Eu aduc dovezi că românii au fost consideraţi de sovietici nu doar ca un stat răzvrătit. Au fost consideraţi inamicul principal în Blocul estic. Dar pot accepta o opinie contrară cât timp ea este susţinută cu dovezi şi argumente.
Consilierul sovietic, sub acoperire, Denis Patapievici a instrumentat delaţiunile prin care s-a fabricat “Lotul de la Finanţe”. Ministrul Aurel Vijoli şi elita finanţiştilor români au fost judecaţi şi condamnaţi sub acuzaţia de introducere a politicilor monetare liberal-titoiste, în dauna “învăţăturilor progresiste“, cu care consilierii lui Stalin au venit să lichideze reacţionarismul din gândirea înalţilor demnitari, de care noul regim nu se putea, încă, debarasa.
Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România a organizat cu mare fast, un eveniment inedit, într-o premieră absolută – Premiile Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România – ”Eminescu, ziaristul“.
Un articol al istoricului american Larry Watts, care a circulat viral pe Facebook, incepand cu 4 iulie, Ziua Americii, intrunind mii de vizualizari si aprecieri pozitive, ne-a atras atentia si l-am republicat intr-o forma unitara pe Ziaristi Online, cu un citat semnificativ in titlul ales: “Europa si SUA ar trebui sa-i fie recunoscatoare Romaniei”. Materialul fusese reprodus pe Pagina de Facebook dedicata celui de-al doilea volum al profesorului american despre istoria secreta recenta a Romaniei si relatiile romanilor cu “prietenii” din blocul sovietic – Larry Watts – Cei dintai vor fi cei din urma.
Este vorba de o pozitie fata de atacurile unei gasti neo-kominterniste serpuite pana la gatul statului roman, practic o lectie istorica si de istorie oferita Celulei rosii “Tismaneanu”, publicata initial in “Adevarul“, in doua episoade, cam ratacite pe site-ul supraincarcat, ca doua picaturi de adevar inecate in potopul de stiri false si comentarii anti-romanesti cu care ne-a obisnuit fosta Scanteie, indiferent de conducerea ei, de la PCR la KGB si SIE. In articolul citat, Larry Watts il defineste cu eleganta pe Vladimir Tismaneanu prin spusele lui Abraham Lincoln:
“Ii poti pacali pe unii oameni tot timpul, si ii poti pacali pe toti oamenii doar uneori, dar nu-i poti pacali pe toti oamenii tot timpul”.
Dr. Larry Watts, in incheierea materialului sau, intitulat “Falsificatori, contestatari si sarlatani“, ii invita pe cei din specia celor enumerati in titlu si sintetizati in persoana domnului Vladimir Tismaneanu, la un dialog, pe documente, daca se poate, desigur, istoricul american rezervandu-si opinia in final, privind asteptarile pe care le are, in felul urmator: “Nu va temeti, dragi cititori, nu-mi voi tine respiratia”.
In deschiderea lectiei sale de istorie, profesorul Larry Watts face o comparatie cu soarta profesorului Francis Bowen (1811 – 1890), la randul sau contestat de o serie de sarlatani si falsificatori ai vremii, de origini hungro-pretutindenare, dupa ce si-a publicat in Statele Unite studiile privind extremismul “salbaticilor maghiari” azi praznuiti drept eroi, de teapa criminalului notoriu Lajos Kossuth (sau Miklos Horthy, mai la zi – foto) si atrocitatile “bandelor de secui” savarsite asupra romanilor si celorlalte natii ocupate de hoardele asiatice, respectiv: “The War of Races in Hungary”. North American Review (146): 78–136. Ianuarie 1850 si “The Rebellion of the Slavonic, Wallachian, and German Hungarians against the Magyars”. North American Review (150): 205–249. Ianuarie 1851.
Atacat intr-o campanie viscerala ce nu a dezbatut niciodata validitatea studiilor sale ci a urmarit doar denigrarea sa, profesorul de la Harvard Francis Bowen, preocupat intre altele, de armonizarea filosofiei cu valorile crestinismului, a fost eliminat de la conducerea Catedrei de Studii istorice ,,McLean” a Universitatii sub acuzele false ca nutreste o ,,aversiune puternica” fata de limba maghiara si o ,,ura profunda pentru unguri”. Cam la fel cum a patit-o si eminentul profesor Ilie Badescu la Masterul de studii de securitate a Universitatii Bucuresti, cu concursul unor lifte din “sistem”, masterul fiind infiintat chiar de catre el. Dupa doi ani, insa, ne informeaza Larry Watts, “Bowen a fost reangajat si numit in unanimitate la conducerea Catedrei de ,,Religie naturala, Filosofie Morala si Politica civila”, o pozitie in care avea sa ramana pentru urmatorii 36 de ani. Universitatea Harvard continua sa acorde si astazi un premiu anual Francis Bowen in Filosofie morala“.
In fond, vizavi de limba si aroganta “natiunii suverane” care ocupase teritorii romanesti, slovace si sarbe locuite si de germani si secui ratacitori, profesorul american exprima exact parerea generala a oricarui cetatean al lumii care are norocul de la Dumnezeu sa nu fie ungur – si anume ca “limba maghiara zgarie urechile” si e lipsita de orice literatura -, adevar prezentat si de marele ganditor si gazetar Mihai Eminescu, peste 20 de ani, in articolul pentru care a fost urmarit in Justitie, “Ecuilibrul“, si pentru care a facut inchisoare la Budapesta editorul sau, respectiv:
“Limba? ar trebui să li fie ruşine de ea. Sunetele îngrozesc piatra; construcţia, modul de a înşira cugetările, de a abstrage noţiunile, tropii, cu un cuvânt spiritul infiltrat acestui material grunzuros, sterp, hodorogit, e o copie a spiritului limbii germane. Ei vorbesc germăneşte cu material de vorbă unguresc.
Ştiinţele? Ce au descoperit ei nou în ştiinţe? Prin ce au contribuit ei la înaintarea omenirii? Istoria civilizaţiei a înregistrat numai o nulă.
Legislaţiune? Drepturi şi legi sunt într-o eternă contrazicere. E o compilaţiune răutăcioasă şi nerumegată a principiilor celor mai contradictorii, principii care se exclud unul pe altul. Alături cu o constituţiune nedreaptă şi parţială, liberală însă pentru unguri, găseşti legi din evul mediu mai barbare decât barbaria.
Arte şi literatură? O traducere rea din limba germană, şi ştie toată lumea cât de rea poate să fie o traducere. Industria? Germană. Comerţul? În mâna evreilor.
Va să zică nu au nimica aceşti oameni prin ce să ne superiorize pe noi românii, şi vom arăta numaidecât cum nici nu pot avea, nici nu pot constitui o putere morală oarecare. Nu e pe lume o singură inteligenţă care să fie o mai rea expresie a poporului ci de cât cea maghiară. Să ne silim puţin a analiza spiritul, — nu al poporului maghiar, pe care din inteligenţa lui nu-l vom putea cunoaşte niciodată, — ci al acestei coterii care-l guvernă, guvernându-ne totodată şi pe noi prin o ficţiune diplomatică.
Ieşită din nişte şcoli mizerabile, a căror singură ţintă e propagarea minciunei, în care n-au învăţat nimic alta decât fanatismul, primind o educaţie care avea de principiu de a stinge tot ce în suflet e curat, uman, nobil, pur, s-au infiltrat în capetele unei generaţii june şi de aceea docile nişte principie sistematice, în flagrantă contradicţie cu tot ce era mai nobil în spiritul secolului nostru. Astfel, aceşti oameni au devenit transcendentali. Aceste principii sistematice ale lor, scoase deductiv din o istorie falsificată, escamotate din concepţia exagerată a naţiunii lor, din noţiunea falsificată a dreptului, — ce puteau fi ele decât pure minciuni! În viaţa publică însă ei judecă consecvent pe baza acelor principii mincinoase; de aceea nu ne poate prinde mirarea dacă toate consecinţele ce le trag din principii falsificate nu sunt, nu pot fi, decât iarăşi false. Nu trebuie dar să ne mirăm dacă ei aplică principiile cele mai mari din viaţa publică a popoarelor astfel cum le aplică; pentru că ei le-au înţeles pe dos, pentru că ţesătura falselor noţiuni fundamentale i-au făcut incapabili de a cugeta drept. Cine nu ştie acuzaţiunea ce ni se face nouă românilor pentru că solicităm pentru noi ceea ce ei au solicitat pentru dânşii? Ce întoarsă, ce minunată trebuie să fie acea glavă care face altuia o crimă din ceea ce el pentru sineşi croieşte o virtute! Tot ce constituie viaţa lor internă e o minciună. De ce să ne mirăm dacă alegerea la ei înseamnă beţie, bătaie şi omor? Să nu ne mirăm dacă toate noţiunile au cu totul altă semnificare pentru că sunt privite prin o prismă sufletească ce falsifică totul. Asemenea cum nu te poţi înţelege cu un om a cărui limbă şi noţiuni diferă astfel de ale tale încât el rămâne pentru tine netraductibil, căci tu nu ai noţiunile ce le are el, cum el nu le are pre ale tale: — tocmai aşa nu te poţi înţelege cu inteligenţa maghiară. Împăcare sau tranzacţiune nu se încap aicea, căci divergenţa noţiunilor fundamentale şi a principiilor sistematice condiţionează o eternă divergenţă a deducţiunilor din ele. Va să zică aicea nu se încape acest mijloc dulce şi pacific, care va fi etern neînţeles. Tu-i spui că naţiunea română vrea cutare şi cutare lucru, el [î]ţi răspunde că naţiunea română nici nu există. Apoi înţelege-te cu un astfel de om! Noi românii nu putem înainta decât cu desconsiderarea totală a acestor oameni transcendentali, cu care ne-a lipit un ucaz al tronului şi de care un decret drept ne poate tot aşa de bine dezlipi. Vina în fine nu e a lor, pentru că generaţia ca atare nu are vina falsei direcţiuni a spiritului său. Vina acestei direcţiuni o au descreieraţii lor de magnaţi, a căror vanitate îi făcea să creadă cum că în această ţară, ce e mai mult a noastră decât a lor, ei vor putea maghiariza până şi pietrele.” (integral la Ungaria, un palat de spume mincinoase. ECUILIBRUL – articolul pentru care a fost urmarit Eminescu de organele unguresti, la 20 de ani)
Din nefericire pentru aceasta rasa pacatoasa dar si, mai ales, pentru noi, adevarurile prezentate de Eminescu si documentate pe teren, in Transilvania ocupata, de catre profesorul Bowen, sunt valabile si astazi. Parca nimic nu s-a schimbat, ura fiind motorul care le zvacneste majoritatii ungurilor muschiul atrofiat al inimii si canarul care li se zbate in colivia craniana pe post de minte.
PS: La postarea copertii lucrarii profesorului american Francis Bowen despre rasismul maghiarilor a intervenit rapid pe Facebook un oarecare “Zsunacz Tibi” care sustine ca locuieste in Israel si Insulele Solomon acuzandu-ne ca suntem “obsedati de nationalism”. Desigur, daca nationalismul (american?) si chiar “extremismul” profesorului Bowen din cartea sa despre adevarul istoric asupra Transilvaniei sunt, evident, molipsitoare, atunci da, suntem “obsedati” de adevarul istoric. Probleme, Gogule?
“Marea natiune” a “nomazilor si despoticilor” maghiari in cifre, la 1851, si insultele asupra slovacilor subjugati, considerati “neumani” – “niste animale”
Persecutarea romanilor si a credintei lor crestin-ortodoxe in Transilvania ocupata
Oprimarea si incalcarea drepturilor natiunilor dominate, prin impunerea limbii maghiare profesorilor si preotilor slovaci si romani
Francis Bowen: “Limba maghiara, nomadica si barbara, zgarie urechile si este foarte limitata, avand o literatura ca si inexistenta”
Prioritatile criminalului Lajos Kossuth: Taranii romanii au fost vanati si ucisi de salbaticii secui iar comisarii lui Kossuth au fost trimisi in intreaga Transilvanie pentru a-i extermina pe toti invatatorii si preotii romani
Atrocitatile maghiare asupra romanilor “care depasesc limitele imaginatiei”, descrise de un martor ocular, ofiter britanic, includ arderea satelor si uciderea batranilor si neputinciosilor ramasi in urma refugiatilor, omorarea cu sange rece a unui preot si a fiului sau, aflati prizonieri alaturi de ofiterul englez, executia sumara a 17 romani, si replica secuilor ucigasi: “Acum sunt cu 17 valahi mai putin ca ieri”
Entuziasmul romanilor – barbati, femei si copii – ridicati la lupta pentru apararea fiintei nationale
“(…) Recunosc ca am trait un sentiment de deja-vu ingaduitor in studierea cazului profesorului Fancis Bowen cand domnul Tismaneanu, in loc sa-mi adreseze probele si argumentele mele in legatura cu realitatea sfidarii romanesti si impactul concret al ,,cursului special” reflectat in documentele pentru uz intern din URSS, Republica Democrata Germana, Republica Populara Ungara, Republica Populara Bulgara, Republica Socialist Cehoslovaca si Republica Populara Polona, sustine tot mai puternic ca liderii si conducerea comunista romaneasca ,,nu au incercat niciodata sa mearga dincolo de limitele permise de Kremlin” (Tismaneanu, 12/5/2013, contributors.ro).
Si cand, in pofida faptului ca documentele din Comitetul Central al Partidului Comunist Sovietic descriu in mod repetat ,,cursul special” al Romaniei ca ,,daunand serios” politicii Kremlinului in interiorul Pactului de la Varsovia, al comunitatii socialiste, si pe plan global, niste analisti insista chiar mai categoric ca, in timp ce Moscova ar fi considerat Romania drept ,,un tantar uneori enervant”, acea politica de independenta nu a fost vreodata vazuta de Kremlin ca ,,un risc geopolitic major sau un model alternativ de socialism” (Tismaneanu, 12/5/2013, contributors.ro).
Imi voi permite sa abordez aceste aspecte intr-o ordine inversa.
Moscova si-a exprimat, de fapt, in repetate randuri ingrijorarea ca Romania, impreuna cu China, vor stabili un model socialist alternativ care va concura cu URSS, cel putin incepand cu anul 1965 si de-a lungul anilor ’70, si documentele sovietice traduse care abordeaza aceasta obsesie pot fi gasite pe site-ul programului de istorie internationala a Razboiului Rece (CWIHP) al centrului Woodrow Wilson, in documentul de lucru cu numarul 65 (CWIHP WP #65, 12/2012, wilsoncenter.org – A Romanian INTERKIT? Soviet Active Measures and the Warsaw Pact “Maverick” 1965-1989). In mai 1968 ministrul sovietic al Apararii Marshal Grechko a declarat fara echivoc ca alianta sovietica nu ar putea supravietui dupa plecarea Romaniei. (Matthew J. Ouimet, The Rise and Fall of the Brezhnev Doctrine in Soviet Foreign Policy (2003)).
URSS a suferit o pierdere geopolitica majora din cauza ca Romania a mediat relatiile americano-chineze – care, la randul ei, aceasta mediere a schimbat echilibrul fortelor la nivel mondial. Dupa cum presedintele Nixon a declarat pentru Consiliul national de securitate in august 1969, “Am presupus intotdeauna ca chinezii sunt mai duri si mai agresivi, in timp ce sovieticii sunt mai rezonabili. (Dar) Ceausescu spune ca sovieticii sunt mai duri si mai agresivi decat chinezii. Trebuie sa ne uitam la China pe termen lung.” (Departamentul American de Stat, 14/8/69, history.state.gov – Minutes of Meeting of the National Security Council1)
Medierea Romaniei dintre Egipt si Israel a jucat de asemenea un rol esential in pierderea Egiptului de catre sovietici, despre care atat CIA, cat si KGB au concluzionat ca reprezenta, la acea ora, din punct de vedere strategic, cel mai important stat din Orientul Mijlociu. (un raport KGB citat in CIA, 12/1/86, foia.cia.gov). Moscova nu a fost in masura sa se refaca dupa niciuna dintre aceste pierderi pentru restul Razboiului Rece. Cam atat despre “tantarul” romanesc si inconsecventa sa pentru politica europeana si globala.
In lumina celor de mai sus, s-ar parea sa existe putine baze probatorii pentru declaratia domnului Tismaneanu care spune ca Romania comunista “nu a incercat niciodata sa mearga dincolo de limitele permise de Kremlin”.
Cu toate acestea, haideti sa suspendam neincrederea si sa mentinem inca putin aceasta posibilitate…(…)”
Dupa alti doi ani a venit si raspunsul in ce-l priveste pe “occidentalul” Dan Grigore Adamescu, proprietarul, in acte, al “Romaniei libere” sorosite (ce rusine, pentru memoria inaintasilor lui Adamescu!). Respectiv: CNSAS via Civic Media: Patronul “Romaniei libere” Dan Grigore Adamescu nu a colaborat cu Securitatea. DOC. Normal. Dupa care s-a asternut tacerea. Cum, tocmai celebrul “Nusulica” al domnului presedinte Traian Basescu a fost uitat?! Asa ca am revenit cu o adresa. La care a venit si raspunsul (foto sus).
Dvs ce parere aveti? Sorin Oviciu Vintu este, oare… “obiectiv de siguranta nationala”. Pentru cine?
Ultimele zvonuri despre persoana pregatita sa-i ia locul profesorului Birsan, caruia ii va expira mandatul in data de 16 decembrie 2013, arata ca aceasta este judecatoarea Iulia Motoc, de la CCR (foto sus la GDS), insa inainte de aceasta, atunci cand s-a pornit dosarul abuziv la DNA impotriva sotilor Birsan, persoana agreata era fosta procuroare comunista Monica Macovei (membra de onoare si membra fondatoare a asociatiei homosexualilor din Romania – ACCEPT , sponsorizata in principal de miliardarul George Soros – nota red. – vezi si foto via Wikipedia). Cititi in continuare scrisoarea adresata Comisiei senatoriale de ancheta, demers care reprezinta o premiera europeana tragica, si anume un judecator al CEDO acuza statul care l-a propulsat in functie de terorizarea sa si a familiei sale, in scopul de a fi debarcat din functie cu ajutorul unor institutii aservite, pentru ca in locul sau sa fie adusa o persoana obedienta politic.
Sorin Roşca Stănescu ne va mai oferi surpriza unor poziţii interesante, eliberate de constrângerile “disciplinei de partid”. Senatorul se va prevala de faptul că îndatoririle sale de parlamentar sunt, mai întâi, faţă de alegători. Aşa să fie!
In volumul “Cei dintai vor fi cei din urma” autorul reia firul conflictului manifestat intre Romania si Pactul de la Varsovia, intrerupt in primul volum in anul 1978, si il continua pana in prima saptamana a lunii decembrie 1989.
In plin scandal mondial legat de George Soros si Benny Steinmetz, unul dintre miliardarii israeliani implicati in afacerea Rosia Montana (cititi: ROSIA MONTANA AFRICANA), magnatul maghiaro-evreo-american face un desant operativ in Romania, unde tocmai a aparut si o Compania de stat pentru Rosia Montana. Sub acoperirea unei plimbari la Frumusani prin tiganie, la brat cu presedintele Bancii Mondiale, Jim Yong Kim, caruia i-a facut agenda la noi in tara pentru a prezenta Romania, din nou, drept Tigania (dupa cum se vede; felicitari, SIE!), George Soros se intalneste pe sest cu pionii lui de plumb, Traian Basescu si Victor Ponta. Sursele mele mi-au certificat ca una dintre intalniri deja a avut loc. De ce ascund Presedintele si Premierul Romaniei intrevederea cu controversatul dar altfel foarte generosul – cu unii – miliardar pretutindenar?
Voi reveni!
PS: Cica vizita de la Gradina Romologica din Frumusani a fost asigurata de organizatiile lui Soros Roma Education Fund – REF (adica e de la Roma?; cofinantata de Soros Open Society si Banca Mondiala in cadrul programului de incluziune a tiganilor initiat de Fondul specializat al lui Soros de la Budapesta) si Centrul pentru Educaţie şi Dezvoltare Socială – CEDS.
Motto: “Rămîne una dintre marile necunoscute ale firii umane fenomenul acesta atît de incontrolabil şi atît de imprevizibil căruia i-a căzut pradă Noica: îndrăcireape care a suferit-o atunci cînd şi-a pus credinţa în slujba «binelui suprem».” – Sorin Lavric (*), “Noica şi Mişcarea Legionară“ (Ed. Humanitas, 2007)
“(…)
De fapt, influenţa culturală a celor care şi-au făcut un nume invocând excesiv de des numele lui Constantin Noica s-a făcut simţită abia când şcolarii de la Păltiniş s-au reciclat ca formatori de opinii schizofrenice despre aşa-zisa lipsă de valoare a filozofiei româneşti. Direcţia de influenţare exercitată de Liiceanu se constată în scrisul lui Sorin Lavric. Mai precis, în postfaţa la volumul alcătuit de Dora Mezdrea din file alese de ea din dosarele de Securitate (v. Sorin Lavric Postfaţa, în vol.: Noica şi Securitatea, Bucureşti: Ed. M.N.L.R., 2009, pp. 337-343).
După ce menţionează foarte în treacăt faptul că invitaţia la o discuţie cu securiştii nu putea fi refuzată de nimeni, Sorin Lavric nu se sfieşte să-l prezinte pe Constantin Noica drept colaborator al Securităţii. În schimb, Vladimir Tismăneanu ar fi “un spirit academic care încalcă regula aridităţii tagmei, reuşind să scrie neplicticos” (v. România literară, nr. 2/29 ian. 2010), un “diagnostician de idei politice, nu ademenitor în numele lor”.
Povestea cu “ademenirea” este, ca să spunem aşa, un comentariu la o parere a lui Pleşu, după care Noica ar fi fost un “ademenitor”, ceea ce Sorin Lavric punctează negativ, întrucât la el pozitivă este atitudinea opusă. La Andrei Pleşu ademenirea lui Noica spre tărâmul filozofiei nu a avut succes, astfel că, nefiind eficientă, nu se poate spune dacă a fost considerată de falsul drept atitudine pozitivă sau negativă.
Cantonarea lui Andrei Pleşu în lăutărismul pe care-l observă în exclusivitate la alţii, a fost perfect creionată de Constantin Noica prin situarea discipolului cu “prea mare respect pentru fratele porc” (Noica, ian. 1980, în Jurnalul de la Păltiniş, 1983, p.117) la mijloc de drum, într-un interval în care nimic din ce a început nu a dus la bun sfârşit: “Mă gândesc iar la Andrei, cu câtă uşurinţă a renunţat la greacă… În istoria artelor nu se recunoaşte, în Germania nu a vrut să facă filozofie, Orientul, pe care-l iubeşte, fără sanscrită nu-l poate obţine. O să se afle mereu în metaxy, în interval” (ibid. p.100). Din portretul intelectual schiţat de Noica reiese indirect ridicolul desemnării lui Pleşu în mod laudativ drept “filozof” al intervalului post-comunist.
Iată ce scria Andrei Pleşu despre “ademenitorul” Noica într-o epistolă din 15 oct. 1984 publicată după zece ani pentru a spori paginile unuia din cele trei volume ale sale aşa-zis ştiinţifice: “Nu să-l împuţinez am vrut… ci să-i clarific statutul… Trebuie să treacă mult timp ca să realizezi că sapienţialul nu e, în cazul lui Noica, decât o foarte inteligentă captatio, o capcană retorică, destinată să convertească la filozofie toată suflarea din jur” (Limba păsărilor, 1994, p.218-219).
După Sorin Lavric, Tismăneanu jr. nu este un “ademenitor”. Fostul ideolog comunist este un “ogar” [cu un pedigree ilustrând relaţia cu comunismul a celor doi Tismăneni, tatăl şi fiul pe care Lavric se face că n-o ştie], ogar cu “ascuţime olfactivă” care “depistează repede miasmele de extremism” (Lavric), i.e. un diagnostician versat în şantajul cu anti-semitismul. Altfel spus, după episodul ideologic comunist când (iniţiat de propriul părinte) a hăituit “duşmanul de clasă”, ogarul cu nas fin s-ar fi reprofilat pe urmărirea “duşmanului de rasă”. Un fost deţinut politic exilat apoi în Franţa observa cu fineţe că în dictatura totalitară (de caracter ideologic) se foloseşte “represiunea preventivă”. După căderea comunismului, menţinerea la putere a oligarhiei comuniste “reciclate” s-ar fi făcut tot prin teroare preventivă, duşmanul fiind mereu reinventat “în funcţie de nevoile momentane” (Ion Varlam): fostul duşman de clasă devine după 1989 “duşman de rasă”.
In cazul relaţiei politice dintre Noica şi Securitatea pe care ar fi servit-o cu “orbirea unui idealist incurabil” (Sorin Lavric), discipolul lui Liiceanu trece peste lipsa comuniştilor Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu dintre cei chemaţi să converseze cu securiştii pe tema “teoreticianului legionar Noica”.
(*) Sorin Lavric este, de 16 ani, redactor la Editura Humanitas administrata de G. Liiceanu si, din 2008, comentator la “Romania literara” condusa de N. Manolescu, fiind considerat “din categoria fidelilor”
S. Lavric: Cînd e vorba de semnat o petiţie, de sărit în ajutor sau de adresat o recomandare, Tismăneanu este întruchiparea îndurării de inspiraţie creştină: bate la toate uşile, trimite o mie de mailuri şi adună la un loc oameni care altfel nu s-ar fi întîlnit în veci. E un mijlocitor prin excelenţă, un liant uman cu virtuţi de verigă culturală, un ferment cu efect de coagulare omenească. Si un redutabil păstrător al memoriei noastre în privinţa trecutului comunist al Europei.
Accidentul de ieri al purtatorului abuziv al titlului de presedinte al Romaniei a demonstrat ceea ce nu mai era de demonstrat: ca degeaba avem atatea servicii de informatii si degeaba incaseaza SPP 45 de milioane de euro anual, daca Basescu da cu oistea-n gard la colt de strada. Pai daca masina a accidentat-o usor, tara a accidentat-o atat de grav incat sta sa se scufunde in orice clipa. Acum inteleg de ce a aparut omul in vestuta dand din mana la TV, ca Ceausescu la CC: era cu vesta de salvare pregatita! Si asta imi aduce aminte de un editorial de-al meu de prin 2006, care se incheia asa:
“Personal, n-am inteles niciodata de ce se lauda Basescu ca a fost capitan de vas si-uite asa o sa conduca si Romania. Pai, oricine stie: marinarii, plecati cel putin jumatate de an din tara, erau departe de orice realitate romaneasca. Cum pot sa inteleaga ei, din bataia vantului, ce am trait noi aici, cu picioarele pe pamant?
Apoi, comparatia Romaniei cu un cuirasat – mai stiam noi pe cineva luat la fel de valuri – nu-mi cade bine la stomac. Daca ne scufundam?”
Iata-l aici:
Cuirasatul gaozarilor lui Basescu
Motto: „Cum poti sa fii calm in Romania?“ – Mircea Badea, realizator TV.
„Dragi compatrioti, voi fi un aparator devotat al libertatii presei, care in ultimii patru ani a inregistrat un regres grav, datorita constrangerilor si presiunii politice fara precedent practicate fata de mass-media romanesti. Confiscarea libertatilor presei este primul pas spre confiscarea libertatilor cetatenesti. Victoriile democratiei nu pot avea loc fara existenta presei libere, a dreptului la cuvant si la libera exprimare. Vreau sa va asigur ca in persoana noului presedinte al Romaniei, societatea civila va avea un sprijin. Romania are nevoie ca societatea civila sa isi preia, la un alt ritm, rolul de aparator si promotor al drepturilor fiecarui cetatean“, rostea, mai an, noul presedinte al Romaniei, Basescu Traian, in discursul sau de la ceremonia de depunere a juramantului, in decembrie 2004.
In care mai spunea: „Natiunea romana are nevoie de un presedinte care sa o reprezinte cu demnitate“. Si ce-mi face el, badica Traian? “Capitanul nostru”, pe care il speram de cursa lunga? Imi zice ca ziaristii care pun „intrebari-capcana“ sunt „gaozari“. De data asta, presedintele chiar a dat cu mucii in fasole.
Mi s-a consiliat el cu Elena din Udrea prin firidele Cotrocenilor, mi s-a golden-drojdit el cu Jiji, mi s-a dat cu masina blitz-abtiguit in vazul intregii tari, mi s-a turnat in realitate cum e cu chiulul si fumatul in prima zi de scoala, si cate si mai cate… Toate iertate, ca deh, iarna nu-i ca vara, nici Nastase ca Basescu!
In ciuda a ceea ce pare, eu il aprob pe presedinte. Gaozarismul trebuie demascat! Este adevarat ce spune Basescu la nervi: avem multi ziaristi-gaozari printre noi. Insa pentru aceasta trebuie sa-i caute; acolo unde zice el. Dar ce-ar fi oare sa inceapa presedintele sa-si ingaozareasca intai limbistii si pupincuristii din institutiile media de stat sau aproape ca si de stat, dupa cum au devenit deja unele publicatii si posturi TV ai caror proprietari joaca dupa cum le canta presedintele de pe mesele tavernelor dambovitene (sau invers)?!
Sa incepem sa credem ca, in evenimentele zilei din realitatea cotidiana a Romaniei libere Traian Basescu isi dezvolta, prin mimetism politic, ca un adevarat „alien“, aceleasi maniere ca si Ion Iliescu, tatucul sau din FSN? Un exemplu de gaozarism public neobservat de doi ani la Cotroceni: Televiziunea Romana, transformata dupa incorporarea oranj intr-o noua masina automata de spalat creiere si suflete.
De ce nu observa oare presedintele ca gaozarii cu trese ale fostei Securitatii din institutia televiziunii publice – platiti, ca si el, din banii nostri – ignora, de exemplu, prioritatile ramase doar rostite ale „noii“ presedintii a Romaniei? Ca, spre exemplu, Basarabia este tratata nu ca la Televiziunea Republicii Moldova, ci ca la TV Moskva a URSS?
Sau, oare, n-ar fi mai bine sa inceapa ex-manieratul nostru sef, cu propria ograda? Ce sunt oare aceia care-si ascund biografia si chiar si identitatea reala aspirand cu nesat la cele mai inalte functii in stat? Purtatorii de fulare rosii, ministrii cu obrajori rozalii, sepcarii cu stea rosie-n frunte, fosti, actuali si viitori komisari, cu aviz de bun tovaras de la intelectualii patriei, aceiasi care il proslaveau si sustineau la vot pe anchetatul penal pentru crime Ion Iliescu?
Din cei care, dupa ce l-au cadorisit pe seful statului si pe consoarta lui de confesional din cancelarie cu o „mentalitate de mafioti“ nu au ezitat sa treaca la trocuri informative si informationale, ajunsi cu dosarul la os. Deh, ca intre mafioti! Ce mica e lumea… “Piccolo Mondo”…
Dar de ce n-am vorbi si de comesenii potcoviti de futurologul Basescu cu un mare viitor: Adriean premierul-minune doi, Radu mamii ei de ce-a mai ramas nefurat din Craiova – al doilea tasmanian in stat si Vasilica, bun la toate guvernarile, stapanul inelelor coruptilor neauziti si nevazuti din Alianta DA.
Nu, e clar: presedintele nu o sa-si ceara scuze „gaozarilor“, „animalelor“, „legionarilor“, „golanilor“ si „huliganilor“!
De fapt, totul este ingrozitor de trist. Noi ziaristii, gaozari sau nu, traim un grav „sindrom al tacerilor ilegale“, ca sa il parafrazez pe Ion Cristoiu. Basescu, fost simpaticul si neconformistul presedinte patriot, devine pe zi ce trece un matroz cazut de la bordul navei lui imaginare pe un pamant care-i pare ca si pe mare, plin de spuma zilelor.
Purtat de pe-un val pe altul, la brat cu gaozari de rang inalt, nu mai are timp sa explice natiunii ametite de tangaj de ce ticalosul de ieri este tovarasul lui de drum de azi. Sau de cand un simplu ziarist care a luptat prin cuvant pentru eliminarea sistemului ticalosit – cum zicea o data si “Base’ al nostru” – a devenit un “gaozar” periculos acuzat de „capcanarea“ institutiilor statului.
Personal, n-am inteles niciodata de ce se lauda Basescu ca a fost capitan de vas si-uite asa o sa conduca si Romania. Pai, oricine stie: marinarii, plecati cel putin jumatate de an din tara, erau departe de orice realitate romaneasca. Cum pot sa inteleaga ei, din bataia vantului, ce am trait noi aici, cu picioarele pe pamant?
Apoi, comparatia Romaniei cu un cuirasat – mai stiam noi pe cineva luat la fel de valuri – nu-mi cade bine la stomac. Daca ne scufundam?
Intrebarile Ziaristi Online: De ce Presedintele Romaniei nu ne poate spune (de noua ani) cu ce se raspunde la steagurile maghiare? Dar stie sigur ca nu cu bentite tricolore, ca tanara Sabina Elena… Poate se raspunde cu Steaua Romaniei pentru Laszlo Tokes si un gulas cu Viktor Orban?
Muzeul Taranului Roman, aflat intr-o continua reprofilare, a trecut de la apologia homosexualilor la cea a criminalilor notorii. Primul pe lista: Pacepa, alias “Sobolanul”, alias “Canalia”, alias “Podeanu”, alias “Montaigne”, alias Tismaneanu. Desi era mai simplu sa aduca un cadavru plastifiat de chinez batjocorit de vecinii lor de la Antipa, “taranii” de la MTR s-au gandit ca ar putea resuscita un cadavru viu doar pentru GDS-isti, ca sa mai roada si gura lor un os. Conform comunicatului emis mai mult “pe surse” si, apoi, cam “pe burta”, parascovenia “stiintifica” de la MTR “reprezinta a doua intalnire din cadrul serilor Bucuresti Strict Secret”, un fel de PR nemascat pentru Realitatea si Radio Gurilla, posturile puscariasului Sorin Ovidiu Vintu, la care presteaza inca diverse personaje manevrate in sus si-n jos din spatele gratiilor, in ciuda interdictiei de a se folosi in celula telecomenzi, fie si pentru jucarii stricate. Moderator, asadar (poate v-ati prins): Stelian Tanase, fost membru al Comisiei Tismaneanu care a alcatuit asa-numitul Raport Final asumat de fostul presedinte al tuturor romanilor, Traian Basescu, in Parlamentul Romaniei. Parteneri, pe masura clownilor: de la Radio Itsy Bitsy la “Observatorul cultural”, locul unde se produce fauna lui Oprea (alt membru al Comisiei Tismaneanu) de la IICCMER. Aflam, de altfel, ca la dezbaterea cu pricina a participat si un baiat, Andrei Muraru, pretins sef al IICCMER si lider neincoronat al “militiilor spirituale”, specialist in fraudarea si falsificarea documentelor fostului PCR, dupa cum a demonstrat in instanta secretarul Colegiului CNSAS, profesorul Corneliu Turianu. Un alt “invitat de marca” a fost generalul de mucava Dan Voinea, autorul celei mai sinistre farse judiciare de dupa procesele staliniste din anii ’50. Pe scurt, ca si in cazul propagandei homosexuale, ne intrebam, din nou: la Muzeul Taranului Roman se respecta recomandarea SRI privind expertizarea psihiatrica a cadrelor de conducere?
Dincolo de ce stim ca s-a vrut a fi conferinta in cauza, fasaita cu cinci zile inainte de data cand era anuntata lansare celui de-al doilea volum al istoricului Larry Watts, care se ocupa si de “Sobolan”, este de observat ca nici unul dintre participanti nu a subliniat natura criminala a personajului laudat sau criticat, agentul politiei politice comuniste Ion Mihai Pacepa (Vedeti Decizie CNSAS: “Eroul” Pacepa a fost “agent al politiei politice comuniste”). Ori, conform unei fise a SRI reprodusa de Mihai Pelin in “Opisul emigraţiei politice. Destine în 1222 de fişe alcătuite pe baza dosarelor din arhivele Securităţii” (Editura Compania, Bucureşti, 2002): Ion Mihai Pacepa “a aprobat şi uneori a participat direct la lichidarea fizică a unor persoane indezirabile, cetăţeni români sau străini, în împrejurări asupra cărora pluteşte şi astăzi misterul, dar despre care există indicii documentare certe”. Repet: “despre care exista indicii documentare certe”.
Mai mult, in adresa oficiala pe care Civic Media a remis-o CNSAS, pentru a fi scoase la lumina aceste “indicii documentare certe”, am introdus si marturia vaduvei unuia dintre cei ucisi de Pacepa, inregistrata de ziaristul de investigatii Marian Ghiteanu. Citez: “Una dintre crimele odioase la care Ion Mihai Pacepa si-a adus nemijlocit contributia, alaturi de seful sau direct Nicolae Doicaru, defunctul sef al spionajului romanesc, este asasinarea lui Alexander Opojevici, un fost comandant de partizani si ofiter sarb, opozant al lui Tito, care se refugiase la Bucuresti. Totul in urma unei intelegeri intre Tito si Ceausescu, prin care primul dorea sa-si elimine adversarii din emigratia sarba. Crima a avut loc in noaptea de 8-9 august 1975, intr-o camera a hotelului Dorobanti, si a fost executata de Pacepa si de oamenii sai, sub coordonarea lui Doicaru. Maria Opojevici, vaduva fostului disident sarb, dezvaluie, in exclusivitate pentru cititorii nostri, circumstantele, atatea cate au putut fi aflate, ale uciderii sotului sau.”. Integral la Civic Media.
Uciderea disidentului sarb Alexander Opojevici si a tovarasului sau, Djoka Stoianovici, a fost certificata de autoritatile sarbe la data de 27 mai 2002, cand cadavrelor lor au fost deshumate din Cimitirul Tomasevsc din Zrenianin, unde fusesera ingropate de securitatea lui Tito, catre care fusesera predate corpurile de catre Pacepa. Un al treilea sarb, Vladimir Dapcevici, care a scapat cu viata, devenind martor ocular, i s-a confesat in detaliu vaduvei lui Opojevici dupa 1989, mai precis in 1991. Doamna Maria Opojevici s-a adresat si CNSAS cu o cerere, de la care, cel putin in 2008, nu a primit nici un raspuns. Intre timp insa CNSAS si-a marit fondul documentar cu peste un milion de dosare noi de la SRI, inclusiv o parte din arhiva Unitatii speciale 0110, care trata tarile din Pactul de la Varsovia la fel ca pe cele din NATO. Poate astazi vor rasari mai multe dovezi. Crima oribila s-a infaptuit, oricum, la ordinele si sub executia directa a lui Pacepa (Vedeti si col. Andrei Pasareanu, “Demers catre Adevar – Romania Decembrie 1989 – o alta analiza a evenimentelor” (Editura Fundatiei Culturale Gheorghe Marin Speteanu, Bucuresti, 2008).
In Raportul “final” in cauza, cu un numar de 666 de pagini, publicat pe site-ul Presedintiei Romaniei (Presidency.ro) in 2006 si de Editura Humanitas in 2007, ni se ofera dezinformarile publicate de Pacepa in SUA sub obladuirea organizatiilor antiromanesti de sub umbrela Hungarian Lobby drept cea mai credibila sursa posibila privind “relatiile de subordonare” ale Romaniei, respectiv ale lui Ceausescu, fata de serviciile de spionaj si informatii ale URSS. Dintr-o nota de subsol (normal) aflam chiar si faptul ca “Corespondenţa particulară dintre VT şi generalul Pacepa a lămurit şi mai mult natura relaţiilor dintre Ceauşescu şi Kremlin în perioada lui Brejnev” (Pag 118). “VT” banuim ca – desi documentul oficial citat nu este vreun jurnal personal – ar putea reprezenta “Vladimir Tismaneanu”. Carevasazica aflam ca Vladimir Tismaneanu a intretinut o corespondenta personala cu un criminal sinistru, pe care il crediteaza cu credibilitate maxima – “vocea autorizata in domeniu” laudata pentru “rolul exceptional”-, desi este declarat chiar si de catre CNSAS drept “agent al politiei politice comuniste“.
Dupa cum afirma CNSAS in inscrisul publicat in Monitorul Oficial al Romaniei inca din 2006 (deci la o data cand inca se elabora Raportul!), Ion Mihai Pacepa se face vinovat de ingradirea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, cum ar fi: “dreptul la libertatea cuvantului, dreptul la inviolabilitatea domiciliului, dreptul de a fi liber de imixiuni arbitrare in viata privata, domiciliu sau corespondenta, dreptul la libertatea de exprimare, libertatea opiniilor, etc”. Aceste este personajul citat de cateva zeci de ori, cu “operele” sale pe cuprinsul celor 666 de pagini ce poarta antetul Presedintiei Romaniei si al carui nume a fost rostit de doua ori la categoria “eroi ai luptei socialiste”, de catre presedintele Traian Basescu, in Parlamentul Romaniei, cand a citit ca un papagal Concluziile documentului ticalos.
Si se mai pune o intrebare: un personaj dovedit de CNSAS drept agent al politiei politice comuniste si asupra caruia exista “indicii documentare certe” ca a executat cel putin un act criminal, mai poate fi general al Romaniei, recompensat si cu pensii din urma prin decretul unui fost presedinte al Romaniei, supranumit “Iliescu-KGB”? Iata, dl Basescu euro-atlantistul are posibilitatea sa faca dreptate: daca tot a condamnat comunismul sa puna in practica propriile afirmatii si sa-l lustreze personal pe generalul criminal si tradator introdus pe sub usa la Cotroceni de catre ayatollahul de balta si profitorul tuturor regimurilor V. Tismaneanu.
Valer Marian: Liderii UDMR au mai nou mai mare crezare la București decât reprezentanții românilor din Transilvania. În guvernul USL și în agențiile guvernamentale există mai mulți reprezentanți ai UDMR decât ai românilor din Transilvania, care nu sunt reprezentați corespunzător nici în principalele comisii parlamentare, inclusiv în Comisia pentru revizuirea Constituției și în Comisia pentru Codul Electoral.
Dan Tanasa: Dacă Zgonea ar fi dat un simplu search pe goagăl ar fi văzut că acei ”unii” care încearcă să sape groapa dintre cele două popoare sunt de fapt președintele Parlamentului Ungariei, Laszlo Kover, care a inițiat personal ceremonia de arborare a drapelului, și șeful Guvernului de la Budapesta, care a tolerat declarațiile absolut iresponsabile și în afara uzanțelor diplomatice ale ambasadorului său la București, Oszkar Fuzes. Deci se vede foarte clar cine anume încearcă să sape o groapă în relațiile diplomatice dintre România și Ungaria.
Corneliu Vlad: Pierderea a 2,6 milioane de locuitori în numai zece ani nu e doar o palmă pe obrazul ce decid destinul României, este de fapt problema supravieţuirii ca stat, pe vatra sa istorică, a unui întreg popor. Şi atunci, când în doar zece ani, populaţia scade cu o zecime, adică e decimată, să ne mai mirăm când auzim vorbindu-se tot mai des despre supravieţuirea României?
July 9th, 2013 
VR 
Ziaristi Online:
Posted in 
Tags: 
