“Nu ne duce pe noi în ispita” – este titlul cartii jurnalistului maghiar Andrassew Iván in care “eroul” extremismului unguresc din Carpati, “idolul” de mucava al reformatilor din Transilvania, este facut tandari, folosindu-se si informatiile publicate in exclusivitate de portalul Ziaristi Online despre amantlacurile lui Tokes din Parlamentul European. Cartea a aparut la Editura Noran Libro din Budapesta si costa 2990 de forinti. “Diavolul optează pentru un număr de puncte de referinţă: putere, vanitate, bani, femei. Pe toate le-a avut Laszlo Tokes”, scrie Andrassew Iván in prefata cartii sale. Coperta este sugestiva: un Tokes cu carlige de fier in loc de maini. Cine il tine atarnat pe Tokes cu ele ca sa nu cada? O recenzie a volumului de dezvaluiri despre “agentul 069” este facuta in Ziarul de Duminica de la Budapesta sub titlul “Caderea idolului”. Voi reveni cu alte amanunte picante despre continutul perdafului primit de Laszlo Tokes, “pastorul” bolnav de ura impotriva romanilor.
Civic Media: Dl Corneliu Vlad este un model al jurnalistului de cursa lunga
Domnul Corneliu Basarab Vlad este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Clubului Presei Transatlantice si autor al mai multor carti de politica internationala, dintre care amintim: Pentru ca soarele să nu răsară dinspre asfinţit; Când luptătorii îşi curăţă armele; Vietnamul cel de toate zilele; Vom trăi în anul 2000; Lumea în mişcare, încotro?; Generalul Lebed, vecinul nostru; Reconcilierea; Cuba, zece sfidări; Iranul la rece; Rusia după URSS; Şi totuşi, Revoluţia Română; Holograma Europa. Politica europeană a Germaniei (coautor).
În aproape 50 de ani de carieră gazetărească, dl Corneliu Vlad a publicat numeroase articole, comentarii şi analize ale vieţii şi politicii internaţionale în revistele Lumea, Contemporanul, Romania libera, Curentul, Bucharest Match, Revista Geopolitica, Ziaristi Online etc.
A fost corespondent de presă în Vietnam şi Laos, în Austria, Elveţia şi Germania, corespondent al Agenţiei France Presse la Bucureşti, trimis special la ONU, OSCE şi NATO, Tratatul de la Varşovia, Consiliul Europei ş.a. şi colaborează cu diverse agenţii de presă, posturi de radio şi televiziune. A fost singurul ziarist roman care a participat la asa-zisul proces al Grupului Ilascu de la Tiraspol, de unde a relatat zilnic si unde a reusit sa filmeze singura pelicula cunoscuta a acestei farse juridice anti-romanesti.
Dl Corneliu Vlad este un model al jurnalistului de cursa lunga a carui principala calitate necesara credibilitatii si profesionalismului a ramas impecabila in intreaga sa cariera: onestitatea; fata de cititor, fata de sine si misiunea sa, de jurnalist roman.
Asociatia Civic Media este onorata sa-i confere, la implinirea a 70 de ani, in semn de omagiu, Premiul „Mile Carpenisan” pentru Curaj si Excelenta in Jurnalism, pentru intreaga sa activitate pe frontul jurnalisticii romanesti.
Victor Roncea
10 Mai 2012
Corneliu Vlad: Premiul Mile Carpenisan este o emotionanta distinctie pentru gazetaria adevarata
Premiul Mile Carpenisan este o emotionanta distinctie pentru gazetaria adevarata. Acest premiu onoreaza prin insusi intelesul si mesajul sau iar, in situatia mea, si prin locul si imprejurarea manifestarii de fata.
Premiul: 1. poarta numele unui ziarist ce s-a distins prin tinerete, curaj si excelenta, 2. este acordat de obicei unor tineri ziaristi, 3. de catre asociatia, si ea tanara, Civic Media, 4. asociatie care-l are protagonist pe tanarul si excelentul ziarist Victor Roncea.
Asadar, o distinctie prin totul a tineretii gazetaresti, pentru aproape septuagenarul care ma straduiesc sa fiu.
Dar si locul, si imprejurarea acestei clipe sunt deosebite.
Aceasta incinta academica este insufletita de activitatea Institutului de sociologie al Academiei Romane, al carui suflet este prof. univ. dr. Ilie Badescu, astazi cel mai important filozof si sociolog al istoriei romanilor.
Iar imprejurarea face ca in acest spatiu academic sa-l primeasca astazi pe istoricul american, eu as zice romano-american, Larry Watts, cel mai patrunzator si decomplexat observator al realitatii romanesti de azi.
Asemenea ilustrului carturar patriot Florin Constantiniu, istoricii Ilie Badescu si Larry Watts indeamna si procedeaza la lectura si intelegerea istoriei Romaniei in lumina clara si neinselatoare a adevarului, liberi de prejudecati, imuni la mistificari, fara porniri la ocari sau la osanale.
Istoricul Larry Watts domina istoriografic zona cea mai complicata, controversata si atacata a vietii moderne a Romaniei, vremea lui Nicolae Ceausescu. Si el spune si convinge ceea ce alti istorici n-au avut curajul sau interesul sau n-au reusit sa afirme: ca aceasta perioada a fost nu numai una densa si complexa, dar si mult mai nuantata decat obisnuim sa credem. O vreme cu straluciri orbitoare si intunecimi cumplite, cu culori stridente si crude sub aparenta unor pogoane de griuri. Brandul international al Romaniei a fost atunci la zenit, indiferent ce pret au platit romanii si pentru asta.
Larry Watts reuseste ceea ce nici un alt istoric, roman sau strain, nu si-a propus, nu a incercat, nu a indraznit, nu a reusit sau nu a convins: prezinta in lumina ei reala si in proportiile sale reale un fragment de istorie a romanilor mai supus la rastalmaciri si calomnii ca oricare altul. Daca lasam deoparte lentilele deformatoare ale politicii zilei si privim onest respectivul timp istoric, asa cum face Larry Watts, dar din pacate nu prea multi alti autori, vom putea gasi mai usor calea spre adevaratul loc si adevarata menire a Romaniei in lumea de maine, lume care si ea trebuie mult aproximata.
Multumiri profunde pentru premiu, multumiri pentru atentia acordata mie.
Corneliu Vlad
9 Mai 2012
Nota Civic Media: Premiul “Mile Carpenisan”, in valoare de 1000 de euro, ii va fi transmis dlui Corneliu Vlad la Spitalul “Floreasca”, unde se afla internat pentru o operatie pe cord. Participantii la conferinta lui Larry Watts de la Institutul de Sociologie al Academiei Romane i-au urat dlui Corneliu Vlad multa sanatate.
“Prin fiecare fotograma am incercat sa deschid ochii celor care judeca fara a sti si, in acelasi timp, sa impletesc o camasa de zale, o armura de inele, legate intre ele, pentru a-i apara pe cei din manastiri – adeseori denigrati de dusmanii ortodoxiei -, cu imaginile adevarului. Fiecare fotografie este o za.”
Sa te uiti la fotografii e altceva decat sa vezi fotografii. “Oricine poate sa se uite la fotografii, insa a vedea o fotografie implica si capacitatea de a o citi” ne spune Bernlef. Cred cu tarie in cuvintele lui, iar a citi o fotografie este o arta.
Zilele acestea, zbuciumate de atata tensiune, am descoperit linistea in fotografii, care dupa parerea mea, lasa cel mai cald si linistitor sentiment.
Anul acesta a inceput cu decoruri triste, oameni care protesteaza, indura frigul si spera cu tarie ca pot avea un viitor mai frumos. La cativa metri departare, de locul unde acum cateva luni pancarte pline de revolta umpleau piata, o oaza de liniste si caldura te inalta, inghetand orice gand rau dand speranta sentimentului ca bunatatea exista.
Cristina Nichitus Roncea ne propune sa traim “Precum in cer”. O expozitie de fotografii ce te inalta si care te duc spre o lume in care cuvintele sunt de prisos.
Cu mare caldura sufleteasca am intervievat-o pe autoarea fotografiilor. Va invit sa lecturati un interviu in care Cristina ne destanuie povestea din spatele cortinei expozitiei “Precum in cer”.
FemeiaStie.ro: Aceasta calatorie in lumea ortodoxiei din Romania a fost o provocare, o dorinta personala sau pur si simplu o idee?
Cristina Nichitus Roncea: A fost o minune, in primul rand. In sensul ca aceasta poarta mi-a fost deschisa de Parintele Iustin, intr-o seara de Craciun, cand eram la usa chiliei sfintiei sale alaturi de pelerini, maici si calugari, cantandu-i colinde. Este si prima fotografie facuta cu Parintele, cu care de altfel si deschid expozitia. E drept ca cineva m-a dus de mana pana acolo… Dar dupa aceea toate au venit de la sine. Am vrut sa descopar taramul tainic al manastirilor Romaniei si, mai ales, sa-i trimit prin fotografiile mele si pe altii sa se impartaseasca din “gura de rai” pe care o reprezinta orice sfant asezamant ortodox. Traim intr-o lume in care stresul ne inunda si tinde sa ne domine viata, asa ca tanjeam dupa linistea si inaltarea spirituala care stiam ca se regasesc dincolo de zidurile unei manastiri, acolo unde sunt oameni care traiesc frumos. Fotografia este mare mea pasiune, la care m-am intors dupa peregrinari prin Drept si Finante. Prin expozitie pledez – ca si in cazul experientei mele personale – la aceasta intoarcere la radacini, la traditie. Si m-am straduit sa transmit prin lucrarile mele acea stare minunata pe care o poti avea cand esti alaturi de oameni care traiesc in stransa legatura cu Dumnezeu. Nicaieri nu se poate vedea mai bine ca omul sfinteste locul decat in gradinile Maicii Domnului care sunt manastirile Romaniei. Bunatatea si linistea sunt transmise de fiecare coltisor din manastire, de fiecare fir de iarba, de fiecare floricica, de fiecare privire a oamenilor de acolo care stiu sa ierte, care au o rabdare infinita si o generozitate care poate schimba lumea. Si mai ales multa iubire, pe care o simti si simti ca trebuie sa o intorci chiar si celor mai putin norocosi, a nefericitilor care au uitat comandamentele Mantuitorului, au uitat sa iubeasca.
Spre stiinta: Excelentei sale, Presedintele Romaniei, Dl Traian Basescu
Domnule Ministru,
Asociatia Civic Media va semnaleaza inca o incalcare din partea Ucrainei a drepturilor fundamentale ale omului si a relatiilor diplomatice care ar trebui sa guverneze doua state vecine.
Luni, 2 aprilie, a.c., in jurul orele 16.00, scriitorul Vasile Ilica, originar din fostul judet Storojinet, actuala regiune Cernauti, refugiat in Romania dupa 1944, in prezent veteran de razboi si binecunoscut cercetator al crimelor comise de Armata Rosie si NKVD pe teritoriul provinciilor istorice romanesti Basarabia si Bucovina, a fost impiedicat de catre autoritatile ucrainene sa intre in Ucraina, la punctul de trecere a frontierei Siret, comunicandu-i-se doar ca are interdictie de a patrunde in spatiul statului vecin, pentru care i s-a inmanat si o dovada, fiind intors de la granita.
Dl Vasile Ilica, in varsta de 87 de ani, este membru al mai multor organizatii neguvernamentale, printre care Asociatia “Pro Basarabia si Bucovina” si Societatea pentru Cultura Romaneasca “Mihai Eminescu” din Cernauti si autorul mai multor lucrari documentare privind soarta romanilor ramasi sub ocupatia URSS, dintre care amintim: “Bucovina abandonată” (Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 2010, 576 p) “Fantana Alba – o marturie de sânge: istorie, amintiri, marturii” (Oradea, 2009); “Cateva consideraţii cu privire la tragicele evenimente petrecute la Lunca – 6/7 februarie 1941, Fantana Alba – 1 aprilie 1941, Cimitirul Militar Horecea – iulie 1941” (Familia Romana, 2009); “Martiri si marturii din nordul Bucovinei” (Imprimeria de Vest, Oradea, 2003); s.a.
Recentul act inamical al statului vecin Ucraina survine dupa ce, pe 16 iulie anul trecut, doi ziaristi romani profesionisti care se indreptau spre localitatea Hagi Curda, pentru a participa la sfintirea primei biserici romanesti din actuala Ucraina de dupa ocuparea Basarabiei de catre URSS, au fost, de asemenea, impiedicati sa-si exercite profesia. La granita cu statul vecin, punctul de frontiera Reni, Valentin Tigau, realizator la Radio Romania Actualitati si sotia sa, Simona Lazar, redactor la Jurnalul National, au fost incunostiintati casunt declarati indezirabili, “persona non grata”, ca urmare a unei serii de articole din 2009, intitulata generic “Reporter in Basarabia de Sud” si disponibila la adresa https://www.romanii-de-langa-noi.blogspot.com. Istoria relatiilor de acest gen cu Ucraina mai inregistreaza si interdictiile aplicate ziaristilor Marian Voicu si Victor Roncea, scriitorilor George Muntean, Ion Beldeanu si Eugen Patras, fost vicepresedinte al Societatii pentru Cultura Romaneasca “Mihai Eminescu” din Cernauti, s.a.
Din pacate, predecesorul Dvs, Teodor Anatol Baconschi, desi originar pe linie paterna din Hotin, in cadrul participarii României la “Grupul de Prieteni ai Ucrainei” si a intalnirii intre ministrii cu K. Griscenko din data de 18 iulie 2011 s-a invrednicit sa solicite doar “identificarea unor masuri de crestere a increderii intre Bucuresti si Kiev care sa conduca la evitarea unor astfel de situatii”. Se pare ca odata identificate “masurile de incredere” ele au dus doar la repetarea unor astfel de situatii.
Decizia arbitrara a statul vecin Ucraina incalca, dupa cum stiti, Conventia Europeana a Drepturilor si Libertatilor Fundamentale ale Omului elaborata de Consiliul Europei in 1950 si ratificata in 1953, la care Ucraina este parte, Carta Drepturilor Omului care contine Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptata de ONU, la care Ucraina este parte, Tratatul bilateral dintre Romania si Ucraina, la care Ucraina este parte formala, Conventia Cadru pentru Protectia Minoritatilor Nationale a Consiliului Europei si angajamentele privind protectia minoritatilor nationale continute in conventiile si declaratiile Natiunilor Unite, precum si in documentele Conferintei pentru Securitate si Cooperare in Europa, la care Ucraina este parte, principiile de baza ale Uniunii Europene, la care Ucraina vrea sa adere si, in general, orice norma de bun simt fata de un stat vecin si drepturile inalienabile ale unor cetateni romani la libertatea de miscare cat si libertatea de exprimare, la libertatea cuvantului, dupa cum aratam mai jos.
Dl Vasile Ilica considera ca interdicatia de a intra in Ucraina, unde se afla casa sa parinteasca si mormintele parintilor, este urmarea unei prezentari stiintifice pe care a incercat sa o sustina anul trecut, pe 31 Martie 2011, când, la Cernauti, Societatea “Golgota” a organizat un simpozion pentru comemorarea a 70 de ani de la Masacrul de la Fantana Alba, dar, desi era invitat, nu i s-a permis sa prezinte volumul la care lucreaza in prezent – “Momente din istoria zbuciumata a Bucovinei – Episodul: Nordul Bucovinei – zona de ocupatie a URSS in perioada 1940-1991” -, motivandu-se ca atat titlul cartii, cat si continutul acesteia “au caracter provocator”.
In volumul in cauza se afla documentata o descoperire a sa care cuprinde 6 liste cu 222 de deţinuţi politici bucovineni ridicati dupa 1 Aprilie 1941 din zona Fantana Alba – Cernauti si care se aflau la data de 22 iunie 1941 in închisoarea din Cernauti, fiind executati in secret de către NKVD-ul sovietic si ingropati pe teritoriul fostului cimitir militar roman din orasul Cernauti, in mai multe gropi comune, pentru care dl Vasile Ilica solicita dezgroparea si inventarierea victimelor crimelor sovietice ramase pana azi neasumate de catre succesorii URSS.
Domnule Ministru,
Va solicitam sa luati toate masurile necesare pentru ca domnului Vasile Ilica, cetatean roman pe care il reprezentati in Guvernul Romaniei si in angrenajul diplomatiei mondiale, sa i se respecte toate drepturile sale, conform normelor si conventiilor bilaterale si internationale la care Ucraina este parte. Totodata va solicitam sa puneti in vedere Ucrainei ca aceste acte restrictive in serie, ce tin de o mentalitate totalitarist-sovietica ce ar fi trebuit demult depasita, sa nu se mai repete.
Voi descrie, în continuare, mecanismul infernal şi infracţional prin care consilierii generali, fără excepţie, încalcă legile ţării, modul în care o fac şi cât de mult le pasă că bucureştenii vor suporta cu toţii rezultatul activităţii lor de infracţionalitate organizată.
Săptămâna trecută, vestea că Dmitri Rogozin ca va fi desantat la Chișinău, după un mandat de aproape patru ani la NATO, stârnea iritarea în rândul autorităților din Republica Moldova și uimire în rândul analiștilor care au încercat să descifreze cât mai bine această mutare a Moscovei. O enigmă care poate fi citită în mai multe chei, dar niciodată într-una „soft”. Nici nu este stilul Rusiei. Ar fi fost ceva anormal ca Rusia să trimită un om blajin și nu un războinic pe post de „peacemaker”.
Ne face o deosebită plăcere să vă aducem la cunoştinţă că, în ultimul timp, mai precis pentru perioada de iarnă/primăvară 2011-2012, Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană al Filialei Iaşi a Academiei Române şi Tipo Moldova din Iaşi au pregătit şi lansat – îndeosebi în cadrul Colecţiei Românii în istoria unversală – mai multe volume (majoritatea în ediţii anastatice şi în condiţiie grafice deosebite) care, acoperind diverse numere din seria menţionată (cf. mai jos), considerăm că merită atenţia Dvs
Cristina Nichituş Roncea a mulţumit monahilor şi monahiilor din mănăstirile pe care le-a vizitat în trei ani de călătorie fotografică. Expoziţia de fotografie a fost vizitată de Înaltpreasfinţitul Teofan, care a îndemnat-o pe artista Cristina Nichituş Roncea să continue lucrarea începută.
Saptamana trecuta, Muzeul Naţional Cotroceni de pe langa Administratia Prezidentiala a Romaniei a gazduit o manifestare emotionanta: lansarea unui nou volum de versuri al poetei Cidem Narcis Brăslaşu. Desi mobilitatea sa se realizeaza cu ajutorul unui scaun cu rotile tanara poeta este mai libera decat multi dintre muritori. In cuvantul ei miscator, Cidem Narcis Brăslaşu a militat pentru speranta si credinta pe care nu trebuie sa le pierdem niciodata si i-a multumit lui Dumnezeu pentru harul pe care i l-a dat cat si mamei sale pentru ajutorul de nepretuit pe care i-l acorda de la nastere. Cidem s-a nascut ca orice copil dragalas si zglobiu. Viitorul avea sa-i fie frant insa la 11 luni din cauza unuia din serurile otravitoare care curma sau mutileaza vieti mult prea des, “cu avizul medicului”: un vaccin din cele denumite “ale copilariei”. O copilarie de care nu avea sa se mai bucure, niciodata. Boala cauzata de vaccinul blestemat s-a declansat la scurt timp, povesteste mama poetei, lacrimand. Un vaccin care a fost facut fara acordul ei.
Portalul Ziaristi Online va prezinta cum s-a frant viitorul unui copil si o relatare de la evenimentul de la Cotroceni insotita de cateva clipuri foto/video.
Cu prilejul ZILEI POLIŢIEI ROMÂNE, luni, 26 martie 2012 ora 12.00, în Amfiteatrul ,,Ion Heliade Rădulescu’’ al Bibliotecii Academiei Române, din Calea Victoriei nr.125, are loc lansarea cărţii ,,Istoria Poliţiei Capitalei (sec. XVIII-1949)’’. Autor: comisarul Florin Şinca, din cadrul IGPR. “Cartea este scrisă cu vervă, cu talent, într-un cuvânt cu dăruire. Este un volum scris de un poliţist pentru a-şi omagia profesiunea şi activitatea ei şi a evoca cu înţelegere şi cu dragoste lumea poliţiei în care vieţuieşte, în care se consideră parte a unui tot, a unei evoluţii şi a unor acumulări instituţionale seculare. Felicitări pentru strădanie şi rezultate !”, scrie academicianul Dan Berindei in Prefata lucrarii.
“A doua zi, Brucan m-a rugat sa-l insotesc la o intrunire a Grupului de Dialog Social. Tocmai le aprobase preluarea palatului pe care il renovase cu mare grija Nicusor Ceausescu. In imobilul din Calea Victoriei se adunase toata floarea intelighentiei romanesti. Erau acolo Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Stelian Tanase, Gabriel Andreescu, si Radu Filipescu.”
“Beneficiind de cuvîntul încărcat de sfintenie al demnului de pomenire părinte Patriarh Teoctist (cuvînt scris de Sfintia Sa în 4 iunie 2007 – asadar unul din ultimele mesaje), cartea Biserica mărturisitoare în zeghe a preotului prof.univ.dr. Vasile Nechita devine cu atît mai importantă.”
Laszlo Tokes si-a dat demisia din UDMR ca sa se inscrie in USL, ar fi un titlul, echivalent, de editorial, care insa nu este deloc departe de starea de fapt. Adevarul este ca Laszlo Tokes nu are nevoie sa se inscrie in USL sau PSD pentru ca “tanarul lider european” de la Davos, Victor Ponta, il reprezinta deja perfect. Dar mai intai, care sunt motivele demisiei lui Tokes din UDMR, conform propriilor declaratii, pe langa afirmatiile nerusinate privind “lupta cu coruptia”: “Liderii UDMR au sacrificat universitatea noastră de stat maghiară, au preschimbat dezideratul autonomiei în posturi de directori şi prefecţi şi sunt pregătiţi să dea, pe bani mărunţi, comorile naturale ale Ardealului”.
Daca povestea cu universitatea sta exact invers – ungurii au obtinut o Universitate, Sapienta, exclusiv in limba maghiara, finantata si de Budapesta si de romanul cu salarii si pensii taiate si, pe deasupra, se pregateste si sciziunea UMF Targu Mures pentru crearea unei sectii exclusiv in maghiara – la cea cu “autonomia Transilvaniei” si “comorile naturale ale Ardealului” (nu ale Romaniei!) Tokes se asociaza pana la simbioza cu Ponta si noile lui deziderate de dupa vizita sa misterioasa in Statele Unite. “Mai multă autonomie, mai multă libertate, mai multă iniţiativă pentru Transilvania este în favoarea Transilvaniei şi a României”, a declarat Ponta, chiar vinerea trecuta, la Cluj, in “capitala Ardealului”, dupa aterizarea din avionul penticostal care l-a plimbat prin America. Notati si nuanta: “in favoarea Transilvaniei si a Romaniei”. Ati auzit pe cineva pana acum sa spuna ca “mai multa libertate in Caracal este in favoarea Olteniei si a Romaniei?”. Adica ar fi vorba de o regiune oarecum in afara Romaniei, o entitate separata, nu-i asa?
Revenind la starea de fapt, demisia lui Tokes era previzibila si face parte, oricum, din jocul strategic al fortelor maghiare din ultimii 20 de ani, concretizat prin banala manevra de-a politistul bun si politistul rau. De ce-ar fi Romania insa arestata Ungariei, ca sa acceptam implicit acest joc murdar?
Sa o luam pe rand: demisia era previzibila dupa ce, la ultima sedinta a Consiliului Reprezentantilor Unionali, “miniparlamentul” UDMR, desfasurata pe 25 februarie la Targu Mures, i s-a spus pe sleau sa coboare din “masina darapanata” a Uniunii si sa se urce in noul “bolid” pus la dispozitie de Viktor Orban, respectiv Partidul Popular Maghiar din Ardeal – Erdélyi Magyar Néppárt (tradus si ca “Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania”), al carui prim congres avea loc chiar in aceeasi zi, la Miercurea Ciuc. Nu putea sa conduca doua partide, chiar si onorific, n-asa (vorba lui Brucan)?
Pe de alta parte este de observat ca acest divort apare numai dupa ce Tokes si-a incheiat mandatul de vicepresedinte al Parlamentului European, pe spezele UDMR, in ciuda faptului ca si anterior gestului sau existau pe tapet toate pseudo-divergentele reclamate de Tokes Uniunii Maghiarilor, in fapt o formatiune la fel de extremista in fondul ei ca si Partidul Maghiarilor, atata timp cat are inscris in chiar actul ei fondator dezideratul autonomiei Ardealului. Cat a fost la presedintia Parlamentului European, desi a criticat abitir UDMR-ul din aceasta pozitie, Tokes a fost bun pentru “ungurime”. Nu l-a deranjat nimeni cu retragerea calitatii de membru UDMR ceea ce ar fi dus la anularea mandatului sau de vice-presedinte.
UPDATE: Iata si o recunoastre oficiala a situatiei evidentiate mai sus: “De ce ar trebui sa fie afectata UDMR de demisia unui om care nu a facut altceva, de ani si ani de zile, decat sa critice UDMR in niste termeni uneori chiar dincolo de hotarul si al bunei cuviinte si al limbajului politic acceptabil, un om care a facut in permanenta, din interior, o critica maximalista? Nu stiu de unde provine pozitia sau competenta de a emite asemenea judecati morale”, a declarat europarlamentarul Iuliu Winkler pentru Ziare.com.
UPDATE 2: Inca o re-confirmare: Laszlo Borbely la Digi TV: “Este o decizie vie, pentru că domnul Tokes de când a intrat în Parlamentul European a făcut tot posibilul pentru a denigra UDMR şi pentru a ne diviza şi a înfiinţa un nou partid care să ne scadă şansele de intrare în Parlament şi în autorităţile locale. El acum ar trebui să îşi dea demisia din Parlamentul European pentru că nu mai e reprezentantul acelei formaţiuni politice pe baza căruia a intrat în Parlamentul European.”
Si iata si dovada jocului de-a durul si pasarica: la congresul de fondare a Partidului lui Tokes – la care s-a exprimat pentru “autonomia Ardealului” si alt pontist bilingv, recte Mircea Toma– s-a prezentat energic tema crearii unei “ţări-mamă” a maghiarilor în interiorul graniţelor României – adica asa-zisul “Tinut Secuiesc”. “Dacă sarcina noastră este să obţinem autonomia Ţinutului Secuiesc, la fel avem sarcina să facem o ţară mamă internă pentru maghiarii din România“, a spus preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc (CNS), Izsak Balazs, imediat dupa “autonomistul” Mircea Toma. Proiectul apartine Budapestei, cea care coordoneaza si politistul bun si pe cel rau, si a fost enuntat prima oara de Nemeth Zsolt, responsabilul serviciilor speciale ungare cu “independenta” Transilvaniei, fiind implementat de UDMR inca din 2010 (!), din bani de la bugetul Romaniei, sub denumirea de “Proiectul Diaspora”.
Potrivit proiectului UDMR “Diaspora”, “Tinutul Secuiesc” este identificat cu calitatea de „ţară mamă interioară” pentru maghiarii din „diasporă” (adică cetăţenii români de etnie maghiară din celelalte judeţe ale Transilvaniei). Iar maghiarii din„Ţinutului Secuiesc” (Harghita, Covasna si Mures) au datoria sprijinirii „menţinerii identităţii maghiarilor” din aceste judeţe, se arata in Proiectul UDMR “Diaspora”. Astfel, pe parcursul anului 2010, conform liderului UDMR si presedinte al Consiliului Judetean Covasna Tamas Sandor, in cadrul Proiectului “Diaspora” au fost organizate “77 de spectacole, la care au participat peste 5.000 de persoane, şi a reprezentat colaborarea dintre 23 de organizaţii din “Trei Scaune” şi 27 din judeţul Hunedoara”. Bugetul alocat derulării acestui program a fost, din partea CJ Covasna, de 100.000 de lei. “Ţinutul Secuiesc trebuie să contribuie, în calitate de ţară-mamă interioară, la menţinerea conştiinţei identităţii maghiarimii din diasporă” – a declarat Demeter Laszlo, director al Muzeului Secuiesc din Sfantu Gheorghe acum activ si in Universitatea Sapienta, considerat de presa maghiara “unul din pilonii Programului Diaspora care se derulează între Trei Scaune şi judeţul Hunedoara”. In urma succesului deosebit repurtat de UDMR din banii cetatenilor Romaniei, “Consiliul Judeţean Covasna a hotărât extinderea finanţării pentru sprijinirea comunităţilor maghiare din judeţele Alba şi Sibiu si in 2011”. Detalii, publicate inca din mai 2011, aici: “Ţinutul Secuiesc – ţară-mamă interioară”. Proiectul UDMR “Diaspora”. In atentia SRI si a CSAT
Asadar, despre ce vorbim? UDMR, aflat intr-o repozitionare pe piata politica face pentru prosti pe “polistul bun” – in timp ce deruleaza masiv programe anti-Romania – si transfera PPMT (sau PPMA) rolul asumat in trecut de PCM (Partidul Civic Maghiar), de “politist rau”. Iar la alegeri ii vom vedea pe toti cum se vor grupa rapid pentru “unitatea maghiarimii” din “tara-mama” si “diaspora” si pentru “autonomia Transilvaniei”.
In rest, ce interesant, dl Ponta pare sa impartaseasca aceleasi opinii cu dna (?) Macovei si pastorul (?) Tokes (sau invers?), nu numai in ce priveste “autonomia Ardealului” dar si in ce a Rosiei Montane, despre care s-a pronuntat ca, daca ajunge premier, o inchide definitiv. Evident, pana cand Transilvania isi obtine, nu-i asa?, autonomia, si atunci Bucurestiul nu se va mai putea implica cu decizii “samavolnice” de la centru impotriva “ardelenilor”. Daca vreun naiv mai avea vreo indoiala pentru ce toate organizatiile eco-societatii in civil stipendiate de mogulul international George Soros se opun proiectului Rosia Montana, iata raspunsul, din gura lui Tokes: aurul nu e al romanilor, ci face parte din “comorile naturale ale Ardealului.” Ale “Ardealului liber”, pentru care militeaza, cot la cot, Victor Ponta si Laszlo Tokes cu Monica Macovei pe post de bacanta “populara”. Impreuna pentru autonomie! Együtt az autonomiaert!, conform devizei UDMR! Pentru Transilvania! Hiszünk Erdelyben! dupa cum sta scris indemnul PPMT din spatele lui Mircea Toma de la Congresul pentru Autonomia Transilvaniei.
1 din 5 locuitori ai Clujului este student la Universitatea Babeș-Bolyai, nu mai puţin de 33% din populaţia urbei fiind formată din studenţii celor şase universităţi de stat din Cluj. Născută din şi pentru un oraş dezvoltat – înainte de toate – prin şi pentru studenţi, Universitatea Babeş-Bolyai face parte din elita universităţilor de cercetare avansată şi de educaţie. Studenţii, mai ales masteranzii şi doctoranzii, au jucat un rol esenţial în această clasare şi vor avea o importanţă semnificativă în ascensiunea UBB-ului. Aceştia, de la licenţă la masterat, merită un mediu şi structuri care să le asigure deopotrivă atingerea idealurilor profesionale şi o viaţă studenţească frumoasă. Pentru aceasta, îmi propun următoarele obiective pe care le voi urmări ca rector al UBB-ului.
1. Dezvoltarea infrastructurii destinate studenţilor
Avem 13 cămine, al 14-lea fiind în curs de finalizare. Alocarea locurilor (de la primele cazări la recazări) trebuie să fie transparentă şi verificabilă online. Se vor căuta şi găsi soluţii pentru cazarea tuturor studenţilor care depind de un loc în cămin pentru continuarea studiilor, acelaşi lucru fiind valabil şi pentru cadrele didactice şi tinerii cercetători care sunt şi vor veni la UBB (dincolo de noi construcţii, spaţiile din parcul Iuliu Haţieganu le vor sta la dispoziţie, nemairămânând apanajul unei clientele servile). Criteriile de cazare şi alocare a locurilor în cămine nu vor mai fi produsul meritelor şi “bogăţiilor” extra-studenţeşti.
2. Creşterea mobilităţilor studenţilor
La ora actuală, cel mult 5% din studenţii UBB pot beneficia anual de burse în străinătate. Prin dezvoltarea de parteneriate internaţionale noi şi prin acţiuni de fundraising pentru burse alternative şi suplimentare, voi sprijini schimbarea acestei nefericite situaţii, astfel încât cel care îşi doreşte să studieze un semestru la o altă universitate să o şi poată face mult mai uşor decât până acum.
3. Informatizarea şi accesul la resurele educaţionale
Începând cu 2009, UBB a investit 6.410.081,90 lei într-un portal care nu funcţionează la parametrii doriţi. Studenţii trebuie să aibă un acces viabil la un sistem funcţional de informaţii academice. Abonamentele la bazele de date trebuiesc multiplicate prin efortul conjugat al UBB şi BCU, accesul la reviste şi cărţi recente de circulaţie internaţională, fiind imperios necesar pentru lucrări de licenţă, masterat ori doctorat de calitate. De asemenea, trecerea la raftul liber este de importanţă prioritară pentru orice student, indiferent de la facultatea care provine ori de biblioteca în care studiază. Atât pentru domeniile de studiu cu accent pe aspectele teoretice, cât şi pentru cele de dominantă practică, vor fi făcute investiţii materiale majore şi judicioase în infrastructura educaţională care să înlesnească tranzitia de pe băncile universităţii la locul de muncă.
4. Resurse financiare
În ultimii ani, universitatea a acordat studenţilor diferite sume de bani pentru proiecte de natură sportivă, culturală ori educativă. Sumele acordate trebuiesc sporite şi alocate în mod transparent pe baza unor competiţii reale de proiecte. Se va încuraja şi sprijini depunerea de proiecte naţionale şi internaţionale de studenţii dornici de cunoaştere. Ca la toate nivelele de activitate universitară, va fi susţinută şi implementată reducerea încărcării birocratice şi a obstrucţiilor structurale din calea accesului la finanţare.
5. Studenţii şi rectorul
Mandatul meu de rector va promova un nou tip de relaţie cu studenţii, bazată pe comunicare şi transparenţă în luarea deciziilor. Studenţii nu sunt o comunitate amorfă şi uniformă, ci o sumă de comunităţi şi individualităţi definite de vocaţii şi speranţe. Fiecare facultate are nevoi şi probleme specifice, inclusiv din punct de vedere studenţesc. Comunicarea dintre rectorat şi studenţi trebuie sa fie directă, personalizată şi nu mediată şi delegată arbitar. Mă voi întâlni periodic, atât la nivel de facultate, cât şi de universitate, cu studenţii, cu reprezentanţii aleşi ai acestora şi ai asociaţiilor studenţeşti care promovează adevărata Alma Mater Napocensis. Voi căuta să creez şi să încurajez cât mai multe ocazii de socializare între studenţi şi cadre didactice, în sensul unei adevărate comunităţi ce suntem. În această Cetate nu va fi loc pentru frică şi abuz. Nu tolerez şi nu voi tolera nicio acţiune de intimidare şi forţare a studenţilor indiferent de justificările dorite şi căutate de unii sau alţii. Voi acorda o atenţie sporită studenţilor doctoranzi, al căror statut, doar parţial definit legislativ şi reglementat intern, împreună cu birocratizarea excesivă, le îngreunează atingerea scopurilor esenţiale, de studiu şi cercetare.
Aparţin unei generaţii care a văzut foamea şi frica transformându-se în speranţă şi apoi căzând în terorare şi dispreţ. Istoria s-a repetat în oarece măsură în ultimele decenii. Îmi doresc lucruri simple. Vreau o universitate în care studenţii să reacţioneze la abuzuri aşa cum au răspuns, în alte vremuri, cei încolţiţi de o armată de securişti în noaptea de Paşti a anului 1968 (iar profesorii lor i-au apărat, nu vândut pentru funcţii ori burse). Vreau o universitate în care profesorii şi studenţii să intre cu plăcere şi cei ce o absolvesc să spună cu mândrie “am terminat la UBB”, alumni-i fiind o componentă esenţială a ideii universitare care trebuie amplificată. Nu-mi doresc o universitate “profitabilă”, “antreprenorială” ori “istorisitoare”. Îmi doresc o universitate umană şi funcţională.
Primul congres al Erdélyi Magyar Néppárt – formatiunea extremistilor maghiari ai lui Laszlo Tokes intregistrata ilegal sub numele de Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania (PPMT).
Miercurea Ciuc, sambata, 25 februarie. Intra in sala autonomistul Laszlo Tokes insotit de ambasadorul inca neexpulzat al Ungariei, Oskar Fuzes, care se aseaza apoi in primul rand, alaturi de extremistul Toro Tibor si agentul maghiar sub acoperire diplomatica Nemeth Zsolt. Apare si budapesteanul Szavay Istvan, deputat al partidului de extremă dreapta Jobbik. O unguroaica zgribulita intoneaza imnul secuilor ratacitori.
Ora 11. Tokes deschide lucrarile cu cateva declaratii incendiare, specifice militantului separatist inca liber – autonomie, coruptia Bucurestiului si a UDMR, independenta “transilvanenilor”, “interdictia de intrare in Ardeal” a unor si altora, bla, bla, bla.
Ora 12.15. Mesajul premierului Ungariei, Viktor Orban: “Vă salut, din inimă, de la Budapesta. Astăzi s-au adunat oamenii cu care ne cunoaştem demult şi cu care avem vise mari neîmplinite, cum ar fi autonomia, cum ar fi această cetăţenie dublă valabilă în tot Bazinul Carpatic şi în toată lumea sau Planul Miko. (…) Vă rog să-mi permiteţi ca în numele Guvernului Ungariei să vă salut, să vă doresc să faceţi faţă în această viaţă politică. (…) Vă doresc să rămânem camarazi buni şi să vă îndepliniţi obiectivele”. Bla, bla. bla. Vorbesc alti neppartieni despre visurile orbaniene. Se voteaza. Tineri in tinuta secuiasca strang voturile. Iese presedinte extremistul Toro Tibor, care milita in trecut si pentru independenta “kosovarilor” amenintand romanii cu “un Kosovo in Ardeal”. Pauza de masa si schimburi de plicuri.
Ora 17.19. La tribuna Congresului pentru Autonomia Transilvaniei urca singurul ungur sub acoperire de roman din sala, nimeni altul decat Mircea Toma, activistul Soros pentru casatoriile intre homosexuali, asfaltarea plajei de la Vama Veche si “salvarea” Rosiei Montana, descris astfel de neppardisti:
“Mircea Toma, az Active Watch médiafigyelő ügynökség elnöke kijelentette: a közeljövőben olyan többpárti egyezmény aláírását kezdeményezik, ami elítéli a választási csalásokat illetve az etnikai alapon feszültséget keltő politikai diskurzust. A közismert újságíró szerint „rendkívűl nehéz” választási év elébe nézünk, és a romániaiak tömegei drámai módon ábrándultak ki a politikából. Éppen ezért, az országnak új politikai szereplőkre, hiteles személyekre van szüksége.” Civil, civil dar sustine cu febrilitate politicianista ca “asteapta cu nerabdare un nou an electoral” pentru ca “este nevoie de noi actori politici” si de “o persoana credibila” in fruntea tarii. Chestii care tin, nu-i asa?, de “societatea civila”…
Discursul lui Mircea Toma se incheie in “aplauzele frenetice” ale audientei – zárta beszédét sűrű taps közepette -, pe linia directiilor trasate de Laszlo Tokes: “Vă încurajez la luptă pentru o nouă formă de autonomie, la lupta pentru realizarea unui Ardeal autonom, liber de corupție!“
Imediat dupa activistul Rosia Montana vorbeste preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc (CNS), Izsak Balazs, care cere crearea unei “ţări-mamă” a maghiarilor în interiorul graniţelor României, dupa proiectul Budapestei, enuntat prima oara de Nemeth Zsolt si preluat apoi de UDMR pentru a fi transferat acum PPMT-ului. Itsak: “Când am auzit că PPMT îşi ţine primul congres la Miercurea Ciuc, mi-am spus că secuimea s-a reinventat. Ţinutul Secuiesc, după schimbările din ultimii 22 de ani, s-a reinventat şi el îşi va primi locul pe care îl merită. Dacă sarcina noastră este să obţinem autonomia Ţinutului Secuiesc, la fel avem sarcina să facem o ţară mamă internă pentru maghiarii din România. CNS nu va avea un singur partener fidel, doar PCM, ci şi PPMT. Am încredere că vom putea colabora cu ceilalţi pentru ca maghiara să devină limbă oficială regională, cum a fost în Statutul Naţional al Secuilor”.
La conferinta de presa de final, vicepresedintele partidului extremistilor, Szilágyi Zsolt, responsabil cu politica națională și externă, a tinut sa sublinieze ca “Principiile autonomiste sunt purtate și în lupta pentru Roșia Montană“. Conform Neppart.eu: “Az autonomista elveket valló politikai alakulat folytatja harcát Verespatakért. Szilágyi Zsolt emlékeztetett arra, hogy a bányászatban használatos ciántechnológiák betiltását Tőkés László, az Erdélyi Magyar Néppárt védnöke Áder János fideszes parlamenti képviselővel közösen kérvényezte”. Szilágyi Zsolt a amintit că Tőkés László susținătorul Partidului Popular Maghiar împreună cu Áder János deputat parlamentar FIDESZ au susținut interzicerea mineritului cu cianuri. Pam-pam.
Fosta SC Aurul SA a trecut prin mai multe suveici si istorii controversate, care nu au exclus accidente ecologice si crime misterioase, pana a devenit Romaltyn Mining. Daca Rom banuim ca vine, ca si in cazul Rompetrol, de la Romania si nu de la ciocolata Rom sau conlocuitorii nostri nomazi, Altyn [алтын] vine de la o denumire tatareasca a aurului. Carevasazica, Romaltyn ar insemna, totusi, aurul romanesc. Daca nu ar fi acum rusesc. Conform altor explicatii, numismatice, Altyn a fost o moneda ruseasca batuta de tarii Alexei, Piotr si Nicolai (toti intai) si folosita apoi pana prin 1991, cu o valoare de trei copeici. Adica cu ce ne alegem noi din mina de la Baia Mare. Oricum ar fi, observam o invazie de firme “romanesti”, toate una si una, care ar merita sa-si dea arama (sau aurul) pe fata. Oficiul de protectie al consumatorului ar trebui sa se autosesizeze pe marginea propagandei inselatoare cu prescurtari care invoca numele Romaniei in cazuri precum Romaltyn – Rusaltyn, Alro – Alru, TMK Artrom – TMK Artrus, Volksbank – Rusbank, Rompetrol – Ruspetrol sau Petrom – Petrus. Basca Lukoil – Rusoil.
De la Rosia Montana la Rusia Montana
Cazul Aurul este insa, semnificativ, si pentru modul cum retele mai mult sau mai putin deschise, de la reteaua “civililor” lui Soros la cea a “acoperitilor” lui Putin, au reusit sa traga Romania in piept eliminand investitori occidentali in folosul aliantei ruso-maghiare, dupa cum se preconizeaza si in cazul Rosia Montana, localitate aflata deja pe hartile aurifere ale laboratoarele de la Kremlin cu denumirea mai neaosa de… Rusia Montana.
Foto: Vladimir Putin si miliardarul Mihail Prokhorov, proprietarul Romaltyn Mining
Inca din anul 1990 in societatea Aurul SA s-a aflat implicata cu o participatie de 50% o companie australiana, Esmeralda Exploration Ltd. Pentru a fi pusa pe fuga s-a inventat in 2000, intamplator anul venirii lui Putin la putere, o “catastrofa planetara”: accidentul ecologic de la Baia Mare. Poluarea raului Tisa – provocata de un accident la SC Aurul SA Baia Mare, aflata in apropierea unui afluent al Somesului, care, la rândul lui, se varsa in Tisa – “a ucis 88- 90% din fauna si flora raului”, se plangeau ecologistii maghiari. “Sunt afectati, pe o perioada de zeci de ani ungurii, iugoslavii mai putin romanii”, declara atunci un ziarist ungur. Ciudat, au trecut doar 10 si carasul maghiar zburda zlobiu prin apele Tisei. “Se pare ca accidentul de la S.C. Aurul S.A. Baia Mare, in urma caruia Tisa a fost poluata cu cianuri, este speculat politic, de vreme ce se vorbeste de “cea mai mare catastrofa dupa Cernobâl” si dincolo de Tisa se fac referiri la Tratatul de la Versailles”, se arata la vremea respectiva in buletinul Argument Ecologic al Centrului de Consultanta Ecologica Galati. In ciuda faptului ca analizele cercetatorilor romani aratau indici normali, dincolo de granita propaganda maghiara se zbatea in marsuri cu drapele negre si lumanari pentru “moartea Tisei”.
Pesti unguri cu pasaport chinezesc sau invers?
Presedintele companiei Esmeralda, Brett Montgomery, avea sa respinga acuza de contaminare a raului si sa afirme destul de raspicat la Bursa din Australia: “Subliniez, oricum, ca nu exista nici o dovada care ar putea confirma ca distrugerile si contaminarea despre care s-a spus ca sunt cauzate de noi sunt rezultatul inundatiei provocate de spargerea digului de la Baia Mare”. Purtatorul de cuvânt al companiei Esmeralda, Chris Codrington, a apreciat ca pentru moartea pestilor din râul Tisa nu trebuie data vina pe cianuri. “În reportajele televizate am vazut pesti care înca mai miscau. Daca erau otraviti cu cianura ar fi fost morti. Si, daca exista pesti morti în Ungaria, de ce nu s-a intamplat acelasi lucru în Romania, acolo unde s-au produs deversarile?”, a mai intrebat, poate prea curios, reprezentantul companiei australiene. Raspunsul a fost dat prin faptul ca Ungaria a pierdut procesul european intentat Romaniei. Dar nu l-a mai auzit nimeni. Pestii vazuti de Chris Codrington si o lumea intreaga, care dadeau acrobatic din coada dandu-si ultima rasuflare in fata camerele de filmat, erau… crapi chinezesti. Se pare ca proprietarii crescatoriilor de peste din Ungaria au dat lovitura vietii lor, cu bani-gheata proveniti direct din rezervele serviciilor speciale ungare.
Rezultatul: australienii si-a luat talpasita. La scurt timp, Ioan Hudrea, Iuliu Chiorean şi Staicu Bălănescu, afirmati drept magnatii resurselor minerale din Maramures, au reprivatizat Aurul SA redenumita Transgold pe mana kazaha (va suna cunoscut?) prin Altyn Group, parte a KazakhGold Group Limited cu o participatie a Oxus Gold, retrasa din joc undeva prin Uzbekistan, pentru ca apoi fosta Aurul SA sa intre direct in posesia oligarhului rus Mihail Prokhorov printr-o operatiune alambicata a Polyus Gold. Pana la urma, acesta pare sa fie si interesul Retelei Deschise Soros: blocarea proiectului actual de la Rosia Montana pentru a aparea, calare pe o racheta Katiusa “ecologica”, un “salvator” rasaritean cu stea rosie in frunte si un proiect revolutionar care sa placa pana si crapilor chinezesti din crescatoriile unguresti.
May 15th, 2012 
VR 
“Nu ne duce pe noi în ispita” – este titlul cartii jurnalistului maghiar Andrassew Iván in care “eroul” extremismului unguresc din Carpati, “idolul” de mucava al reformatilor din Transilvania, este facut tandari, folosindu-se si informatiile publicate in exclusivitate de portalul Ziaristi Online despre amantlacurile lui Tokes din Parlamentul European. Cartea a aparut la Editura Noran Libro din Budapesta si costa 2990 de forinti. “Diavolul optează pentru un număr de puncte de referinţă: putere, vanitate, bani, femei. Pe toate le-a avut Laszlo Tokes”, scrie Andrassew Iván in prefata cartii sale. Coperta este sugestiva: un Tokes cu carlige de fier in loc de maini. Cine il tine atarnat pe Tokes cu ele ca sa nu cada? O recenzie a volumului de dezvaluiri despre “agentul 069” este facuta in Ziarul de Duminica de la Budapesta sub titlul “Caderea idolului”. Voi reveni cu alte amanunte picante despre continutul perdafului primit de Laszlo Tokes, “pastorul” bolnav de ura impotriva romanilor.
Posted in 
Tags: 
