Cunoscut drept ideolog al organizaţiei anarhiste şi anticreştine de extremă stânga “Miliţia spirituală”, Andrei Muraru, vehiculat în presa centrală şi de stat ca consilier al preşedintelui ales Klaus Iohannis, se află în proces cu secretarul CNSAS, prof. univ. dr. Corneliu Turianu, în timp ce fratele său geamăn, Alexandru Muraru, este cercetat de Parchet într-o cauză conexă acestui proces, pentru furt de documente din Arhiva Ministerului Justiţiei.
Fostul adjunct al Securității din Timișoara a precizat, în această seară, că regretă faptul că a ars planul de atac al Operei, care a rămas la el. „L-am ars la mine în birou, regret că l-am ars, nu ne mai țineau doi ani în pușcărie, dacă îl aveam”
Biserica Ortodoxă Română a decis susţinerea demersurilor Colegiului Medicilor pe lângă autorităţi pentru identificarea unei alternative în cazul pacienţilor care refuză cardul naţional de sănătate pe motiv de conştiinţă sau religioase, informează Patriarhia Română.
Nu uitaţi:Parintele Justin Pârvu:
“– Cu cardul de sănătate cum e bine să procedăm, că se trezeşte omul cu el la poştă şi trebuie să semneze pentru el?
– Nu îl primim deloc. Nu semnați pentru el, ci îl trimiteți prin poştă de unde a venit. Trebuie să fie un act de mărturisire al nostru şi este şi pentru ei o ocazie să vadă că poporul se opune în masă.”
La Forumul Transilvania Furata, Sorin Rosca Stanescu a povestit in premiera cum l-a dat afara din casa pe Mihai Razvan Ungureanu cand acesta a incercat sa-l convinga sa stopeze eforturile redactiei ZIUA de apararea Mostenirii Gojdu. Ziarul ZIUA se afla intr-o campanie civica impotriva Ordonantei tradatoare anti-Gojdu prin care intreaga mostenire a marelui mecena, estimata la circa 7 miliarde de euro, era facuta cadou Ungariei. Demersurile ZIUA – care constau practic in constientizarea opiniei piblice si, mai ales, a parlamentarilor care urmau sa voteze actul de tradare nationala semnat de Ungureanu si Tariceanu – au dus la blocarea Ordonantei in Parlament, la diferenta de doar un singur vot. Votul lui Gojdu. VIDEO mai jos.
La Forumul Transilvania Furata, jurnalistii Monica Ghiurco si VIctor Roncea au vorbit despre tradarea intereselor publicului, in TVR, prin cenzurarea documentarului Mostenirea Clandestina, respectiv de cum au fost recompensati cei care au tradat interesele nationale pe linie maghiara: Ungureanu, Melescanu, Tariceanu. Video mai jos.
Dr. Larry Watts: “Revelaţiile postcomuniste provenite din arhive şi investigaţii nu au reuşit să confirme în nici un fel existenţa unor preparative pentru operaţiuni militare agresive din partea României, îndreptate împotriva niciunuia dintre vecinii săi – în ciuda unor schimburi de replici adesea acide, care au avut loc la sfârşitul anilor 1980 între Budapesta şi Bucureşti. Şi nu s-au descoperit nici arme de distrugere în masă, nici urme că ar fi existat vreodată astfel de arme pe teritoriul României. 16 Departe de a fi militarii şovini arzând de nerăbdare să lanseze un pogrom împotriva minorităţilor etnice, Forţele Armate Române au jucat, de fapt, după Revoluţie, un rol important de mediere între popoare şi state — un rol pe care Budapesta l-a recunoscut public. 17
Filmul original al ciocnirilor etnice despre care s-a spus că au fost provocate de români la Târgu Mureş, în martie 1990 — neacceptat multă vreme de anchetatori – şi interviurile cu regizorul şi jurnalistul britanic care a relatat către Occident ce se întâmpla, au relevat că lucrurile au stat exact invers. 18 Grupul mai mare de demonstranţi de etnie maghiară (majoritar în zona respectivă) i-a atacat pe cei de etnie română, iar victima confruntărilor brutale, portretizată în presa internaţională drept un etnic maghiar atacat de un şovin român era de fapt un etnic român atacat de maghiari. 19 Jurnaliştilor britanici care relatau ciocnirile li s-au oferit desfăşurătoare ale evenimentului gata interpretate, pe care ei n-au avut posibilitatea de a le supune unei verificări, de vreme ce nu i-au putut intervieva pe cei implicaţi. 20
Chestiunea arzătoare este aceasta: cum şi de ce au înţeles atât de greşit analiştii americani evoluţia situaţiei din România şi dinamica relaţiilor din interiorul Pactului?”
16. Vezi „Ameninţarea nucleară românească“ în capitolul 16 al cărţii.
17. Vezi Nepszabadsag (Budapest), 15 December 1990, tradus în Foreign Broadcast Information Service – East Europe (FBIS-EEU), no. 243, 18 December 1990, p. 62; Lajos Für interview by Peter Marvanyi on Budapest Kossuth Radio Network, 3 June 1992, 1830 hrs GMT in „Minister Fur on Military Agreements with Romania,“ FBIS-EEU-92-109, 5 June 1992, p. 19. Vezi de asemenea, Zoltan Barany şi Peter Deak „The Civil – Military Nexus in Hungary“ în Constantine P. Danopolous şi Daniel Zirker, eds, The Military and Society in the Former Eastern Bloc, Boulder, Westview, 1999, p. 46.
18. Vezi interviul cu directorul programului, Patrick Swain, realizat de Mihai Mincan, „Culisele manipulării conflictului româno-maghiar din 20 martie 1990“, Adevărul, 14 martie 2010, la https://adevarul.ro/ news/eveniment/exclusiv-culisele-manipularii-conflictului-romano-maghiar-20-martie-1990-1_50ad49937c42d5a663924d61/index.html. Vezi de asemenea Dorin Suciu, „Postscriptum la o manipulare“ la https://roncea.ro/2010/03/22/dupa-20-de-ani-post-scriptum-la-o-manipulare-dorin-suciu-prezinta-noi-dovezi-de-la-targu-mures-ungurii-au-reusit-sa-blocheze-pe-youtube-documentarul-despre-ororile-din-1990/. Poveşti despre pogromul românilor împotriva etnicilor maghiari în Târgu Mureş continuă să circule, cu câteva semne de întrebare: cum o „adunătură“ estimată între 500 şi maxim 3.000 indivizi ar putea lansa un pogrom împotriva unui grup estimat între 9.000 şi maxim 15.000 indivizi sau cum poate avea un pogrom ca rezultat 135 de răniţi între cei care l-au comis şi numai 33 de răniţi între presupusele victime. Ministrul de Externe maghiar Gyula Horn a fost primul care a descris evenimentele din Târgu Mureş ca un „pogrom“, la 22-24 martie 1990, în cadrul reuniunii Consiliului Europei dedicat relaţiilor cu Europa Centrală şi de Est. Vezi de asemenea „Minority Situation in Romania Seen as Worst in Central Europe“ şi „Anti-Hungarian Attacks in Mures County Discussed“ in the Foreign Broadcast Information Service’s, Joint Publications Research Service Report: Eastern Europe, JPRS-EER-90-166, 19 December 1990, U.S. Government Printing Office, pp. 1-2, 5.
20. Conform lui Swain, el a fost angajat de postul londonez de televiziune Channel 4 pentru a realiza un segment al unui program numit „Şi zidurile au căzut: vecinii răi“ dar proiectul a fost finanţat şi produs numai de Budapesta. Mai mult, imaginile filmului şi informaţiile privind identitatea grupurilor şi indivizilor ca şi natura acţiunilor ce au avut loc au fost asigurate de producătorul maghiar. Swain s-a bazat în întregime pe partenerii lui pentru interpretarea evenimentelor şi nu a intervievat niciun român ca parte a proiectului. Vezi Mincan (2010).
————————
LARRY L. WATTS
RELAŢII INTERNAŢIONALE
Revista INSTITUTULUI DE STIINTE POLITICE SI RELATII INTERNATIONALE AL ACADEMIEI ROMANE, X, 1, pp. 15–34, Bucureşti, 2013.
————————
* Extras din Capitolul 1 „România greşit înţeleasă“ din Cei dintâi vor fi cei din urmă: România şi sfârşitul războiului rece (Editura RAO), volumul II din trilogia lui Larry L. Watts, Războiul clandestin al blocului sovietic împotriva României.
Vocea Rusiei nu este o sursă de informaţii.
Vocea Rusiei este o sursă de distracţii.
Însă, înainte de toate, în umbra rolului clar definit încă de la maeştrii “agitprop” (agitaţie şi propagandă), Vocea Rusiei serveşte pentru intoxicare şi dezinformare, prin forma cea mai facilă, de amestecare a unor date reale cu informaţii false.
Rezultatul: adevărul iese murdărit, atunci când nu este pus complet în umbră de strălucirea minciunii.
Vocea Rusiei este, aşadar, o armă. De la briceguţ cam ruginit, cum este cazul pe care îl tratăm azi, la baionetă cu zimţi, cum a fost la alegerile prezidenţiale precedente, când, în lipsa clasicilor moguli, aflaţi puţin “la rece”, a suplinit nevoia de “bau bau” a candidatului Traian Băsescu. Au riscat – deconspirându-şi preferatul pe care îl deserveau – dar au câştigat.
Astăzi Vocea Rusiei scoate de la congelator o afacere uitată sau chiar neştiută de publicul larg: Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu – agent maghiar.
Faptul, real, că personajul cu alura politică ajuns al doilea om în stat a fost surprins de serviciile de informaţii româneşti în siajul rezidentului spionajului maghiar în România ar fi trebuit să fie cap de afiş în presa română. Al doilea om al statului român, suspectat de a fi fost racolat de serviciile statului ungar, şi nimeni nu scrie nimic.
Încă.
Preventiv însă, Moscova, mama agitatului copil eurasiatic, Budapesta, scoate prin Vocea Rusiei şopârla: dacă nu o spune, încă, nimeni, să o spunem noi, primii. Jocul de biliard e perfect.
Dacă va fi vreodată chestionat asupra acestei afaceri, Călin Popescu Tăriceanu nu trebuie să zică decât atât: “Chiar am ajuns să ne luăm după Vocea Rusiei, care atacă mereu ce-i mai bun în România?!…”.
Paradoxal, pentru unii, Vocea Rusiei a preluat rolul jucat pe vremuri de revista România Mare. VOCEA RUSIEI CÂNTĂ PE LIMBA LUI SOROS
Nu exista personaj in Romania caruia sa i se potriveasca mai bine renumele funest de “omul cu o mie de fete” (in imagine doar doua dintre ele). Traian Basescu este omul care, in mia sa de fete, si-a pierdut chiar si propria sa fata. Cine e el? Mai stie, oare? Azi e “nationalist”, maine federalist, azi, ca primar, sustine ca doar 80% din romani sunt normali, maine, ca “presedinte al tuturor romanilor” ii sustine iar pe homosexuali. Traian Basescu respira prin toate fetele sale. Ca orice marinar de ape tulburi, Traian Basescu are si stomacul tare: Traian Basescu e si Elena Udrea si Monica Macovei, in acelasi timp, Traian Basescu e si ciupercatul Lazaroiu si patibularul Patapievici, sub acelasi chip, Traian Basescu poarta si fata securistului care l-a incadrat si a agentului care l-a recrutat, Traian Basescu e si “Nasul” si “Profesorul”. Nu, nu “profesorul” Tismaneanu; fantomele nu au fete. In armata celor 1000 de maimute fidele carora le poarta fetele, “in suflet” si pe chip, se afla, cum altfel?, si fata lui Tokes Laszlo.
Asadar, Consiliul de Onoare al Ordinului National “Steaua Romaniei” – numit intial “Ordinul Unirii”! – a votat, ca in democratie, “nu-asa?”, vorba lui Brucan: Laszlo Tokes nu merita Steaua oferita cu larghete de pretinsul presedinte al Romaniei, Traian Basescu, ca o insulta la adresa poporului roman. Dar Traian Basescu, inca presedinte, se mai gandeste. Domnia sa asteapta Raportul Consiliului, care, musai, trebuie sa fie “argumentat”. Ca altfel… Caci, va dati seama, nu vrea sa greseasca, cumva, si sa-l nedreptateasca pe bietul Laszlo Tokes, amicul sau de kosovizare a Transilvaniei. Asa e el: corect. Plus ca intotdeauna i-au placut rapoartele. Dar si raporturile… La taraba Tv pe care i-a dat-o fostul agent DIE Paunescu lautarului Turcescu, Basescu a invocat instanta suprema: “Legea”. Nu vrea sa o incalce.
„Vă aduceţi aminte când am vrut să-i retrag Ordinul „Steaua României” lui Vadim Tudor? S-a emis hotărârea membrilor Ordinului, s-a făcut o argumentaţie pentru asta, un raport. După care Vadim Tudor a atacat în instanţă acel document cu argumentele pentru ridicarea decoraţiei şi Administraţia Prezidenţială a pierdut. Eu emisesem decretul în baza acelui raport al Consiliului. În instanţă a fost anulată aplicarea decretului. Nu o să repet asta fără să fiu foarte atent. A fost singurul decret anulat în Instanţă în 9 ani de mandat“, spune, “doct”, presedintele tuturor ungurenilor.
Ca de obicei, Traian Basescu, ca si celalalte fete ale sale, minte. Prin omisiune, tipul sau de minciuna preferat. De ce: “Curtea de Apel Bucureşti i-a dat câştig de cauză liderului PRM, pe motiv că o decoraţie sau distincţie nu poate fi anulată decât de cel care a conferit-o, în acest caz, fostul preşedinte Ion Iliescu. (…) Precedentul cu Vadim nu s-ar putea repeta şi în cazul europarlamentarului Laszlo Tokes pentru că acesta a fost decorat de preşedintele Traian Băsescu, iar retragerea distincţiei s-ar face de preşedintele în exerciţiu, care este tot Traian Băsescu.”, explica, simplu, Adevarul.
Problema e cea despre care v-am spus, a omului cu o mie de fete. Si-a bagat Traian Basescu cateva fete si in Parlamentul European? Si-a bagat… Sa ne amintim cum a ajuns Laszlo Tokes – un agent si informator ordinar al doua securitati comuniste, cea a RPU si cea a RSR – europarlamentar, pentru ca apoi sa atace Romania cu toate tunurile din pozitia de vicepresedinte al Parlamentului European: cu voturi din… Insula Mare a Brailei. Orice observator atent al fenomenului informational infractional cu atingere la securitatea statului stie ca Laszlo Tokes a intrat in Parlamantul European cu sprijinul unor structuri informative paralele, cu interese antiromanesti. La fel cum a fost infiintat si Partidul Civic Maghiar, cu liste false, de romanasi care semnasera pentru butelie. In fata dovezilor publice, a unei plangeri penale si a marturiilor celor carora li s-au furat datele personale, Parchetul a inchis ochii, permitand inscrierea, ilegala, a formatiunii maghiare antiromanesti. De ce? Pentru ca asa a vrut “Sefu'”…
“Sefu'”, astazi, se gandeste… Cum ar putea el sa-si retraga siesi Steaua? Doar e “Ordin National”, adica un fel de… ordin de serviciu, nu?… O stea conferita abuziv si care oricum nu-i apartine, fiind a Romaniei, nu a Ungariei si nici a Rusiei, muma tuturor. O stea pe care el, “condamnatorul”comunismului, a dat-o cu manuta lui unui informator si agent comunist, extremist separatist si, pe deasupra, si prelat reformat infidel (Joo Edith: ”Ai fost un pericol veşnic de a mă infecta cu vreo boală venerică”). Un adevarat exemplu de “onoare” pentru Romania. O “onoare”… venerica.
“Legea”, spune domnul presedinte Basescu, “cel mai echilibrat politician din România”, conform aprodului sau, Tokes. “Legea” il obliga sa astepte. De abia a intrat in al 10-lea an de mandat. Ce atata graba?
Dar aceeasi Lege, a Romaniei, nu l-a impiedicat pe Traian Basescu sa dezonoreze eroi post-mortem, ucisi salbatic la ordinele unui KGB-ist in decembrie 1989. In corespondenta pe care am purtat-o cu Administratia Prezidentiala pe aceasta tema – a Cazului Grupului Trosca – presedintele Romaniei a invocat faptul ca nu avea cum sa nu respecte “Legea”. Legea il obliga sa-i “demartirizeze” pe cei “dovediti” colaboratori ai Securitatii ca politie politica, chiar daca si-au dat viata pentru tara. Cand i-am demonstrat ca aceeasi Lege il obliga ca mai intai sa existe o hotarare judecatoreasca definitiva privind acuzatia de colaborare a eroilor-martiri cu Securitate ca politie politica – si nu ca structura de aparare nationala si monitorizare a spionilor sovietici sau maghiari, ca Laszlo Tokes -, aceasta fiind contestata in Instanta la data emiterii decretului prezidential, aceeasi voce oficiala a uneia dintre fetele lui Traian Basescu a amutit.
Dl Traian Basescu este atent mereu sa invoce “Legea”. Niciodata nu spune insa cum se pozitioneaza fata de Lege. In fata sau pe la spatele ei? Deasupra sau sub ea? Sus sau jos?
Atunci, in Cazul Trosca, “Legea” ii era facuta lui Traian Basescu de un “nascut in URSS”, Raymond Luca, care indeplinea, practic, prin manuta tremuranda prezidentiala, razbunarea post-mortem a agentului KGB/GRU Nicolae Militaru: demartirizarea celor care l-au deconspirat ca tradator. Astazi, “Legea” ii este facuta lui Traian Basescu de unul care se crede nascut in “Ungaria Mare”, Ungaria din aburii mintilor lui Horthy si Orban, tovarasul de slugarnicie fata de Rusia al lui Traian Basescu.
Am zis fata de Rusia? Chiar azi, de ziua “maicii Rusia”? Pai da. Cat de ridicol e ca omul cu o mie de fete sa fie deconspirat de o singura voce: “Vocea Rusiei”?!
PS: Aflu de la Politica ta ca consilierul prezidential Sebastian Lazaroiu – piticul atomic al Negrei ca Taciunele pe care toti “dealerii” cluburilor de fite din oras sunt invidosi ca nu stiu de unde consuma marfa de asa calitate si de ultima generatie -, pe langa faptul ca a incasat ca prestator la Realitatea agentilor filo-rusi Vintu si Gusa vreo 2000 de “coco”, este si amploaiat cu zeci de mii de euro pe an la… tov. Bondrea, unul dintre beneficiarii, cu totul intamplator, ai apartamentelor polivalentei Udrea. Cica ca cadru didactic la Fabrica de diplome “Spiru Haret” Lazariciul lui Basescu incaseaza 120.000 de lei pe an, ceea ce il pune si in Topul celor mai bine platiti profesori din tara, pe langa cel nedetronat, de cel mai “high” oficial consumator si generator de fumigene de pe Facebook. La Universitatea Bucuresti, un profesor cu vechime de peste 40 de ani (!?) primeste la incadrare 3765 lei. Lazarici Pogonici ia in mana de la casieria lui tov. Bondrea 10.000 de lei pe luna (26.953 euro pe an). Pe langa astia, de la postul fantoma al Fabricii “Spiru Haret” ii mai intra la tescherea, basca, inca vreo 138.000 lei (31.076 euro).
Adica: consilierul “terminatorului” comunismului este platit de unul dintre cei mai cei activisti ai PCR, fost – printre multe altele (ii poate sopti Lazariciului prezidential chiar si dl Cioflanga de la “22”) – redactor la ziarul “Secera şi ciocanul” si cadru la Secţia de Propagandă şi Agitaţie a CC al PCR? Ce realizare mai mare poate exista in viata uneia dintre fetele palide ale presedintelui?
Acum ati inteles de ce tine la steaua lui Tokes? Ati vazut secera si ciocan fara stea?
Nota mea: Imi propun sa nu mai scriu editoriale politice. Mi-e prea mare sila. Sa incercam sa vedem si lucrurile bune si frumoase din aceasta tara, minunatii care se vor ridica, intotdeauna, deasupra zoaielor si liftelor politice. Multumesc cititorilor, pentru intelegere.
Academia Romana a anuntat, ieri, pe surse, ca, in urma celor mai recente descoperiri in materie, hungrolacii ar putea fi curati definitiv. Hungarita acuta ar putea fi, in sfarsit, tratata clinic, dupa 23 de ani de la cronicizarea ei si dupa ce epidemia de hungarita s-a raspandit mai ales in mediul institutional, parlamentar si chiar prezidential, transmit sursele din Academia Romana.
Modul de manifestaredepistat de oamenii de stiinta romani:
Stări de hiperexcitabilitate, lipsă de logică (istorică), idei fixe și obsesiv-compulsive, dedublare, halucinații și delir sistematic de grandoare, alternând cu cel de persecuție, pe fond de incoerență verbală, cei afectați repetând obsedant ”autonomie!-autonomi!” si tipand sacadat “discriminare!-discriminare!”, adeseori cu spume la gura.
Ce este de retinut in mod special:
Cei atinși de ”morbus hungaricus” pot dezvolta un comportament asemănător diavolilor tismaneni afectati de turbare, pozând în victime ale istoriei si cersind atentie internationala prin expunerea in public, pe la semafoare europene sau americane, a unor pretinse rani, cosmetizate in laboratoarele de productie ale BozFilm cu ajutorul solventilor de tip AVO/AVH. Formele grave pot fi generatoare ale unor acte de violență animalica (Cazul galeriei de la meciul România-Ungaria), de dementa stradala (Cazul Csibi Barna) sau de reclama mascata la clabuci (Cazul Laszlo Tokes). Mai grav este cand boala stapaneste persoane nevaccinate niciodata de autoritatile statului roman, in ciuda formelor severe pe care le prezinta (Cazul Kelemen Hunor -UDMR), cu risc de molipsire institutionala (Cazul Asztalos Csaba Ferenc – CNCD) sau de contaminare publica (Cazul Mircea Toma – KKT).
Zonele in care se manifesta boala:
Zonele contaminate sunt in general pe langa Ungaria, “tara-mama” a bolii si focarul transmiterii molimei, fiind extinse in Transilvania, Voivodina, Slovacia, Ucraina subcarpatică, coridoarele Congresului SUA, subsolurile Parlamentului European si budele de la Cotroceni.
Indicatii terapeutice:
Întrucât boala este contagioasă, bolnavul/bolnavii trebuie izolat/i de colectivitate. In cazul in care bolnavii s-au inmultit peste masura, este necesara trimiterea de urgenta a unor medici deratizatori specialisti din Republica Moldova, mai rezistenti la astfel de boli si, totodata, dispusi sa aplice la randul lor tratamente care nu au afectat in nici un fel bietele animale, ci au fost experimentate chiar pe propria lor piele. Manifestările ușoare nu necesită tratament prelungit, ci doar administrarea unor lecții de istorie rasunatoare a României și a Europei, in repetate randuri. Formele acute, cu manifestări grave și deseori imprevizibile, necesită însă tratament de urgență și de lungă durată, altfel există riscul de cronicizare și contaminare a unor colectivități paupere și precar școlarizate, a caror exprimare se incearca a se perfecta prin niste “sunete care îngrozesc piatra”. Dr. Mihai Mihail a indicat faptul ca atat construcţia cat si modul de a înşira cugetările, de a abstrage noţiunile, tropii, cu un cuvânt spiritul infiltrat al acestui material grunzuros a devenit deja sterp si hodorogit, chiar si atunci cand se cauta ajutorul ceangaiesc.
Cazuistica si tratament alternativ:
Un timp, bolnavilor li s-au administrat cu rezultate foarte bune medicamente de export, din gama Trianon și Paris. Dar bolnavii scapati din ghetourile Budapestei au dezvoltat la un sanatoriu experimental un compus pe baza de aurolac, experimentat la Timisoara si, apoi, inhalat pana la extaz de bolnavii agresivi fugiti din spitale pana la Targu Mures. Ulterior, cirezile de aurolaci s-au organizat in ONG-uri care militeaza pentru “drepturile hungrolacilor”. Întrucât s-a dovedit că bolnavii au dezvoltat o rezistență din ce în ce mai crescută la medicamentele clasice, refuzând cel mai ades tratamentul cu pesticide, în prezent se pot administra cu succes mai multe produse naturiste, regasite in articole din Constituția României, combinate cu o doza adecvată din Codul Penal.
S-a constat însă că lipsesc din ce în ce mai mult medicii capabili să pună diagnosticul corect și să administreze acest tratament la timp, de cand diviziunea speciala a Spitalului Roman de Interventii s-a cam volatilizat. Schimburile de experiență și simpozioanele operative pe această temă sunt binevenite, de aceea este indicat ca medicii care se ocupă de boala numită hungarită să cunoască și cazuistica unor astfel de manifestări, dar mai ales tratamentul administrat cu succes de colegii lor din Slovacia și Serbia, dupa ce si-au deparazitat cabinetele ministrilor Sanatatii publice si ale membrilor si sefului Consiliului de Sanatate al Autoritatii Teritoriale, ei insisi molipsiti de aceasta boala, in aparenta fara leac.
Tratamentul identificat de Academia Romana:
Iata ca, in sfarsit, la 23 de ani de la raspandirea bolii la nivel national, dupa ce aceasta fusese, aparent, extirpata de medicii Departamentului Special de Sanatate, cativa specialisti consultati in secret de Academia Romana au reusit sa stabileasca, totusi, tratamentul care poate fi administrat in astfel de cazuri, cu exceptia dusurilor reci si prelungite. Conform surselor noastre acesta va fi dezvaluit, in premiera, la orele serii din ziua de joi, 26 septembrie vineri, 18 octombrie 2013. Inca nu se stie insa daca tratamentul va fi administrat individual sau in cuplu (foto). Asa ca fiti cu ochii pe Academia Romana, fiindca nici nu stiti ce pierdeti.
Consiliul de Onoare al Ordinului ‘Steaua României’ a amânat pentru 18 octombrie luarea unei decizii în cazul sesizărilor privind retragerea decoraţiei europarlamentarului Laszlo Tokes.
Decizia CNCD reprezintă în primul rând o reparație morală față de o elevă de la care avem cu toții de învățat atunci când vine vorba de demnitate națională. Gestul Sabinei ar fi trebuit să fie un exemplu de normalitate dacă în școlile din județele Covasna și Harghita ar fi promovată toleranța, multiculturalitatea și buna înțelegere între elevii de diferite etnii. Din păcate gestul Sabinei a contrariat o parte a comunității maghiare din Covasna tocmai pentru că în școlile din județ se promovează doar intoleranța, revizionismul și șovinismul maghiar.
Maghiar cersind autonomia la New York de Eugene Al Pann. Colectie personala
“Noi aici în Transilvania ştim foarte bine că avem dreptul la viaţă, la o viaţă plină de vrednicie, pentru care aşteptăm, în mod natural, sprijinul FIDESZ şi al Ţării Mamă” – Peter Eckstein Kovacs, onorat, si el, cu Ordinul National “Steaua Romaniei”, la tabara autonomistilor maghiari de la “Tusvanyos”, in 2010, din postura de consilier al Presedintelui Romaniei, Traian Basescu
Gabriela Firea, devenita purtator de cuvant ad-hoc al Consiliului de Onoare al Ordinului Naţional “Steaua României”, a anuntat, ieri, ca agentul maghiar Lazslo Tokes poate “sa-si pledeze cauza” in favoarea pastrarii Ordinului National conferit de Traian Basescu, pe 26 septembrie, la Academia Romana? Poftim? Ce sa caute agentul maghiar in forul academic suprem al Romaniei? Ce tampenie mai e si asta? Ordinul tine de Cotroceni. Acolo este locul agentului maghiar, alaturi de cel care l-a decorat, cu un elogiu demn de falsificatorii istoriei de care s-a inconjurat, in cap cu Tismaneanu. Cititi si va cruciti: “în semn de mare apreciere a curajului şi demnităţii de care a dat dovadă, declanşând, prin exemplu personal, revolta istorică a poporului român împotriva dictaturii comuniste”.
Consiliul de Onoare este format din Ionel Haiduc, Constantin Degeratu, Şerban Brădişteanu, Costin Georgescu, Mircea Geoană, Gabriela Firea şi Ecaterina Andronescu. Presedintele Academiei trebuie sa reconsidere aceasta idee deplasata. Laszlo Tokes nu trebuie sa intineze marmura peste care au trecut pasii lui Nicolae Iorga.
PS: Inteleg ca Peter Eckstein Kovacs (ca si propagandistul PCR-ist Cristian Preda, aparator infocat al lui Tokes) a candidat si el pentru Consiliul de Onoare al Ordinului. Nu cumva acest personaj cocotat de Basescu prin copac, la Cotroceni – la fel cum a fost suit si Tokes, de altfel, in varful Parlamentului European – ar trebui sa se afla in exact aceeasi banca (sau celula) cu colegul sau de serviciu; serviciu secret maghiar? Nu Kovacs declara – din postura de consilier prezidential! – ca “tara lui mama” este Ungaria? Pai si atunci n-ar trebui sa se duca la origini? Daca tot facem curatenie, atunci sa facem!
In rest, ma bucur ca ce am propus acum trei ani, in sfarsit, se implineste. Se misca destul de greoi mecansimul nostru de aparare, capusat bine de agentii anti-Romania, dar pana la urma, iata, se misca! Consiliul de Onoare are ocazia sa spele onoarea Romaniei. Sa o faca!
Ofer cateva date despre agentul maghiar Laszlo Tokes, in atentia Comisiei in cauza:
Pacepa însuşi a fost un apropiat al Elenei Ceauşescu, în jurul căreia s-au adunat şi culturnicii internaţionalişti în frunte cu Gogu Rădulescu, Z. Ornea et comp. Dupa cum zicea si Ceausescu la Proces: „Dar asta înseamnă nimicirea României!”
Pacepa intra totusi in legenda. Putini oameni se pot mindri ca au lucrat, pe state de plata, pentru Securitatea romana, KGB si CIA, citeodata pentru toate concomitent.
În răspăr cu opiniile îndeobşte împărtăşite în rîndurile istoricilor români în ceea ce-l priveşte pe fostul adjunct DIE, istoricul american dinamitează imaginea acestuia, susţinînd că ‘’trădarea’’ lui Pacepa ar fi fost în realitate regizată de sovietici cu scopul de a dezinforma serviciile secrete americane în privinţa regimului de la Bucureşti şi a induce o stare de reticenţă a americanilor faţă de statul român.
Ion Mihai Pacepa, dacă era vocea lui, fiidcă oricum înfăţişarea era „protejată”, a oferit duminică seara un interviu la B1 TV, la împlinirea a 35 de ani de la defectarea sa din funcţia de şef adjunct al Departamentului de Informaţii Externe din cadrul Securităţii Statului şi, în plus, din cea de consilier pentru securitate şi dezvoltare tehnologică al preşedintelui României.
La 35 de ani de la “defectarea” pionului KGB, brigada de pionieri care incerca sa resusicite “live” tehnica ruseasca a maskirovkai impreuna cu mumia lui Pacepa, a produs un “interviu” care copiaza mai curand metoda lui Potemkin, plasandu-l pe Pacepa in geamul de la B1 pentru a-i incasa Tismaneanu pensia.
UPDATE: AZI LA TVR 1, ORA 21.00 – MOSTENIREA CLANDESTINA – Larry Watts si Monica Ghiurco despre Pacepa si ai lui
Misteriosul domn Pacepa
de Larry Watts
Subiectul referitor la Ion Mihai Pacepa, cel care a ales să “schimbe tabăra”, este unul controversat. Există dezbateri despre angajatorii domnului Pacepa, dacă a fost sau nu reprezentantul Securităţii statului, care este natura dezertării sale, cât de importantă a fost contribuţia sa la căderea lui Ceauşescu, în ce măsură fuga sa a avut o importanţă în procesul de democratizare a României etc.
Unele dintre aceste subiecte au fost elucidate şi nu ne mai preocupă. Altele rămân pe tărâmul supoziţiilor. În cele ce urmează doresc să fac referire la trei dintre ele.
A lucrat Pacepa pentru KGB?
Pacepa a declarat atât echipelor germane, cât şi celor americane implicate în dezertarea sa, că a lucrat direct în favoarea KGB-ului – deşi era la vremea respectivă adjunctul şefului serviciilor de informaţii externe. De fapt, el nu a ezitat niciodată să sublinieze faptul că a lucrat ca agent KGB. În cartea să din 1987, „Orizonturi Roşii”, el a subliniat faptul că a avut întâlniri personale cu şeful KGB Yuri Andropov şi insistă asupra faptului că raporta direct către Alexander Mikhailovich Sakharovski, şeful serviciilor de informaţii străine al KGB.
Desigur că la vremea respectivă Pacepa încerca să acrediteze ideea că Securitatea şi Ceauşescu- erau agenţi ai Moscovei, dar afirmaţiile sale privind faptul că raporta direct şefilor KGB au fost explicite şi nu doar metaforice.
În cadrul unui simpozion public referitor la activitatea KGB-ului, în cadrul căruia a dezbătut problematica cu James Woolsey, fost Director al CIA şi fostul disident sovietic Vladimir Bukovsky, el a afirmat, fără echivoc, că „am petrecut 27 de ani din viaţa mea lucrând pentru KGB şi am părăsit această tabără acum 26 de ani” (Front Page Magazine, 30 aprilie 2004).
Cei „27 de ani” acoperă întreaga perioadă a carierei sale în Securitate, de la începuturile acesteia în 1951, când securitatea românească era controlată integral de centrala de la Moscova şi până la dezertarea sa, în 1978.
Pacepa a reafirmat cu perseverenţă că în 1972, superiorul său din KGB i-a acordat responsabilitatea pentru „operaţii ilegale în România” (The American Spectator, 9 iulie 2010). Nu exista nicio controversă în ceea ce priveşte faptul unanim recunoscut, atât de către CIA, cât şi de către BND precum şi de către alte medii informate – privind faptul că Pacepa lucra pentru KGB. De ce există această controversă în media din România, este un mister.
Securitatea era controlată de către KGB?
Acest aspect este un pic mai sensibil dacă luăm în considerare faptul că unii consideră că KGB-ul avea abilitatea de a recruta agenţi dubli în cadrul Securităţii, ca o „dovadă” a controlului pe care îl exercita. Oricum, un număr însemnat de surse confirmă că serviciile de inteligenţă româneşti au întrerupt orice cooperare explicită cu KGB-ul încă din 1963.
Dezertorii din serviciile secrete cehoslovace Ladislav Bittman şi Jan Sejna raportează că problemele de colaborare cu România au început în 1962. Liderul sovietic Nikolai Podgorny a specificat anul 1963, ca anul încetării colaborării. În conformitate cu cele declarate de Serviciile Est Germane, Stasi, liderii KGB i-au informat în legătură cu încetarea acestei colaborări în timpul discuţiilor bilaterale din 1967. De asemenea, Yuri Andropov nota în raportul său anual, după primul an ca şef al KGB-ului, că organizaţia a primit doar informaţii minimale din partea română şi acestea doar de la ambasadorul României.
Cu excepţia serviciilor secrete bulgare, KDS, pe care România încă speră să le cointereseze în ideea unui Pact Balcanic, independent de Uniunea Sovietică, Securitatea întrerupsese orice colaborare explicită cu celelalte servicii ale Pactului, încă de la mijlocul anilor 1960.
În lumina acestor realităţi, afirmaţia lui Pacepa că primea ordinele direct de la conducerea KGB-ului în 1972 este deosebit de interesantă.
În 1971, imediat după vizită lui Ceauşescu la Beijing – primul dintre liderii comunişti de la ruptură sino-sovietică – Moscova a ordonat celorlalte servicii ale Pactului de la Varşovia să întrerupă toate legăturile, de orice tip, cu Securitatea.
A existat o mică întârziere între aceste instrucţiuni şi încetarea oricăror contacte, care au permis o „ultimă vizită socială” a oficialilor KGB şi a soţiilor acestora în România, la începutul anului 1972.
Şeful acelei delegaţii, şeful serviciilor de contrainformaţii Oleg Kalugin, nota după ce s-a mutat în Statele Unite că, în timp ce celelalte servicii ale blocului deveniseră „şi mai aservite KGB-ului”, românii ieşiseră din alianţă şi, în 1971 „Ceauşescu întrerupsese toate legăturile cu KGB-ul” (Harvard International Review, 2002).
Şi documentele serviciilor secrete din Bulgaria raportează că KGB-ul a forţat KDS să întrerupă orice legătură cu România în 1971 şi să pledeze „mea culpa” pentru că le păstrase atât de mult timp.
Prin urmare, în ce bază primea Pacepa ordine de la conducerea KGB pentru „operaţiuni ilegale în România” în 1972?
Niciunul din celelalte servicii ale Pactului nu considera Securitatea „un partener cooperant, frăţesc” şi toţi ceilalţi lideri ai Pactului denumeau România şi pe conducătorul ei „trădatori” în cadrul întâlnirii lor din luna august 1971 în Crimeea. În conformitate cu arhivele dezvăluite de arhivistul KGB Vasiliy Mitrokhin, spre sfârşitul anilor `70, cam în aceeaşi perioadă în care a fugit Pacepa, Prima Direcţie a KGB a transferat România şi Securitatea din cadrul Departamentului al 11-lea pentru cooperare cu servicii socialiste frăţeşti, în cadrul Departamentului al 5-lea, care includea statele NATO, Albania şi Iugoslavia, toate fiind ţinte ale operaţiunilor ostile de intelligence ale sovieticilor şi ale statelor Pactului de la Varşovia.
În mod clar, Securitatea era tratată de către KGB ca un serviciu duşman mai degrabă decât ca unul subordonat.
De ce a dezertat Pacepa?
Există mai multe teorii care tratează problema motivării fugii lui Pacepa, în iulie 1978. Una dintre teorii susţine că îi era teamă de iminenta deconspirare a sa că agent KGB, că îi era teamă că vor fi făcute publice activităţi ilegale sau ambele. O altă teorie susţine că i s-ar fi ordonat din partea KGB-ului să procedeze aşa. Mult mai puţin convingător, Pacepa a susţinut în cartea sa din 1987, că era un iubitor al democraţiei şi un pro-american în secret. Acesta este un domeniu al speculaţiilor mai degrabă decât al cunoaşterii, cel puţin până în acest moment, dar primul este cel mai probabil în comparaţie cu ultimele două.
În general, KGB-ul nu îşi dorea ca ofiţerii săi să dezerteze din cauza secretelor pe care ar fi putut să le dezvăluie. De asemenea, KGB-ul nu avea de ce să fie nerăbdător cu privire la pierderea unui agent atât de sus plasat în Securitate şi în ierarhia româneasca - Pacepa era totuşi principalul consilier pe probleme de securitate al lui Ceauşescu.
Se păstrează încă suspiciuni privind dezertarea sa ca fiind o operaţiune pusă la cale de sovietici, în primul rând pentru că Pacepa a făcut declaraţii privind politica românească şi comportamentele româneşti despre care ştia că sunt false. Acest fapt confirmă ipoteza conform căreia operaţiunea era de dezinformare de tip sovietic, care să distrugă relaţia specială româno-americană.
Oricum, el ar fi putut să cocheteze şi cu sprijinul pe care i l-ar fi putut oferi un grup din interiorul Statelor Unite, interesat în subminarea suportului pe care Washington-ul îl oferea României, spre exemplu, una dintre organizaţiile Ungaro-Americane care insistau să afirme că România a practicat genocidul în ceea ce-i privea pe etnicii maghiari din Transilvania.
Există şi posibilitatea că el exprima nemulţumiri personale de un fel sau altul. În orice caz, întrebarea referitoare la motivaţiie lui Pacepa pentru fuga sa rămâne o întrebare deschisă. Recent, un jurnalist m-a interpretat greşit şi a făcut afirmaţia că eu aş fi spus că socotesc şi – că aş avea “dovezi”- că Pacepa a fugit în Statele Unite ca parte a unei operaţiuni sovietice. Eu nu am spus şi nici nu cred aşa ceva. Oricum există precedente în care fugarii au ajuns din nou sub influenţă sovietică după ce au ajuns în Statele Unite. Anatoliy Golitsyn, un fugar din cadrul KGB, a oferit informaţii foarte bune în timpul dezertării sale iniţiale în 1961-1963 înainte de a deveni foarte frustrat că nu a fost lăsat să ofere personal un briefing preşedintelui John Kennedy şi s-a mutat în Anglia.
La intoarcerea în SUA, în vara lui 1963, a venit cu tot felul de fabulaţii care confirmau dezinformarea sovietică, a bulversat contrainformaţiile CIA şi a compromis în mare măsura operaţiunile CIA în blocul sovietic pentru urmatoarea decadă. Printre noile revelaţii ale lui Golitsyn erau afirmaţiile cum că ruptura dintre Tito si Stalin, dintre albanezi şi sovietici, precum şi cea sino-sovietică erau false, că independenţa României era un mit şi un pic mai târziu, că Uniunea Sovietică nu ar invada niciodată Cehoslovacia pentru că furia sovieticilor pentru „Primavara de la Praga” era doar de faţadă.
După cum nota un analist american: „dupa ce-şi dovedise buna credinţă în timpul primei perioade de rezidenţă în SUA”, Golitsyn părea că a “reluat misiunea sa de dezinformare” (David Martin, A Wilderness of Mirrors, 2003). CIA a conchis că preţul pentru KGB ar fi fost mult prea mare pentru ca ei să încurajeze în mod voit dezertarea unui ofiţer propriu. Oricum, acest lucru nu era valabil şi în cazul ofiţerilor din serviciile aliate.
În 1987, spre exemplu, CIA a descoperit că “fiecare agent cubanez recrutat de către agenţie în ultimii douăzeci de ani era de fapt agent dublu – pretinzând loialitate faţă de SUA dar lucrând de fapt în secret pentru Havana” (Timothy Weiner, A Legacy of Ashes: The History of the CIA, 2007).
Aparent, ceea ce nu era permis celor din KGB, era permis ofiţerilor din serviciile auxiliare a căror cunoaştere în ceea ce priveşte centrala KGB era limitată.
Pentru a concluziona, ştim că Pacepa era agent KGB şi ştim că Securitatea nu era controlată de către KGB – nu era nici macar în relaţii cordiale (deşi unii dintre ofiţerii de securitate ca şi Pacepa erau cu siguranţă).
Acestea nu sunt opinii. Acestea sunt fapte stabilite cu claritate şi confirmate în mod repetat prin documente şi declaraţii date la vremea respectivă.
Noi nu ştim de ce a dezertat în SUA. Dar noi ştim ceea ce a spus odată ajuns acolo.