Fetita de mingi a troicii Dinescu-Tismaneanu-Plesu, maturica Curlateanu de la EvZ, supranumita si Mirela Curdefier, a fost personaj principal in pledoaria avocatului care l-a aparat pe Petru Romosan in procesul pe care acesta l-a intentat CNSAS dupa ce a fost acuzat ca ar fi fost “colaborator al Securitatii”. Inalta Curte de Casatie si Justitie a demonstrat “definitiv si irevocabil” nevinovatia scriitorului, supus timp de doi ani unei campanii imunde de presa ca razbunare pentru ca a expus reteaua securistico-culturnico-mafiotica clocita in laboratoarele din Romania ale KGB-ului, recte GDS. Purtatoarea flamurei rosii impotriva lui Romosan, numita Mirela Corlatan, a fost catalogata in plina instanta ca este “ofiter acoperit al SRI”, afirmatie ramasa ca atare la dosar.
Am devenit fără voia mea un erou întunecat al blogurilor. Nu avem legi în domeniu şi nu voi putea răspunde, la acelaşi nivel de mitocănie şi perversitate, miilor de „nicknames”. Îi voi răspunde deocamdată doar bloggerului de la Washington, pseudoprofesorului de ştiinţe politice Vladimir Tismăneanu. În nenumăratele lui postări pe tema mea, mi-a dat şi o poreclă, Rembo, destul de simpatică (amestec de Rimbaud şi Rambo)…
Aceasta, în orice caz, nu e complet lipsită de talent, aşa cum sînt sutele sale de articole de altădată despre Lenin, Ceauşescu, socialismul învingător, duşmanii de clasă din „Viaţa studenţească”, „Convingeri comuniste”, Amfiteatru” şi alte gazete tovărăşeşti pe care le am în documentaţia mea de vreo zece ani.
În satul meu din munţii Orăştiei, ca şi în alte locuri din ţară, toate familiile au cîte o poreclă, pe care o poartă, ca pe o cruce, multe generaţii. Porecla familiei mele, şi deci şi a mea, este „Ticărău”. Ticărăul e un soi de dispozitiv străvechi, compus din lemn şi lanţ, care permite să se strîngă fedeleş lemnele sau vreascruile aduse cu căruţa de la munte.
Un adevărat profesor de istorie recentă – nu unul ca Tismăneanu, vreau să zic -, în studiul la care lucrează despre băieţii şi fetele din Primăverii, cartierul nomenclaturii comuniste din Bucureşti, a descoperit porecla din adolescenţă a lui Vladimir Tismăneanu. I se spunea, nu se ştie încă de ce, „Onanistu’ ”. Poreclele reuşite sînt uneori nedrepte, răutăcioase, dar au meritul enervant că se lipesc de cel poreclit. Nu o să fac aici un excurs despre onanie, despre condamnarea acestui păcat în „Cartea Cărţilor”, despre Onan şi toate celelalte. Deşi poate v-aş plictisi mai puţin decît a plictisit Tismăneanu România cu a sa „condamnare a comunismului”.
La un articol de pe gazeta de perete electronica a lui Gyuri Soros – Contributors -, dl Vladimir Tismaneanu sta si joaca ping-pong zi si noapte cu propriile-i comentarii otravite semnate sub pseudonim, la care isi raspunde, doct si superior, de la inaltimea carambului agentului sovietic Ivan Mihai Pacepa. Printre acestea se strecoara si niste cititori reali, care-i urmaresc traseul sinuos, ca urina boului, de la stersul prafului de pe pantofii lui Ceausescu la cei ai lui Iliescu, Constantinescu si Basescu. Cu limba, evident. Unul dintre observatorii atenti ai lui Tismaneanu este si Constantin Dobre, minerul care l-a infruntat pe Ceausescu, in Valea Jiului, la greva din 1977.
Steve Jobs (omul Apple – stanga) si Rober Noyce (omul Intel – dreapta), co-inventatorul microcipului pe baza de siliciu, la o chermeza din 1988. Google il omagiaza azi pe Noyce, unul dintre inventatorii circuitului integrat pe baza de siliciu care ne sta acum in fiecare calculator, cu efectele adverse de rigoare…
Dan Tanasa informeaza: Primaria comunei harghitene Madaras, condusa de UDMR-istul Bíró László, are arborat in mod permanent drapelul Ungariei pe sediul sau, alaturi de drapelul asa-zisului tinut secuiesc.
De asemenea, primarul UDMR-ist din Madaras incalca cu buna stiinta si prevederile legale cu privire la inscriptionarea in limba minoritatilor nationale la intrarea in institutiile publice prin amplasarea celor doua placute.
Scriitorul Liviu Ioan Stoiciu face, in premiera, un anunt preluat si raspandit cu freamat si repeziciune de lumea literara: Scriitorul Petru Romosan nu a fost informator/lucrator/colaborator al Securitatii. Citez de pe blogul lui LIS: “Primesc un mesaj extraordinar de la prozatoarea Adina Kenereș, soția poetului Petru Romoșan, doi optzeciști importanți (azi conduc o editură de top, Compania; emigrați la Paris înainte de Revoluție, s-au întors demult în țară, s-au stabilit la București). Îl redau ca atare:
Petru Romosan…, iata, nu a fost colaborator al Securitatii. Dupa ce a cistigat la Curtea de Apel, unde l-a trimis CNSAS, a cistigat si recursul facut de CNSAS la Inalta Curte de Casatie si Justitie (foto sus). Epopeea minjirii sale, cu ajutorul a zeci de porci din media, dar si cu acela al tacerii scriitorilor romani, s-a incheiat cu decizia asta definitiva si irevocabila. Sau abia incepe, cine stie, o alta epopee.
Cu drag,
Adina Keneres
S-a dus o campanie îngrozitoare împotriva „turnătorului” Petru Romoșan prin presa aflată la dispoziția puterii actuale, calomnii neprobate prin nimic (în frunte cu Evenimentul zilei, care efectiv l-a diabolizat pe Petru Romoșan; dintre scriitori, îndeosebi nefericiții oportuniști fără operă Ioan T. Morar și Vladimir Tismăneanu, cântători personali ai lui N. Ceaușescu, apoi ai lui Traian Băsescu, l-au făcut albie de porci). Nu știu câți ar fi rezistat în locul lui. Eu i-am luat apărarea aici lui Petru Romoșan (de exemplu, pe 2 mai 2010), reacționând cu mare tristețe față de tot ce i se întâmpla. Acum a venit vremea ca Petru Romoșan să-i dea în judecată pe toți torționarii lui din presa de azi și să ceară să fie condamnați la despăgubiri morale pe măsură. M-aș bucura dacă Petru Romoșan va lua o poziție publică legată de execuția lui postcomunistă. Știu că e scârbit de lumea literară românească (care nu s-a solidarizat cu el), dar e bine acum să știe opinia publică în ce fel de Românie mai trăim.”
Ca sa fac nominalizarile la Premiile Orwell pana la capat: CNSAS, EVZ, Tismaneanu (vezi un citat din Operele sale mai jos) si o oarecare muratura, recte Mirela Curlateanu – aceeasi cacaroaca de presa care, in stil similar, l-a executat public si nefondat pe vladica Bartolomeu Anania alaturi de maimuta lui Plesu, Sabina Fahti – plus “sursa” ei “conspirata”, Mircea Dinescovici, au o problema. O mare problema. Care ii va ustura la buzunar. Si nu numai 🙂
“In schimb, ma “infiereaza” pe mine, ma hiperbolizeaza un fel de eminence grise a unei fictive dictaturi, simultan un balaur complotist si profesoras fara opera, ma acuza de toate pacatele acestei lumi si probabil ale celei de dincolo. Sunt veros, narcisist, versatil, pupin, lichea, ahtiat de glorie, lacheu, fripturist si cate altele. Sunt o non-entitate notorie, te si miri ca mai sta lumea de vorba cu mine. Sunt epitomul conditiei mzierabile a intelectualului, acest personaj odios, intotdeauna gata sa imratiseze ideologii, niciodata apt sa le demoleze (cum aflam si din alte contributii ale acestui timp ce si-a iesit din albie). Sunt intelectualii palmuiti de toti neavenitii? O binemerita, exclama nistorescienii acestor vremi de dispret. Cata vreme el si Romosan sunt curati, onesti, inocenti, curajosi, verticali. In fine, cel putin in cazul Romosan, nu neg, exista consecventa delatiunii.” – Semnat: Musiu Tismaneanu 🙂
Si iata ce afirma Petru Romosan in replica la acuzatiile imunde ale plosnitelor de presa din reteaua neo-kominternului:
“Mirela Corlăţan a fost plantată în redacţia „Cotidianului” de un serviciu secret, lucru care încalcă flagrant separarea puterilor în statul de drept. Vă promit că voi reveni cu precizări, inclusiv la tribunal.”
Sa fie Serviciul Iesenilor Execrabili? Asteptam cu interes 🙂
Amuzati-va cu dialogul dintre Romosan si Curlateanu, “mica turnatoare” de cartier pe rol de deontologa de servicii, supranumita, nu stiu de ce, si Mirela Curdefier:
Ma bucur ca Petru Romosan a ramas curat … ! Ochii lui Homer si Comedia literaturii sint doua carti de poezie care au marcat debutul generatiei 80, care ramin carti importante in orice faza a literaturii romane. Solidarizarea in povestea enuntata? La o acuza care privea un act personal, nu se putea raspunde decit in mod individual. Eu mi-am exprimat indoiala, de exemplu, ca un alt coleg de generatie, prozator, ar fi colaborat si probele finale m-au contrazis. Nu am crezut nici o clipa ca Petru Romosan ar fi turnat, dar diavolul suspiciunii, insinuat de presa si de recursul la alte exemple te face sa stai in asteptare …! De asta, ma bucur ca Petru Romosan a reusit sa-si demonstreze nevinovatia, sint solidar cu el in procesul de recunoastere a demnitatii. Cum ma astept ca CNSAS-ul sa recunosca faptul ca nici Cezar Ivanescu nu a fost nici o clipa turnator, ca tot amicii i-au otravit zilele. Traim intr-o societate demonizata, din pacate.
Integralin cartea lui Vladimir Tismaneanu – Noua Stângă şi şcoala de la Frankfurt, Editura Politica a Partidului Comunist Roman (viitoarea Editura Humanitas), Bucuresti, 1976
Am ajuns prima oara la manastirea Petru Voda in seara de Craciun. Luminau stelele, ninsese, totul era alb, iar maicile se pregateau sa mearga cu colindul. Iata-ma umbland, impreuna cu ele, de pe un deal pe altul, din chilie in chilie. “Lerui, Doamne, Ler / au pornit cu plugusorul / îngerii prin cer”. Intrasem, pe nesimtite, in calatoria din poveste. La casuta cu cei mai multi pelerini, in noapte, usa s-a deschis si din chilie a iesit chiar Mos Craciun, asa cum il stiam dintotdeauna: un patriarh inalt, cu barba alba, un zambet care-ti incalzeste inima si o privire care stie intreaga-ti viata, daca ai fost sau nu cuminte. Intrasem in Rai. Am simtit ca aceasta intalnire cu Parintele avea sa imi schimbe viata.
Imi doresc ca albumul acesta sa aduca un smerit omagiu marelui marturisitor al ortodoxiei romane Justin Parvu, ctitorul Manastirii Petru Voda, la 20 de ani de cand s-a pus piatra de temelie a sfantului lacas inchinat martirilor din temnitele comuniste. Fara binecuvantarea, viziunea si caldura sa parinteasca, aceste imagini nu ar fi existat.
Multumesc, de asemenea, pentru buna primire si ingaduinta, tuturor preotilor din Mitropolia Moldovei si Bucovinei, surorilor, maicilor, fratilor si calugarilor din Manastirile Petru Voda, Paltin, Sihla, Sihastria, Secu, Neamt, Agapia, Varatec, Humor, Voronet, Moldovita, Sucevita, Arbore, Putna, Trei Ierarhi, Galata, Copou, Miclauseni, Catedrala Mitropolitana din Iasi, Catedrala Patriarhala si “Sfanta Maria” din Techirghiol.
Cristina Nichituş Roncea / “Precum în cer aşa, şi pe pământ” – Călătorie foto prin lumea ortodoxă românească, Editura Compania, Bucureşti, 2011 – Precum-in-cer.ro