtinute din coruptie de Rotenberg “gasite” de Financial Times discutam dupa ce New York Times, Time si Financial Times totusi arata unde sunt miliardele lui Putin despre care scriu de mai mult de zece ani.”
Victor Roncea: Stimate Dle Valentin Mandrasescu, va multumesc ca m-ati facut sa castig un pariu destul de consistent. Opinia mea a fost ca ma veti ataca din unghiul cel mai facil, ca “antisemit”, in lipsa de argumente. Dvs v-ati grabit, eu am castigat! Pe de alta parte, departe de mine gandul de a dezinforma; altfel nu mai dadeam si trimiterea. Pur si simplu am sintetizat pentru un titlu mai scurt, asa cum faceti si Dvs adeseori. Esenta este aceeasi: de la “trimis de Dumnezeu” la “trimisul lui Dumnezeu” nu e decat un acord, altfel acordat, ca sa zic asa, cunoscutei expresii biblice. In engleza nu cred ca este nici o diferenta. Sunt dispus chiar sa si schimb titlul, pentru Dvs. Chestia cu semnificatia este de la mine, fara ghilimele, ca o mica glumita. Altfel, dupa cum stiti, nu sunt antisemit, decat daca Dvs sunteti dispus sa fiti considerat un mic (sau mare?) plagiator al lui Patapievici.
PS: Miliardele fratilor Rotenberg raman miliarde. Despre coruptie Dvs ati zis, nu eu… Chiar o sa schimb titlul!
Si, nu in ultimul rand, nu sunt mai “antisemit” decat autoritatile americane care i-au interzis pe cei doi oligarhi… corupti (asta e vorba Dvs).
Duminică, la Vlădeni, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la naşterea în ceruri a Părintelui Dumitru Stăniloae, Mitropolitul Ardealului, Laurenţiu Streza, a oficiat slujba Parastasului pentru marele teolog ortodox. A fost prezentă Lidia Stăniloae, fiica Părintelui, împreună cu alţi membri ai familiei, printre care nepoţi şi nepoate, dintre care menţionăm pe maica Filofteia, care l-a îngrijit cu devotement pe Părinte în ultimii ani de viaţă, maica Rafaela, Dumitraş şi Gheorghe Stăniloae, primarul comunei Dumbrăviţa, Zachiu Popa, oameni care l-au cunoscut pe părintele Dumitru Stăniloae, localnici.
Din soborul de preoţi au făcut parte stareţul de la Sâmbăta de Sus, arhimandritul Ilarion Urs, stareţul mănăstirii de la Poiana Braşov, arhimandritul Hristofor Bucur, protopopul de Braşov, Dănuţ-Gheorghe Benga, protopopul de Bran-Zărneşti, Gheorghe Colţea, parohul de la Vlădeni, Ionuţ Ilea, părintele profesor Ovidiu Moceanu şi alţi slujitori ai Domnului.
Parastasul a fost urmat de un simpozion, la care au fost prezentate mai multe comunicări ştiinţifice şi evocări venite din partea doamnei Lidia Stăniloae, care a accentuat comportamentul admirabil al tatălui său în închisorile comuniste, a părintelui profesor Ovidiu Moceanu, care a făcut o succintă prezentare a operei Părintelui, a părintelui Dănuţ Benga, care a subliniat smerenia marelui dogmatist ortodox, a pr. protopop Gheorghe Colţea, care a vorbit cu curaj despre sfinţenia Părintelui, a părintelui profesor Nicolae Moşoiu, care a reamintit celor de faţă că ultima dorinţă a Părintelui, ridicarea unei mănăstiri la Vlădeni, a rămas neîmplinită, şi a domnului profesor Gheorghe Stăniloae, care a ţinut să sublinieze că rezistenţa Părintelui Stăniloae a fost de natură spirituală, şi nu politică, poziţie pe care Părintele s-a situat de-a lungul întregii sale vieţi. În finalul manifestării, vrednicul părinte Ionuţ Ilea a arătat celor prezenţi o icoană a Cuviosului Mărturisitor Dumitru Stăniloae, realizată de prof. Crina Palas, ca un corolar la leitmotivul comunicărilor prezentate în cadrul simpozionului: sfinţenia de netăgăduit a patriarhului teologiei ortodoxe româneşti.
Prezentăm în continuare un interviu pe care ni l-a acordat doamna Lidia Stăniloae şi mărturia inedită a domnului Gheorghe Stăniloae despre motivul arestării Părintelui Dumitru Stăniloe, aşa cum i-a fost spus de unchiul său. (Florin Palas)
Mărturie a domnului profesor Gheorghe Stăniloae, nepot al Părintelui Dumitru Stăniloae
Am îndrăznit să-l întreb pe Părintele Stăniloae într-o zi: Din ce cauză aţi făcut închisoare? Mi-a răspuns următorul lucru: Câţiva ani, în perioada de după instaurarea regimului comunist, ne-am subordonat Bisericii Ruse. Şi am luptat prin cuvânt, pe la cursuri, prin scris, pentru autocefalia bisericii noastre. Ana Pauker, care reprezenta puterea în România, deşi, teoretic, Biserica era separată de Stat, a spus aşa: Păi, dacă Părintele Stăniloae doreşte independenţa faţă de Moscova, până la ieşirea României din lagărul socialist mai este un pas. Este periculos! La zdup cu el!
Doamna Lidia Stăniloae: “Sunt convinsă că părinţii mei au fost sfinţi”
– Aţi pus accentul astăzi pe suferinţa pe care Părintele Stăniloae a îndurat-o în închisoare. Consideraţi perioada aceasta un moment esenţial pentru viaţa sa?
– Pentru toată lumea suferinţa este un moment esenţial. Ea ne face să avem în faţa ochilor şi alte perspective decât banalul. Tata spunea că pentru el a fost de folos închisoarea, pentru că l-a învăţat să se roage altfel. Sigur că a suferit foarte mult, am suferit şi noi foarte mult, sunt nişte momente cumplite. Dumneavoastră, ca oameni tineri, nu le-aţi trăit şi, slavă Domnului că nu le-aţi trăit. Mă gândesc că n-ar fi rău să fie mai prezent în conştiinţa poporului român. Ar trebui ca acum aceste suferinţe să se compenseze printr-o altă atitudine. E adevărat că pentru noi a fost rău, ca pentru toate familiile celor care au stat în temniţă.
Eram urmăriţi, eu am fost dată afară de la Universitate, unde lucram, mă rog, au fost consecinţe foarte grave. Însă asta trebuie să acceptăm. Aşa a vrut Dumnezeu. Şi am vrea să avem conştiinţa că nu s-a întâmplat chiar degeaba, că toată suferinţa, şi a lor, şi a noastră, a adus nişte roade bune în conştiinţa de azi a poporului român.
– Credeţi că locul Părintelui Stăniloae este între sfinţii neamului nostru?
– Am văzut multe icoane cu el. Este o evlavie a poporului. Biserica va hotărî dacă e de folos canonizarea tatălui meu. Pentru mine, e o permanentă legătură cu ce se întâmplă pe alte planuri.
– Simţiţi prezenţa Părintelui?
– Sigur că da. Sunt convinsă că părinţii mei au fost sfinţi. Şi mama a fost o sfântă! Tata a mărturisit de zeci de ori că, dacă n-ar fi fost mama, n-ar fi reuşit să realizeze tot ce a realizat. După ce a murit mama, am fost convinsă că nici tata n-o să mai poată rezista prea mult. Şi aşa a şi fost. A murit după cinci luni. Părinţii mei nu s-au certat niciodată, s-au iubit, s-au preţuit, fără manifestări spectaculoase. O iubire modestă, smerită, fundamentală.
Scriam acum câţiva ani de intenţia unor ţărani din satul Vlădeni, având în frunte pe doamna Maria Câmpean, de a ridica o mănăstire cu hramul “Sfântul Dumitru”, în locul numit “Fântâniţa Călugărului”, în urma promisiunii făcute Părintelui Stăniloae. Descoperim acum că, într-o scrisoare adresată Mitropolitului Antonie Plămădeală, în data de 24 mai 1993, Părintele Stăniloae îi transmite acestuia ultima sa dorinţă:
“Mă aflu în Spitalul Elias. Dumnezeu ştie de mă voi mai face bine. Ultima mea dorinţă este să se facă o mănăstire la Vlădeni, fie în partea de vest, în legătură cu Ţara Oltului, fie spre est, în legătură cu Braşovul şi Săcelele”.
În cadrul simpozionului prilejuit de împlinirea a 20 de ani de la naşterea în ceruri a patriarhului teologiei româneşti, părintele profesor Nicolae Moşoiu a reamintit această ultimă dorinţă a Părintelui Dumitru Stăniloae, făcând apel către feţele bisericeşti prezente pentru ridicarea unei smerite mănăstiri. “A fost nu numai ultima dorinţă a Părintelui Stăniloae, a fost dorinţa lui dintotdeauna!”, a întărit şi doamna Lidia Stăniloe, fiica Părintelui. Protopopul Branului, părintele Gheorghe Colţea, a promis că, împreună cu credincioşii, cu autorităţile locale, va împlini dorinţa Părintelui Stăniloae.
Doamna Aspazia: “Ortodoxia este o cupolă imensă, sub care au venit și cei chemați, și cei nechemați, după cum a spus Mântuitorul. Dar n-au venit dezbrăcați de ceea ce sunt. Au venit cu ceea ce erau. (…) Rușii se folosesc de ortodoxie pentru panslavismul lor. Nu le-a ieșit dominația cu internaționala comunistă, acum vin cu internaționala zis ortodoxă. Eu sunt ortodoxă și româncă. Punct.”
Reporter: – Care este locul pe care Părintele Justin îl ocupă în spațiul românesc ortodox?
Doamna Aspazia Otel Petrescu: – Părintele Justin a fost un foarte mare creștin, dar a fost un creștin luptător, un creștin ostaș. Dacă ar fi să-i dau o etichetă, deși am oroare de lucrul acesta, a fost ostaș al lui Hristos. S-a înrolat în oastea lui Hristos și a luptat sub acest drapel. Noi ne-am considerat ca o cruce, brațul vertical fiind dragostea pentru Părintele veșnic, iar cel orizontal fiind dragostea pentru neam. Dumnezeu m-a scos dintr-un anumit pământ, dintr-un anumit popor, și n-a făcut-o că așa a avut El fantezii atunci, ca Aspazia Oțel să se numească ortodoxă și româncă. Am un locușor al meu în misiunea pe care Dumnezeu mi-a încredințat-o, punându-mă anume în acest loc și dându-mi această etnie. Altfel, mă făcea să mă nasc într-un neam internațional, care are de toate în el.
– Ce a însemnat Părintele Justin pentru lumea legionară?
– În primul rând, confirmarea că a avut dreptate Căpitanul când a spus că nu este suficient să spui o rugăciune și să ții o relație personală cu Dumnezeu. Trebuie să fii și luptător. Era împotriva resemnării care vine dintr-o anumită comoditate a creștinului, care spune: eu mă retrag în mine, mă lupt, îl înving pe diavol în mine, pentru că așa trebuie, așa ni s-a trasat. Pentru toate acestea, lupta în comun cu neamul meu, cu cei în mijlocul cărora eu trăiesc este cu mult mai eficace, duce la rezultate mai bune. Ori, Părintele Justin a zis că trebuie să fim oastea care luptă ca Hristos să biruie în tot amalgamul ăsta de rătăciri. A fost un creștin luptător, foarte activ. Părintele a avut foarte puține ore de odihnă, numai Dumnezeu Sfântul știe dacă și orele acelea îi erau acordate, dacă nu în clipa aceea părintele Justin stătea de vorbă cu Părintele său veșnic. Plângea păcatele celorlalți.
Cineva m-a întrebat de ce Părintele a suferit atât de mult, căci era sfânt încă din viață, de ce a trebuit să sufere atât de mult? Și am spus: măi fraților, dar el a luat asupra lui toate poverile voastre. Pe toți pe care v-a dezlegat, de la toți el și-a însușit ispășire pentru voi. Păi, cum să nu sufere? Pentru voi suferă. Hristos trebuia să sufere? Doar era puritatea desăvârșită, era iubirea desăvârșită și era cuvântul înțelepciunii, și cu toate astea cât de mult a suferit, pentru că și-a însușit păcatele lumii întregi. Și nu numai pentru atunci, ci pentru totdeauna. Pentru ca să plătești o asemenea izbăvire, o asemenea portiță de salvare a oamenilor, nu merită să suferi cum a suferit El? Așa a suferit și Părintele. Părintele se mistuia pur și simplu de jalea oamenilor care veneau cu dureri. Părintele a suferit efectiv pentru fiecare durere care a fost lepădată la picioarele lui. Era o suferință care venea din dragoste, din foarte mare dragoste pentru aproapele, pentru nefericitul care a căzut în groapă aproape fără să fie conștient că e acolo și că e vai de capul lui. Iar Părintele a dat binecuvântări, a ispășit pentru oameni, pentru toți care au venit cu căderi, cu suferințe mari din cădere, pentru că bolile, încercările mari sunt plata păcatului.
– Înainte de operație, Părintele a spus: “Oare ce ar fi mai de folos pentru voi ca să vă pocăiți: să mor sau să mă fac bine?”. Cum tâlcuiți aceasta?
– Probabil că la lucrul acesta se gândea: oare cine va mai lua asupra lui atâtea poveri? Lucru pe care l-a exprimat atât de simplu și atât de cutremurător maica Teodosia: “Tu cum de poți să le mai duci/Atâtea cruci, atâtea cruci?”. Cred că Părintele și-a pus întrebarea: cine va mai lua poverile lor, ca ei să știe că poverile acelea au fost luate? Că așa le ia Părintele în continuare, suntem siguri de lucrul acesta. Vom avea miracole care vor atesta lucrul acesta, că Părintele nu renunță la ajutorul pentru oamenii necăjiți. Dragostea lui de oameni a fost atât de fără limite, încât nu se împiedică de pragul care există între vremelnicie și eternitate.
– Putem spune că am câștigat un mare mijlocitor în Împărăția lui Dumnezeu.
– Absolut, absolut. Iar problema lui era: va putea să facă tot atât de mult bine? Căci oamenii nu știu să trăiască mistic, să trăiască în ascuns, cum spunea părintele Arsenie Boca. Or ști acolo că eu în continuare mă nevoiesc pentru ei? Aici, văzându-l și sărutându-i mâna și spunându-i toate poveștile… Doamne, ce-am putut să aud! A stat o oră și ceva o băbuță să-i spună ce-a pățit cu gâștele, și ce-a pățit cu bobocii, și ce pisică i-a aruncat în grădină vecina și toate chestiile astea… Oamenii sunt inconștienți, nu-și dau seama de unde veneau toate aceste rele, toate aceste nefericiri. Îi mâncau orele de tămăduitor, de vindecător, ale Părintelui.
– Ați fost la căpătâiul Părintelui Justin. Cum l-ați găsit?
– Atât de frumos! Părintele parcă dormea, căci în timpul vieții pământene n-a prea avut parte de odihnă. Oamenii au fost fără milă cu Părintele. Au tras de harul Sfinției Sale cât au putut. Nu s-au gândit că, pentru alinarea lor, Sfinția Sa stătea treaz până la ore mici din noapte. M-am liniștit când l-am văzut pe Părinte, am certitudinea că, așa cum Părintele Arsenie Boca face miracole mai mari după mutarea la Domnul, și mai multă lume se adună în jurul lui, și mai multă alinare aduce, așa o să facă și Părintele nostru.
Mi-ați vorbit despre o proorocie a Părintelui…
– Mi s-a părut copleșitor când am înțeles lucrul acesta. Eu am crezut că Părintele Justin a proorocit moartea mea, dar Părintele nu putea să facă lucrul acesta, la cât era de delicat. Părintele mi-a spus care va fi anul ultimei mele binecuvântări. Aveam 80 de ani și i-am zis Părintelui: ”Dați-mi o binecuvântare mai mare, că nu se știe, s-ar putea să fie ultima.”. Aveam atunci niște probleme de sănătate destul de grave. Și Părintele a stat puțin, ca și când ar fi făcut un calcul, și a zis: ”Păi, stai, măi, că până la 89 de ani mai ai!”. Eu am înțeles că voi trăi până la împlinirea vârstei de 89 de ani. Acum mi-am dat seama că Părintele a spus că la 89 de ani voi avea ultima sa binecuvântare. Și așa a fost! E cutremurător!
Părintele Justin a fost omul iubirii, și puterea lui de iubire față de oameni, în special, a fost fără limite. Părintele a fost pentru noi, foștii deținuți politic, un fel de pater familias, pentru că familie este toată lumea asta pătimitoare pentru atitudinea pe care a luat-o față de ateismul comunist. Noi am rămas orfani. Dar, în același timp, sunt convinsă că Părintele nu ne părăsește și că dragostea lui de oameni este atât de mare, încât nu se va împiedica de pragul care există între vremelnicie și eternitate.
În același timp, Părintele a avut o atitudine corectă față de naționalism. Rușii duc acum o campanie intensă că ortodoxia este internaționalistă, că nu există bulgari, că nu există români. Părintele Justin n-a negat niciodată faptul că Mântuitorul a venit mai ales pentru cei nechemați. Ca dovadă este pilda ospățului, când El a chemat pe cei care trebuia să participe la ospăț, și fiecare a avut câte un motiv pentru care să nu vină. Și atunci, El a zis celor care au pregătit ospățul să iasă în stradă și să cheme pe cei care vor să vină. Și au venit și cei care erau în haine de sărbătoare, de ospăț, și au venit si cei care erau în haine de lucru. Deci, din asta se vede că toate neamurile sunt creația lui Dumnezeu, nu numai un neam ales. Sunt unii care susțin că nu există etnie creștin-ortodoxă, și că există numai ortodoxie, atât și punct. Eu susțin că există bulgar ortodox, român ortodox etc. Nu se poate nega acest lucru. La problema națiunilor, aceasta ni s-a părut nouă, celor ce am trecut prin închisorile comuniste, parabola cea mai limpede. N-ați venit voi cei chemați, i-am chemat pe ceilalți. Sunt la fel de chemați ca și voi. Important este cum trăiești această chemare, cum o aduci la îndeplinire. Iar Părintele Justin a fost întotdeauna pe această linie.
Ortodoxia este o cupolă imensă, sub care au venit și cei chemați, și cei nechemați, după cum a spus Mântuitorul. Dar n-au venit dezbrăcați de ceea ce sunt. Au venit cu ceea ce erau. Fiecare neam are o misiune în planul de mântuire al Părintelui veșnic, fiecare a venit cu această chemare, nu s-a lepădat de ea. Biserica Ortodoxă este universală, iar sub această cupolă vin atâtea neamuri, cu specificul lor. Faptul că sunt ortodoxă nu exclude faptul că sunt româncă, dimpotrivă, în cazul poporului meu, subliniază și mai mult acest lucru, pentru că așa s-a născut: creștin. Fac parte dintr-un popor care, atunci când s-a zămislit, a făcut-o sub bolta ortodoxiei.
Rușii se folosesc de ortodoxie pentru panslavismul lor. Nu le-a ieșit dominația cu internaționala comunistă, acum vin cu internaționala zis ortodoxă. Eu sunt ortodoxă și româncă. Punct.
Radu Vasile, un strălucit Frate, ne-a părăsit. Suferinţa l-a răpit temporar, dar acolo sus, la Orientul Etern, unde cu toţii ne vom întâlni, Radu Vasile va continua să strălucească.
Eminescu este viu, extrem de viu fiindcă geniul său este unul historial, el ghicind „enigma vieţii”. N-am vrut să spun până acum, dar toţi cei nouă agenţi străini care au produs rapoarte împotriva lui Eminescu sunt evrei unguri şi evrei austrieci. Toată povestea stupidă cu antisemitismul lui Eminescu aici trebuie căutată. Este un lucru gingaş pe care va trebui să-l lămuresc.
La un an de la anexarea Basarabiei la Imperiul Rus în 1812, Guvernul ţarului Alexandru I a comis încă o fărădelege, de data aceasta faţă de sufletele locuitorilor de aici. La 21 august 1813 a fost semnat Decretul imperial privind crearea Mitropoliei Chişinăului şi Hotinului, act unilateral, samavolnic, prin care locuitorii dintre Prut şi Nistru supuşi canonic Mitropoliei Moldovei au fost rupţi de la matcă şi trecuţi la nou creata mitropolie. Ce a urmat se ştie: rusificarea, deznaţionalizarea, interzicerea ţinerii serviciilor religioase în limba română etc.
Incursiunea intreprinsa de Basarabia-Bucovina. Info in Transnistria, luna trecuta, a cuprins mai multe etape si obiective, istorice, culturale si religioase, pe care le vom prezenta, in detaliu, in postarile noastre, insotite si de mai multe filmari din Tighina si Tiraspol. Am prezentat, intr-un prim articol exclusiv, zona aflata dincoace de Nistru dar sub control ruso-transnistrean: Cetatea Tighina, bastion geopolitic de sute de ani aflat pe o frontiera geostrategica de mii de ani, daca luam in considerare Valul lui Traian care se opreste la Nistru. Va introducem asadar in misterele de dupa sarma ghimpata din rasaritul romanesc, in care se afla tintuiti, impreuna, romani, ucraineni si rusi, ca intr-o uriasa rezervatie sovietica incremenita in timp.
O declaratie surprinzatoare a Alinei Mungiu Pipidi a fost auzita ieri la sediul GDS: “Biserica nu ma lasa in altar pentru ca sotul meu, Andrei Pippidi, este homosexual”. Aceasta ne-a facut sa intelegem mai bine frustrarile editorialistei “Romania libera” – Alo, dle Adamescu, parca aveati un tata roman luptator pentru neam si ortodoxie: nu il auziti cum se rasuceste in mormant?!- care au determinat-o sa puna in scena blasfemia “Evanghelistii” cu posturi pe care, probabil, tare si le-ar mai fi dorit si ea dar, iata, nu le-a putut avea niciodata. Si tare ma tem ca nici nu s-a nascut mutantul care sa o poata satisfaca, verbal, intelectual si normal. Il va gasi, cu siguranta, in persoana incopitatului. Iata in imagini porcaria obsedatei Bubulina Muungiu dintr-un alt post al Nasterii Mantuitorului: piesa “Evanghelistii” in care se striga de pe scena “Fecioara Maria a fost o tarfa!”. Dumnezeu si Maica Domnului sa ma ierte!
PS: In “editorialul” ei paukerist din “Romania libera” despre “drepturile femeilor” în altar – “De ce nu are voie femeia in altar” -, Bubulina Mungiu povesteste de o pacienta de-a ei care “cînd urina o făcea ca băieţii”. Tinand cont ca in familia ei/lui, Andrei Pippidi e fetita, nu cumva se referea la propria sa persoana?
PPS: Le Figaro despre al doilea “geniu al Carpatilor”, Cristian Mungiu: “Dupa dealuri, un film al dracului”. Extras din “cronica” francezului Eric Neuhoff: “Rugăciunile se amestecă într-o dezordine vastă. Te întrebi la ce poate servi credinţa. În general, ai de câştigat de pe urma ei destul de puţin. (…) Tragedia loveşte cu viteza unui ştergător de parbriz murdar de noroi. Poate că este Dumnezeu acela care câştigă, poate că El nu are nevoie de oameni ai bisericii. (…) «După dealuri» este un miracol. Iată. Asta e tot”.
De ce ar trebui ca MAE de la Bucuresti sa faca o nota de protest catre Vatican si Moscova? Pentru ca sefuletul unei enclave separatiste nerecunoscute decat de catre structurile fostului KGB, un individ care ne-a tinut trei romani inchisi nevinovati 12 si 15 ani de temnita, un personaj considerat terorist si cu interdictie in spatiul UE si NATO – pana cand si-a bagat Germania coada si l-a scos la bai de multime formata din securisti occidentali si filaturisti orientali – este felicitat si “binecuvantat”, hai, nu numai de Moscova si Chisinau, carora le stim pozitiile de capra si lup, ci si de ditamai varza care e Vaticanul, stat unde si-au facut veacul si ambasadorul pravoslavnic al Romaniei di pi la Chisineu, amant intelectual, recte prin fapte de istorie orala si banala, al maruntilor agenti ai Bisericii KGB Bastovoi si Borshevsky, cat si nasul lui, teologul cu si fara slipsky, ministerasul de iexterne de care zice domnul Cezar Preda ca o sa-l arunce de unde a venit, direct pasol na Jacuzziul cu bulburuci si dusuri aurii al SIE si MAE, si… etc, etc, etc. Cam lunga fraza? Atunci cititi stirea aici: Banditul Igor Smirnov, felicitat, decorat si binecuvantat, la 70 de ani, de Gazprom, de Biserica Catolica si de Biserica KGB
Daca mai adaug si ca nu demult l-am auzit pomenit la o slujba de la o manastire din zona si pe Alexei al II-lea, defunctul general KGB al BORuse, cel mai mare prigonitor al romanilor ortodocsi din Basarabia si Bucovina, nu-mi ramane decat sa-mi fac cruce si sa astept ca in loc de IPS Teofan sa apara intr-o zi la Catedrala din Iasi colonelul Vladimir Cantarean, Mitropolitul “intregii Moldove”…
Din cadrul inepuizabilei liste de acte antiromanesti intreprinse zilnic la est de Prut, semnalez azi, pe langa fapte grave petrecute la Moscova, si o noua tampenie comisa, de data asta la Chisinau, de fostul ministru Pleasca-Paleologu, mai cunoscut pentru faptul ca este fiul fostului venerabil mason si turnator al Securitatii, altfel un distins scriitor, celebrul conu’ Alecu, sau pentru remarcabilele sale fapte de ministru al Culturii, cum ar fi amplasarea pe figurile lui Mihai Viteazu si ale simbolurilor educatiei nationale de la Universitate a unor masti roz cu trompe, iesite direct din resorturile interne ale figurantilor lui Vintu de la Catavencu-KGB. Aflat in vizita la finul lui Baconschi, ambasadorul Lazurca, Paleologu cel mic a tinut sa se agite si pe la un televizor “chisinauan”. Drept pentru care Lazurca a apelat la preotul sau duhovnic aflat sub Biserica Moscovei, Pavel Borsevschi, care i-a ordonat jurnalistului in sutana Savatie Bastovoi sa-l bage in seama pe produsul de batranete al regretatului distins scriitor mason si turnator. Zis si facut. Mai departe a urmat promovarea lui Paleologu – cu titlul sau de glorie de “ex-ministru al Culturii, Romania” – direct pe siteul oficial al asa-numitei “Biserici Ortodoxe din Moldova”, condusa de colonelul Vladimir Cantarean “al Intregii Moldove”, de fapt o filiala a Bisericii KGB de la Moscova. Aceasta expresie, de filiala a BORusa, folosita si de fostul presedinte interimar Mihai Ghimpu, a fost amendata aspru de patriarhul Kirill, in raportul său către Soborul Arhieresc al “Intregii Rusii” de pe tot cuprinsul globului, ale carui lucrari s-au incheiat ieri la Moscova cu o agapa tovaraseasca. “O atare retorică necesită o replică adecvată şi competentă”, a sustinut succesorul generalului Alexei al II-lea referindu-se la declaratia lui Mihai Ghimpu, apreciind insa imediat, cu multa ravna duhovnicesca, ca a stabilit deja cu noul guvern un “dialog incurajator”. Este de remarcat si ca actualul presedinte interimar al Republicii de la Chisinau, Marian Lupu, pupilul personal al comunistului Voronin, a tinut sa-l felicite pe patriarhul Kiril alaturi de colegul sau mai versat Alexandr Lukasenko, inchindu-se pravoslavnicei Moscove salvatoare a tuturor oitelor lumii “ortodoxe”, asa cum se cade din partea unor vasali “ex-comunisti”.
Exprimandu-si dorintele de “propasire si întărirea relaţiilor de bună vecinătate, a toleranţei şi umanismului”, Marian Lupu si-a incheiat mesajul cu urarea de “succese în slujirea spre binele popoarelor noastre, pace şi bunăvoință”. Cum Marian Lupu nu putea sa se transmita acest “salut calduros” in numele poporului roman, am vaga banuiala ca s-a referit totusi la “poporul moldovenesc” pe care il slujesc, desigur, cu aceeasi ravna duhovniceasca specifica lucratorilor fostului Directorat I, “robii lui Dumnezeu” de sub papucul colonelului Cantarean “al Intregii Moldove”. Mare e Gradina Domnului dar si plina de ciulini acolo unde lucreaza ciortii cazuti din turbinca KGB.
Importanta micutei provincii romanesti in planurile afacerilor interne si externe ale imperiului rus, edificate cu sarg si prin intermediul Bisericii KGB, rezulta din rezolutia finala a adunaturii arhieresti de la Moscova, plina de mustruluieli la adresa “Bisericilor surori” si de amenintari directe, nu tocmai duhovnicesti, catre bisericile ortodoxe din tarile baltice, odinioara aflate sub pulpana pravoslavnicei URSS. De altfel, una dintre reuniunile “Sfantului Sobor” a fost prezidata de prea-pravoslavnicul Dmitri Medvedev care le-a trasat la randul lui cateva directive, duhovnicesti desigur, sefilor de filiale din raspublicile fostei URSS (vezi video mai jos). Din aceleasi considerente, intre cele 50 de puncte ale programei noului cincinal al Bisericii “Sfintei Rusii”, la numarul 9 se face un atac frontal la adresa Bisericii Ortodoxe Romane, in speta a Mitropoliei Basarabiei, “reafirmandu-se” “necesitatea de a se rezolva problemele legate de activităţile necanonice ale autoproclamatei “Mitropolii a Basarabiei”, care cauzeaza daune grave unitatii bisericii”…
Ar mai fi multe de adaugat pe aceste teme, dar cred ca dvs, cititorii acestui blog, nu sunteti oite ratacite dupa berbeci, tapi si alte cornute “moldovenesti”, cu sau fara sutana, ca sa aveti nevoie de explicatii suplimentare. Asa ca ma multumesc cu speranta luminarii domniilor voastre prin simpla lecturare a comunicatelor oficiale extrase de pe site-urile Mitropoliei moscovite de la Chisinau (foto sus) si ale Patriarhiei KGB. Am pastrat forma lor (extrem de) originala, pe masura intelepciunii si induhovnicirii robilor lui aghiuta scapati din tolba lui Ivan Turbinca:
Patriarhul Rusiei: Biserica vrea relații bune cu politicienii, pentru a servi poporului din Republica Moldova
3 Februarie 2011 10:06
“Biserica vrea relaţii bune cu toate cercurile politice, căutând să-şi unească eforturile pentru a servi poporul din Republica Moldova – un stat cu puternice tradiţii ortodoxe”. Declarația îi aparține Patriarhului Moscovei şi al Întregii Rusii, Kiril, făcută în raportul său către Soborul Arhieresc care a avut loc pe 2 februarie 2011, scrie site-ul oficial al Patriarhiei Ruse patriarhia.ru.
“Timp de mai mulţi ani Biserica Ortodoxă din Moldova rămâne instituţia în care cetățenii țării au cea mai mare încredere. Acest lucru este confirmat de sondaje de opinie. Cu toate acestea, evenimentele care au avut loc după alegerile parlamentare din 2009 au afectat relaţiile Bisericii cu diferite forţe politice. Fosta conducere a Republicii Moldova periodic și-a exprimat nemulţumirea față de Biserica Ortodoxă. Astfel, în septembrie 2010, Preşedintele Interimar de atunci a criticat Mitropolia Moldovei afirmând că aceasta nu este independentă, dar este doar o “filială a Bisericii Ortodoxe Ruse”. Este evident că o atare retorică necesită o replică adecvată şi competentă din partea Bisericii”, a mai declarat Patriarhul Moscovei.
“Astăzi, după alegerile parlamentare, a început formarea unui nou guvern de conducere, cu care autorităţile bisericeşti au stabilit un dialog încurajator,” a mai spus Patriarhul Kiril.
Sinodul arhieresc de la Moscova – a doua zi a şedinţelor plenare
3 Februarie 2011 15:47
Astăzi în a doua zi de lucru a Sinodului Arhieresc de la Moscova ierarhii Mitropoliei Moldovei au participat alături de ceilalţi ierarhi ai B.O.Ruse la şedinţele ordinare planificate pentru această zi. Şedinţele Sinodului s-au desfăşurat în sala sinoadelor bisericeşti din Catedrala Patriarhală “Hristos Mântuitorul”.
La începutul primei şedinţe plenare a fost dată citirii scrisoarea de salutare a preşedintelui Belarusiei A.G. Lukaşenko.
După aceasta Sanctitatea l-a felicitat călduros pe Episcopul Maxim de Barnaul şi Altaisk cu ziua ocrotitorului ceresc, iar pe vicarul eparhiei de Moscova – P.S. Roman (Serpuhov) cu ziua de naştere.
În a doua zi a Soborului Arhieresc au fost planificate trei şedinţe plenare. De asemenea, arhipăstorii B.O.Ruse s-au întâlnit cu Preşedintele Federaţiei Ruse – D.A. Medvedev.
În momentul întâlnirii Patriarhului Kiril cu şeful statului rus, Sanctităţii Sale i-a fost înmânat ordinul de stat “Aleksandr Nevski” în semn de recunoştinţă pentru contribuţii deosebite în păstrarea tradiţiilor şi valorilor cultural-duhovniceşti. Patriarhul este primul cavaler care s-a învrednicit de înalta distincţie.
Mesajul Președintelui Interimar al Republicii Moldova Dl. Marian Lupu participanților Sinodului Arhieresc de la Moscova
4 Februarie 2011 09:37
Sanctitatea Voastră! Multstimați participanți ai Sinodului Arhieresc!
În numele cetățenilor Republicii Moldova și în numele meu personal salut întregul episcopat al Bisericii Ortodoxe și toți credincioșii în legătură cu începutul lucrărilor Sinodului Arhieresc.
De veacuri este apreciată activitatea Bisericii Ortodoxe, care a fost și este o fortăreaţă a păcii, liniştei şi moralității. Şi astăzi contribuţia ei este inestimabilă întru menţinerea armoniei interetnice şi interconfesionale.
Iată de ce Soborul Arhieresc este de-a dreptul unul important, un forum de anvergură, deciziile căruia au o implicare majoră în viaţa social-culturală a țărilor ortodoxe. Sunt convins că deciziile luate vor contribui la soluţionarea diverselor probleme actuale din lumea creştină – prevenirea extremismului etnic şi religios, educaţia morală a tineretului, întărirea relaţiilor de bună vecinătate, a toleranţei şi umanismului.
Doresc din inimă tuturor participanţilor la acest sobor multă sănătate, înțelepciune şi decizii viabile, precum şi succese în slujirea spre binele popoarelor noastre, pace şi bunăvoință.
Extras din Rezolutia finala în materie de afaceri interne şi activităţi externe ale Bisericii Ortodoxe Ruse (50 de puncte)
Punctul 9. Membrii Sfântului Sobor Arhieresc isi exprima speranţa de stabilizare suplimentară a situaţiei sociale şi politice din Republica Moldova, de buna înţelegere a ţării şi de dezvoltare a interacţiunii dintre biserică şi stat. Totodata, reconfirmam necesitatea de a se rezolva problemele legate de activităţile necanonice ale autoproclamatei “Mitropolii a Basarabiei”, care cauzeaza daune grave unitatii bisericii.
(Traducere proprie – ar putea necesita imbunatatiri)
In original:
9. Члены Освященного Собора выражают надежду на дальнейшую стабилизацию общественной и политической ситуации в Молдове, на развитие в стране взаимопонимания и взаимодействия Церкви и государства. Собор подтверждает необходимость урегулирования проблемы, связанной с деятельностью неканонически провозглашенной «Бессарабской митрополии», наносящей серьезный ущерб церковному единству.
July 29th, 2014 
VR 
1.07.2014, Vatican (Catholica) – Sâmbătă, 28 iunie, a avut loc în Capela Sixtină concertul cu titlul “Ut unum sint. Tradiţia muzicală a celor doi plămâni ai Bisericii”, cu participarea Corului Sinodal al Patriarhiei de Moscova şi a corului Capela Muzicală Pontificală Sixtină, informează un material al Radio Vatican. Cele două coruri au interpretat, sub conducerea alternată a propriilor dirijori, piese de repertoriu emblematice pentru cele două Biserici.
Posted in 
Tags: 
